45 matches
-
18 mai 2013 Toate Articolele Autorului să nu mă-ntrebi Să nu mă întrebi de ce-mi plouă cu răsărituri în palme, când apusurile mele au devenit atât de fierbinți. Pe ele îmi reazăm tâmpla când tropotă caii singurătății prin noptatice câmpii. și-mi umezesc fața cu roua viselor din firele înfloritelor iubiri. Să nu mă întrebi de ce pescărușii mei au plecat dincolo de spuma durerilor ca să-mi aducă dor de tine și limpedea rostire a cântecului meu. Dacă nu mă vei
SĂ NU MĂ-NTREBI de LEONID IACOB în ediţia nr. 869 din 18 mai 2013 by http://confluente.ro/Sa_nu_ma_ntrebi_leonid_iacob_1368886526.html [Corola-blog/BlogPost/354900_a_356229]
-
efectele tainice ale șoaptei. Spre marea noastră uimire - dezarmantă!, de parcă autorul ne-ar fi auzit, cu anticipație, gândurile -, chiar următoarea poemă, Sonetul VII, debutează cu versul-titlu: ,,Sonete nu rostesc decât în șoaptă’’, după care continuă în ritm de Niagară asurzitoare: ,,(...) Noptatice fantasme siderale:/ Corăbii, revoluții, catedrale,/ Striviri de chiparoși cu fructa coaptă!// Cuvintele îmi sunt oștiri vernale./ Zidirile luminii mă așteaptă./ Topiri vuinde brațele îndreaptă:/ Refac doiniri de jad, monumentale!// Ah, nu mă lasă gloria-mi regală/ Și nici nu vreau
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN by http://uzp.org.ro/dan-lupescu-despre-albumul-liric-fiind-365-1-iconosonete-de-theodor-rapan/ [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
să te aștept Flacără vie În golful Poeților Să împlinesc ritualul Schimbării anotimpurilor. Cum încep ele noimele Cu o noapte magică Cloșca cu puii de aur Cățărându-mi -se Pe brațele goale. Arome se rotesc în juru-mi Într-un miraculos noptatic dans. Ursa Mare urcă Până în ochiul răcorii Steaua Polară zeița luminii nocturne Vine până în înfrigurarea mea Sunt aici ca un ecou Verigă într-un lanț al poruncilor! Stoluri de porumbei albi, Se scaldă -n veghea mea Apele memoriei lovesc țărmul Descătușărilor
DINTOTDEAUNA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Elena_armenescu_1396593491.html [Corola-blog/BlogPost/347452_a_348781]
-
cărți mari și cărămizii. Normal că m-am bucurat, fac parte dintre exaltații care au nevoie de bucurii intense, altfel riscă să dea în lingoare. Ce nebunie! Ce rușine, veți spune pentru ultima dată în acest text, Cititoriabili Stela latifundiari Noptatici, să apari într-un dicționar, în timp ce te-ai dedat desfrâului romanesc în loc să îți pui mintea și mâinile la muncă. Repornirea a fost mai grea, desigur, este mai simplu să stai la soare și să citești decât să fii rob al
MIGDALE DULCI-AMARE: „GÂNDIREA OVARIANĂ” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 by http://confluente.ro/florica_bud_1470902436.html [Corola-blog/BlogPost/349680_a_351009]
-
o margine de gând), MEDITAȚIE PE UN PERON (așteptăm trenul clipei următoare), GÂND MUT (crâmpei din făptura-mi născută din lut încrustată cu vorbe cântate-n poeme), ȚIPĂT DE VÂNT (descătușată de-ntuneric...mi-aduc aminte de năluca țipată de noptatic vânt), FLORI ȘI ARME (buchet de roze albe, când floarea las arma fără glas), TĂCEREA (în astă sară iau tăcerea, o strâng în pumn și o așez pe colțul unui nor ce trece), COPACUL (cad frunze galbene pe trupul meu
FLORIN GRIGORIU ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI 2014 de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Elisabeta_iosif_1397137001.html [Corola-blog/BlogPost/347770_a_349099]
-
03 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Moara de vise De oboseală doarme dus morarul. Iar moara macină într-una vise ; De-acuma luna a trecut hotarul, Iar porțile cu lacăt sunt închise. Și vise macină, mărgăritoare, În fluxul lent, adormitor, noptatic, De vine rândul pentru fiecare - Profil inconfundabil emblematic. Si macină întruna, fără timp, In harnică tăcere, monotonă, Dar ca făcută, în acest răstimp, Nici.o mișcare nu se simte-n zonă. Nu vine nimeni ca să toarne-n coș, Ci gol
MOARA DE VISE, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Moara_de_vise_de_adrian_simionescu.html [Corola-blog/BlogPost/356895_a_358224]
-
ori flutur ești? -Eu nu sunt unicat de ne-nțeles, Din aștrii-s, meteor-meteorit, O parte sunt din mare Univers, Un bulgăre de piatră prăvălit. La fel a fost iubirea-mi trecătoare, Lumina-a dat în cer o clipă doar Noptatic veșniciei care doare Din sufletul abis fără hotar. -Eu caut androginul rătăcind, Pierdut între înalturi, undeva, Eu, floare cea albastră, rotunjind O sferă, învârtindu-mă spre-o stea. Născute flori și fluturi care zboară Să poarte mai departe în duet
NEOCOSMOGONIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 by http://confluente.ro/gigi_stanciu_1413099376.html [Corola-blog/BlogPost/383540_a_384869]
-
o margine de gând), MEDITAȚIE PE UN PERON (așteptăm trenul clipei următoare), GÂND MUT (crâmpei din făptura-mi născută din lut încrustată cu vorbe cântate-n poeme), ȚIPĂT DE VÂNT (descătușată de-ntuneric ... mi-aduc aminte de năluca țipată de noptatic vânt), FLORI ȘI ARME (buchet de roze albe, când floarea las arma fără glas), TĂCEREA (în astă sară iau tăcerea, o strâng în pumn și o așez pe colțul unui nor ce trece), COPACUL (cad frunze galbene pe trupul meu
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE de FLORIN GRIGORIU în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 by http://confluente.ro/Florin_grigoriu_1400889356.html [Corola-blog/BlogPost/350549_a_351878]
-
locul din lucruri. În umbra zăpezii În umbra zăpezii apoi - umbră a tălpilor - oprind ziua de ieri și cea de azi și tot astfel până în limb hiperborean. Încât putea o clipă adia frunza-nghețată din arbori și pene de păsări noptatice peste arbori și suflet Hiberboreea începea atunci sticlind în propria-mi ființă. Cu ființe târzii născute din pântece târzii unduind lângă noapte în plină iarnă trupul meu se dezbrăca de piele intrând în lucruri strigând miazănoptea cu mâinile devenite ele
Poezii by Ștefan Melancu [Corola-website/Imaginative/2597_a_3922]
-
când în când, câte-o tăcere, Printre secunde se-nălțau fiorii unici de plăcere, Ne întâlneam, doi muritori, timizi, cu timpul din răscruce, Îi mai cerșeam încă-un minut în infinitul ce seduce. Prin amăgiri, debusolați, ne rătăceam cu pași noptatici, Refugiați, apoi, în noi, ratam un răsărit, apatici. Azi încercăm, cu-același zel, să retrăim o amintire - Voalată e în nori târzii, în scurta noastră pribegire... Referință Bibliografică: ÎȚI AMINTEȘTI... / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1982, Anul
ÎȚI AMINTEȘTI... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1465062988.html [Corola-blog/BlogPost/377937_a_379266]
-
tiparul cu gustul de miere, tăindu-și hotar peste sufletul-rană. Am vrut să mor, să mor într-o noapte, dar m-am trezit și m-am întors la tine, era prea devreme și tu prea departe și-oceanul se-adâncea noptatic în mine. Leonid Iacob Poezie publicată în una din cărțile mele. Referință Bibliografică: am vrut / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 887, Anul III, 05 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
AM VRUT de LEONID IACOB în ediţia nr. 887 din 05 iunie 2013 by http://confluente.ro/Am_vrut_leonid_iacob_1370448974.html [Corola-blog/BlogPost/346250_a_347579]
-
cheamă, De ce va fi să vie, azi, nu ne fie teamă, Răgazul ce ne-a fost dat să îl gustăm se cere, De mâine, nu se știe, de nu vom fi tăcere. Vino acum, iubite! iubirea mea te cheamă Când noptatica șoptire seara o destramă. Se lasă umbra nopții pe patul gol de tine, Doar luna mă alintă cu degetele-i fine. Vino acum! iubite, iubirea mea te cheamă, Tu nu-mi lăsa s-apună seninul fără seamă. Curând târziul ne-
IUBIREA MEA TE CHEAMĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 by http://confluente.ro/agafia_dragan_1472657056.html [Corola-blog/BlogPost/375515_a_376844]
-
Acasa > Strofe > Atasament > UMBRE DE SINGURĂTATE Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Trec prin mine umbre de singurătate, Din apuse clipe-mi cântă rapsodii, Repertoriu-alintă, cu seninătate, Pașii mei noptatici printre poezii. Mai ascult o liră, chiar imaginară, Ce-mi aprinde veghea c-un fior ciudat. Din mormânt, iubirea ta incendiară Cerne-a sa cenușă sumbru, vinovat. Pe nisip fierbinte, tălpile-mi sunt rană, Degete avide, lin, îl răscolesc. Căutând
UMBRE DE SINGURĂTATE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1452293093.html [Corola-blog/BlogPost/376201_a_377530]
-
litere-păpădii, străbătând curcubeul. Poeta chiar le-a închinat o “sonată în re major pentru fluturi”. În fiecare poem aproape, există cel puțin un fluture. Nu puneți zăvoare la uși, deschideți ferestrele. Numai lămpii cu abajour puneți-i o sită. Dansul noptatic al fluturilor împrejurul luminii poate să vă amețească, să vă seducă și nu veți putea vedea mormanele de insecte căzute pe podeaua lucioasă. O temă la fel de frecventă este și cea a licuricilor și a greierilor. Aceștia simbolizează ludicul, spectacolul, strălucirea
SINGURĂTATEA ALBULUI ÎNTUNERIC, CRONICĂ LA CARTEA DE VERSURI A ILENEI POPESCU BÂLDEA TU NU ŞTII CUM PLÂNG FLUTURII , EDITURA PROXIMA, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia by http://confluente.ro/Singuratatea_albului_intuneric_cronic_cezarina_adamescu_1355664177.html [Corola-blog/BlogPost/351721_a_353050]
-
din piept fără frică de marea sângerare?... SPLEEN HIPERBOREAN Stau cu tine-n gând și-mi plânge gura, pielea tigrului care-am fost nu mai e viforoasă. Ar trebui să mă spovedesc petuniilor, poate frunzei de nacru, păunilor. Senzual și noptatic, noctambul heruvim mă ascund sub privirea ta și aștept primăvara... DILEMĂ Mai aproape de cântec, mai departe de tine, glodul vederii Îmi slăbește poftirea. Între cuvânt și tăcere, Între zbor și fantasmă rămân, neiertate, păcatele mele... Cum s-ascund primăvara, cum
Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
a luat trup de ceață și haine de ceață și a pornit spre adâncul pădurii. Oamenii de ceață și vietățile celelalte l-au urmat cât au putut. Apoi a înaintat singur, călăuzit de propriu-i suflet. Prin cețurile și umbrele noptatice ale copacilor începuse să se zărească ochiul de gheață. A înaintat spre mijlocul gheții. În adâncul ochiului întunecat, zăcea, încremenit, Soarele și alături de el dormeau somnul gheții făpturi cu chip de înger, de om, de păsări, de animale. A încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Fratele, luând o gură îndestulătoare din sticla de pălincă, chipurile, autentic-ardelenească, adusă de Iulică la priveghi și dându-i-o mai departe, lui Dănuț. M-am prins fulgerător, în closet, în clipa în care am observat data gravurii...! În penumbra noptatică întârziată, din capela cimitirului, la mijloc, pe un mic piedestal de năsălie, pavoazat ad-hoc cu pânză neagră, între două postamente-sfeșnice, cu lumânări aprinse, trona sicriul deschis, drapat cu horbotă, al lui Lucică Puță Mică, având steagul de doliu la căpătâi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
sa niciodată - și atunci Dumnezeul lui Clare este precum cel recunoscut de Chatterton: nelimitat, infinit, insondabil.] Heccar and Gaira, an African eclogue / Heccar și Gaira, eglogă africană - "Tigrul cel răsunător"; "Arcași negri ai sălbăticiilor"; "chinurile arzătoare ale zilei"; "aburii întunecoși noptatice rouri distil[înd]"*; "crunte furtuni vu[ind]"; "Moartea înarip[ind] săgeata"; "nisipul însîngerat"; "chilia umbroasă" a Amintirii**; "sînge pururi dînd miasme". [*the dark vapours nightly dews distil[ing]: Ideea "distilării" ("rourilor", apelor sau a altor fenomene) apare obsedant în opera
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
A, literatură, o vreme secretar al Filialei Uniunii Scriitorilor din Iași. La invitația acad. Valeriu D.Cotea va s crie un sonet-elogiu intitulat COTNARUL, pe care îl transcriem mai jos, din „Podgoria Cotnari”: Te beau cu teama de singurătate - ocnaș noptatic, vergură regină - Lăsarea ta de sânge îmi închină auz și văz esenței care bate. Prin cataractele din rădăcină, Cât cerul gurii cupe îndesate respiră muzica și nestemate în orb rozariu joacă o lumină. sentimentală și începe visul nuntaș cobor ca
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
s-a furișat ceva negrăit de crud, ceva imposibil și contrar naturii. Aceeași atingere care m-a creat, lipindu-se de trupurile noastre ca o mantie de aur, prindea să ne furnice. Corpurile noastre goale începeau să se prelingă în noptatice colcăitoare pâraie de viermi, care se ridicau de pe noi ca niște pânze de aer, și am fost eu, și am fost noi, și iarăși am fost eu: o febrilă masă viermuindă ce se împletea și se despletea, infinită, iar în
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
aceea noaptea s-a trecut pe lista speciilor pe cale de dispariție, zilele artificiale lapovițează afară la orice apropiere, Mestecăniș tunelul noapte, refă-o! diferența în rău refacerea, întunericul față de noapte, avionul pasăre cu aripile înțepenite, pe capete tunel și mai noptatic orașul, roți sacadate Sadova, bere și cafea, fraților, bere, cafea, alune! integrame, cafea, bere! Sînpaul tîrg de pepeni "Marisia", anuarul Muzeului etnografic Tîrgu Mureș, Frasin mut cu șapte nimicuri, forma de pomană cumpărarea, îți vin peste genunchi ca să ajung la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Când m-am apropiat de casă, încă nu se întunecase, dar ziua se învăluise în acea lumină blândă, aburită, care, în miezul anotimpului de vară, celebrează apropierea unor amurguri care, cel puțin câteva zile, nu vor atinge nici un moment bezna noptatică. Luceafărul abia de era vizibil, și urma să strălucească solitar, încă multă vreme, în crepusculul prelungit. Marea era mai plată ca oricând, atât de nemișcată, cu valurile strunite de parcă ar fi fost conținută într-un bol imens, gata să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
al cupolei și mă uitam la apă. Nu se zărea nimic pe întreaga întindere luminoasă, ușor vălurită, decât reflexe tremurânde ale luceafărului și ale lunii încă pitite. Cerul își păstra albastrul aburit, care nu se dizolvase încă în albastrul tenebros, noptatic. Vreo două gămălii de stele abia de se zăreau, eclipsate de lumina zimțuită a felinarului-luceafăr. M-am întors spre uscat. Acum devenisem conștient de aerul cald, de stâncile calde, după strania răcoare a casei mele. Stâncile continuau să se împrăștie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
luminau în seara caldă vâslele proptite-n valul / zâmbetului care scaldă / blând întunecata casă / când durerile te lasă...” Cum te simți micuță, tu, fire de tomnatic labirint?! Vezi speranță de trăire?! Vezi vreo șansă de-a zbura peste Nyxul îndărătnic, noptaticul și negriciosul spasm al neîndurărilor?! Nu, nimic din toate acestea. în așa clipe de luciditate, tu, iubită soră, m-ai strigat și „mi ai despărțit numele în silabe / așa cum mi-ai desface trupul / în Sărțile din care a fost făcut
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
nu dă de văzut, ci ridică la vedere, dă veșnic lumină vederii. Vasile Voiculescu. Cine duce cerul mai departe A treia lume: splendoarea dintre lumi " Suntem tălmaci vremelnici ai celor nevăzute,/ Și-n seninătatea noastră se-ncheagă mărturii?/ Sau plămădim noptatici în gropile tăcute/ La rădăcina lumii doar negre bogății?"1. Întreaga poezie a lui V. Voiculescu pare să se scrie în căutarea unui răspuns la aceste întrebări metafizice. Răspuns imposibil de dat, căci el se retrage pe măsură ce atrage, se lasă
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]