630 matches
-
lasă deseori întrezărit printr-o dezlănțuire a naturii indiferent de punctul de pe glob unde se află în acea clipă personajele: la Geneva toamna începe brusc, la Paris se stârnește ninsoarea secolului, la Havana moartea vine sub forma unui val uriaș nemaivăzut și inexplicabil, la Barcelona ploile torențiale fac primăvara insuportabilă iar în Cadaqués revine un vânt de uscat neîndurător numit de localnici "tramontana". Filonul fantastic al povestirilor nu este însă legat de aceste secvențe. Dacă în Sfânta întâlnim un caz asemănător
Despre alte morți "anunțate" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15416_a_16741]
-
minuni a scos caseta din aparat, a întors-o și a apăsat din nou pe clape. - Nu spun că explicația mea este cea corectă, dar vă asigur că e plauzibilă. Nici o pasăre uriașă n-a lăsat oul acolo. Nici o reptilă nemaivăzută. Nu era un ou. Nimeni n-a spus nimic. Căutătorul de minuni și-a mai turnat un pahar de rachiu, a băut câteva guri, apoi a scotocit în rucsac și a scos o cărticică pe care a răsfoit-o în
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
București bagă bani în proiecte fantasmagorice, de felul acelui Dracula Park. Sau pentru a aduce palmieri pe litoral. Apropo de palmierii importați de Dan Matei Aghaton. La doi ani după această operațiune, pe litoral au început să înțepe niște gîngănii nemaivăzute la noi, de intră lumea în spital din cauza lor. Ba unii au și murit de pe urma înțepăturilor. Te pomenești că gîngăniile - păianjeni sau ce-or fi - or fi venit împreună cu palmierii lui Agathon, ca pasageri clandestini în România? Veți spune, poate
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13608_a_14933]
-
ca într-un încă necunoscut teatru al absurdului. În care lucrurile scumpe, inimaginabile, aduse de pe meridiane, fac un dialog incredibil cu nimicurile de utilitate zilnică: radiocasetofoane cu alură de navă cosmică, prosoape zvîrlite peste șampoane și deodorante, rame cu irizări nemaivăzute, ibrice și răzători, albume somptuoase, cărțulii fanate, pandantive, scobitori, coliere, supozitoare, acvarii cu minuscule broaște țestoase, demachiante, rochii, ginși, cotoare, coji. În mijlocul acestui univers, într-un fotoliu moale, moale, ea, marea cadînă, frumoasa, trăgînd botos din țigară, urmărind cu ochi
Artistul și boieroaica by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13849_a_15174]
-
omenească, ci o voce dumnezeiască, duhovnicească, superioară firii noastre. Toți alergau să o audă, de sus, îngerii, de jos, oamenii. Toți doreau să vadă o gură fără limbă și să o audă grăind așa. Și era într-adevăr minunat și nemaivăzut și nemaiauzit ca o gură să grăiască fără să aibă limbă. Asta a adus diavolului multă rușine, mucenicului multă slavă, iar ucenicilor, mare mângâiere și temei de răbdare”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de laudă la Sfântul Mucenic Roman
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
dovediseră a fi fost... Trecuse bine de pragul amiezii, când Anghel Furcilă, sătul de-atâta hălăduit prin vie, s-a îndurat să iasă din ea, aproape de nerecunoscut. Avea într-însul o sprinteneală, o bună dispoziție și o poftă de viață nemaivăzute. A mai aruncat o privire de jur-împrejur și, nedând de ceeea ce se aștepta, țopăind zglobiu cu ciomagul de ulm în mână și continuând să rupă îngânat, în voie, crâmpeie de cântece care-i mergeau la suflet, s-a îndreptat
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
frapat cel mai tare la plecarea de acasă (unde o lăsam pe Ileana cu Mona de nici șase luni în brațe; Radu, de patru ani jumătate, se afla în Berceni, la mama Ilenei, bolnav din senin de pojar): aspectul straniu, nemaivăzut, al Lunii. Cu iarna pe terminate, afară se întunecase demult, deși trebuie să fi fost ora 7,30 - 8 p.m., nu mai mult. Nu ninsese, nu ningea. Din centru am luat un taxi spre locuința tot din Berceni - aflată însă
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
și totuși, tributul oroarei abia urma să-l plătesc... Intrasem bâjbâind pe strada destul de strâmtă a Colței, când prin negreala aceea densă din cauza norilor de praf îngreuind respirația și iritând ochii am deslușit drept în față o formă de relief nemaivăzută, o orografie absurdă, inexistentă cu un ceas-două înainte, derutându-mi orice simț al orientării: un masiv înalt și prăpăstios, un carst, un deal negru, un pisc neregulat care îmi interzicea atât înaintarea, cât și abaterea prin părți. Înapoi oricum n-
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
ca un acordeon. Iar înăuntru: mirosul de lemn de nuc amestecat cu cel de vaselină ce impregna cablul de sârmă împletită de care atârna această cușcă elegantă. Pe o plăcuță de aramă țintuită deasupra butoanelor din ebonită verde, un semn nemaivăzut: &, urmat de un cuvânt la fel de enigmatic: Sons. Erau anii când la radio se cânta "Toată ziua-n ascensor,/ Ori mă sui, ori mă cobor,/ Sunt un bun conducător,/ Sus, jos și iar sus." Sus, jos; sus, jos... Pentru noi, copiii
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
de-a valma Când apusul își lasă Cortina violet-aurie Amintirile, rând pe rând Mă iau de mână Mă duc Pe tărâmul sufletului Unde lumina Orbitoare a zilei Se mai subție. Cât de mult seamănă-apusul cu-n răsărit! Sete după lucruri nemaivăzute, Sete după toate câte se sting... Toate noi! Cele vechi, prăfuite de timp. În smochinul bătrân (De câte ori n-am trecut Pe alături, nepăsător) Am regăsit fiorul De dimineață al frunzelor, Și-am văzut, ca atunci, larg deschisă, Palma monstrului ruginită
Vassilis Vitsaxis și echilibrul lumilor poeziei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/13176_a_14501]
-
apar și unele surprinzătoare intruziuni ale formulei într-un discurs mai puțin colocvial, de pildă într-o expunere pe teme de istorie: "o sută de ani mai târziu, cruciații cucereau Constantinopolul, prilej cu care s-au furat la greu tehnologii nemaivăzute până atunci de europeni" (zi-de-zi.ro). Oricum, pentru cei cărora o schimbare de construcție prepozițională li se pare un fleac, am putea propune exerciții de traducere din româna standard în limbajul familiar-argotic actual; de pildă, a se odihni bine devine
"La greu..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12030_a_13355]
-
pe urmă lăsați să plutească pe cerul altui Delft. Este, în schimb, o istorisire acolo. Povestea unor Wege - nicht Werke, a unor cărări pe care se scurge zeama zaharisită, trasă în fire de vată, a întîmplărilor de pe pămînt: Un cer nemaivăzut, mai mare, mai înalt: din zări pînă-n zenit gemînd de nori și de lumină, de milioane de sclipiri și de tenebre amestecate, de vise înecate, de năluci, de parcă tot ce numim suflete, vieți, ar fi acolo să viseze, să viseze
Ca apa pentru ceai by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11431_a_12756]
-
mai multe prejudecăți morale și clișee verbale, cu atât tehnica și stilul în care o face se precizează și se fixează - ca un fir subțire, dar vizibil, pe care un acrobat merge la mare înălțime. Șocul este de a vedea nemaivăzute prinse într-un limbaj uzual, colocvial și trase în formele comunicării curente. ,Robul lui Dumnezeu, Mihail" (așa e semnat, cu un gust artistic îndoielnic, volumul de față) nu are un discurs cu inflexiuni biblice, sau ,poetice", preferând adresarea directă și
Copilul bătrân by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11539_a_12864]
-
bucure pe angajații acestora. Întrebat de Gabriela Adameșteanu dacă serviciile secrete românești nu ar fi putut organiza singure - fără ajutorul KGB - debarcarea lui Nicolae Ceaușescu, profesorul american oferă un răspuns sarcastic: , Prostia Securității române este epocală și de o profunzime nemaivăzută" (p. 43). Tot în acest interviu apare și controversatul refuz de a se întoarce în România pentru a-și vizita mama bătrână, fragment reprodus și comentat și în cartea lui Ted Anton: ,... am decis să nu mergem. Dar probabil că
Publicistica lui Culianu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11577_a_12902]
-
o katabasis, ci o anabasis. Tîlharul din Connecticut reușește să-l înhațe pe pinguinul călător, iar șefii Ku-Klux-Klan îl condamnă la pedeapsa capitală prin expulzare în cosmos. Apolodor ajunge astfel pe Lună la bordul unei rachete. Faptul este extraordinar, incredibil, nemaivăzut. Semnificația ieșită din comun a întîmplării este subliniată apăsat de poet, care găsește de cuviință să-i închine eroului său un imn de slavă: ,Trăiască-n veci Apolodor,/ Cosmonaut neînfricat,/ Acela care a zburat/ Pe vreme rea, pe vreme bună
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
iarnă din viața ei de cactus care uitase să înflorească ca de prima pradă din viață ei de lupoaică fără vizuină el era puțin floare de cactus puțin vizuină dar ea dar ea xxx el scrisese pentru ea un poem nemaivăzut un poem cum numai o dată în viață care nu semăna cu nimic din tot ce se scrisese până atunci în care în sfârșit în care într-adevăr desigur în mod evident un poem cu aromă de zmeură cu gust de
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9096_a_10421]
-
crabi. Am început s-arunc de sus, în joacă, pietre mai mici, apoi din ce în ce mai mari, căci Iani se adăpostise în spatele unei stânci. Aveam "muniție" din belșug: un morman de moloz și cărămizi de la o magazie dărâmată demult. Și ce spectacol nemaivăzut, când jumătăți de țiglă sau de cărămidă se spărgeau lovindu-se de stânci în zeci de schije, ca niște adevărate bombe! Între două "explozii" Iani scotea capul, îmi striga să încetez și mă amenința cu pumnul. De unde și cum se
Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8935_a_10260]
-
trecut. Totul nu-i decât magmă sau poate ceva mai puțin decât o respirare a cuiva fără nume. Copii ai abisului, ne smulgem din noi către un lucru nedefinit - matcă a viului. Creștem spre altceva, ca un râu de munte nemaivăzut, ca o flămândă mireasmă mușcând, iar și iar, din tine, ca începutul nopții irumpt din cel mai tiranic zeu, din carnea naivă a rozelor sau poate din secunda aceea neagră, aidoma unui fund de abis abia părăsit când totul pare
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
a fi un fantezist. El își folosește imaginația pentru a prospecta realitatea, pentru a-i divulga, prin tehnica reducerii la absurd, tendințele secrete și, uneori, inavuabile. În ultima vreme, artistul s-a angajat în realizarea unor CD-uri din categoria nemaivăzut și nemaiîntâlnit. Este vorba de succesiuni de fotograme, însoțite de text și muzică, care îl proiectează pe spectatorul din fața monitorului într-un spațiu fantasmatic, în care recunoaște totuși, cu uimire, viața de fiecare zi din România. Unul dintre aceste CD
Ion Barbu imaginația fără frontiere by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12073_a_13398]
-
am putut citi până la capăt mă împiedicau ale dracului vreo șase-șapte lacrimi nu mai multe. Le-am șters cu mâna în care strângeam cuțitul si am văzut cuvintele necitite oglindindu-se în lamă dar ăla între timp cu meseria lui nemaivăzută dispăruse. ÎN CĂUTAREA PURGATORIULUI Caut dracii și îngerii știu mai bine ce caut o fac cu frenezie răsturnând pietrele scormonind prin tufișuri și mai departe pe sub fustele florăreselor caut nechemând o vreme în ajutor pe nimeni dar tăind mai apoi
Poezie by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/14305_a_15630]
-
care-i învăța pe cei mici cum să-și apere rangul după ce vor intra cîți vor intra ca tineri bărbați în Cetate și porni desculț pe un drum ivit dintr-odată în spatele lui Cînd crezu că a ajuns aproape de locul nemaivăzut de valea cealaltă un glas se auzi din departe puternic însă foarte dintr-un fum înalt ca o vedenie cineva îi vorbi oprește-te piatra Eben-Ezer este în fața ta dacă te-aș lăsa să mă vezi m-ai recunoaște după
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/14490_a_15815]
-
Ca o plasă de pescuit Constelații Din întunericul de nepătruns al tenebrelor. Bătrânul și Magda Numără perlele cuvintelor, Numără stelele Prinse în plasa poemului Răsfirat pe gardurile nopții. Mereu prind spre ziuă Un pește uriaș Cu totul și cu totul nemaivăzut Care le promite Înțelepciune, iubire, suflet de aur Și câte și mai câte promite Peștele cu totul nebun și frumos Prins în plasa poemului Ca o rază de soare. Bătrânul și Magda Ascultă respectuoși Peștele miraculos Și-l aruncă de
Poezii by Silvia Chițimia () [Corola-journal/Imaginative/14567_a_15892]
-
cap pentru că oricum intră în istorie cu lucruri elementare dar articulate în fragmente trăite care par să nu se mai termine. Întocmai un simplu om înțelept nimerit pe vreme rea, atunci când ziua se confundă cu noaptea într-o lume nemaigândită, nemaivăzută, nevrută. Cine este dumnealui și cine sunt ceilalți; ce fac dumnealor prin pârloage - ar trebui căutat în memoria colectivă, că tot „li s-a tras” de la Colectiv. În fapt, se petrece nenorocirea pe capul poporului român, cu venirea ciumei roșii
DANIEL MARIAN DESPRE CONSTANTIN ŢURCANU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380674_a_382003]
-
rampă și-și oferă roadele gândurilor tainice, plămădite-n cuvinte. Se pare că anotimpul predilect al poetului este iarna: „În pădurea adormită / S-au înscăunat tăceri / Prin zăpada viscolită / Sosită de nicăieri. // Fulgi de nea plutesc alene / Cu un alb nemaivăzut / Țes covorul de troiene / Peste-un an care-a trecut. // Nostalgiile aleargă / În sănii cu zugălăi /Bidivii cu coama șargă / Mă-nsoțesc prin munți și văi. // (...) // Iarnă, ești așa frumoasă / Îmbrăcată în zăpezi / Ca rochia de mireasă / Pregătită să visezi!” (Iarna
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
atinge adâncimea maximă, speologii vor instala tabere subterane, căci cercetarea va dura zile în șir. Dincolo de umezeală, întuneric, frig, e ceva ce face să merite: „întâi tentația aventurii, explorării. Apoi, sentimentul că ești primul om care pășește acolo, care vede nemaivăzutul. În fine și, poate, mai ales acela că timpul aproape s-a oprit. Nu-i doar o iluzie: cu adevărat în adânc timpul trece cu mult mai încet“, explică liderul „Speotimiș“. Platoul Carstic Brădet, la a cărui cotă hidro 2235
Agenda2003-42-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281605_a_282934]