62 matches
-
și în care privirea cugetătorului pătrunde până în punctele cele mai tăinuite ale sufletului omenesc și până în concepțiile cele mai înalte ale rațiunii.” - Tudor Vianu Eminescu a turnat „în formă nouă limbă veche și-nțeleaptă”, asociindu-i cu măiestrie lexicul contemporan neologistic, conferind cuvântului o forță de sugestie pe care nici un alt scriitor român anterior nu i-a dat-o. Opera lui Eminescu a exercitat și continuă să exercite o influență covârșitoare asupra dezvoltării poeziei românești, a fost tradusă în peste treizeci
LUCEAFĂRUL POEZIEI ROMÂNEŞTI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 by http://confluente.ro/Luceafarul_poeziei_romanesti.html [Corola-blog/BlogPost/349007_a_350336]
-
în creața lui Gib.I.Mihăescu “, Emil Istocescu se apleacă asupra limbajului folosit de autorul romanului”Donna Alba “( povestea unei obsesi de dragoste), despre care Eugen Lovinescu și Camil Petrescu apreciau că folosește stilul publicistic,”abuzând de cuvinte și expresii neologistice franceze, mai ales “.Autorul acestui studiu abordează cu obiectivitate pozițiile unor comentatori ca Tudor Vianu, G.Călinescu, care comentează limbajul prozei lui Gib.I.Mihăescu, dar aduce și aprecieri originale privind fonetismele cu specific local, și expresiile “și locuțiunile caracteristice
EMIL ISTOCESCU PUBLICISTICĂ LITERARĂ ŞI SOCIAL-CULTURALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 by http://confluente.ro/Emil_istocescu_publicistica_literara_si_social_culturala_.html [Corola-blog/BlogPost/366915_a_368244]
-
Care este prestația lui în politic? - Îmi place că folosiți cuvântul cărturar, căzut în desuetudine în epoca de barbarie lingvistică în care trăim. Îl prefer oricând nefericitului adjectiv 'intelectual' care, în lipsă de substanță, se zbate să obțină, prin impostură neologistică, prestigiu semantic. Presupunând că intelectualul și cărturarul sunt două specii distincte - și ajung să cred că, spre deosebire de cărturari, 'intelectualii' nu pot fi decât publici - cărturarul se ține adesea departe de lumea politică. Cu alte cuvinte, cărturarul este personajul nițel inactual
DIALOG CU ADRIAN PAPAHAGI, CONSILIER AL MINISTRULUI AFACERILOR EXTERNE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 146 din 26 mai 2011 by http://confluente.ro/Eu_nu_concep_civilizatia_europeana_fara_crestinism_dialog_cu_adrian_papahagi_consilier_al_ministrului_afacerilor_externe.html [Corola-blog/BlogPost/344344_a_345673]
-
atunci când abundă, când nu mai sunt presărate în textul versificat „ca sarea în farfuria cu bucate“, încep „să canceri[geni]zeze“, „să anihileze“ Poezia, să ucidă „sacrul“ din metaforă / simbol, adică (rămânând în trena comparației paremiologic-valahe) se metamorfozează (această abundență neologistică) într-o mare de sare vărsată în „blidul“ bietului Poem, cel autentic, de Horezu, cu ceramică smălțuită și cu cocoș (adică hurezător) policrom în centrul cercului solar / zalmoxian-bazal. Pe valea „bucuriei cuantice“ a textelor achimesciene - „roade“ ale unor «necorporale porniri
DESPRE „GRAAL” ŞI BUCURIA MICROCANTITĂŢII DE ENERGIE RADIANTĂ DIN CUVÂNT de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_1401921972.html [Corola-blog/BlogPost/360986_a_362315]
-
peste trei ani, numai, când citeam și recenzam „Vânătoarea de curcubee” (Hestia, 2009), constatam, cu bucurie umilă: „(...) acest nou și splendid volum de versuri, de 64 de pagini, s-a «scuturat», ÎN TOTALITATE, de orice dizarmonie (prin exces de “modernitate” neologistică), tot așa precum poezia eminesciană cunoaște epoca deplinei maturizări, apoteotice, în care s-a produs «scuturarea podoabelor»“. Poetul impresionantelor doine/„dainale” este, azi, probabil cea mai puternică personalitate lirico reflexivă, din Poezia română. Nu aruncăm vorbe-n vânt: nu există
Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
de comic frecvent investigată este vorbirea (numeroase schițe au aspect de scenetă sau sunt colaje de scrisori, ca la I.L. Caragiale, luat ca model), cu amestecul de termeni comuni, colocviali, triviali ori sentimentali și de limbaj tehnic sau în genere neologistic (vorbirea în „radicale"), amintind și de seria cu Tanța și Costel a lui Ion Băieșu. Scenetele sunt plasate în noua geografie economică și socială (CAP-uri, întreprinderi de stat, ferme agricole, birouri, stații de autobuz, stațiuni de odihnă muncitorești, magazine
Valentin Silvestru () [Corola-website/Science/322959_a_324288]
-
de tranziție este de o puternică originalitate, derutantă pentru cititor, căruia i se solicită un efort mult mai mare decât de obicei pentru sesizarea semnificațiilor, a viziunii ample închise în imaginile concrete ale poemului. Limbajul este dens, termenii neobișnuiți, mulți neologistici sau rari. Este un ultim pas până la concentrarea extremă a expresiei din ciclul Joc secund. Opera cea mai importantă a poetului Barbu o constituie volumul "Joc secund", publicat în anul 1930. Se pare că a publicat acest volum în urma unui
Ion Barbu () [Corola-website/Science/296811_a_298140]
-
Și nici nu vă speriați de ieșirea din tipicul frazelor de politică externă, de diplomație... Mihai-Răzvan Ungureanu: Nu. Nu. Eu nu cred că trebuie să cerem unui ales să aibă neapărat un vocabular care să folosească, dacă vreți, aceleași surse neologistice precum vocabularul diplomatic sau care să fie neapărat tehnic alocat vocabularului diplomatic. Domnia sa și, în genere, orice președinte este liber în expresie, trebuie să fie liber în expresie, dar, spunându-vă aceasta, vă mai zic un lucru: nu există nimic
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
era vorba de domnul Pavel - el îmi era de bună seamă cunoscut, meandrele gândirii și „ocolișurile ieșirii la suprafață” știute, dar el, el însuși, cu gesticulația lui de atâtea ori studiată, cu lustruirea și alegerea vorbelor ca o râvnită pedanterie neologistică despre care era convins că dă persoanei lui; „importanța cuvenită”, era un spectacol care-mi încântau în secret ființa, cu atât mai mult că el nu-și dădea seama cât de descoperit era, și priveam cu bucuria cu care asiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și dumneavoastră, Între sinele vizibil și cel invizibil, ponderea având-o cel din urmă. Am și un participant neobișnuit, un student cu o natură extrem de rațională și care, pentru a se forța să iasă din raționalitate (pentru că are un discurs neologistic, de o limpezime extraordinară; comentariile lui de desfacere a tehnicii delirului sunt foarte bune, dar textele lui poetice nu sunt prea grozave), deci pentru a se forța să iasă din propria lui făptură, Își propune să scrie Într-o simili-transă
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
frontaliere” etc.), diferite prin tematică ori structură, însă izbitor de asemănătoare între ele, ca segmente ale unui continuum, ale unui solilocviu virtual infinit și atotcuprinzător. Definitorie este identitatea lor stilistică, inconfundabilă. Scriitorul combină erudiția cu spiritul ludic, cultivă un vocabular neologistic și tehnicist (cu alimentare copioasă din terminologia științelor limbajului, în special a poeticii, semioticii și retoricii, discipline în vogă în epoca formării lui P., dar și din arsenalul filosofiei și al altor discipline umaniste), împănat imprevizibil și savuros cu arhaisme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]
-
Încă din adolescență, R. se arată ca un poet aproape format, mânuind cu dezinvoltură atât versul rimat, cât și pe cel liber. Nici o stângăcie, nici o nesiguranță, nici un exces, un perfect simț al limbii, al ritmului, al compoziției, terminologie matură, discret neologistică, o sintaxă impecabilă, procedee interesante, precum rimarea ultimului vers al fiecărei strofe cu primul din strofa următoare, și imagini de o noutate reală, deloc ostentativă. Poetul de șaptesprezece ani nu compune fără modele, dar acestea sunt dintre cele mai bune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
așteaptă / un semn divin cu magii austeri /, iar pe la spartul plaiului, pe toamnă, / pornește după steaua lui din cer”. Tonul jubilant și encomiastic, atitudinile euforice sunt contrapunctate intermitent de tonalități elegiace, cu vagi tente simboliste, pe alocuri date de terminologia neologistică: „Trec ființe morgane și tremură-n zare / schelete de berze muiate în clor, / mileniul a stat, nici un om nu mai moare”. Cuprinzând câteva zeci de poeme de dragoste, versurile din Epistole vieneze (1979), par supuse aceleiași energii combinatorii, de la extazele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290281_a_291610]
-
cele maioresciene, precum și cu ale confraților de aproximativ aceeași vârstă sau mai tineri. E un stil de prelegere, digresiv, emfatic, repetitiv, plin de oralități, cu introduceri prolixe, cu zăboviri patriarhale și formulări uneori contorsionate, alteori crispate și confuze, cu termeni neologistici excesivi. Literatura secolului al XIX-lea a stimulat elanurile de cercetător și exeget ale lui C. îndeosebi prin Gh. Asachi și, în infinit mai largă măsură, prin Eminescu. În 1928 îi apărea o lucrare de sursologie, Izvoarele lui G. Asachi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
mama îl găsește locuind în cartierul de vile, iar pe ușa lui scria: „Inginer Făt-Frumos, fiul Leului”. Ingenioasele „povești” ale lui Ș., străbătute de un umor inteligent, nu ar fi proză de calitate fără simțul cuvântului bine ales, arhaic sau neologistic, și fără concizie epică. SCRIERI: Șarpele și cupa, Iași, 1972; Zmeul cel mic (în colaborare cu Radu Cadelcu), București, 1977; Amărâtul fericit, Tel Aviv, 1983; Doctor în umor, Tel Aviv, 1985; Consultații gratuite, Tel Aviv, 1987. Repere bibliografice: George Pruteanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289794_a_291123]
-
am întîlnit rar, fapt pe care mi-l reproșează în scrisori. în schimb, l-am citit, și în manuscris și tipărit: proză, teatru, eseu, poezie. Scrisul său e dens, economic. Comentîndu-i debutul, îi remarcam, de pildă, acuitatea, pasele ironice, expresia neologistică, sicativă, tăioasă. Doza atent surprizele, combina subtil realitatea cu visul, aplica inteligent tușele lirice menite să emoționeze. în pofida calităților, n-a beneficiat de mari succese. Două sînt cauzele: una ține de firea sa nonconformistă, aparent arogantă și gata de sfidări
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
d-voastră că notați la sfârșitul caietului ceva, așa și eu notam asemenea neologisme din expunerile profesorului Ciopraga și mergeam la dicționar. După aceea, îmi amintesc cum am făcut la un seminar, cu doamna Kety Teodorescu, o discuție despre limbajul neologistic al personajelor din Bietul Ioanide al lui Călinescu. Și atunci, cu bagajul dobândit de la profesorul Ciopraga, am fost capabilă să înțeleg mai ușor, fără să fiu nevoită să recurg mereu la dicționar. A fost un câștig. E.M.: Cât privește acum
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
pierdut al lui Milton, din Infernul și Paradisul lui Dante, din Legenda secolelor a lui Victor Hugo și din utopiile lui Jules Michelet și Pierre Leroux nu se contopesc într-o creație unitară. Artificial și discursiv, scris într-o limbă neologistică bizară, poemul impune, totuși, prin amploarea viziunilor cosmice și prin tendința de a reînvia mituri străvechi. Fade și lipsite de culoare în descrierea tărâmurilor cerești populate de îngeri și heruvimi, versurile capătă energie și pregnanță în sugerarea marilor tulburări cosmice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
aspectul pictural, pitoresc al agitației din porturi, fabrici, șantiere. El pare să ocolească orice popas reflexiv, orice angajare sentimentală și, în general, se cantonează în orizontul ideilor comune, ca atunci când compune o imprecație la adresa idolului Aur. Limbajul este adecvat, colorat neologistic, într-o frazare abil retorică, ce dovedește o mare ușurință a versificării. Poeme eroice sunt, din acest motiv, mai puțin atinse de aerul vetust al altor producții contemporane de același gen, deși sunt în descendența accentuată a modelelor V. Cârlova
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289104_a_290433]
-
distinct de auctor, totuși fără a îngroșa, înclinând prea vizibil balanța, nici într-un sens, nici în celălalt), dar situându-l pe acesta, „echidistant”, între „semnalmentele” stilistice ale „vocii” personajului și cele ale „vocii” auctoriale. Spre deosebire de indiciile, clare de astădată, neologistice, cu o anume culoare orășănească, chiar intelectualizată, „școlită” etc. din „Ființa ei începea să se concentreze asupra acestei umbre, de unde trebuia să iasă lumina”. Și încă și mai limpede auctorial - explicativ, „din afară” și de undeva, „de sus”, cvasi-intruziv: „Era
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
dat, din întîmplare, peste colecția „Ateneului” de pe anul 1968. Figurez, cu cronici, în 11 din cele 12 numere. A le reciti, după un atare interval, mi-a cerut curaj. Mă nemulțumește în acele comentarii etalarea unor „intuiții”, forma pretențioasă, abuzul neologistic, „vocea de cap”, cam stridentă, cu care-mi afirm judecățile. Sînt defecte pe care gustul meu de acum le condamnă. Azi străduința mea e de a expune calm și simplu ideile. Tînăr, l-am maimuțărit pe Călinescu, căutînd să fiu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de comic frecvent investigată este vorbirea (numeroase schițe au aspect de scenetă sau sunt colaje de scrisori, ca la I. L. Caragiale, luat ca model), cu amestecul de termeni comuni, colocviali, triviali ori sentimentali și de limbaj tehnic sau în genere neologistic (vorbirea în „radicale”), amintind și de seria cu Tanța și Costel a lui Ion Băieșu. Scenetele sunt plasate în noua geografie economică și socială (CAP-uri, întreprinderi de stat, ferme agricole, birouri, stații de autobuz, stațiuni de odihnă muncitorești, magazine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289670_a_290999]
-
preotul cu vocație "un virtuoz al limbii", apt de a cultiva, în pură descendență barocă, "un stil excesiv cizelat și împodobit, cu elemente căutate pe de o parte în straturile mai vechi ale limbii, pe de altă parte în fondul neologistic" (1981: 171). Cine s-ar aștepta ca, în interiorul unei asemenea scriituri convolute, să descopere două dintre cele mai puternic aglutinate scenarii de teroare din literatura autohtonă? Cu puțină imaginație, am putea afirma că două alte nuvele, Copca-Rădvanului și În pădurea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
pașoptismul celei dintâi se metamorfozează, în cea de-a doua, într-un minulescianism avant la lettre. Și încă, în aceeași ordine de idei: Rică și Zița vorbesc cu greșeli fiindcă țin cu tot dinadinsul să folosească un jargon pretențios și neologistic. Spre deosebire de Veta, ei se cred culți. Caraghioslâcul este al abuzului de franțuzisme neasimilate, unele luate din scris - Ťm-am transportat în localitateť -, excesiv literare. Jupân Dumitrache și Ipingescu greșesc, la rândul lor, reproducându-l pe Rică din gazetă, altminteri limbajul lor
Câteva constatări by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7470_a_8795]
-
lui Swann: „Stilul nu constituie conținutul, ci lentila care concentrează conținutul într-un focar arzător". Operînd îndeobște cu banalitatea care-i dă satisfacția unei materii prime docile, cu anodinul pe care-l poate dichisi după voie, Val Gheorghiu le tratează neologistic. Adică le snobează prin contrast: „Băiatul somnolent mimează opacități și înțelesuri în bipolaritatea frunții lui de martor silnic". Sau: „pe culoarul înțesat, mentorul mai pune un apendice oratoric temei". Însă mijlocul de căpetenie prin care Val Gheorghiu încearcă a contracara
Performanțe stilistice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6247_a_7572]