29 matches
-
sperietoare. În schimb, inima și-o simțea despovărată, ca și când cineva îi luase un pietroi de pe ea. Ba chiar, pârdalnica îi dădea zvâcnete răspicate de întremare și de bucurie ascunsă. Gata, scăpase ca prin urechile acului și din această mare și nemaiîncercată cumpănă. Viața i se deschidea, înainte ca un dar prețios, și-i era recunoscător celui de sus că fusese din nou cu el. După ce i s-a întâmplat ce i s-a întâmplat, nu i-a mai ars de coborât
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
se poate petrece ca atare, evident. Poate că în Waterland impresia de amestec reflectă ambiția mea de la acea vreme. Era al treilea roman pe care îl scriam, simțeam că e vremea să risc, să experimentez, să mă îndrept către locuri nemaiîncercate. Nu experimentam de dragul de a experimenta, pentru a atrage atenția; aveam întotdeauna o justificare estetică. A fost minunat să creez un context narativ în care să pot include un eseu, aș zice, despre istoria biologică a țiparului, dar acest capitol
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
răspunde, când te întreb! Ce ai de zis în apărarea ta? Ultimele vorbe le rosti greoi, mult prea înfundat, într-un fel de nedescris, aproape sufocându-se de mânie. Practic, ea devenise o pradă sigură a unei crize de nervi nemaiîncercate de dânsa până atunci. Aceste rare manifestări stoarseră acum din ea aproape toată seva vitală, toată energia existentă, totul... Oricine ar fi privit-o pentru prima dată atunci, ar fi putut jura numaidecât că Victoria pare că abia mai reușește
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
răspunde, când te întreb! Ce ai de zis în apărarea ta? Ultimele vorbe le rosti greoi, mult prea înfundat, într-un fel de nedescris, aproape sufocându-se de mânie. Practic, ea devenise o pradă sigură a unei crize de nervi nemaiîncercate de dânsa până atunci. Aceste rare manifestări stoarseră acum din ea aproape toată seva vitală, toată energia existentă, totul... Oricine ar fi privit-o pentru prima dată atunci, ar fi putut jura numaidecât că Victoria pare că abia mai reușește
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în imposibilitatea de a exista una fără cealaltă. Matei nu se mai sătura să contemple, nu, nu acesta e cuvântul..., nu mai prididea să se uite cu ochii lui profunzi, umeziți un pic la colțuri de o emoție insinuantă, nouă, nemaiîncercată alte dăți, nu se mai sătura să se uite cu ochii duhului, cu sutele, cu miile de ochi aciuiați în trupul său spiritual, la fata care dansa, se unduia, își frământa carnea nu departe de el, stârnind curenți de aer
Arătania by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7681_a_9006]
-
-al ploii milenare ropot?/ De ce-ai vrea, Doamne, să aud cum vin/ din toate părțile și din tenebre/ întunecate ori solare febre/ chiar dacă crezi că nu mi se cuvin?/ De ce, când scade seara și ajungla noi/ lumini din stele nemaiîncercate/ tu pui pe gura lumii mari lăcate/ și tragi căruța vremii înapoi?/ De ce, în fine (dar există fine?),/ te străduiești să cred că ai murit/ când mă străpunge dinspre asfințit/ aceeași suliță și-aceleași spine?"(I) Sunt lucruri pe care
Soarele alb, soarele negru by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7595_a_8920]
-
o asemenea poezie. O poezie ce pare tot timpul a fi pe punctul să eșueze estetic, tocmai pentru că vrea să spună adevărul cu brutalitatea adevărului. Teribila ta luciditate introspectivă, trăirea sfâșietoare a fiecărui cuvânt al mărturiei tale creează o tensiune nemaiîncercată în poezia noastră, tensiunea brizantă a exasperării ce precede autodistrugerea. Și pentru că am ajuns la autenticitate, aș vrea să-ți spun că nici un poet nu m-a obligat - în măsura în care o faci tu - să-l asociez poeziei lui. Obligat am fost
Dragă Angela, by Eugen Negrici () [Corola-journal/Journalistic/5394_a_6719]
-
trecutul, folosindu-l ca o bază pentru noi pași înainte, spre tărâmuri încă neexplorate. Greu de crezut, după pleiada de manifestări consacrate celor mai felurite aspecte ale creației artistului propuse în ultimele decenii, „Picasso - negru și alb” reprezintă un experiment nemaiîncercat. Au mai existat, bineînțeles, expoziții dedicate creației grafice a unui artist care a avut încă din copilărie un fabulos dar pentru desen. Acum mai multe luni, de exemplu, o manifestare organizată de Colecția Frick din New York și Galeria Națională din
Picasso în alb și negru by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/3969_a_5294]
-
normal să mă simt pe traseul care îmi solicita să mă agăț cu disperare de cordelinele fixate în peretele stâncos. Sfinți din ceruri! Spectacolul adevărat abia urma! Ajunși la cascada Duruitoarea, am înlemnit, cu trupul cuprins de spasmele unei emoții nemaiîncercate. N-am văzut în viața mea așa ceva! O cădere masivă de apă, în două trepte, se spărgea la picioarele noastre și arunca bubuituri în toată pădurea, așa încât trebuia să răcnești de-a binelea dacă aveai ceva de spus. Nimeni nu
EXPERIMENT DE BURLAC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348699_a_350028]
-
este timp ... - Ba da; suntem în recreația mare .... Acea pâine prăjită, având zahăr presărat deasupra, avea să rămână cea mai bună prăjitura mâncată vreodată de Albert. Aburii ce se ridicau din pâinea fierbinte se împleteau cu un sentiment cald, plăcut, nemaiîncercat, de prietenie. * Figura severă a domnului Diță i-a pironit în cadrul ușii. Într-o fracțiune de secundă însă, copiii și-au dat seama că sunt împreună; restul nu mai conta, puteau să îndure orice. - Poftiți la locurile voastre! - le-a
II. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365158_a_366487]
-
să-mi dau seama, o să mai aștept 2-3 zile să văd ce și cum, dacă nu iau eu drumul spitalului, nu am încotro. Piciorul s-a făcut bine, calc ca lumea pe el dar problema este răul acesta indefinit și nemaiîncercat până acum. Iau o căciulă de nasturi care m-au costat o groază, măcar să fie ceva de capul lor. Eu, G., nu prea mai pot să continui, crede-mă, așa că te îmbrățișez și închei, cu speranța că mă înțelegi și
ION DOREL ENACHE-ANDREIAŞI, ULTIMILE EMAIL-URI!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370930_a_372259]
-
urechi, cât de un fel de nesfârșit și insuportabil zdrăngănit de drâmbă și șuierat pițigăiat, urmate curând de cel mai Înfricoșător Somn Magnetic. Iar dacă mă străduiam să mă scutur de el, fără să reușesc Însă deloc, urma o senzație nemaiîncercată, un fel de Delirium Tremens și o cufundare Într-o sincopă totală: până ce, În cele din urmă, la ordinul Doctorului, amenințat de pericolul de a-mi ruina toate capacitățile intelectuale și trupești și de a-mi distruge sănătatea, Împotriva voinței
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
tivite cu brazde de noroi. Era genul de trafic pe care mașinile îl suportă cel mai greu, circulația îngreunată de o mie de timpi de reacție, după tine, după tine, după tine. Am făcut brusc la dreapta pe o scurtătură nemaiîncercată până atunci, un unghi inedit desprins din rețeaua exterioară. Fiasco-ul era probabil primul vehicul care încercase această stradă toată dimineața. Macadamul părea ud, dar era uscat. Am accelerat îndreptându-mă spre intersecție, am călcat frâna și m-am trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de surpriza de a revedea acea femeie acolo, după amar de ani. Mai ales că eram conștient de aiureala întâmplării și mă înfuriase constatarea că, doar văzând-o, am putut să tresar de parcă m-ar fi străbătut dintr-odată bucurii nemaiîncercate. Nu mai voiam să mă bucure astfel de întâlniri cu umbre dintr-o lume pe care doream să o uit. Nu-mi mai păsa de cel de odinioară, îmi era indiferent, străin, ba chiar dușmănos, și îmi era silă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vile pe care tot o societate de-a lui le pusese peste fundații. Erau case ușoare, din conglomerat, pe structuri de lemn, gata ignifugate, cu acoperișuri cărămizii ori roșu- cireașă, ca niște miniaturi risipite în larg. Era un mod nou, nemaiîncercat, prin care Godun chiar că se juca de-a grădina raiului, într-o albie fără apă. Căpătase copii, acareturi, animale de companie, șobolani aciuați din lan, cârtițe, viituri și noroaie, instalații de gaz metan, chioșcuri și rigole, obiceiuri de îmburgheziți
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
din început de zi. Simțea pornirea, dulceagă ca un alint, să mângâie mușcatelel înfoiate, roșii, să muște voluptos din carnea sângerie a ghețișoarei, întinsă covor la picioarele ei. Moleșită se prăbuși în fotoliul din dormitor. Așteptă să-i treacă această nemaiîncercată până atunci stare de înflorire. Să se închidă la loc porii care, adineauri, pocniseră bezmetici, să se chirceasă iar în clipa de dinainte de amețeala amăgirii că-și mai simte trupul, să se pogoare din nou în apăsarea nopții trecute, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ai face altceva decât să te lași scris de textul care s-a acumulat În tine și care nu găsește decât o supapă de expresie. Convenționalitatea limbajelor artificiale Îndepărtează de acest text originar, a cărui schemă trebuie să fie genuină, nemaiîncercată. Fragmentarismul oralității ar fi probabil asemenea tentativă de sustragere de la convenționalitate, iar pericolul de a institui o altă convenționalitate este oricum mai redus. Când scriu, mă străduiesc să comunic stări și expresii reale, iar nu stereotipii de limbaj; dacă individul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
clipă, s-au declanșat muzicile; treptat, În schimbarea de percepție, am constatat că privirile mele mai Întâi și apoi auzul meu au descoperit cântecul ciocârliilor și zborul lor vertical. Mi-am proptit ochii În sus, Îmbătat de o stare euforică nemaiîncercată vreodată. Am simțit că pot muri de fericire În acea clipă; era pentru prima dată când adoram boarea morții concrete (orice copil refuză să accepte existența morții ca posibilitate concretă); mă sileam să păstrez În mine această senzație nouă, Înțelegând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sau G. Călinescu (...). Critica ontologică absoarbe elemente ale tuturor formelor critice cunoscute, supunându-se totodată principiului interdisciplinarității, evitând, însă, eclectismul. Principiul unificator, în poetica oglinzii, îl constituie abordarea hermeneutică a mitului despre Narcis și Echo, dintr-un unghi de vedere nemaiîncercat până astăzi. Mitul grec devine la fel de important ca mitul lui Oedip pentru psihanaliză. Dar critica ontologică este altceva decât critica arhetipală sau psihocritica, deși se slujește și de cuceririle lor. Sunt de acord cu Freud și cu Mircea Eliade că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
adesea, într-o afecțiune. Cred că, atâta vreme cât legătura noastră a durat, i-a făcut bine; reușeam să redeștept în el sentimente adormite, să-i înalț gândurile; îi trezeam interesul pentru o mulțime de senzații, noi sau uitate; îmi datora emoții nemaiîncercate; îmi măr turisea asta și-mi era recunoscător. Venea să mă viziteze adesea; recunosc că l-am stimat într-o oarecare măsură, pentru că nu găsea la mine nici cea mai mică înclinare de a-i măguli slăbiciunile și îi vorbeam
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
se poate petrece ca atare, evident. Poate că în Waterland impresia de amestec reflectă ambiția mea de la acea vreme. Era al treilea roman pe care îl scriam, simțeam că e vremea să risc, să experimentez, să mă îndrept către locuri nemaiîncercate. Nu experimentam de dragul de a experimenta, pentru a atrage atenția; aveam întotdeauna o justificare estetică. A fost minunat să creez un context narativ în care să pot include un eseu, aș zice, despre istoria biologică a țiparului, dar acest capitol
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
niciodată, câtă vreme numele ei trece ca un fulger, într-un zâmbet, într-un nume, într-o amintire.“ 1/1947 I Marți, 9 septembrie 1947 M-am întors de la gară, draga mea, într-o stare de prostrație și de amorțire nemaiîncercată; văd și-acum trandafirii roșii îndepărtându-se, apoi grupul compact fără fețe distincte și apoi pe Marianne , care m a dus cu mașina acasă. Maria și soțul ei au urcat cu noi; am intrat pe urmă în casă, am urcat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
șocuri senzoriale oferite de regizorul mexican Guillermo del Toro în Labirintul lui Pan. Dar chiar și un regizor ca del Toro, capabil să transmită vizual senzații olfactive, ar fi fost, probabil, depășit de responsabilitatea de a transmite vizual senzații olfactive nemaiîncercate, nemaiexprimate, cum sînt cele descrise de Süskind. Problema e că (oricît de ciudat ar suna) vizualul e mai literal decît literarul : cuvintele se înalță mai ușor în sfera inexprimabilului, în timp ce imaginile rămîn legate de lucrurile concrete pe care le reprezintă
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
scandalos, fără fotografia acestuia pe prima pagină. Ajuns acasă, i-am comunicat soției hotărârea mea, și ea a probat-o. Am adormit ca doborât, nu înainte însă de a identifica înlăuntrul meu o senzație de ușurare, de eliberare, de mult nemaiîncercate. A doua zi dimineața, Doina m-a trezit fluturând în mână un exemplar din România literară cu fotografia lui Eminescu, mare, pe prima pagină. Bătălia pentru pagina întâi fusese deci câștigată. Biruința firescului! Cu ce preț obținută însă! După plecarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
intrarea Într-o nouă zodie a existenței. Exilul este și o inițiere În simulacru, exercițiu de teatralitate inventivă. Așa fusese exilul intern, Înstrăinarea solitarului În gregara mascaradă totalitară. Dar exilul propriu-zis? Pe scena nouă, nou-venitul fusese distribuit Într-un rol nemaiîncercat. Profesor!... Într-o lume străină și limbă străină, În fața unei audiențe străine. Idilica enclavă academică nu putea risipi incertitudinile; le umilea doar, zilnic, prin pacea majestuoasă a pădurii și a cerului perfect. Lunile ospitaliere ale verii apropiau, cu fiecare amurg
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]