89 matches
-
-nmiresmatele ierburi. Pentru/ frunze și flori.// Lăudat că-n final/ mă omori...” (p. 509). Așa cum spunea Eugen Dorcescu (vezi supra), poezia lui nu este religioasă stricto sensu, ci mai degrabă se situează deasupra religiozității prin trăire și reflexivitate, într-un numinos proteic. Aici se împacă și se șterg și diferențele și diferendele dogmatice și consensualizează întru același El Shaddai revelat în lumină, chemând eul, tot mai departe, din lumină-n lumină; și Avatarul - Totemul, care cheamă eul din negură în negură
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1444926418.html [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
paradisul în destrămare, fiind vorba întotdeauna de o dimensiune negativă nu în sine (și de sine stătătoare, independentă), ci doar prin comparație cu perfecțiunea paradisului. Principala privire a autoarei este concentrată pe grădină nipona care conține o formă specială de numinos: datorită acestei priviri, imaginea paradisului este una desăvârșită și are sens major (natură și arta), indicând un centru spiritual al lumii. Atitudinea-cheie pe care o manifestă Șei Shōnagon că estet este extazul vizual, puternic și gingaș în același timp, primind
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
a cuvântului definitoriu pentru persoana umană. În acest volum de eseuri-predici, perspectiva este una a amplificării metodei de cercetare, de investigație culturală, teologică și științifică, pentru o bună dezvoltare a unui limbaj, care să poată formula o încadrare în sfera numinosului a ceea ce reprezintă acea sublimă expresivitate de esență teandric-umană. Cele patru cuvântări, alături de cea de a cincea, care apare sub o altă denumire (predică), sunt descoperite ca fiind exemplificări ale treptelor de ascensiune spirituală. Acestea prezintă mediul în care Cuvântul
„PUTEREA CUVÂNTULUI” SAU DESPRE ÎMPLINIREA PRIN LOGOS de VICTOR CONSTANTIN MĂRUŢOIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 by http://confluente.ro/victor_constantin_marutoiu_1455548395.html [Corola-blog/BlogPost/383995_a_385324]
-
a cuvântului definitoriu pentru persoana umană. În acest volum de eseuri-predici, perspectiva este una a amplificării metodei de cercetare, de investigație culturală, teologică și științifică, pentru o bună dezvoltare a unui limbaj, care să poată formula o încadrare în sfera numinosului a ceea ce reprezintă acea sublimă expresivitate de esență teandric-umană. Cele patru cuvântări, alături de cea de a cincea, care apare sub o altă denumire (predică), sunt descoperite ca fiind exemplificări ale treptelor de ascensiune spirituală. Acestea prezintă mediul în care Cuvântul
PUTEREA CUVÂNTULUI, CRONICĂ DE DR.VICTOR CONSTANTIN MĂRUȚOIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1452777265.html [Corola-blog/BlogPost/380596_a_381925]
-
atunci când își proclamă identitatea: „Eu nu sunt nici teolog, nici filosof; eu sunt poet”, deși poezia lui Eugen Dorcescu, în metafizica ei, nu poate ocoli nici onticul, nici epistemicul. Dumnezeul lui, mărturisit cu fervoare, se relevă dincolo de religie, într-un numinos hibrid. El este un El Shaddai, care remodelează adânc în spirit: „De câte ori v-a omorât El Shaddai?” (întreabă autoarea - n.n.). „De multe ori. Cel mai recent, când mi-a luat-o pe Olimpia-Octavia. Oricum, de fiecare dată când am fost
PREFAŢĂ LA VOLUMUL „ETERN, ÎNTR-O ETERNĂ NOAPTE-ZI” de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 by http://confluente.ro/iulian_chivu_1473250740.html [Corola-blog/BlogPost/360926_a_362255]
-
considerată drept arhetipală dacă trezește în artist și în auditoriul său un sentiment al "lumii celeilalte", al divinului; acest lucru este realizat în mod inexplicabil, sau prin ceva ce nu poate fi explicat rațional."72 Avem aici un rezumat al numinosului, concept fundamental al psihanalizei și țelul suprem al oricărei interpretări mitic-arhetipale. Pentru Gilbert Durand, numinosul este de o majoră importanță în plan metodologic; limitele psihocriticii, impuse de Mauron, pot fi depășite, în măsura în care aceasta este în stare să reconsidere textul ca
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
celeilalte", al divinului; acest lucru este realizat în mod inexplicabil, sau prin ceva ce nu poate fi explicat rațional."72 Avem aici un rezumat al numinosului, concept fundamental al psihanalizei și țelul suprem al oricărei interpretări mitic-arhetipale. Pentru Gilbert Durand, numinosul este de o majoră importanță în plan metodologic; limitele psihocriticii, impuse de Mauron, pot fi depășite, în măsura în care aceasta este în stare să reconsidere textul ca o sumă de valori numinoase. Psihocritica se convertește, astfel, într-o nouă metodă, numită de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
voi arăta că psihocritica cere o amplificare ultimă ce regăsește textul operei ca pe un univers ordonator de valori "numinoase" și, prin aceasta, ordonat față de marile mituri pasibile de o mitologie, întemeind o "mitocritică"."73 Cum poate fi însă, definit, numinosul? Este un termen utilizat pentru componentele iraționale ale sacralității din care se exclude conținutul moral sau, conform lui Rudolf Otto, "sacrul minus elementul lui moral."74 Aprofundând noțiunea, Jung conchide că avem de-a face cu un sentiment deopotrivă tainic
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Durand, numinozitatea relevă atributul unei opere de a recupera o întreagă mitologie (și, deopotrivă, universaliile culturale), atunci ne explicăm mai ușor de ce scrierile lui Camil Petrescu se pretează la comparații cu textele altor scriitori, fie ei autohtoni sau europeni. Originile numinosului se găsesc tot în categoria Sinelui. Lucru explicabil, de altfel, fiindcă am văzut mai demult că fiind o noțiune eminamente empirică, Sinele semnifică totalitatea trăsăturilor psihice umane. Acesta, susține Jung, nu se ipostaziază, în schimb simbolurile sale dețin o numinozitate
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Ultimul Carnaval. Goya, Sade și lumea răsturnată, Editura Humanitas, București, 2007; 125. Streinu, V., Eminescu, poet dificil, în Eminescu, vol. al III-lea. Textul eminescian. Analize, Editura Eminescu, București, 1990; 126. Surdulescu, R., Critica mitic-arhetipală. De la motivul antropologic la sentimentele numinosului, Editura Alfa, București, 1997; 127. Șuțu, R., Eminescu la M-rea Neamț în Arhiva, XVII, 1906; 128. Taylor, Ch., Sources of the Self: the Making of Modern Identity, Cambridge University Press, Cambridge, 1989; 129. Torouțiu, I. E., Studii și documente literare
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
citată, p. 17 69 Gaston Bachelard, Pământul și reveriile odihnei, Editura Univers, București, 1999, p. 236 70 Camil Petrescu, Patul lui Procust, ediția citată, p. 100 71 Idem, p. 99 72 Radu Surdulescu, Critica mitic-arhetipală. De la motivul antropologic la sentimentele numinosului, Editura Alfa, București, 1997, p. 100 73 Gilbert Durand, op. cit., p. 157 74 Rudolf Otto, Sacrul Despre elementul irațional din ideea divinului și despre relația lui cu raționalul, apud Radu Surdulescu, op. cit, p. 99 75 C.G. Jung, op. cit., p.
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
singura certitudine a vieții este moartea. Definirea conceptului de sacru ca o categorie fundamentală, sui generis, a domeniului religios îi este atribuită însă lui Rudolf Otto24, cel care, în 1917, avea să evidențieze această noțiune prin desemnarea unei experiențe a numinosului 25, termen imposibil perceperii raționale, dar ale cărui manifestări pot fi traduse printr-o altă expresie, care îi este atribuită tot lui: "mysterium tremendum"26. Fiind relaționată cu aceasta din urmă, noțiunea de numinos implică astfel două reacții sentimentale specifice
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
noțiune prin desemnarea unei experiențe a numinosului 25, termen imposibil perceperii raționale, dar ale cărui manifestări pot fi traduse printr-o altă expresie, care îi este atribuită tot lui: "mysterium tremendum"26. Fiind relaționată cu aceasta din urmă, noțiunea de numinos implică astfel două reacții sentimentale specifice: teama profundă, cutremurătoare tremendum -, înțeleasă ca "sfânta "mânie a lui Dumnezeu" pe care o propovăduiește Scriptura și predicarea creștină"27, respectiv fascinația, încorporată termenului fascinans, conținând sugestia atracției numinosului. Lângă acestea, Otto mai adaugă
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
aceasta din urmă, noțiunea de numinos implică astfel două reacții sentimentale specifice: teama profundă, cutremurătoare tremendum -, înțeleasă ca "sfânta "mânie a lui Dumnezeu" pe care o propovăduiește Scriptura și predicarea creștină"27, respectiv fascinația, încorporată termenului fascinans, conținând sugestia atracției numinosului. Lângă acestea, Otto mai adaugă și alte elemente, precum majestas (elementul puterii absolute), energicum (elementul energiei), augustus (elementul colosalului), destinate să întregească ipostazele trăirii sentimentului sacru. Percepută din această privință, experiența numinosului este cea care, în concepția lui Otto, îi
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
respectiv fascinația, încorporată termenului fascinans, conținând sugestia atracției numinosului. Lângă acestea, Otto mai adaugă și alte elemente, precum majestas (elementul puterii absolute), energicum (elementul energiei), augustus (elementul colosalului), destinate să întregească ipostazele trăirii sentimentului sacru. Percepută din această privință, experiența numinosului este cea care, în concepția lui Otto, îi conferă omului "sentimentul stării de creatură"28, trăire similară într-un anume fel sentimentului de teamă în fața unei forțe superioare, care accentuează statutul infim al individului în comparație cu acel "cu totul altul"29
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
ca sursă a frumosului originar și ca reper al oricărui domeniu artistic. Căutând să descopere diferitele forme de reprezentare a sacrului, în celebra sa lucrare realizată la începutul secolului XX, Rudolf Otto prezenta o serie de mijloace de exprimare a numinosului, pe care le împărțea în două categorii esențiale: directe și indirecte 288. El identifica astfel o serie de noțiuni precum înfricoșătorul, groaznicul, hidosul, grandiosul, sublimul sau misteriosul, care prin însemnătatea lor erau capabile să stârnească, fiecare într-o manieră proprie
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
288. El identifica astfel o serie de noțiuni precum înfricoșătorul, groaznicul, hidosul, grandiosul, sublimul sau misteriosul, care prin însemnătatea lor erau capabile să stârnească, fiecare într-o manieră proprie, sentimentul prezenței sacrului 289. Referindu-se la mijloacele de exprimare a numinosului în artă, Otto evoca sublimul ca mijloc indirect și eficient de reprezentare a sacrului, amintind și altele noi precum magicul, întunericul, tăcerea sau golul, ca mijloace directe de exprimare numinoasă 290. Autorul oferea în sprijinul acestor noțiuni o serie de
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
om sentimentul sublimului, la fel cum zveltele catedrale gotice stârnesc impresia grandorii și determină apariția trăirilor religioase. În arta chineză, japoneză sau tibetană, influențate de specificul religios al taoismului și budismului, Otto regăsea semnalele unor impresii magice, veridice camuflări ale numinosului. Fig. 13. Fereastră. Biserica Sfântul Nicolae din Bălinești. Exemplu de valorificare a raporturilor dintre lumină și întuneric în arhitectura medievală moldovenească Tot de o modalitate directă și de una indirectă amintește și filosoful, sociologul și antropologul francez Gilbert Durand, când
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
sunt conceptele purității și impurității, cultul morților, cultul spiritelor, practicile magice, basmele, miturile și legendele, elementele naturii, credințele și practicile străvechi (fetișismul, totemismul, cultul plantelor și al animalelor, demonismul și polidemonismul), în care se regăsește, ca o trăsătură comună, elementul numinos. 25 Rudolf Otto, op. cit., p. 11. 26 Ibidem, p. 18. 27 Ibidem, p. 168. 28 Ibidem, p. 16. 29 Ibidem, p. 35. 30 Ibidem, p. 7. 31 Jean-Jacques Wunenburger, Sacrul, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000, p. 45. 32 Rudolf Otto, op. cit
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
pe cea a lui Schelling, care crede, măi modest, ca res cogitans devine cogitatum doar ca rezultat al introspecției: "Prin actul cunoașterii de sine, eul își devine obiect" (1978, p. 36). La Blake, prezența divinului (Rudolf Otto l-ar numi "numinos") dublează introspecția pentru că adevăratul act de cunoaștere să poată fi consumat. Mai mult, datorită caracterului omnipotent al viziunii, care este un moment de iluminare absolută, cuprinzând și, simultan, generând universul, vizionarul poate avea acces la esență tuturor lucrurilor: el știe
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
domeniu al purei clarități se află o profunzime obscură, ce scapă nu sentimentelor, ci conceptelor noastre, și pe care din acest motiv o numim "irațional"" (Otto, [1917] (1992), p. 79). "Acest element irațional pentru care Rudolph Otto propune termenul de numinos, qadoch în ebraică, hagios în greacă, sanctus/sacer în latină nu poate fi definit, ci doar examinat și supus atenției celorlalți. Analiza permite degajarea din numinos a unor elemente, al căror ultim fundament este experiența unor momente și stări de
by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
1917] (1992), p. 79). "Acest element irațional pentru care Rudolph Otto propune termenul de numinos, qadoch în ebraică, hagios în greacă, sanctus/sacer în latină nu poate fi definit, ci doar examinat și supus atenției celorlalți. Analiza permite degajarea din numinos a unor elemente, al căror ultim fundament este experiența unor momente și stări de reculegere solemnă și de emoție puternică, ce dau naștere, în cei care le trăiesc, unui sentiment originar al existenței ca făptură. Elementul complementar al acestei stări
by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
spune că Otto Rudolf încearcă, de fapt, să facă o analiză nu a ideilor de Dumnezeu și religie, proprii teologiei tradiționale, ci a formelor experiențelor religioase comune. Preluând ideile lui Rudolf privind experiență umană a divinului, ideea transformării "sacrului" în "numinos" este prezentă și la María Zambrano, care descrie sentimentul pe care ambele categorii le provoacă în om, cu modalitățile sale de expresie. "Numinos" înseamnă, în concepția lui Otto Rudolf, preluat de María Zambrano 6, "un element specific și singular care
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
formelor experiențelor religioase comune. Preluând ideile lui Rudolf privind experiență umană a divinului, ideea transformării "sacrului" în "numinos" este prezentă și la María Zambrano, care descrie sentimentul pe care ambele categorii le provoacă în om, cu modalitățile sale de expresie. "Numinos" înseamnă, în concepția lui Otto Rudolf, preluat de María Zambrano 6, "un element specific și singular care se sustrage rațiunii, este inefabilul, inaccesibil înțelegerii la nivel de concept". Unul din aspectele acestui element "în întregime sui-generis", cum spune Otto Rudolf
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
care vom încerca să-l indicăm oarecum, fă când, adică, să fie presimțit, este viu în toate religiile și constituie partea lor cea mai intimă. Fără el, nici una nu ar mai fi câtuși de puțin religie. [...] Formez pentru aceasta cuvântul numinos [...] și vorbesc despre o categorie numinoasă [s.n.] ca despre o categorie specială a interpretării și evaluării și, la fel, despre o s tare suf le tească numinoasă [s.n.] [...]. întrucât această cate gorie este cu desăvârșire sui generis, ea, asemenea oricărui
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]