34 matches
-
prin ab sență Exact ca și cuvântul Nu expri mă nici adevărul Nu ascunde nicio minciună Azi Galilei nu mai abjura Arde cuminte pe rug de la prima la ultima litera a poemului Au mi-a luat foc mască Arde ne-norocita Costel Zăgan , Erezii de-o clipă Referință Bibliografica: EREZIA MĂȘTII SAU DESPRE FRICĂ / Costel Zăgan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 840, Anul III, 19 aprilie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
EREZIA MĂŞTII SAU DESPRE FRICĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Erezia_mastii_sau_despre_fri_costel_zagan_1366425817.html [Corola-blog/BlogPost/345923_a_347252]
-
sub titlul de Principie de limbă. în faptă însă ideea fundamentală a autorului Principielor, de-a generaliza pronunții mărginite la o samă de ținuturi, de-a reintroduce în scriere rostirea veche, trebuia să fie o {EminescuOpX 115} încercare nu tocmai norocită Limba Principielor n-a fost. vorbită niciodată. de un om, necum de o țară întreagă; ci, adunîndu-se într-un mozaic bucățele de elemente linguistice risipite în câteșipatru părțile Daciei s-a făcut încercarea de-a reprezenta acest mozaic de piatră
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ale textelor sânt reproduse cu multă credință. Lucrul prin care d. Hăsdău își înstrăinează însă simpatiile cititorilor celor cunoscători e [o] nemărginită închipuire despre sine însuși. Deși scrierea e-n orice caz meritoasă, ea totuși {EminescuOpX 116} încercare nu tocmai norocită Limba Principielor n-a fost. vorbită niciodată. de un om, necum de o țară întreagă; ci, adunîndu-se într-un mozaic bucățele de elemente linguistice risipite în câteșipatru părțile Daciei s-a făcut încercarea de-a reprezenta acest mozaic de piatră
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
bătrânului împărat al Germaniei a servit astă dată de nu ca model, totuși ca măsură a lucrării. De însemnat este că guvernul [î]și determină definitiv atitudinea în cestiunea Dunării. Aci însă observăm că fraza nu mai este atât de norocită și nu menește tocmai a bine {EminescuOpXII 408} Această credință (că libertatea Dunării este... condițiune esențială pentru propășirea țării) a fost, în alte împrejurări, unul din cuvintele puternice cari ne au făcut să declinăm cu nestrămutare propunerea de retrocedare a
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Iată ce răspunde Edgar Quinet: Mă tem să ridic vălul ca să nu-i găsesc printre slugarnicii cei mai de jos ai Imperiului (lui Napoleon I). E destul a vedea pe Huguenin, neîmpăcatul președinte al Comunei insurecționale, solicitând și găsindu-se norocit că a putut dobândi un loc de alergător la o barieră... Groaznicul Santerre deveni omul cel mai blând decum fu îmbuibat de primul consul. Oameni ca Bourdon, de l'Oise, Albette, abia simțiră toiagul de fier și deveniră funcționarii cei
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
românii. Cea mai nouă agresiune a lui Leșeanin pe la Veliki-Izvor a fost asemenea respinsă peste Timok, și Osman Pașa ar fi intrat în Serbia dacă n-ar avea ordin espres de la Constantinopole de a se ține numai în defenzivă. Mai norocite par operațiile Muntenegrului. Prin bătălia de la Lipnic să fi câștigat întregul tăpșan al districtului Gațko. Ceea ce rămâne neesplicabil este însă atitudinea Muntenegrului față cu Serbia. Foaia oficilă a principatului mic, "Glas Cernogorca", arată că nu există nici o solidaritate între Serbia și Muntenegru
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
un lucru se vede clar, că unii ajungeau la tron cu ajutorul ungurilor, ceilalți cu al polonilor. Țara se deschide influențelor străine. În aceste turburări trece vremea, până la suirea pe tron a lui Ștefan cel Mare, uzurpator și el, dar mai norocit decât ceilalți. De la 1459 - 1504 se văd din nou efectele stabilității. A fost domnia cea mai glorioasă a Moldovei. El nimicește influințele de dinafară cu sabia și cu isteția. Și cu toate aceste se știe din relațiile medicului venețian că
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
foarte deosebite grade, care se înrolează sub stindardele sârbești și cari, până la un grad oarecare, vor fi în stare să [2se]2 suplinească golurile intelectuale și tactice ale nedeprinsei armate. Scupcina este convocată pentru ziua de 16/28 august. Mai norocite sunt armele muntenegrimlor. După victoria de la Vucidol, principele, auzind că însemnate puteri turcești s-apropie dinspre Albania de marginele țărei sale, au părăsit Herțegovina și s-au retras în Muntenegru cu 10 batalioane; iar în Herțegovina au lăsat de comandant
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
economice exterioare. Învățătura, credea Diamant, este „împăciuitorul cel mai mare și făcătorul de bine al omenirii”; el cerea însușirea unor „cunoștințe temeinice și practice, care să se poată aplica la trebuințele vieții, sau destoinice ca să facă pe cineva și cinstit, norocit și folositor în profesia în care va fi orânduit” (Diamant, 1958, p. 98). Aplicând aceste principii la Scăieni, se cerea membrilor să învețe de toate: și agricultură, și îndeletniciri manufacturiere, dar să desfășoare și activități intelectuale. Exista o instruire în
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
spre aprobare domnului cu următoarea mențiu ne: „Într-acestași chip făcând cercetare, facem știre Mări<i>i Tale, hotărâreacea desăvârșită rămâne a se face de către Măriia Ta. Și anii Mări<i>i Tale, rugăm de la domnul Dumnezeu să fie mulți și norociți“ și poartă semnătura mitro politului: „Al Mări<i>i Tale către Dumnezeu a pururea fier binte rugătoru și smerit părinte sufletesc, Grigore al Ungro vlahii.“ Domnul răspunde în felul următor: „găsind dreaptă și cu cale hotărârea Părintelui Mitropolit, o întărim
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
Îi trebuie 6. Și la ce? tocmai la Morală...”. Tocmai la Morală, când se impune să urmeze Facultatea de Drept! În manifestarea bucuriei ei, mama se destăinuie și rostește un adevăr simptomatic pentru moralitatea unei lumi: „- Uf! Mi-a zis norocita matroană română, oferindu-mi un pahar de șampanie; am scăpat! Am dat și bacaloriatul ăsta! ” „Vara bună a ilustrului meu...”, „o femeie foarte de ispravă; a rămas văduvă de tânără cu o pensioară de la bărbat, și n-a mai vrut
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
data propusă), răstimp în care potrivit raportului său către Epitropie, din 4 noiembrie același an a efectuat "geognostică cercetare" a șirului de munți de la Dorna până în valea Tazlăului. El declara, cu același prilej, că, prin propria-i osteneală, a fost "norocit a face descoperiri foarte însemnătoare, care ar putea aduce țării folosuri atât de mari, încât abia se pot socoti"9, asupra cărora își rezerva dreptul de a reveni printr-un "prospect lămurit doveditor". Și n-a rămas dator față de cei
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
de cele mici, de pildă cu un feli de cuptoare până astăzi încă obicinuite în Ungaria, Transilvania, Danemarca, în Svezia, Navara în Ispania ș.a. care cuptoare se numesc Stücköfen și cu un măsurat mic capital, însă cu rezultat sigur și norocit. Nu se poate tăgădui că deschiderea minelor, mai ales pentru fier, ar fi neapărat trebuitoare pentru Moldova, nu numai pentru că se sporește pe tot anul capitalul țărei, dar încă și în privirea industrială și iconomică este neapărată. Adevărul <este> că
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
prin care se realizează: interjecții afective sau apreciative: „- Frică?... bravo!” (I.L. Caragiale), „- De, nene! zic eu.” (I.L. Caragiale) • tipul de dezvoltare sintactică; când se realizează prin interjecții, aparțin enunțurilor sintetice: „Bravo!” (I.L. Caragiale), „A!” (I.L. Caragiale), „Uf! mi-a zis norocita matroană, românii...” (I.L. Caragiale). Între enunțurile analitice au o frecvență specifică enunțurile nominale: „Întoarce capul: tovarășul nicăieri... Mare minune!... Unde a putut pieri?” (I.L. Caragiale) • relațiile sintactice în care intră; enunțurile exclamative au caracter independent sau intră într-o relație
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care era în lojă, a venit la el, zicându-i: Știu, d-le Slavici, că piesa e proastă, dar îmi pare bine c-am scris-o numai de plăcerea ce o am văzând-te râzând cu atâta poftă. Această fire norocită și expansivă, mai târziu, prin puterea împrejurărilor, s-a-nchis, rămânând un moralizator supărător pentru oamenii prea încrezuți în capacitatea lor"237 (s.a). Dincolo de ironia subtilă, rândurile descoperă suferința celei care i-a stat alături scriitorului patru decenii și
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
nesfârșită fac ca luna să fie, prin excelență, astrul ritmurilor vieții. Nu e deci de mirare că ea controlează toate planurile cosmice legate de legea devenirii ciclice: apă, ploaie, vegetație, fertilitate. d. Norocirea Însoțirea dintre uno nenorocit(ă) și uno norocit(ă), ca modalitate de aducere a destinului favorabil, reprezintă un nucleu central pentru multe narațiuni populare românești. În basmul Ion cel sărac și zâna lacului [Botezatu], nenorocul unui flăcău se transformă, În cele din urmă, În noroc. După ce află de la
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
Richard sau mijlocul spre a se Înavuți”, În Gazeta Transilvaniei, VIII, 1845, nr. 85-89; dar și În Învățătorul poporului, I, 1848, nr. 11-13. Foaie pentru minte..., X, 1847, nr. 51, p. 413. B. Franklin XE "Franklin" , „Meșteșugul a fi cinevaș norocit, sau Știința bunului Richard”, În Muzeul național, I, 1836-1837, nr. 20, pp. 78-79 și În Învățătorul satului, II, 1844-1845, p. 48; „Între scrierile lui Franklin, istoria fluierului este una din cele mai de trebuință a se lua În băgare de
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
urmăreau s-o ucidă, deși avea prunc, sau poate tocmai de aceea. Nu sunt sigur că regele era străin de această oroare. Încă un prunc regesc ar fi com pli cat teribil lucrurile și amenința pacea regatu lui. Așa că ne norocita s-a refugiat la Reims, la monsenio rul Manasse. A nimerit la palatul episcopal noaptea, pe o ploaie cumplită, amestecată cu zăpadă. O Însoțeau doar o cameristă și bătrânul slujitor pe care i-l dăduse Fulko Încă din timpul conviețuirii
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
aminti dansatoarelor că au nevoie de un somn înviorător. O singură clasă, mai intrepidă, rezistă oboselii: jucătorii. Astfel deci, dacă fericirea constă în a abuza de toate plăcerile și din emoțiile ascuțite ale jocului, Bucureștiul e cu siguranță cel mai norocit dintre orașe. Vom reveni asupra acestei schițe a fizionomiei morale a Bucureștilor; ne grăbim pentru moment să-i descriem înfățișarea materială, înainte ca legătura cu Occidentul să facă să-i dispară caracterul original. Bucureștiul e un imens târgușor construit la
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
tatăl lor, și cei mai mici, îndreptățiți să vină acum la moștenire: „[...] iar 2 frați ce au fost mai mari, Drăghici i Șerban, să nu aibă nimic treabă acolo; pentru că, fiind ei mai mari și ajungându noi vremi bune și norocite, făcutu-le-a soțul mieu câștig bun, cu care câștig și-au făcut lor osebi sate, moșii, țigani și case de piatră: unul la Măguréni, altul la Drăgănești. Și așa fiindu ei întemeiați de la soțul mieu, socotit-au dumnealui, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
numai fiindcă asta trece la adulții din cercul lui. Altminteri, poate că dresura îl sâcâie și caută căi de scăpare. Ca și Ionel din Vizită, obosit de atâția musafiri cărora trebuie să le facă față, confirmând laudele fără contenire ale norocitei sale mame. Așa încât am luat și bacaloriatul ăsta nu e vorbă în vânt. Afirmarea copiilor e un efort colectiv, pe care- l depun mai ales adulții. De altfel, nu există, la Caragiale, colectivități de copii. La școală, fiecare ține de
Caragiale și copiii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4588_a_5913]
-
biata mumă tremura să nu se fi întîmplat vreo nenorocire iubitului său fiu, sau să nu-i mai fi venit vreuna din acele slăbiciuni fără veste ce i se întîmpla adesea de câteva zile. Cât fu de mulțumită și ce norocită se socoti când îl văzu în casă! Cu câtă bucurie găti smerită cină ce Pergoleze și prietenul său vrură să facă împreună. Duni, a căruia nebună bucurie ațâța câteodată zâmbetul pe buzele pălite ale prietenului său, îi povesti cu[m
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
atâta sumeție; cu toate acestea împăratul căută despăgubire și uitare în jocuri copilărești si în plăceri ușoare, în al cărora mijloc îl surprinse o nouă veste rea. Ivanco se leapădă de romei se apără bine și în fine e prins. Norocitul dezertor Ivanco se suise din treaptă în treaptă la mare vază atât pe terenul politic cât și pe cel social prin puterea sa de acțiune și dibăcia sa. Soț al nepoatei împăratului, se apropiase de dinastia. domnitoare prin legături de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să caute din toate puterile a strica latinilor, fiecare în țara și la locul lui și pe socoteala lui, prin mijlocul unei dușmănii viclene și bine calculate, până ce el va fi în stare a le da ajutor cu de prisos. Norociții cuceritori latini, îndată după luarea capitalei, își întinseră mâna după provinciile apusene ale împărăției. Potrivit cu planul de împărțeală, Balduin înaintă cu oștirea sa contra orașelor presărate sporadic înlăuntrul Traciei, pe care le și sili să se supuie numaidecât. Marchionul de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
care o avură cu turcomanii (turcopuli) și amogabanii uniți; dar împărăția romeică era pe de altă parte cu atât mai neliniștită și mai strâmtorată de cătră amogabani pe de o parte, iar pe de alta de cătră latini, conduși de norocita lor căpetenie, Romfort. În zădar cerca Andronic să înduplece la pace pe latini și amogabani, trimițîndu-le o anume solie și oferindu-le bani; Romfort dete drum solilor cu răspunsul că pacea nu se poate cumpăra cu bani, ci numai cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]