80 matches
-
redactate pe vremuri prezentările din planurile editoriale. Indiferent de conținutul ori de maniera cărții, "rezumatele" acestea trebuiau să vorbească despre caracterul realist și profund atașat ideologic al, de pildă, romanului, în care apare viața luminoasă din România socialismului biruitor etc. Nostimada este că în Istoria dlui Micu despre un roman al dlui Cristea se menționează nu ce este el, nici măcar ce au văzut recenzenții în el, dar, pur și simplu, ce scria în planul editorial pe 1989. Tot dl. Cristea comentează
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15410_a_16735]
-
Mircea Mihăieș Îmi asum răspunderea!" Atât a apucat să spună Ion Iliescu referitor la porcăria monumentală a grațierii lui Cozma și a onorabilei echipe de violatori, escroci și asasini. Nostimada naibii e că pe lista lui Iliescu se afla și milițianul Corpodean, cel care a transportat în decembrie 1989 cadavrele timișorenilor uciși la crematoriul din București. Or, respectivul cetățean era liber cam de trei luni, din septembrie 2004, când ieșise
Ciorba de chimicale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12148_a_13473]
-
Eliade"... Mea culpa! Cred că fostul Președinte al Academiei era suprasolicitat. Dar cei 11 cercetători care făceau parte din echipa sa de "coordonare și revizie" a Dicționarului, de ce nu au vegheat, comunicându-i toate observațiile critce? Să sperăm că acum... Nostimada e că, în aceeași revistă unde publicasem eu articolul (Observatorul cultural), peste câteva luni numai, un distins eliadist lua la rost pe autorul unei istorii literare că a îndrăznit să susțină că Eliade s-a născut la 13 martie 1907
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
Emil Brumaru Așa că nici nu se prea știa cum a fost cu adevărat! Ba unii susțineau că nici nu a fost nimic, că e o invenție pură, drăgălașă ea. ce nostimadă!. o fantasmare bezmetică a autorului drogat cu campanule și diamante șterpelite de la ștrumfi , un soi de compensare prin vis și delir fraged a unei realități destul de vitrege cu întîmplările zgubilitice, cu isprăvile infinit afectuoase, ca în basmele cu zîne care
A fost deocamdată ca niciodată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12231_a_13556]
-
de virginitatea trupului și sufletului lor etern, întemeietori de interminabile și mlădioase parade ale modelor... ale modelelor de moralitate... ăștia aveau "har"... eu lichidam una-două! Ei erau... eu se pare că abia începusem să fiu, ba nu... deja fusesem... ce nostimadă! Mi-am zis: aripa dreaptă e mai lungă decît cea stîngă. S-o scurtăm nițel, s-o aranjăm din foarfece... Privindu-mă atent în oglindă, mi-am dat seama că acum aripa stîngă e mai lungă decît aripa cea dreaptă
Într-o neglijență tandră... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11878_a_13203]
-
situa pe o poziție centrista în cadrul mișcării prin conlucrarea dintre centriști și unele elemente ponderate din extremă stînga. Gherea se delimită de oportunismul dreptei și dezavua factorul violență în revoluție. Aserțiunile gheriste sînt denunțate de Aderca, ironizate șfichiuitor (socotite glume, nostimade, poante). Construcția doctrinarului îi pare lui Aderca șubredă, deci ușor de dărîmat (ăCocostîrcul cu baze obiective și afluențe socialiste nu înaintează pentru că stă într-un singur picioră). O socotea, în parte cu îndreptățire, minata de iluzii. Tînărul insurgent, simpatizant al
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
o aventură cu Fifi. Care află că Ionel, după ce i se întâmplă ce i se întâmplă - începe să sughită. Îl apucă, domnule, sughițul! Fifi face caz de întâmplare și, venind în contact cu Mitică, îi povestește totul ca pe o nostimadă... Ionel se cunoaște bine cu Mitică. Luăm situațiunea caragialiană cunoscută, - amici de birou... Până când, într-o zi, la o bere, venind vorba de amor, - cine cu cine - pe Mitică îl umflă râsul. Râde așa, de unul singur. Ionel așteaptă cât
Despre Femei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15715_a_17040]
-
din avion sărmane șubrede căsuțe. Se cuvenea să se mărginească la procedeele tradiționalei literaturi spirituale ori să aibă curajul abordării fățișe a unor subiecte nespus mai grave și mai virulente. Schițele alcătuitoare ale volumului său nu duc deloc lipsă de nostimadă și putere atractivă - în sine. Înveșmîntate, totuși, în faldurile (mai exact ar fi: în spasmele) unei metodologii caustice la extrem și în impetuozitățile unor instantanee expresionist-cinetice, ele derutează". Sau, la Nicolae Breban, "neplăcute barbarisme (afrontez, se mariză, habituați, a reculat
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
peste acest titlu, care este de inspirație urmuziană, întâlnim muzica, o muzică scrisă cu un real talent și cu o linie a unui constant cânt subsumat. Cadenza pentru violoncel și pian de Mihai Măniceanu este, de fapt, o farsă, o nostimadă, prin citarea în cascadă de teme muzicale clasice, romantice și moderne, din marile repertorii interpretative, totul în paralel cu evoluțiile spectaculare ale instrumentiștilor, care totuși, nu sunt făcute în glumă. Ana Giurgiu Bondue ne-a propus spre audiție piesa Foc
Nume pentru viitor by Mircea ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/83409_a_84734]
-
Danovski în 1957 și a rezistat ani îndelungați în repertoriul Operei, până de curând. Principalii interpreți au fost, de astă dată, Irinel Liciu, Gabriel Popescu și Gelu Barbu. Din păcate, și în legătură cu aceste date, programul de sală e plin de nostimade: nu știm de unde s-a scos data de 12 februarie 1938 pentru premiera lui Vera Caralli și cum a putut să facă Irinel Liciu premiera din acel an (număra probabil atunci doar câțiva anișori), cât și pe cea din 1957
Riscul de a reconfigura o capodoperă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8502_a_9827]
-
Primul Război Mondial. Balzac, burghez, vede în secolul XIX unul mare. Doamna Hanska, aristocrată, îl vede, ca și artiștii rafinați, stupid. Muncitorii, dacă ar fi avut glas, i-ar fi zis apăsător. Balzac ducea dorul unui dictator capabil să măture „nostimada asta care se numește regim constituțional”. Nostim în criza financiară actuală este că, dacă vrei să supraviețuiești, trebuie să-l salvezi pe asasin. Nietzsche scria despre „orăcăitul virtuos al unor broaște puse la respect, care ajunseseră la disperare în mlaștina
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4473_a_5798]
-
-n mâinile Securității. S-a dat dispoziție să fiu exmatriculat din facultate, eram în anul al doilea, să fiu scos din monahism și a urmat condamnarea: șapte ani. - Cu știuta acuzare: "uneltire împotriva ordinei statului". - Desigur. Să vă spun o nostimadă, chiar dacă a avut loc în plin proces al "dușmanilor poporului", între care mă aflam. Mi s-a dat și mie cuvântul, așa, formal, cum era în justiția comunistă. Am pornit de la fapte istorice, scrise în Biblie, și am spus că
Arhimandritul Mina Dobzeu:"Balaurul Roșu de la Răsărit a venit" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8867_a_10192]
-
și ceva de yeni te surprinde, dar suma nu face mai mult de unsprezece mii de euro, bani europeni... Măcar de mi i-ar lăsa mie, - parcă aud un românaș de-al nostru, în ziua noastră de azi... Ei, dar nostimada e că cetățenii... japonezii, adică, primindu-i, îi și duc imediat la Poliție. Și nu-i vorba de un caz, două, ci de zeci, chiar sute de cazuri de donatori nedescoperiți, care puseră Poliția cu ochii oblici pe gânduri... Un
Litra de cafea boabe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9122_a_10447]
-
la dispoziție decât un sfert de oră. Vrei? te întreb. Cred că nu sapă prăpastii între noi, acest vrei, nu?! Domnișoară Simona... Nu, simplu, Mona, și nu domnișoară, fiindcă nu mai este de actualitate acest apelativ. Aș începe cu o nostimadă: cei mai mulți socotesc engleza o limbă imposibilă, fiindcă, în primul rând, nu are reguli. E plină de excepții, dar se poate învăța. Imbatanți rămân totuși cei care o deprind o dată cu laptele supt de la mama lor; în rest, orice vorbitor de pe glob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ziarul deoparte, îi zâmbise prietește, apoi își continuase lectura. Dar nu după mult timp văzând că băiatul îl privește cu interes, domnul abandonă citirea cotidianului și porni o discuție cu el. La fiecare replică a lui Răducu, în care existau nostimade, domnul râdea copios. Se vedea cât de acolo că e un copil inteligent, că are mintea ascuțită și găsește răspunsuri care îi pot incita chiar și pe oamenii mari. Acestuia îi plăcu modul în care acest copil plin de istețime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cărți. Așa le găsi și tatăl Inei care intră vesel, îmbrăcat din cap până-n picioare într-o veselie molipsitoare, făcându-le pe fete să uite de toate: - învățați fetelor, învățați! Ia faceți voi o mică pauză să vă spun o nostimadă. Cele două prietene deveniseră numai ochi și urechi. El continuă: când veneam spre casă m-am întâlnit cu inginerul Bogos, zootehnistul, vecinul vostru, Olga! Știi ce mi-a spus? Tatăl meu, îmi povesti el pe scurt, m-a avertizat mereu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
o conversație, pe care tânăra fată o socoti deosebit de banală. - Vă mulțumesc! Știți, zâmbetul dumeavoastră de acum este cel din restanță, dacă vă amintiți din timpul când am fost spitalizat. Ina îl privi ca pe un ins care rostise o nostimadă, suspectându-l totodată de un tupeu care îi displăcuse mereu la oameni. - Ce dorește de fapt domnul? - Se prea poate să nu mă recunoașteți, am fost cu câteva luni în urmă internat în spital și, într-o dimineață ați înlocuit
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
de la masă devin mai interesante, seamănă cu siluetele de la bâlci, din oglinzile care te lățeau-lungeau-umflau. Cum stau înșirați unii lângă alții, îmi imaginez că le-aș schimba capetele între ei, de la stânga la dreapta, fără a face deosebire de sexe. Nostimada e că, dacă redistribui tărtăcuțele, aproape că n-ar fi diferențe notabile. Nu știu cum se întâmplă, dar se ajunge în general la o figură standard, mustață rară, barbă relativ conturată, fălci umflate, ceafă dublă. - ...domnule Ștefan, ar trebui să dați mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
profani dispăreau fără explicație - decât cu aceea strecurată de oficialități, cum că astfel urmează să fie derutați dușmanii Uniunii Sovietice. În amintirile mele de copil, care ignoram cele de mai sus și nu puteam reține aspectul lor grotesc, stăruie o nostimadă legată de filatelie, deoarece (nu împlinisem zece ani) eram un colecționar de timbre poștale plin de sârg și de naivitate; așa am aflat de republica „Sovietică” numită Tanu- Tuwa, situată la granița Siberiei cu Tibetul și care a scos o
Falsificare prin documente by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5956_a_7281]
-
cu parfum de intimitate, despre felul cum profesorul Levițchi a alcătuit o a doua ediție a Dicționarului său: „De exemplu, o dată, când pregătea o nouă ediție a Dicționarului, a pus-o pe Daniela să-l ajute. Asta e și o nostimadă: i-a dat fetiței două exemplare dintr-un dicționar englez-român de-al său mai vechi și i-a spus să rupă foaie cu foaie, apoi să lipească fiecare filă pe o pagină format A4, una pe față, una pe verso
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3238_a_4563]
-
de adversitate, chiar dacă ele contravin supozițiilor și interpretărilor ce-i sunt proprii, adesea inexacte și câtuși de puțin favorabile mie. Beneficiez de suficient simț al umorului ca să nu iau lucrurile în tragic. Ele trebuie considerate așa cum se prezintă, ca o nostimadă contradictorie, în care fiecare parte își exprimă modul personal de a acționa și reacționa, fără a fi vorba propriu-zis de un conflict, ci doar de o confruntare a opiniilor în fața anumitor fenomene. Domnul Pelin este un imaginativ, acolo unde eu
Însemnări pe marginea cărții lui Mihai Pelin Deceniul prăbușirilor (1940-1950) (III) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11054_a_12379]
-
proba dacă i-a fost și-i mai este dor sau nu... Dor de-acasă. Dar cu nimic ficțiune, cum îmi place și mie, ci totul despre fapte de viață care nu-l rușinează, legate de copilărie, casa părintească, cu nostimade care, povestite, unele dramatice, devin drumuri de străbătut... Mai ales că unele se referă la bunici și părinți, vecini și cunoscuți, într-o portretistică, nu prea întâlnită de mine la scriitori cu pretenții... Și, după cum spune însuși povestitorul, amintirile, ici-colea
DESPRE DORUL DE-ACASĂ, ANTOLOGIE COORDONATĂ DE ION N. OPREA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384600_a_385929]
-
avea câteva cărți în mână și nu se retrăsese din joc, informă consiliul că, după o investigație exhaustivă, în colaborare intimă cu interpolul, se ajunsese la concluzia că mișcarea anarhistă internațională, Dacă există și pentru altceva decât pentru a scrie nostimade pe pereți, se opri o clipă în așteptarea râsetelor condescendente ale colegilor, după care, satisfăcut de ele și de el însuși, încheie fraza, Nu a avut nici un fel de participare la boicotarea actului electoral a cărei victimă am fost și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de buget pe care mi-o dați, nu mi se poate cere mai mult, Acum înțeleg mai bine de ce-ul acestei înclinații a dumneavoastră către anarhism, mitralie ministrul de interne, mai devreme sau mai târziu întotdeauna sfârșiți prin a debita nostimada. Prim-ministrul ajunsese la sfârșitul hârtiilor sale. Clincăni ușor cu pixul în paharul de apă, cerând atenție și liniște și spuse, N-am vrut să întrerup interesanta dumneavoastră dezbatere, din care, deși probabil v-am părut cam distrat, cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
unele dintre ele radical obscene și, în lumina celui mai elementar bun-gust, condamnabil de scatologice. Din nenorocire, și prin aceasta se demonstrau încă o dată bătaia scurtă și debilitatea structurală a sarcasmelor, zeflemelelor, batjocurilor, ridiculizărilor, glumelor proaste, anecdotelor și a altor nostimade cu care se încearcă să se rănească un guvern, nici starea de asediu nu se ridica, nici problemele de aprovizionare nu se rezolvau. Zilele trecură, dificultățile mergeau în crescendo continuu, se agravau și se înmulțeau, răsăreau sub picioare ca ciupercile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]