117 matches
-
schemă aproape abstractă, iar cea de-a doua, care constituie, de fapt, chiar miza actualei expoziții, privește resursele și energiile interne ale culorii, capacitatea ei neinfluențată din afară de a se organiza și de a se ridica, de la amorf și de la nonexistență, la structură și la semnificație. Preocupată vizibil de acest potențial ascuns al culorii și al limbajului, pictorița care a rezistat cu atîta fermitate în fața efectelor din pictura lui Vasile Grigore se lasă acum sedusă, dar nu prin vreo influență directă
O revoluție de catifea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15434_a_16759]
-
țările Americii Latine. Un număr mic de personalități, nu cu mult peste ce s-ar putea număra pe degetele ambelor mîini, a acaparat cam toate teritoriile spiritului, în timp ce o masă amorfă, o foșgăială de nume și de chipuri la limita nonexistenței, abia dacă acoperă vreo cîteva pogoane. Clasa de mijloc a culturii, cea care asigură vigoarea, continuitatea și dinamica unui organism sănătos, dacă nu lipsește cu totul este suferindă, costelivă și somnambulă. Pus alături de Vlahuță, fără îndoială un profesionist al scrisului
Decalogul artistului de mijloc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14503_a_15828]
-
în Internet e loc destul și pentru limbajul solemn, ceremonios, atent stilizat, ca și pentru judecățile asupra gradului de cultură a vorbitorilor. Volumul sintetizează o perspectivă lingvistică, încercînd să răspundă la întrebarea fundamentală - care e chiar cea asupra existenței sau nonexistenței unui limbaj caracteristic Internetului, a unui Netspeak (termen deja creat, după modelul orwellianului Newspeak). Răspunsul e afirmativ, în măsura în care se ține seama de specificul fără precedent al noilor mijloace, de raportul special pe care ele îl imprimă situației de comunicare (cel
Stilurile Internetului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15135_a_16460]
-
176-177). Revista se susține în acest program prin Mircea Streinul și V. Beneș, dar îi invocă drept exemplu și pe Victor Papilian și Pavel Dan. Altă dată, Vintilă Horia numește destul de impropriu și confuz această poetică antirealistă ca "estetică a nonexistenței" (p. 217), prin care trebuie să înțelegem "victoria fantasticului" și revelația blagiană a misterului (p. 217) sau construcția narativă "dincolo de orice experiență realistă" (p. 215), o literatură "fantastic-subiectivă" capabilă să realizeze conjuncția dintre Prometeu și Narcis (p. 218). În critică
Depășirea respectuoasă a gândirismului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12111_a_13436]
-
îl scutură prin somn până și pe Creator. Ivănescu e câinele bătut, proscrisul, marginalul, exilatul care nu cere decât o clipă de consistență a existenței, călduțul domestic, consolarea contingentului și a banalului și eșuează, lamentabil, într-o "contabilizare a propriei nonexistențe". N.S. monopolizează propria generație literară, face victime și emuli chiar după patru decenii, are celebritate, glorie și trecere la "publicul larg". M.I. e, pentru liceeni și gospodine, un anonim, îl apreciază doar cunoscătorii (adică filologii "rasați", care-l citesc pe
Adulație în cerc restrâns by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12716_a_14041]
-
vol. 80, Edit. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București,1983, p. 253. footnote>. Mortalitatea este cea care îi este impregnată omului prin aceste veșminte, dar că nu este vorba de moarte ca de o cădere în nonexistență, ci de mortalitate biologică, de o nouă stare în care se găsește omul, de o viață în moarte. Schimbarea este mare, reprezintă o răsturnare deplină a lucrurilor. Omul nu mai are, ca înainte, viața ca caracteristică constitutivă a lui, nu
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
lumea ar fi o mare fără valuri care nu ar cunoaște niciodată țărmurile fericirii. 2055. Cuvântul în această lume devine sufletul iluziei. 2056. Fără iluzie, adevărul realității, ar fi fost atât de singur încât s-ar fi pierdut în neantul nonexistenței pentru totdeauna. 2057. Iluzia înseamnă înainte de toate ritm, culoare și vibrație, toate pentru un crez, o speranță și un vis. 2058. Realitatea este un joc de imagine al iluziei. 2059. Realitatea este cea care îi dă iluziei trăinicie. 2060. Doar
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/95_a_375]
-
tablou, ci un șir de experiențe ce se rînduiesc în tipare suficient de generoase spre a nu le anula caracterul de "mărturie". Astfel solitudinea e o "stare generală", repetabilă cu fiecare "caz" nou, topindu-se în inobservabil, în anonimat, în nonexistență, pentru a fi detașată, individualizată de poeții care se succed (evocarea nonexistenței e aci doar un mod satiric de-a sublinia durerea - simptom al vieții pulsînd cu putere în rana pe care o produce însingurarea): "Un om singur pe stradă
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
de generoase spre a nu le anula caracterul de "mărturie". Astfel solitudinea e o "stare generală", repetabilă cu fiecare "caz" nou, topindu-se în inobservabil, în anonimat, în nonexistență, pentru a fi detașată, individualizată de poeții care se succed (evocarea nonexistenței e aci doar un mod satiric de-a sublinia durerea - simptom al vieții pulsînd cu putere în rana pe care o produce însingurarea): "Un om singur pe stradă nu este însinguratul din casa lui,/ masca soldatului disperat pe cîmpia de
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
înaintarea în vîrstă mă face să încerc două simțăminte socotite incompatibile: economia și risipa (de materie temporală). Sînt totodată limitat și "nemărginit" în timpul ce mă organizează. * Un fapt uimitor: printr-o anume "angajare" în procesul bolii, diferența între existență și nonexistență se reduce considerabil. Să fie acel instinct al stingerii vieții despre care vorbește Freud, adică marele eveniment ce încunună viața? Ori e un sărman miraj, o butaforie de umbre între cele două încă incomunicabile tărîmuri? * Ruptura - cea mai de temut
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]
-
și 4 conținând fiecare câte o mișcare cu sensuri opuse: "Icoana stelei ce-a murit/ Încet pe cer se suie; / Era pe când nu s-a zărit,/ Azi o vedem, și nu e". În primele două versuri mișcarea are loc de la nonexistență către existență, pe când în ultimele două stihuri mișcarea este inversă, dinspre ontic către extincție. Este surprinsă astfel în aceste patru versuri una din cele mai expresive și mai tulburătoare ritmicități cu balans cosmic. Strofa finală, reia alternanța între un vers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Povestea magului călător în stele). Gândirea lui Eminescu a trecut nu numai "deasupra existenței", cum cerea Nietzsche, ci deasupra diadei polare sclavizante fire-nefire, care funcționează într-o interacțiune eternă. Noțiunile de "ne-lume" și de anterioritate absolută în raport cu existența și nonexistența deschid un nou plan, dincolo de cel terestru și de cel astral, dincolo de spațiu și timp, dincolo de orice experiență a simțurilor și a intelectului, empirică sau transcendentală. Salvarea de o lume a amăgirii, a distrucției și a suferinței este întoarcerea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
patine diferite. Dar întregul discurs al materialelor și al formelor, al culorii și al traseelor, de la cerc la elipsă, de la arc la linia frîntă, nu face decît să sublinieze legătura subtilă și inseparabilă dintre substanță și absență, dintre existență și nonexistență, dintre voluptatea Vieții și expresivitatea blîndă și perversă a Morții. Sinteză extremă, la limita disoluției formei și a materiei, Arcul, Adam și Eva, Trecerea, Pasărea și Melcul plasează sculptura pe o treaptă a aspirației artistice în care singurul material este
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
răpită sărbătoarea muncii teatrale, te prăbușești. Încetezi să exiști. Rostul tău piere. Atunci te gîndești la neființă. Nu pot să nu citez dintr-o carte a lui Nicolae Balotă, pe călugărul Fredegisius din secolul nouăsprezece scriind despre nimic și tenebre: Nonexistența e ceva atît de jalnic de deșert și de groaznic încît nu pot fi vărsate îndeajuns de multe lacrimi asupra unei stări atît de triste." Lumea lui Aureliu Manea, destinul său asumat și parcurs demn este încărcată de sensuri și
El condor passa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9893_a_11218]
-
este la zi cu cititul care l-a salvat întotdeauna. Face referiri fără oprire la cărți mari, la noile apariții, este provocat să gîndească și să se pună în relație cu lumea, cu Shakespeare și cu Goethe, să nu atingă nonexistența spirituală. Ludicul și ironia nu-l părăsesc. Ca și profunda admirație față de Ciulei, Pintilie, Brook, Grotowski. Pintilie a vrut de două ori să-l distribuie. O dată în Reconstituirea, apoi, în Treplev din Pescărușul. Dincolo de histrionismul lui, de unicitatea talentului său
El condor passa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9893_a_11218]
-
o eroare să se creadă că este "ilustrativă ori programatică. Dacă e vorba de culori, aceasta înseamnă mai mult o simbolică a lor, decât aparențe fizice. În fond ar vrea să fie o prospectare a orizontului uman integral, de la neantul nonexistenței, până la transcenderea și transfigurarea ei, făcând această ascensiune într-o spirală care să ne poarte prin toate realitățile posibile, prin regnuri, prin modalități și dimensiuni ale realului" (pag.98). Simfonia a 7-a "Volume", op.29 "apare ca o opoziție
Opt simfonii și un poem by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9036_a_10361]
-
nu se mai oprea, ca o codană ieșită la primul bal. Nu prezenta nici un semn vital, și totuși, conform legilor statului, era viu. În același timp, nici mort nu puteai spune că era. Medicina a Încercat să rezolve problema existenței/nonexistenței sale prin metode moderne: un eminent chirurg a propus o operație prin care să i se-nfigă un țăruș În zona unde se bănuia că Gustav ar purta o inimă. Ideea a fost aprig contestată de către un alt chirurg eminent
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
stratosferă, din câmpul gravitațional, din sistemul solar, din galaxie, din mulțimea de galaxii; aș vrea s-o pot arunca dincolo de punctul în care au ajuns galaxiile în expansiunea lor, acolo unde spațiul-timp nu a ajuns încă, unde o va întâmpina nonexistența, ba chiar nonexistența în trecut și în viitor, încât să se piardă în negativitatea cea mai absolută, garantată, de netăgăduit. Exact cum merită, nici mai mult, nici mai puțin. În schimb, ridici cartea, o ștergi de praf; trebuie s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
gravitațional, din sistemul solar, din galaxie, din mulțimea de galaxii; aș vrea s-o pot arunca dincolo de punctul în care au ajuns galaxiile în expansiunea lor, acolo unde spațiul-timp nu a ajuns încă, unde o va întâmpina nonexistența, ba chiar nonexistența în trecut și în viitor, încât să se piardă în negativitatea cea mai absolută, garantată, de netăgăduit. Exact cum merită, nici mai mult, nici mai puțin. În schimb, ridici cartea, o ștergi de praf; trebuie s-o duci înapoi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în ei înșiși. Geografia urletului gunoierilor era variabilă. Deși solidă și nepieritoare, ea se putea muta, defectă, deteriorată, dezmembrată, dar nu dispărea: era esența existenței. Fără urletele gunoierilor nu concepeai nici politică, nici pe Dumnezeu. Ei dovedeau existența chiar a nonexistenței, pentru că urletul gunoierilor învia morții, ți-i aducea la masă, îți oferea o sumă de bani din lumea astrală a urletelor sau un castron de aur în care puteai să oferi mogulului gunoier săracele tale bucate. Acești magicieni care trăiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
contrazic întru totul! Nimic nu se câștigă, totul se transformă în... nimic! Așa va trebui să fie Mioara. Se va dovedi că nimicul există, va fi forma sa materială. Dovadă filosofică, postulat, cuvânt magic, absolut. Existența lui îi va dovedi nonexistența sa. Aceasta e uitarea, închisoarea perfectă pentru Mioara. Dorința ei de a fi văzută, cunoscută, acest vedetism agresiv, dovedindu-i inconsistența iubirii. Habar nu are că ea, de fapt, nu există. Vrea să-și expună inexistența? Răspuns: N-are decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nici în ziua de azi Soarele Negru. Proba consta nu în elocvența redării, cât în viziunea radicală, deși prolixă, asupra existenței. A jongla cu termeni care aveau să fie inventați peste 50 de ani, cu ferocitatea disecării în filigran a nonexistenței, ca esență a cauzei și nu ca rezultat al efectului, greu de înțeles pentru cei mai adânci filosofi ai absurdului, ușor de priceput pentru contabilii consubstanțialității din Lumile Superioare, ne făcea să-l privim pe Nilă ca pe o statuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și simțim. Putem simți infinitul. Dar invers, și simbolurile sunt exprimate, și deci limitate, iar găsirea lor este arbitrară, o coincidență. În imagini, infinitul își exprimă posibilitățile. În principiu se exprimă prin negru-nonexistența ce implică posibilitatea tuturor existențelor, prin existența nonexistenței. Dar noi, oamenii, căutam albul, intimitatea care să ne satisfacă pe noi, infiniții formulați. Negrul nu ne exprimă. Noi trebuie să găsim albul și cu el să ne satisfacem esența pentru a ne întoarce și trăi negrul. În practică trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
o comunitate „doar pentru cei ce nu cred sau se îndoiesc, nu este pentru discuții mixte”. Cu toate acestea, deși se prezintă ca un club exclusivist, al indivizilor cu viziuni și convingeri comune, dezbaterile sunt aprinse. Nu pe seama existenței sau nonexistenței divinității, la capitolul ăsta pare să existe unanimitate, chit că există și aici nuanțări de genul ”ateu”, “agnostic”, “deist” sau “ireligios”. Cert e că toți pun la îndoială moralitatea religiei instituționalizate și militează pentru aceleași cauze: scoaterea religiei și a
Necredincioșii de pe net by Filip Razvan () [Corola-journal/Journalistic/66334_a_67659]
-
confidențial; Cocktail, ediție 1942, epuizată prin confiscare; 2. Eu și victor valeriu martinescu, ediție dactilografiată 1945, epuizată prin subtilizare; 3. Cartea duioșiilor, ediție manuscris, epuizată prin subtilizare; 4. Psihochimie, ediție dactilografiată 1946, epuizată prin subtilizare; 5. Lupta pentru existență și nonexistență, ediție dactilografiată 1947, epuizată prin subtilizare. șNici una din aceste cărți nu există! - n. n.ț POEME: 1. Cele dintâi știri despre victor valeriu martinescu, ediție 1933, epuizată prin tiraj confidențial; Cele dintâi știri despre victor valeriu martinescu, ediție 1943, epuizată
Un avangardist misterios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10740_a_12065]