100 matches
-
halate albe, consacrații Prin saloane-i răspândesc parfumul Și ruina dusă pe picioare Zilnic mai aproape-i de apus Că de-un timp nimic nu ne mai doare Și-acolo unde mergem, dureri nu-s Când mai vine câte-un oaspe nou Sprijinit de soră dintr-o parte Intră în salon ca-ntr-un cavou Până trece dincolo de moarte Se micșorează veșnic universul Și tavanul mai puțin înalt e Pe lângă paturi ni se frânge mesul Ca mesageri ai lumii celeilalte Că
SANATORIU de ION UNTARU în ediţia nr. 537 din 20 iunie 2012 by http://confluente.ro/Sanatoriu_ion_untaru_1340254805.html [Corola-blog/BlogPost/357611_a_358940]
-
ba plângea cu ele, ba le mai tăia capul, avea ea o suferință de care cronicile nu spun multe, Alah să o țină, că tare bună la suflet era. Odată era să bea un ceai otrăvit, pregătit anume pentru un oaspe, AL Hidaspe. Umbra lui Ibrahim mai bântuia prin serai, se auzea un cântec de vioară, cu amintiri din Apuseni, de unde provenea și Hatice. Cineva s-a gândit să facă un Divan literar, toți să fie îmbrăcați în negru, iar sofaua
POVESTIRI DIN CARTIERUL BLACK & WHITE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Povestiri_din_cartierul_black_boris_mehr_1386221495.html [Corola-blog/BlogPost/362517_a_363846]
-
halate albe, consacrații Prin saloane-i răspândesc parfumul Și ruina dusă pe picioare Zilnic mai aproape-i de apus Că de-un timp nimic nu ne mai doare Și-acolo unde mergem, dureri nu-s Când mai vine câte-un oaspe nou Sprijinit de soră dintr-o parte Intră în salon ca-ntr-un cavou Până trece dincolo de moarte Se micșorează veșnic universul Și tavanul mai puțin înalt e Pe lângă paturi ni se frânge mesul Ca mesageri ai lumii celeilalte Că
OAMENII SUFERINZI de ION UNTARU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Oamenii_suferinzi.html [Corola-blog/BlogPost/361662_a_362991]
-
scurt răstimp nu fac pe nimeni absolut fericit”. Mai târziu chiar marele dramaturg William Shakespeare amintește în tragedia Macbeth despre lăstunul de casă, atunci când conducătorul de oști Banquo descrie castelul, adresându-se către regele Duncan (act I, scena VI): „Acest oaspe Al verilor, de temple găzduit, Lăstunul, cu-al său gingaș cuib ne-arată Că răsuflarea cerului își lasă De drag mireasma ei pe-aceste locuri. Că nu-i ungher, nici streașină, nici boltă, Să nu-și atârne-această zburătoare Culcușul
LASTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/stan_virgil_1414865286.html [Corola-blog/BlogPost/341100_a_342429]
-
în versuri fac parte din retorica rechiziționala a epocii, folosită împotriva Occidentului demonizat de țările comuniste. Tirada tenebroasa se adresează oamenilor simpli din America: O, America simplă/ Minciună s-a-ncolăcit în jurul tău/ Și tu n-o simți/ Minciună se-așează că oaspe/ La tine, la cină/ Mănâncă din vasele tale/ Și tu n-o vezi/ La temelia căminului tău/ Își clocește ea puii/ Și tu nu știi/ Sub capătul copiilor tăi/ Zace minciună/ Și tu nu te cutremuri. Tot Maria Banuș a
IMPRESII DE PESTE OCEAN de DAN PETRESCU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 by http://confluente.ro/Impresii_de_peste_ocean_dan_petrescu_1362559416.html [Corola-blog/BlogPost/345606_a_346935]
-
fost acad. Marcu Botzan sub auspiciile generoase ale câtorva versuri așezate într-una din scrierile lui, „Neizbutita parabolă a lui Marcus Aurelius”, singurele, de altfel, rămase de la împăratul Hadrian și prinse în mult discutata „Historia Augusta”: „Suflețel blând și rătăcitor oaspe și prieten al corpului vei pleca acum în locuri palide, uscate și pustii și nu vei mai face glume ca de obicei!” P.S.: Îmi propusesem ca împreună cu domnul inginer Nicolae Moraru să mergem și anul acesta la acad. Marcu Botzan
ÎNCOTRO E ŢARA, DOMNULE SUBLOCOTENENT?! de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 68 din 09 martie 2011 by http://confluente.ro/Incotro_e_tara_domnule_sublocotenent_.html [Corola-blog/BlogPost/350444_a_351773]
-
Iancu deaproape, nu i-a cunoscut aspirațiunile și dorințele și nu și-a putut explica urmările, a botezat-o nebunie, m-am întâlnit cu el de mai multe ori după cădința lui în nebunie, l-am avut șase săptămâni de oaspe în casa mea. Nu mi-a vorbit în nici o întâlnire și petrecere o singură vorbă smintită, - n-am observat în toată purtarea lui cel mai mic semn de sminteală...” Poporul l-a iubit din toată inima pe Avram Iancu, dedicându
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A 140 DE ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A „CRĂIŞORULUI MUNŢILOR” – EROUL NAŢIONAL, LUPTĂTORUL ŞI PATRIOTUL ROMÂN AVRAM IANCU ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţ by http://confluente.ro/In_memoriam_implinirea_a_140_de_ani_stelian_gombos_1352112118.html [Corola-blog/BlogPost/351276_a_352605]
-
scurt răstimp nu fac pe nimeni absolut fericit”. Mai târziu chiar marele dramaturg William Shakespeare amintește în tragedia Macbeth despre lăstunul de casă, atunci când conducătorul de oști Banquo descrie castelul, adresându-se către regele Duncan (act I, scena VI): "Acest oaspe, Al verilor, de temple găzduit, Lăstunul, cu-al său gingaș cuib ne-arată Că răsuflarea cerului își lasă De drag mireasma ei pe-aceste locuri. Că nu-i ungher, nici streașină, nici boltă, Să nu-și atârne-această zburătoare Culcușul
LĂSTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1444140151.html [Corola-blog/BlogPost/352553_a_353882]
-
către privitori și s-a reintrat în atmosferă ca și când nimic nu s-a întâmplat. Apoi, întorcându-și privirea ironica către Fănel, i-a vorbit răspicat: - Nu teme cu mine. Eu proprietar, eu gazdă. Știu că venit singur. Am verificat. Rămâi oaspe, eu protejez la tine și vorbim condiții... - Sunt pregătit să restitui... - Eu nu terminat vorbele! Noi discutăm, analizăm, hotărâm. Dacă la mine convine, nu la tine! Mănânci aici, bei aici. Cu mine. Vrei femei, eu dat femei la tine. Tu
ISPITA (17) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ispita_17_.html [Corola-blog/BlogPost/355832_a_357161]
-
cu altul prescurtat; sine-mi”/ „inemi” /„suie” cu „nu e”).). b) Rime surprinzătoare, în care rimează un cuvânt obișnuit cu unul prozaic, neliterar - („nalte” cu „încalte”) c) Rime rezultate din rimarea unui substantiv comun cu unul propriu („zid” cu „Baiazid”/ „oaspe” cu „Istaspe”). Observă că poetul a utilizat relativ puține cuvinte, dar le-a atribuit sensuri noi. Apreciază sonetele eminesciene, „Glossa” și „Oda”. Arată că una dintre sursele muzicalității liricii poetului de la Ipotești o constituie numele proprii (Dalila, Venera, Basarabi, Mușatini
Eminescu și poeziile sale () [Corola-website/Science/306921_a_308250]
-
Sincer să fiu, ați fost foarte supărător. Dar acum, cunoscându-vă, trebuie să spun că e o adevărată ușurare să am câte un vizitator din timp în timp. Vă rog să vă simțiți ca acasă. Că tot veni vorba, cinstite oaspe, ce anume ați căutat, urcând până la casa mea de pe munte? Oamenii spun că în munți nu se găsește nimic altceva decât cântecul păsărilor. Se așezase pe un loc mai scund decât al musafirului, dar în ochi părea să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ceai. — Beți puțin ceai, spuse el. Apoi, luând și pentru sine un mic vas, Hanbei sorbi din ceai aproape ca și cum ar fi lins castronașul. Gustă ceaiul de câteva ori, ca și cum în inimă nu ar fi avut absolut nimic altceva. — Onorate oaspe... — Da? — Vă plac orhideele? Primăvara sunt minunate, dar și toamna sunt destul de frumoase. — Orhideele! Cum adică, orhideele? — Florile. Când mergeți cam cu trei, patru leghe mai în adâncul muntelui, pe pante și pe marginile prăpăstiilor sunt orhidee care păstrează roua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
preot Zen. Dacă un vânător l-ar fi descoperit de departe, ar fi găsit că Hideyoshi era o țintă ideală. Hanbei coborî de pe vacă și se apropie direct de el. Apoi, îngenunche în fața lui Hideyoshi și făcu o plecăciune. — Domnule oaspe, azi am fost nepoliticos. Nu sunt sigur ce promisiune v-ați pus în inimă, din partea unei persoane care nu e nimic mai mult decât un om consumat, care trăiește în munți, dar manierele dumneavoastră au fost mai elegante decât meritam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
preot din ținutul Iașilor, studiase seminariul și nu numai că n-a refuzat ajutoarele religiei, ci le-au cerut chiar înainte de a muri. Cu toate acestea d-rul Russel știu sa zădărnicească confesia și împărtășirea și-l lăsă să moară pe oaspele său fără sprijinul religios, ba i-a făcut autopsie fără autorizație, răspândi vorba c-a fi fost liber-cugetător și nihilist, încercă să mituiască pe preotul bis[ericii] Sf. Gheorghe pentru a-i concede îngroparea unui necreștin, au întîmpinat pe secretarul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
arată din două lucruri unul: sau puțin respect pentru public sau ignorarea deplină a exigențelor unui oraș mare cum sunt Bucureștii. Foarte cu greu ne-am hotărât a face aceste observații numai pentru că n-am dori să atingem persoana unui oaspe atât de iubit care, după ce a lipsit un an aproape din București, vine astăzi înapoi și are drept de-a fi întîmpinat cu bine și cu bucurie. Daca deci reprezentația în întregul [ei] ar fi fost, oricât de mediocră, numai
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
inspirație, cât și prin perspectiva pe care o oferea ochiului care ar fi privit peisagiul prin curba elegantă a boltei interioare. La zile mari și cu deosebire când orașul se împodobea, luând aspecte de sărbătoare, pentru a primi pe un oaspe înalt, pe suveranii țării, sau pe cineva din casa regală, Arcul liceului forma unul din principalele obiecte de atenție. Împodobirea lui era un punct de program ireductibil, o tradiție, o instituție. Și cu drept cuvânt, din moment ce, așezat pe drumul gării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mai târziu, la Iași, văzând pe Constantin Stere, îi vorbesc de întâlnirea aceasta și de conversațiunea pe care am avut-o, știind că fostul socialist văzuse și el pe Korolenko, pe care mi se pare că l-a și avut oaspe, o zi sau două, acasă la el. "Știu, îmi răspunde d. Stere. Știu ce i-ai spus despre intrarea socialiștilor în partidul liberal. Dar am avut grija să-i și lămuresc, cine e omul care i-a vorbit și ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
treptat unei vieți de lux ruinător..." Și tot în anii aceia, mareșalul principe de Lignes, venit în Moldova cu armatele ruse, ne înfățișează un Iași nou și plin de frumuseți nebănuite. "Îți poți face idee de fericirea mea, spune nobilul oaspe francez într-o scrisoare adresată prințului de Nassau, îți poți face idee de fericirea pe care am resimțit-o când, pe o înălțime, în imediata apropiere a Iașului, am găsit o fântână minunată. (Această întâmplare avea loc după lungi privațiuni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
face cunoscut ceea ce se cugetă în regiuni determinante în privirea ridicării Serbiei la rangul de regat. {EminescuOpXII 290} COROANE REGALE NOUĂ PE DUNĂRE În ultimele săptămâni oblăduitorul serbilor a făcut iarăși o călătorie europeană, la care din nou a fost oaspe al împăratului nostru. După cum se zice, această călătorie a prințului s-ar lega cu dorința sa de a fi înălțat la rangul de rege și această veste se pare a fi întemeiată pe adevăr, în adevăr se pare că prințul
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
se vorbească în modul acesta de el. De când a părăsit Ministeriul de Externe s-a ținut cu totul departe de politica esterioară și nu vina sa este dacă perechea regală a României a voit în ruptul capului să le fie oaspe și că prin aceasta se nasc fel de fel de zgomote politice. Dar în asemenea caz trebuie s-avem în vedere totdauna intenția unei acțiuni, și cui i-e permis de-a se îndoi despre fertilitatea intențiunilor contelui Andrassy? Un
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
o valoare considerabilă. Avem noi oare amici în statele slave din Balcani cărora le-am ajutat să-și câștige esistența politică, independența și autonomia? Nu. Principele Nichita al Muntenegrului mai poate veni de sute de ori la Viena, locuind ca oaspe în castelul imperial; prințul Milan al Serbiei va mai putea face adeseori vizite împăratului Austro-Ungariei; prințul Alesandru al Bulgariei poate să fie mai pe atâta plin de loialitate față cu noi; cu toate acestea ei sânt unul ca și altul
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
a doua oară; că nu se va permite Rusiei să răscoale iarăși pe slavii Peninsulei; cu un cuvânt, că integritatea României va fi apărată în orice caz - și lumea îndată va fi mai bogată cu o garanție solidă în contra fatalului oaspe al tulburării păcii, care, plecând din Rusia, se furișează prin Europa ca o fantomă îngrozitoare! [ 6 august 1880] {EminescuOpXI 290} ["NU ÎNCAPE ÎNDOIALĂ... "] Nu încape îndoială că soluțiunea dată de Tractatul de Berlin cestiunii orientale va mai fi izvorul multor
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
al cabinetului conservator, d. V. Boerescu, continuă - pentru a vorbi limba "Romînului" - a arunca corpul sângerând al României, de astă dată la picioarele d-lui de Haymerle, iar M. Sa Domnul e, în timpul discursului lui Gambetta ținut la Cherbourg, un oaspe al familiei imperiale a Germaniei. Să se fi întîmplat umbra celor de astăzi sub conservatori, patrioții ar fi simulat un paroxism care ar fi făcut necesară răcorirea lor în casele de sănătate și citirea moliftelor marelui Vasilie. Astăzi, de la venirea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
e ascuns un mare artist - care nu va rămânea ascuns". Astfel Rosenthal are acum toiagul cu care își poate urma înainte cariera sa artistică. {EminescuOpIX 315} Împlinindu-ne plăcuta datorie de a întemeia cunoștința între publicul iașan și talentatul său oaspe, credem că mâni în ziua concertului salonul d-nei Mavrocordat va încăpea în el un număr însemnat de iubitori de muzică. [19 ianuarie 1877] ["ÎN PRIVINȚA "CRIZEI"... "] În privința "crizei" Românul se esprimă într-un mod tot atât de evaziv și incert ca și în
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
trăit încă vreo douăzeci de minute, neputând vorbi însă un singur cuvânt. Tot Iașul îl cunoștea. Înalt și bine făcut, mai mult oacheș și având în față o espresie energică și fină, mișcîndu-se c-o eleganță naturală, el era un oaspe bine văzut al saloanelor și grădinelor. Alaltaieri însă stătea întins pe o simplă masă de brad într-o ogrăgioară a spitalului Sf. Spiridon. Era aproape neschimbat la față, cu aceiași răceală și liniște militărească. Actul de sinucidere nu răpise nimic
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]