77 matches
-
lămuriți de activiști se dumireau, sau a „ciocănarismului” în care muncitorii împinși de activiști făceau tot ce nu făcuse burghezia, sau a eroismului dintr-o ilegalitate inexistentă, asupra eroilor cărora se lăsa apoi tăcerea, dovedindu-se agenți provocatori - broșuri cu nuvelete sau evocări scrise de George Demetru-Pan, Șerban Nedelcu, Petre Iosif, Savin Bratu, Ion Istrati, Maria Rovan, Stefan Mihăileanu, Aurel Mihale, Ștefan Gheorghiu, erau principalul exemplu de prostituare pentru noi fiindcă, adolescenți împătimiți fiind, le citiserăm celor mai importanți opera sau
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (I) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Corneliu_leu_completare_trista_la_un_corneliu_leu_1358153393.html [Corola-blog/BlogPost/345172_a_346501]
-
"" este o povestire science fiction din 1977 de Raccoona Sheldon, un pseudonim al scriitoarei Alice Sheldon, mai bine cunoscută sub pseudonimul James Tiptree, Jr. A primit Premiul Nebula pentru cea mai bună nuveletă și a fost adaptat într-un film de televiziune. Titlul face referire la tehnica insectelor sterile, o tehnică de eradicare a populației unei specii de prin producerea unor cantități mari de masculi sterili care ar concura cu masculii fertili, reducând
The Screwfly Solution () [Corola-website/Science/331842_a_333171]
-
Până în 2007 se vânduseră peste 6,5 milioane de exemplare la nivel mondial. Romanul a avut o influență lingvistică importantă, popularizând printre altele termenii ciberspațiu și ICE (Intrusion Countermeasures Electronics). Gibson este considerat părintele termenulu "ciberspațiu", folosit prima dată în nuveleta "Chrome", publicată în 1982 de revista "Omni". Totuși, doar prin intermediul "Neuromantului" termenul "ciberspațiu" a căpătat suficientă recunoaștere ca să devină "de facto" sinonim cu "World Wide Web" în anii '90. În postfața scrisă pentru reeditarea din 2000 a romanului, Jack Womack
Neuromantul () [Corola-website/Science/324268_a_325597]
-
în Franța, luându-și bacalaureatul în luna august 1856, iar mai apoi, studiază literele la Sorbona. Debutul literar are loc în anul 1850 cu fabula "Zimbrul și vulpea" în publicația "Zimbrul", iar în anul următor publică o broșură cu o nuveletă prelucrată după o anectodă franceză, "Grinda de aur sau Previderea unui părinte bun". Mai scrie, în 1852, în calendarul apărut la tipografia "Buciumul român" și, apreciat de Mihail Kogălniceanu și Vasile Alecsandri, începe să colaboreze la "România literară", unde îi
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
sensibilitate le permite să intre în legătură cu ororile acelor vremuri. Nuvela a câștigat premiul Hugo pentru cea mai bună nuvelă în anul 2000 și a fost nominalizată la premiile British Fantasy, World Fantasy, precum și în sondajele Asimov's Readers' și Locus. Nuveleta a fost publicată în numărul din ianuarie 1984 din "Isaac Asimov's Science Fiction Magazine" și a fost nominalizată la premiul Hugo și în sondajul Locus. Nuveleta relatează schimbările atmosferice produse de un experiment științific, care conduc la apariția unei
Vânturile de la Marble Arch (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/330758_a_332087]
-
premiile British Fantasy, World Fantasy, precum și în sondajele Asimov's Readers' și Locus. Nuveleta a fost publicată în numărul din ianuarie 1984 din "Isaac Asimov's Science Fiction Magazine" și a fost nominalizată la premiul Hugo și în sondajul Locus. Nuveleta relatează schimbările atmosferice produse de un experiment științific, care conduc la apariția unei imagini albastre a lunii. Acest lucru produce o serie de coincidențe bizare în viața unora dintre personaje. Această nuvelă, apărută în numărul din decembrie 2003 al revistei
Vânturile de la Marble Arch (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/330758_a_332087]
-
Apărută în numărul din iulie 1982 al revistei "Isaac Asimov's Science Fiction Magazine", povestirea descrie viața unui grup de supraviețuitori post-apocaliptici. În 1983, povestirea a fost recompensată cu premiul Hugo și a ocupat locul al șaptelea în sondajul Locus. Nuveleta, publicată în numărul din decembrie 1997 al revistei "Asimov's Science Fiction", a fost nominalizată la premiul Hugo și în sondajul Asimov's Readers', ocupând locul întâi în sondajul Locus. Ea prezintă o temă clasică a SF-ului, cea a
Vânturile de la Marble Arch (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/330758_a_332087]
-
Asimov's Science Fiction", a fost nominalizată la premiul Hugo și în sondajul Asimov's Readers', ocupând locul întâi în sondajul Locus. Ea prezintă o temă clasică a SF-ului, cea a posedării corpurilor umane de către entități extraterestre. De altfel, nuveleta face referire la o serie de filme care tratează acest subiect, printre care "Invazia hoților de trupuri" sau ecranizarea romanului lui Robert A. Heinlein "Mânuitorii de zombi". În cazul de față invazia extraterestră are efecte benefice, oamenii „posedați” devenind mult
Vânturile de la Marble Arch (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/330758_a_332087]
-
starea lor fizică se deteriorează continuu. Aceasta este prima operă a lui Willis din ceea ce va deveni seria "Călătoria în timp", din care mai fac parte romanele laureate "Doomsday Book", "To Say Nothing of the Dog" și "Blackout/All Clear". Nuveleta a fost cuprinsă în volumul al șaselea din "Isaac Asimov's Science Fiction Anthology" (1982) și a câștigat premiile Hugo, Nebula și SF Chronicle. Acțiunea urmărește călătoria făcută în trecut de către un student la istorie, care încearcă să prevină bombardarea
Vânturile de la Marble Arch (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/330758_a_332087]
-
Război Mondial. Experiența este menită să-l ajute la completarea lucrării de licență, dar în realitate are rolul de a-l scoate din lumea seacă a statisticilor istorice și de a-l face conștient de valoarea umană a fiecărei vieți. Nuveleta a apărut în mai 1996 în volumul "The Williamson Effect" editat de Roger Zelazny în onoarea scriitorului Jack Williamson. Ea descrie excursia făcută de oamenii viitorului imaginat de Williamson în locurile în care acesta a crescut și a locuit. Publicată
Vânturile de la Marble Arch (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/330758_a_332087]
-
Magazine", povestirea reprezintă o satiră la adresa cenzurii actuale menite să evite eventuale discriminări. În textul de față, opera lui Shakespeare este mutilată până aproape la eliminare totală, pentru că aproape fiecare pasaj al ei discriminează o organizație care apără anumite drepturi. Nuveleta, apărută pentru prima dată în culegerea de povestiri "Fire Watch" (1985), povestește despre un viitor în care tații procrează prin intermediul băncilor de spermă, educația copiilor născuți astfel fiind urmărită de grupuri de avocați. Această povestire a apărut pentru prima dată
Vânturile de la Marble Arch (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/330758_a_332087]
-
concluzia că menstruația reprezintă un element esențial al feminității lor. Prin urmare, cu toate neajunsurile pe care le aduce, sunt dispuse să elimine tratamentul care inhiba acest proces. Apărută în numărul din decembrie 1993 al publicației "Asimov's Science Fiction", nuveleta a ocupat locul întâi în sondajul Asimov's Readers'. Ea descrie un episod din periplul lui Iosif și al Mariei spre Betleem, călătorie despre care sursele biblice nu relatează aproape nimic. În povestire, cei doi rătăcesc drumul și pășesc printr-
Vânturile de la Marble Arch (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/330758_a_332087]
-
secolul al XX-lea chiar înaintea sărbătorii de Crăciun, ale cărei baze le-au pus chiar ei, cu 2.000 de ani în urmă, la sfârșitul respectivului periplu, prin nașterea lui Iisus. Una dintre operele de început ale lui Willis, nuveleta a fost publicată în numărul din iulie 1978 al revistei "Galileo". Ea prezintă situația unui urangutan care a învățat să comunice prin limbajul semnelor și care dorește să fie botezat în religia creștină, ceea ce ridică o serie de probleme etice
Vânturile de la Marble Arch (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/330758_a_332087]
-
a fost publicată în numărul din iulie 1978 al revistei "Galileo". Ea prezintă situația unui urangutan care a învățat să comunice prin limbajul semnelor și care dorește să fie botezat în religia creștină, ceea ce ridică o serie de probleme etice. Nuveleta a apărut în numărul din primăvara anului 1984 al publicației "The Missouri Review" și tratează situația unor coloniști spațiali care încearcă să îmbunătățească atât fondul lor genetic, cât și pe al culturilor lor, astfel încât să poată face față epidemiilor violente
Vânturile de la Marble Arch (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/330758_a_332087]
-
Ea este scrisă sub forma unui eseu în care poezia lui Emily Dickinson este comentată prin prisma Războiului lumilor, despre care se pornește de la premisa că reprezintă o relatare istorică a lui H. G. Wells și nu o operă de ficțiune. Nuveleta a fost publicată în numărul din mai 1986 al revistei "Isaac Asimov's Science Fiction" și a fost nominalizată la premiul World Fantasy. Ea prezintă regretele pe care o femeie le are în legătură cu alegerile făcute în tinerețea ei și cu
Vânturile de la Marble Arch (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/330758_a_332087]
-
regretele pe care o femeie le are în legătură cu alegerile făcute în tinerețea ei și cu felul în care își sacrifică viața actuală pentru a reda viață acelor întâmplări, aducându-le pe cursul dorit. Publicată în revista "Omni" în octombrie 1989, nuveleta a câștigat premiul Nebula, fiind nominalizată la premiile Hugo, SF Chronicle și ocupând locul 3 în sondajul Locus. Ea descrie o conferință internațională de fizică cuantică desfășurată la Rialto, în care toate principiile acestei ramuri ale fizicii se aplică evenimentelor
Vânturile de la Marble Arch (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/330758_a_332087]
-
iar în colaborare alte două: "Nightmare Blue" (1977, cu George Alec Effinger) și "Fuga vânătorului" (2008, cu George R. R. Martin și Daniel Abraham. După ce a devenit editor la "Asimov's", creațiile de ficțiune ale lui Dozois s-au diminuat. Nuveleta sa din 2006, "Counterfactual", a câștigat premiul Sidewise pentru cea mai bună povestire scurtă de istorie alternativă. Dozois a colaborat și cu revista "Locus", pentru care a scris recenzii de povestiri scurte. Michael Swanwick, unul dintre colaboratorii săi, a realizat
Gardner Dozois () [Corola-website/Science/324231_a_325560]
-
de romancier, autor de non-ficțiune pentru reviste și scriitor de povestiri. Totuși, la mijlocul anilor '90 a revenit la proza de ficțiune și a continuat să scrie constant de atunci. În 2005, Beagle a publicat o continuare la "Ultima licornă", o nuveletă intitulată "Two Hearts", care avea să câștige premiul Hugo pentru cea mai bună nuveletă în 2006, premiul Nebula în 2007 și să obțină o nominalizare la premiul World Fantasy. Beagle a mai primit în 2006 premiul Inkpot pentru merite deosebite
Peter Beagle () [Corola-website/Science/319280_a_320609]
-
90 a revenit la proza de ficțiune și a continuat să scrie constant de atunci. În 2005, Beagle a publicat o continuare la "Ultima licornă", o nuveletă intitulată "Two Hearts", care avea să câștige premiul Hugo pentru cea mai bună nuveletă în 2006, premiul Nebula în 2007 și să obțină o nominalizare la premiul World Fantasy. Beagle a mai primit în 2006 premiul Inkpot pentru merite deosebite în cadrul genului Science Fiction și Fantasy, iar în 2007 premiul inaugural WSFA Small Press
Peter Beagle () [Corola-website/Science/319280_a_320609]
-
clonate ale lor într-o călătorie științifică într-o gaură neagră și sunt acostați de un bigraf de pe Pământ și de fiica lui, care vor să le scrie povestea. Povestirea a fost nominalizată la premiul Hugo pentru "Cea mai bună nuveletă" în 1999.
Luminescent () [Corola-website/Science/323592_a_324921]
-
lui Dumnezeu" face aluzie la povestirea "Vânătoarea lui Kaa". Un capitol din "Cartea cimitirului" a fost publicat sub formă de povestire în antologia lui Gaiman "M is for Magic" și a câștigat premiul Locus în 2008 pentru "Cea mai bună nuveletă". Cartea a fost lansată în Statele Unite pe 30 septembrie 2008 de Harper Collins și pe 31 octombrie 2008 în Marea Britanie de Bloomsbury Publishing. Coperta și ilustrațiile interioare ale ediției americane au fost realizate de vechiul colaborator al lui Gaiman, Dave
Cartea cimitirului () [Corola-website/Science/320474_a_321803]
-
The Legion of Space" de Jack Williamson) lupta împotriva indigenilor unei planete înarmați doar cu arcuri și săgeți, nu era vorba, pur si simplu, de războiul dus de armata americană împotiva apașilor?"" Asocierea, trebuie sa o spunem, este forțată, întrucât nuveleta lui Zelazny depășește sensibil simpla transformare în termeni SF a unor conflicte din perioada Frontierei americane. Oricum însă, pentru a spulbera orice îndoială asupra talentului și posibilităților sale, Zelazny își ajudecă în anul următor premiul Hugo pentru romanul Nemuritorul, la
Roger Zelazny () [Corola-website/Science/299939_a_301268]
-
Muad'dib" (ISBN 0-441-77427-X), o culegere de poeme legate de "Dune" scrise de Frank Herbert și editate de fiul său, Brian. Brian Herbert și Kevin J. Anderson au lansat "The Road to Dune" pe 11 august 2005, cartea conținând o nuveletă intitulată "Spice Planet" (o versiune alternativă a acțiunii din "Dune", bazată pe un o schiță realizată de Frank Herbert), o serie de povestiri scrise de Brian Herbert/Anderson, precum și scrisori și capitole nefolosite scrise de Frank Herbert. În 1979, Avalon
Seria Dune () [Corola-website/Science/298427_a_299756]
-
premiului Hugo. El a fost nominalizat de patru ori la acest premiu (pentru două povestiri și două nuvele) și de 12 ori la premiul Nebula (la toate categoriile). În afara premiului Nebula primit pentru "Timperfect", el a mai câștigat unul pentru nuveleta "If the Stars Are Gods" (scrisă împreună cu Eklund). Benford a fost oaspete de onoare la Aussiecon Three, Worldcon-ul din 1999 și rămâne un colaborator regulat al fanzinelor SF, unul dintre acestea fiind "Apparatchik". Pe lângă formularea legii controversei, Benford pretinde că
Gregory Benford () [Corola-website/Science/324413_a_325742]
-
spunea: Criticul literar Leslie A. Fiedler spunea ceva similar: Criticul literar american Fredric Jameson spunea despre van Vogt: Totuși, van Vogt are și critici. De exemplu, Darrell Schweitzer cita în 1999 în New York Review of Science Fiction un pasaj din nuveleta lui van Vogt “Star Cluster”, pe care o citea, remarcând: În 1946, van Vogt și prima sa soție, Edna Mayne Hull, au fost Oaspeți de Onoare la a patra Convenție Mondială de Science Fiction. În 1980, van Vogt a primit
A. E. van Vogt () [Corola-website/Science/321363_a_322692]