28 matches
-
afective, a impulsurilor și a atributelor morale, în absența deficitului intelectual sau a vreunei boli psihice (Prichard, apud Millon et al., 1998Ă. Conceptul de moral insanity a fost mereu confirmat după 1930 ca diagnostic psihiatric și reprezintă nucleul psihopatiei din nosografiile actuale. Tot la începutul secolului al XIX-lea, în America, Benjamin Rush descria indivizii structural iresponsabili, dar, în același timp, lucizi, al căror comportament era constant direcționat pentru a-i afecta pe cei din jur (Rush, 1962Ă. La mijlocul secolului al
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
clasificare care privește în principal adultul. Chiar dacă propun uneori elemente semiologice specifice copilăriei sau adolescenței, aceste lucrări reiau în maniera lor principalele regrupări nosografice ce presupunem a fi deja cunoscute cititorului nostru. Cu privire doar la acest singur aspect al nosografiei referitoare la adolescent, exceptând opoziția dintre tulburare bipolară I și tulburare bipolară II, care apare mai puțin pertinentă decât la adult, sunt subliniate alte două particularități: - frecvența episoadelor mixte; - frecvența tulburării bipolare cu cicluri rapide. Dar principiile de bază ale
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
le antrenează. Acest risc este cu atât mai mare cu cât episodul depresiv este însoțit de simptoame numite „psihotice” (mai ales delir și halucinații), congruente sau nu dispoziției. Din acest punct de vedere diagnosticul de criză delirantă acută, foarte caracteristic nosografiei franceze, reprezintă exemplul ambiguităților semantice ce pot conduce la ipoteze cvasi semantice de „psihoze”, cadru diagnostic cu implicații care sunt adesea foarte dăunătoare subiectului. În acest capitol, după o scurtă abordare istorică, vom prezenta mai întâi situația tulburărilor bipolare la
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
abordare istorică, vom prezenta mai întâi situația tulburărilor bipolare la adolescență, apoi a episoadelor delirante acute, pentru a face apoi unele considerații privitoare la psihopatologie și implicațiile terapeutice. REPERE ISTORICE Între anii ’40-’60 s-a instalat progresiv, sub influența nosografiei kraepliniene, o „dogmă”: afecțiunea maniaco-depresivă apare la vârsta adultă, mult după adolescență (spre 35-40 de ani și, în mod tipic, la patruzeci). Patologiile mentale grave observate înaintea acestei vârste sunt aproape exclusiv diagnosticate ca schizofrenie, sub toate formele sale. Atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
abordare farmacologică care să țină cont de această situație prin prescrierea, de exemplu, a unui timoregulator. Totuși, autorii clasici, mai ales cei francezi, au atras de mai multe ori atenția asupra debutului precoce al „afecțiunii periodice” sau „circulare”. Într-adevăr, nosografia franceză de la sfârșitul secolului XIX individualiza nebunia circulară sau nebunia cu forme alternante. Astfel Falret, încă din anul 1878, apoi în 1890, în Traité des maladies mentales et nerveuses, descrie debutul „nebuniei circulare”: „Această afecțiune [...] debutează cel mai adesea după
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
bazează pe postulatul implicit care spune că, în absența criteriilor diagnostice diferențiale clare, este mai puțin grav să tratăm o tulburare de dispoziție ca pe o patologie psihotică decât să procedăm invers. Entitatea „puseu delirant acut” rămâne o particularitate a nosografiei franceze. În clasificările internaționale, „delirul acut” ocupă un loc nedefinit deoarece codurile diagnostice sunt numeroase și nu întrutotul satisfăcătoare (DSM-IV: tulburare psihotică scurtă, tulburare delirantă, tulburare psihotică nespecifică etc.; CIM-10: tulburare psihotică acută polimorfă fără simptom schizofrenic, alte tulburări psihotice
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
timoregulatori în cazul formelor pentru care tratamentele cu antidepresive au putut fi suspectate de a fi favorizat apariția ciclurilor rapide și a formelor rezistente (Akiskal și colab., 1985). Totuși, problemele privind tulburarea bipolară nu se pot rezuma la semiologie și nosografie ignorându-se orice abordare psihopatologică. Putem desigur să considerăm că un episod hipomaniac survenit după un episod depresiv reprezintă un semn sigur al unei afecțiuni genetice și biologice clare. Dar, putem considera, de asemenea, că travaliul psihic al adolescenței, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
ca proces familial și social pe de altă parte. Întrepătrunderea acestor două dimensiuni, depresivă și impulsivă, care în ceea ce privește pubertatea, puberul și adolescența trebuie să fie elaborate și depășite, explică motivul pentru care nu regăsim o psihopatologie și mai ales o nosografie specifică tentativei de suicid a adolescentului. Ne propunem deci, în cele ce urmează, să prezentăm unul sau unele modele explicative privind tentativa de suicid în adolescență. Într-adevăr, dacă pentru terapeut a înțelege nu poate fi asimilat cu actul medical
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
vin”, „diabetul artritic” și „diabetul febril”. Prima categorie („diabetul englez”) se referă la descrierea gustului dulce al urinei de către Thomas Willis în 1673. Această informație a fost preluată din lucrările lui Thomas Sydenham (1624-1689), așa-zisul „Hipocrate englez”, interesat de nosografia „de tip botanic”. În domeniul diabetologiei, G. Rondelet (1507-1568), cercetător de la Montpellier, este primul care subliniază caracterul ereditar al diabetului. Mai târziu, în secolul XIX, o contribuție majoră în fundamentarea pancreasului ca organ cu secreție internă a fost adusă de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
-lea. Românul naturalist are menirea să demonstreze că toaletă aristocratei ascunde aceleași vicii că cea a servitoarei și că "bestia umană" este aceeași peste tot. Critică este unanimă în considerarea descrierii corpului uman neidealizat, al detaliilor fizice și psihologice, al nosografiei, al funcțiilor normale drept o cucerire a literaturii secolului al XIX-lea. Românele de moravuri, în special, declina descrierile femeilor, punctul culminant situându-se pe la 1880, "anul Nana", calificat unanim că "an pornografic". Corpul feminin este subiect sau obiect al
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
înșelat de soție, dar nu prezintă nici o idee delirantă legată de alte aspecte ale vieții sale) sau, dimpotrivă, contaminează alte zone ale credințelor subiectului (bunăoară teoria complotului generalizat), convingerile delirante restructurează și alterează viziunea lui asupra lumii și asupra sieși. Nosografie Identificarea principalelor subtipuri de paranoia ("tulburare delirantă", delusional disorder) ar trebui să ia în calcul măsura în care pacientul își restructurează și influențează cunoștințele sale despre lume și despre sine însuși, tipul de cunoștințe implicate (convingeri, informații și interpretări), modul
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
de care depinde folosirea limbajului erau deja prezente). Structurile lingvistice ar fi astfel modelate după principiile structurale ale comunicării așa cum funcționează ea la scară moleculară. Tot așa, transpusă la scară celulară, proliferarea speciei umane ne-a apărut ca modelată după nosografia cancerului. Să examinăm acum o a treia problemă, cea a originii vieții în societate, asupra căreia, încă din Antichitate, filozofii și-au pus mereu întrebări. Dificultatea este aceeași ca în cazul originii limbajului : între absența și prezența limbajului articulat, prăpastia
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
tabelul anexat procesului verbal care precizează existența doar a șapte epileptici. În continuare, repartiția pe diagnostice conține: Demenția 6 bolnavi; Melancolia 2 bolnavi; Paralizia 1 bolnav; Hipocondria 1 bolnav; Halucinațiuni 3 bolnavi; Idiotism 4 bolnavi; Observație 3 bolnavi. Considerând global, nosografia aceasta este corespunzătoare timpului, la cele mai renumite ospicii, case de sănătate sau sanatorii psihiatrice, raporturile de diagnoze fiind, la epoca respectivă, mai mult sau mai puțin aceleași ca și la Ospiciul de la Neamț. Instituția asista bolnavi de toate vârstele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
semne nici de bine nu este" (M. Costin). * Vedem deci, din sumara expunere anterioară, că mare parte din bolnavii mintali se bucurau de o protecție socială legiferată încă în secolul al XVII-lea. Dar, ca urmare a insuficientei cunoașteri a nosografiei psihiatrice, o mare parte din bolnavii mintali, în special acei suferinzi de afecțiuni mai puțin evidente (mai greu de recunoscut), nebucurându-se de un diagnostic de protecție, erau supuși recluziunii și detenției la un loc cu deținuții comuni. * Așa ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
boala mintală a unui inculpat era, în astfel de condiții, o chestiune ipotetică, în funcție de intuiția și mentalitatea judecătorilor. În aceste condiții situația bolnavilor psihici era diferită. Într-adevăr, nu putem privi omogen o masă de bolnavi care prin însuși structura nosografiei psihiatrice este heterogenă. Desigur că, pe lângă alienații din mănăstiri, exista o categorie mare, aceea a alienaților de penitenciar. Dacă la ospiciile de mănăstiri represiunea era excepțională și terapia duhovnicească exprima o înțelegere umanitară, alienații din penitenciare aveau, desigur, un tratament
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
medici în domeniul important care corela informația teoretică cu expresia sa clinică. Dintr-un raport al profesorului, aflăm capitolele care erau tratate în cadrul prelegerilor, capitole referitoare la etiologia bolilor, la procesele morbide, la semiologie, funcțional legată de substratul fiziologic, la nosografie. Un capitol final, "arta medicală", efectua o sinteză asupra elementelor de bază ale teoriei și practicii medicale. Caracteristic pentru activitatea lui C. Thiron este activitatea sa de animator al mișcării științifice românești. Lui i se datorează atât înființarea celui dintâi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
cronică îndelungată, - ameliorare notabilă la administrarea de neuroleptice. După același autor, 2/3 din cazuri debutează până la 50 ani, 4% după 60 ani, în total ele reprezentând circa 15% până la 20% din totalul psihozelor discordante. Acceptată în special de nosografia europeană (germană și britanică în special) ea pare complet ignorată de psihiatrii americani, poate datorită tendinței naturale, de a diagnostica asemenea pacienți ca prezentând tulburări organice sau afective (Flaum & Andreasen, 1991; Frances et al, 1989). Keith & Matthews, 1991 au repertorizat
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
cu o gravă alterare a personalității (schizofrenie, paranoia, PMD, parafrenie, psihoză epileptică). Capitolul 24 Psihoigiena grupelor sociale (II) 1. Persoana-limită Noțiunea de stare-limită nu este suficient de bine precizată. Ea se definește în raport cu normativitatea, fie că se referă la cadrele nosografiei uzuale (cazul-limită fiind transnosografic), fie că se referă la raportul „normal-patologic”, situație în care „cazul-limită” trebuie considerat fie „subnormal”, fie „perinormal”. Ceea ce caracterizează o „persoană-limită” sau un „caz-limită” este un tip de semiologie disidentă (atipică, amorfă, mixtă, împrumutând elemente disparate
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
ci sporirea vieții și excesul său sunt cele care, din cauză că nu sunt asumate de individ, produc succesiunea de reporturi și violența. Răul provine întotdeauna din Bine și nu este un principiu exterior acestuia. Pe de altă parte, și asta în ciuda nosografiei sale admirabile, Janet concepe ierarhia nivelurilor de conduită ca aparținând acelui ceva pe care l-am putea numi natura umană, și chiar ca definind-o. Există o facultate eminentă, inteligența și, dedesubtul ei doar, diversele planuri ale acțiunii, ale sensibilității
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
-lea. Românul naturalist are menirea să demonstreze că toaletă aristocratei ascunde aceleași vicii că cea a servitoarei și că "bestia umană" este aceeași peste tot. Critică este unanimă în considerarea descrierii corpului uman neidealizat, al detaliilor fizice și psihologice, al nosografiei, al funcțiilor normale drept o cucerire a literaturii secolului al XIX-lea. Românele de moravuri, în special, declina descrierile femeilor, punctul culminant situându-se pe la 1880, "anul Nana", calificat unanim că "an pornografic". Corpul feminin este subiect sau obiect al
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
punct de vedere psihiatric, cât și social. Descrise inițial de A. Morel, în cadrul teoriei referitoare la degenerescentă, ele au fost preluate de V. Magnați, E. Dupré, A. Delmas care au remarcat caracterul lor constituțional, ereditar. Ele au fost incluse în nosografie de către K. Kraepelin și E. Kretschmer, dar cel care le-a descris în mod amănunțit și le-a clasificat a fost K. Schneider, denumindu-le „personalități psihopatice”. Sindroamele psihopatice se caracterizează prin două trăsături psihopatologice principale, și anume: a) sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prezentat ca prezentând episoade depresive severe. Kraepelin (1922)117 sintetizează datele de până la el și elaborează noțiunea de psihoză maniaco-depresivă, prezentând totodată câteva criterii după care poate fi recunoscută boala. Au existat de-a lungul timpului diferite divergențe legate de nosografia lui Kraepelin, însă în ciuda acestora, termenul de psihoză maniaco-depresivă este utilizat și astăzi de majoritatea psihiatrilor și psihologilor lumii. Deși depresia a fost cunoscută de aproape 3655 de ani, nici până acum cercetătorii nu au ajuns la un consens privind
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
salutogenă (centrată pe sănătatea mentală, pe descifrarea mecanismelor care susțin sănătatea persoanei expusă riscurilor sau adversităților, traumelor, evidențiind factorii care previn dezvoltarea tulburărilor psihice) în locul patocentrismului, axat pe tulburările mentale, etiologia (cauzele), geneza (mecanisme declanșatoare), nosologia (descrierea caracteristicilor distinctive) și nosografia (clasificarea) lor (Ionescu, 2010). Din această perspectivă, recentul concept de reziliență asistată, lansat de Șerban Ionescu, își va dovedi în viitor cu siguranță valoarea, având ancore serioase în noua orientare pozitivistă în științele socioumane. în plus, conceptul obiectivează abordarea pozitivă
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
biostatistic, metodă care ne permite o reconstituire aproximativă și unele supoziții asupra structurii nosologiei a morbidității psihiatrice din timpurile al care ne referim (preistoric și începutul erei istorice). Astăzi avem posibilitatea de a aprecia, prin media biostatistică, structura probabilă a nosografiei psihiatrice a unei populații dezvoltată în parametrii cunoscuți. Datele pot fi proiectate în trecut, chiar în trecutul îndepărtat, fără a risca, după părerea noastră, erori semnificative, în special dacă nu ne referim la indici numerici, ci numai la categorii nosografice
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
trei manii pelagroase; 35 bolnavi din 59 au figurat cu "manie". În continuare, repartiția pe dignostice conține: Demenția 6 bolnavi; Melancolia 2 bolnavi; Paralizia 1 bolnav; Hypochondria 1 bolnav; Halucinațiuni 3 bolnavi, Idiotism 4 bolnavi; Observația 2 bolnavi. Considerând global, nosografia aceasta este corespunzătoare timpului, cu cele mai renumite ospicii, case de sănătate sau sanatorii psihiatrice, raporturile de diagnoze fiind, la epoca respectivă, mai mult sau mai puțin aceleași ca și la ospiciul de la Neamț. Instituția deservea bolnavi de toate vârstele
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]