128 matches
-
a lui Haralambie Niculiță și a fraților săi de cruce, povestea amoroasă dintre Silviu Pintea și Theofila Șipot ori incursiunile fachirice (cu toată gama de comunicații telepatice, levitații și dispariții miraculoase) a prințului Dracula prin discoteci sau prin așternuturile fecioarelor nubile dâmbovițene. Cei care au trecut prin Istoria ieroglifică a lui Cantemir pot aborda o altă lectură. Această direcție întâmpină pentru început o oarecare ambiguitate, cred eu, voită de autor, servindu-i în cele din urmă scopurilor polemice. În prima parte
Un roman parabolă by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14457_a_15782]
-
inspirație de a spune, la cină, că vrea să cerceteze altarul cu nu știu ce actor, pictor sau poet, inima genitorului său are și ea neplăcutul prilej de a se preschimba subit în cord. Și asta din pricina unei duble neînțelegeri, la fel de romantice. Nubila aspirantă la celebritatea Lindei Evanghelista, în cazul, foarte probabil, că nu-i chiar căpiată de amor, se uită la artist ca la marea ei șansă de a fugi din opulenta, confortabila, dar și plicticoasa celulă financiară în care trăiește. Calculul
Artistul și piața by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15094_a_16419]
-
la care ar trebui să se renunțe. Vasile Ionescu, unul dintre liderii de opinie ai romilor, îl contrazice. Pe vremea cînd țiganii erau robi, adică pînă pe vremea lui Cuza, aceștia își căsătoreau copiii la vîrste mici, fetele de îndată ce deveneau nubile, pentru ca stăpînii să nu profite de fecioria lor. Spre sfîrșitul săptămînii, Emma Nicholson se mai îmblînzește, autoritățile române așijderea și se ajunge la compromisul ca mirii să fie separați pentru a nu mai întreține relații sexuale, Cioabă își păstrează drepturile
Nuntă cu amintiri de la Michi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13463_a_14788]
-
noi amuțiri: Insolubilă este/ sarea deziluziei/ lacrimii reci/ vezi acum/ halucinația/ remușcarea// sînt în viața asta/ pură prezență/ mută" (Ipocrizie). Stadiul ultim al acestei descompuneri îl constituie destrămarea somatică, dispariția trupului. Motiv de mîndrie pentru poetesele ce-și cîntă înflorirea nubilă ori maturitatea furtunoasă a simțurilor, aci alcătuirea trupească adoarme, orbește: "Probabil acesta-i trupul/ meu, întins;/ grijă să nu/ calc pe el, să nu cad, voi/ crea acum un spațiu mărit;/ prestanța degetului/ în prim-plan, aboslut/ va crea/ un
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
ca yoghinul în milenara pădure/ în vasul ales al ființei mele/ ca untdelemnul unduit-ai Rimaya:/ știi Nirvana cărnii mele/ vasul cel ales lumina/ orgoliul umilinței: yoghin fericit:/ mai rezistă un perete subțire/ pieliță feciorelnică amară ca migdala/ virginitatea singurătății nubilă/ îți strînge degetele pe ochi/ risipindu-ți în urechi/ un pumn de melci: ghici cine-i?/ Maria dar Maria din Magdala/ mult îți va ierta căci mult o ai iubit - /greu atîrnă gurii tale/ Timpul - lacătul impudic/ roșie gura ta
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
Cluj . "Marele inchizitor", Pavel Apostol, i-a cerut "în plină ședință universitară" să scrie în "Lupta Ardealului", ziarul local al partidului comunist, "un articol tare prin care să demasc nu opera, ci omul Blaga, pentru perversiuni legate de fiica sa nubilă", și dacă nu pe Blaga, atunci pe L. Rusu, pentru același lucru. Refuzul, reprodus textual, a fost urmat de acuza: "Atitudinea dumitale, tov. Sîrbu, nu este deloc marxistă". Răspunsul lui Sîrbu: "...este în orice caz morală". Pentru că n-a vrut
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
patronată înalt de Ion Iliescu, nimfeta de geniu a picturii universale, pe numele ei Alexandra Nechita, declara răspicat, într-un seducător idiom vasluiano-american, că școala este un factor parazitar, inhibant și stricător nesățios de talente virginale și că, în concluzie, nubila clonă picassiană nu va recurge în veci la serviciile abrutizante ale acesteia. Acum, la cea de-a doua sa expoziție la București, cu al cărei prilej înălțimea patronajului și-a schimbat doar numele, nu și năravul sau caracterul, cel mai
Amurgul unui răsărit: Alexandra Nechita by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17059_a_18384]
-
în ritm amețitor și indistinct, cu febră halucinatorie și cu voluptăți whitmaniene întreținute anume. Confesiile și profesiile poetice traduse în subsoluri (în același vîrtej de notații, doar că aici mai eseistice) optează pentru extaza ritmică („leșin de plăcere, ca o nubilă anemică /.../ cînd simt ritmuri ample”, zice Iftime) și pentru „turbioanele de iraționalități care să scoată ceva la suprafață”. Și nu-ncape vorbă că scot ceva, stîrnite cum sunt de orice și din toate părțile. Poetica aceasta s-ar vrea de
stolul 2012 de al. cistelecan: Un fel de experimente () [Corola-journal/Journalistic/2794_a_4119]
-
zâmbet ca firul de plumb ce atârnă pe umărul meu stâng. Și când mă gândesc că mâine e noapte o noapte de zi sau o noapte de noapte, sau o întindere de întuneric peste lumină într-o floare cu fotosinteza nubilă. Nu mă asculți... deși cade lumina: vertical, orizontal și mai presus de tot a întuneric. Citește mai mult Când dormi nu dorm, zâmbești zâmbesc,când geana ta mă atinge cu o clipireeu zac de dorul să te învelesccu o sărutare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
o stea afarăpeste un zâmbet ca firul de plumbce atârnă pe umărul meu stâng.Și când mă gândesc că mâine e noapteo noapte de zi sau o noapte de noapte,sau o întindere de întuneric peste luminăîntr-o floare cu fotosinteza nubilă. Nu mă asculți... deși cade lumina:vertical, orizontal și mai presus de tot a întuneric.... IX. MĂ OBSEDEAZĂ TIMPUL, de Petru Jipa, publicat în Ediția nr. 2320 din 08 mai 2017. Mă obsedeză timpul ce trece, o văpaie, ce răscolește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
afinități muzicale și filmice, mi s-a părut că lipsește în film ceva esențial, instinctul matern al lui Juno, fie el și second hand sau filtrat prin lecturile sale. Aici se află partitura cea mai delicată a filmului, sondarea psihologiei nubilei, în plus, una cu o personalitate puternică care afișează nu o dată provocator o pipă ca o ironie la adresa senectuții și persiflează cu fiecare replică totul și pe toți și nimic mai convingător decît faptul că Juno cu burtica plină în
Maternitatea pe înțelesul copiilor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8589_a_9914]
-
tușe absurdiste, redate, deseori, în rame livrești. Interesează felul cum moartea - reală sau imaginată - va fi proiectată într-o hartă interioară luminată brusc de limite tragice. Pe un asemenea eșafodaj defilează apoi oameni politici și indivizi pierduți în istorii incerte, nubili și cinici, sceptici și excentrici. Indiferent de conjunctură, eroii lui Dumitru Radu Popa rămân, în fond, niște singuratici. Dinamismul cărților vine întotdeauna dintr-o precipitare a solitudinii, activată când mecanismul însingurării este conștientizat. Așa se întâmplă și cu judecătorul Anton
Povești despre deznădejde by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4229_a_5554]
-
aceea a transfugului sătul de bunăstarea depeizată a Americii, aceea a terorii comuniste și a Gulagului campestru prea încăpător pentru oponenții regimului comunist, aceea a copilăriei petrecute la țară și vertebrate de o dragoste destul de confuză, aceea a unei prietenii nubile și dominatoare, în fine, aceea a trecutului care - în afara câtorva fotografii și a câtorva povești fragmentare - se arată impenetrabil și opac. Nimic, deci, cu adevărat narativ nu constituie trama acestei povești. Scheletul construcției e mai degrabă aerat, rămânând ca restul
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
conflict cu tizul/ Cancelarului de Fier/ un mojic al cărui fler/ nu acceptă, -n preajmă, izul// finului, de alt fason,/ al Gigichii (care-i sora/ Zambilichii, care-i nora/ soru-sii) și-al lui Garson, - // cuscrul străbunicii moapsei/ Tinculinii Gaiduri,/ o nubilă cu cîlți gri/ și pluș alb de-a lungul coapsei." O lectură proaspătă, în stare să brodeze pe marginea unui detaliu semnificativ, să-și imagineze un album, ba chiar un film artistic, pornind de la o singură poză. Și să amestece
Şcoala Iancului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9895_a_11220]
-
doua, mamă vitregă. "Chiar ăsta-i motivul? Pe cine prostești? Nu cumva ți-e frică să nu aluneci cu gîndul la timpul dus, scurs, apus? Ce aripi întinse mai aveai și ce pas de domnișoară! Și cît o invidiezi pe nubila aia în devenire! Cu pîntec suav de Evă și cu șarpele-colan în jurul gîtului. Incercînd apa solzoasă cu vîrful piciorului, atrasă de oglinda în cercuri a lacului. Mai bine zis, de ochii în cercuri ai băiețandrului prelung ca un șarpe, c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Ai preferat să-mi întorci spatele. Era mai comod, nu? Eu am tras concluzia că, odată pe lista neagră a PCR-ului, prietenia ta s-a evaporat instantaneu. Altfel spus, decretez că ești curva curvelor, măi Fluturel. Tempora si fuerint nubila, solus eris, și-a scos Lucian jobenul cu același gest, de dirijor de Wagner. Păi da, necazurile îți cam surpă prieteniile, am tradus în felul meu ceea ce ar suna mai exact și mai frumos: Cînd vremurile-s înnourate, rămîi singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de istorie ilustrată a comunei Slobozia nu mai rămâne nimic. Cei trei artizani ai lui, în frunte cu Theodorescu, se risipesc care-ncotro (Istoria abandonată). Nu-i totul pierdut. In curând eroul se va căsători în doi timpi cu indecisa nubilă Virginia, pe care o smulge dintre rubedenii (Adio, Ada Kaleh). Cei doi cumpără cu noroc restaurantul gării din Medgidia. In ziua inaugurării, la București blocul Carlton se prăbușește, după cum în orașul de apoi cad cu zgomot rafturile cu băuturi (Semn
De ce avem roman by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6799_a_8124]
-
potrivită în toate cele, a fiecărui gest de ființă din carne, față cu imaginea pudrată din cuvinte: "Să fii în versul meu la fel de vie/ cum ești în joaca ta cea mai umilă,/ și-n ritmul meu să urce sfîșierea ta nubilă,/ ca un ciorchin pe-aracul său în vie,// ca să rodești în arta mea și să-i fii stemă,/ cu ea să urci, cu ea în noapte să recazi,/ fiindu-mi îngerul mântuitor de azi/ și steaua mea peste întunecimi și
Tendințe by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7649_a_8974]
-
ființei tale? Și degetele se-alungă 'ntre rime/ să-ți cetluie o aromă specifică și-o adâncime/ și pururea ta frăgezime.// Ca să rămâi aici durată subteran,/ în porii din hârtie,/ ca o întâie dâră febrilă/ de sânge/ pe o coapsă nubilă,/ ca un dureros filigran." Scrisul, nimic nou, nu e o posedare oarecare, ci prima. Aci e tîlcul întoarcerii. O aurorală minciună. Urna grecească, pe care fantoma lui Patrocle i-o evocă în vis lui Ahile. Urna datoriei săvîrșite, a poeziei
Tendințe by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7649_a_8974]
-
a relațiilor multiplicată deopotrivă în concret și abstract. Adrian Chivu a scris patru romane, iar cel apărut de curând nu e scris într-un registru care să-l diferențieze decisiv de Caiet de desen. Și acolo perspectiva narativă aparținea unui nubil, e-adevărat psihotic, iar romanul era decorat în tonuri sumbre, mulate după o interioritate alterată. În Strada, Adrian Chivu evadează hotărât din registrele morbide, preferate anterior. Romanul este plin de culori și, ce e mai important, păstrează senzația de autenticitate
Comunismul light by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4368_a_5693]
-
farfurie, în ajun, scrisorile în care-și notează dorințele, promițându-i lui Moș Nicolae că vor fi cuminți în anul care va veni. A doua zi, în locul scrisorilor, găsesc dulciurile lor preferate. Tot în Italia, există tradiția numită Rito delle nubili (ritualul celor necăsătoriți). Tinerele fete care au nevoie de ajutor înainte de a se mărita primesc daruri în amintirea sfântului care a ajutat trei fete sărace să se căsătorească, oferind fiecăreia câte o punguță cu galbeni. În Cehia, odată cu cadourile constând
Moș Nicolae, tradiții și obiceiuri. Ascultă un colind by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/57799_a_59124]
-
se întîmplă în REM-ul cărtărescian, reconfigurat aici. De bună seamă că Liliana Corobca știe să folosească argumentele feminității timpurii, lăsând plusul de fantezie, oricum precar, într-un plan secund. De avarie. O problemă a scriitorilor ce aleg un narator nubil e felul cum discursul se păstrează în limitele unui anumit tip de limbaj, specific vârstei, până la capăt. Romanul surprinde confesiunile Cristinei, niște scrisori imaginare către o mamă absentă, cu care vorbește săptămânal la telefon. Interesant e că monologul, în fapt
Joaca de-a cei mari by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3486_a_4811]
-
în fapt, are nervuri de jurnal. Altfel spus, nu există o ordine prestabilită a mărturisirii. De aici modulații diverse. Este limpede că naratoarea preia idei de-a gata din lumea maturilor. Nu foarte stridente, e-adevărat. Dereglările apar atunci când vocea nubilei este dublată de cea a unei instanțe. Altfel nu se pot explica anumite pasaje, greu de asociat unei fete de 12 ani: „Trebuie undeva să existe un sat doar al nostru, cu legile lui, cu viața lui inaccesibilă și necunoscută
Joaca de-a cei mari by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3486_a_4811]
-
atașament, devenind experți în psihologia amăgirii. Speranța lor e unidirecțională, spre părinții absenți. Totul seamănă izbitor cu psihologia copiilor întorși din lagăre, ce se trezesc într-o lume de bunici la fel de neputincioși. Lipsesc din genocidul economic pulsiunile morții. Citim monologul nubilei pregătite să fie matură înainte de vreme („Sunt un om împlinit și o fată aproape mare”), pentru a se substitui părinților absenți. Șocul ce definește rapid o nouă identitate e efectul preferat al scriitoarei. Sonia din Un an în Paradis ajunge
Joaca de-a cei mari by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3486_a_4811]
-
dialogul prozei scurte cu poezia din manuscrise (mai ales că Aglaja obișnuia să scrie zilnic). Romanul înfățișează, preluând cuvintele autoarei, tentativa „desprinderii de comportamentul primitiv al familiei ce trăiește o deșertăciune spirituală”. De ce fierbe copilul în mămăligă este povestea unei nubile ce-și construiește ludic antidotul fricii. Într-o familie de circari, mama este „femeia cu părul de oțel”, susținută la înălțime de un soț alcoolic. Sora vitregă, țigancă, liniștește tânăra naratoare în momentele de suspans, spunându-i povestea copilului care
Ziduri paradoxale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3184_a_4509]