621 matches
-
despre provocarea lui Scornelius, vezi propunerile din concurs și celelalte propuneri hors concours. DA..ingenios Recunosc și eu, încă de la instalarea monumentului, că mi-a fost tare greu să identific semnificația imediată sau foarte profundă a ACELEI chestii înfipte în obelisc. De-ar fi fost doar un simplu obelisc, poate banal, susceptibil de lipsă de imaginație și creativitate, poate că ar mai fi fost cumva. Una peste alta, sigur este ca, de vreme ce nu prea înțeleg ce reprezinta, fără a fi idiot
Cum vad eu tzeapa by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83040_a_84365]
-
și celelalte propuneri hors concours. DA..ingenios Recunosc și eu, încă de la instalarea monumentului, că mi-a fost tare greu să identific semnificația imediată sau foarte profundă a ACELEI chestii înfipte în obelisc. De-ar fi fost doar un simplu obelisc, poate banal, susceptibil de lipsă de imaginație și creativitate, poate că ar mai fi fost cumva. Una peste alta, sigur este ca, de vreme ce nu prea înțeleg ce reprezinta, fără a fi idiot sadea și nici arhitect, dar puțintel citit și
Cum vad eu tzeapa by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83040_a_84365]
-
PSD-ul nu pierduse alegerile înaintea războaielor daco-romane, dar și noi: că nu ne mai vedeam strămoșii pe Columnă, în vecii-vecilor... Ei, sigur că mare bai nu era, fiindcă puteam pune și noi de-o Columnă, ori batăr de-un obelisc pe care să lipim niște postere-reproduceri după imagini tv cu doamna mater felicitas și proaspătă ghinisbuchiană, "Adriana Iliescu cu pruncul" - încercare de reproducere natur după un colaj "Mamă cu copil" de Picasso și "Lecția de anatomie" de Rembrandt (de-a
Obeliscul realităților noastre by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12056_a_13381]
-
Democratica școală românească reprezentată de niște elevi din Constanța măsluindu-și notele sub privirea grijuliu-părintească a profesorului (imaginea 1), și aceiași elevi dansând pe bănci în sala de clasă transformată în discotecă (imaginea 2)... Și încă: ceva mai spre vârful Obeliscului, Primul ministru C.P.Tăriceanu declarând hotărât, la tv, că Guvernului României, ales de Parlament, i se cam îndoaie de sfaturile FMI-ului, iar nițeluș mai jos imaginea aceluiași demonstrându-i negociatorului-șef al FMI, domnul Mensbrugghe, cât de mult și
Obeliscul realităților noastre by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12056_a_13381]
-
ce S.F!... -Haralampyyyyy! Hei! Dă-mi repede o cofeină... În paranteză spus, această flexibilitate a domnului prim-ministru ne-a tulburat relativ adânc datorită și faptului că era, în realitate, continuarea unei bune tradiții românești latino-balcanice... Apoi, pe același Obelisc, s-ar mai afla antrenorii Octavian Belu și Mariana Bitang filmați din spate de un cameraman tv, tocmai când ei părăseau Deva în urma demisionării și după ce umpluseră lada de zestre a gimnasticii românești cu vreo două sute șaptezeci de medalii, dar
Obeliscul realităților noastre by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12056_a_13381]
-
Ziua). Sau: " Mișcarea se încarcă în simțuri; orice rază/ dă timpului o daltă și dalta mă sculptează" (ibidem). Sau: " Spre arbori mă îndrept și nu mai știu/ nimic din piatra încremenirii tale" (Ninsoare sacră). Sau: "și stau cu gîndul, unic obelisc,/ păzit de vasta albă stăruință" (ibidem). Dar viața nu poate fi încatenată nici în "clasicismul" naturii care e piatra, nici în cel al artei care e verbul orfic, decurgînd muzical înspre țelul său inomabil: Viața se scurge printre cuvinte/ ca
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
lemne de foc de acasă carnețelul roșu din care să ne vegheze melci cu basedow fanfarele se îmbuibă în piețe voința ca un porc de crăciun fac tumbe clovni de ocazie grohăire solemnă scurmă în oasele îmbolnăvite ca un palimpsest obeliscuri se înalță în vocea de sânge răzbat prin difuzoare prin întunericul faraonic al sicrielor noastre străpung corpuri vii și sfâșie inocența strigătelor sub piele se strâng viermii ororii și colcăie în disperare ca niște vulcani gata să erupă trâmbițele ierihonului
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
MIRO BANK Ș.A. l MISTRESS OF THE ADRIATIC S.R.L. l MODIROM S.R.L. l MONDO STYLE S.R.L. l MINDSHOP CLUJ-NAPOCA l MOTICICA GRUP Ș.A. l MOȚUL S.R.L. l NAILS & MORE 2000 S.R.L. l NEXT COMPUTER S.R.L. l NOTABIL PEK S.R.L. l OBELISC S.R.L. l OMNIPROIECT S.R.L. l ON CLINIC LTD S.R.L. l OPTIMEDIA BUCUREȘTI l OPTIDAR S.R.L. l OPTI-SAN S.R.L. l PAN SARMIS S.R.L. l PARALELĂ 45 TURISM S.R.L. l PETER S.R.L. l PIASTRELLE S.R.L. l PLETL TOURS S.R.L. l POLICLINICA DR.
Agenda2003-52-03-publi () [Corola-journal/Journalistic/281878_a_283207]
-
la fel ca și în prezent, doi prieteni siguri: Italia și pe Silvio Berlusconi. Premierul Berlusconi, care în acea zi avea mai multe motive de bucurie - împlinea 68 de ani si devenise iar bunic - a primit din partea președintelui Iliescu un obelisc din bronz și cristal, „Victoria“, creație a artistului plastic Dan Băncilă. Au urmat o întâlnire cu președintele Senatului, domnul Marcello Peră, lansarea, în prezența lui Ion Iliescu în calitate de autor, a cărții „Integrazione e globalizzazione“ și o întâlnire cu membrii Ambasadei
Agenda2004-40-04-general1 () [Corola-journal/Journalistic/282938_a_284267]
-
prin mâl cu viteza melcului. În sfârșit se întunecă și plouă necontenit”. Drumul pietruit avea să reprezinte o primă realizare importantă a prefecturii, care reușea să aducă cantitatea necesară de piatră în Câmpia Banatului, cu mijloacele de transport ale epocii. Obeliscul poliglot Primele lucrări de fundație au început în 1830 și, un an mai târziu, la inaugurare, a fost ridicat un obelisc care să vestească posterității evenimentul. Terminându-se cu o cruce mare, albă, monumentul străjuiește și astăzi, tăcut și melancolic
Agenda2004-36-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282833_a_284162]
-
a prefecturii, care reușea să aducă cantitatea necesară de piatră în Câmpia Banatului, cu mijloacele de transport ale epocii. Obeliscul poliglot Primele lucrări de fundație au început în 1830 și, un an mai târziu, la inaugurare, a fost ridicat un obelisc care să vestească posterității evenimentul. Terminându-se cu o cruce mare, albă, monumentul străjuiește și astăzi, tăcut și melancolic, drumul Săcălazului. De-a lungul timpului, devine chiar un adevărat loc de întâlnire, fiind îndestul să amintim că amatorii de isprăvi
Agenda2004-36-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282833_a_284162]
-
și astăzi, tăcut și melancolic, drumul Săcălazului. De-a lungul timpului, devine chiar un adevărat loc de întâlnire, fiind îndestul să amintim că amatorii de isprăvi vânătorești se reuneau pe vremuri „la crucea albă”, locul de unde porneau în hăituială. Pe obelisc aveau să fie fixate inscripții cu o amplă descriere în - fapt mult criticat pe atunci - patru limbi: prefectura dispunea dăltuirea textului în maghiară, latină, germană și română; vechile inscripții aveau însă să dispară, la una din reparații ele fiind îndepărtate
Agenda2004-36-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282833_a_284162]
-
această cruce creștinească aci este ridicată întru mulțumire ‘naltă, la Creator dedicată, că putură prin sudoare lutul acesta al patriei cei din Săcălaz asociați cu românii din Beregsău”. Așadar, locuitorii din Săcălaz și românii din Beregsău lucraseră împreună la durarea obeliscului ce avea să poarte în inscripțiile laterale, cea în limba latină și cea în germană, numele „ctitorilor” - episcopul de Cenad - Antal Török, comandantul militar - Andrei Schneller, comandantul cetății Timișoara - Francisc Mumr, subprefectul Ladislau Muslai, administratorul cameral - Toma Bedekovics și primarul
Agenda2004-36-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282833_a_284162]
-
al orașului - Iosef Klapka. Pretor vs grof Pentru cei de astăzi, oamenii epocii autoturismului, al televiziunii digitale și al avioanelor supersonice, este destul de greu să înțeleagă semnificația deosebită pe care un prim drum pietruit o avea în ochii străbunicilor. Sfințirea obeliscului de către Johann Maior, secretarul episcopiei, a fost astfel o sărbătoare pentru tot ținutul. Era doar un început, dar unul care nu avea să rămână fără urmări. După unele relatări, în Torontal, pretorul principal Duca din Sânnicolau Mare îi avertiza pe
Agenda2004-36-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282833_a_284162]
-
corespondențe: "Noroiul îngerilor tîrîți de șenile"; "paturile agățate ca niște pălămide gata să cadă"; "muncitori înșurubînd porumb și grîu în ochii brazdei"; "imaginația sugarul realității ieșind continuu din canale"; bîte cu ochi de viermi sorbind ființa de lîngă masa tăcerii; "obeliscuri se înalță din vocea de sînge răzbat prin difuzoare/ prin întunericul faraonic al sicrielor noastre"; "prin goarne de piatră se înfundă cîlții istoriei"; "voievozii eroi sub lespezile grele de cerneală simpatică"; "prin locuințele lacustre schelete de pești mocnesc ca niște
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
al religiei în general, fie datorită hermetismului (Hermes, varianta greacă pentru zeul egiptean Toth), a lui Pitagora și a neoplatonismului, apoi a renascentiștilor, care vedeau în Egipt izvorul înțelepciunii mistice, apoi a invaziei imagistice din secolul al 18-lea (sfinxul, obeliscul, ochiul în piramidă etc.), sau a romantismului, europenii s-au lăsat aproape fără întrerupere fascinați de Egipt, căutând pe meleagurile Nilului secretele spiritualității transformatoare. Între călătorii convinși că le pot descoperi se numără și jurnalistul britanic Paul Brunton (1898-1981), ale
O noapte în Marea Piramidă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2567_a_3892]
-
străbăteau alt „borgo”, Sânto Spirito,si, fie pe Porta Sânto Spirito, fie pe Porta Viridaria, ajungeau la Bazilica. Efectul, scontat, era de uimire admirativa: după străzile strâmte, brusc, minunea Bazilicii mărețe, si, din secolul al XVI-lea, scenografia coloanelor uriașe. Obeliscul în mijlocul unei piețe rotunde, unde respiri universalitatea credinței creștine... „Burgurile” erau pasaje, ori vestibule, deci, ale Vaticanului, nu Vaticanul propriu-zis. Cei mai multi pelerini veneau dinspre nord, credincioși din toată Europa, călătorind cu lunile, țara după țară, pe vestită Via Francigena și
Ce e și ce nu e în Vatican? by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2583_a_3908]
-
Comisiei Europene în România), Hugo De Greef (manager cultural, membru în Board-ul „A Soul for Europe“), Bruno Mazzoni (profesor de limba și literatura română la Universitatea din Pisa, traducător), Aurel Mitran (manager cultural), Iulia Badea-Gueritée (jurnalistă, Courrier International) Esplanada Obeliscului - 19,00 - Proiecție film: Tatăl meu, Lucian Blaga Framm’s - 20,30 - Defilare Scottish Pipes Band Poarta a IV-a - Poarta a III-a - Piața Cetății - 21,00 - Zoli Toth - „Bach to Showbiz“ Piața Cetății - 22,30 - Concert Farfarello feat
Programul Festivalului Dilema veche la Alba Iulia 2014 [Corola-blog/BlogPost/98577_a_99869]
-
scărilor și în cele de la etajul întâi a fațadei principale, încadrând balconul. Alte patru statui - reprezentând zeități antice grecești, simboluri ale industriei, comerțului, artei și științei - au fost plasate pe atica fațadei principale, ale cărui colțuri erau marcate de două obeliscuri. În perioada interbelică, cele patru statui aliniate pe atică au fost înlăturate. La parterul clădirii, s-a deschis încă din anul 1945, cinemateca Forum, iar cu începere din anul 1948 ea a primit numele de „Timpuri Noi”. Cinematograful a funcționat
CINEMATOGRAFUL „TIMPURI NOI” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380213_a_381542]
-
urc la Sacré Coeur... Și, de ce nu, să dau o raită prin Place Pigalle, să mă învălmășesc cu gură-cască de la Moulin Rouge... Dar cel mai mult aș vrea să mă plimb liniștit pe Champs Elysées, de la Arcul de Triumf până la Obelisc și să mă pot odihni în Grădina Tuileries, la marginea artezienei. Visez să ajung acolo cât mai curând. Puse toate, una lângă alta, nu cred că-mi vor ajunge trei luni. Ieși pe poartă, păși pe podul Alma, intră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
era o zi frumoasă, mai trecu odată Podul Alma, admiră apele liniștite ale Senei, trecu pe Montaigne pe lângă marile magazine de modă, admiră ultimele creații, ajunse pe Champs Elysées și o luă încet, fără grabă, pe sub aleile de platani, spre Obelisc. Nu merse până acolo, mai privi încă odată harta și se îndreptă spre Domul Invalizilor, să-l întâlnească pe Napoleon. Amânase această întâlnire de fiecare dată când fusese prin Paris, dar acum își spuse că sosise momentul. Parcă și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Gheorghe Grigurcu Dacă omul e un obelisc de insuficiențe și vicii, nici opera lui Titu Maiorescu nu i se înfățișează exegetului său într-o lumină mai favorabilă. Ea n-ar fi decît emanația unui ins repulsiv. Din statutul acestui moralmente "privilegiat", care-i dădea dreptul de-a
Un duel cu aerul (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7705_a_9030]
-
teamă, Lazăre... Nu, nu ca aseară, cînd m-ai amenințat tu... Acum... mi-e teamă așa, în general; o frică stupidă, de om bolnav. Oboseala, dom' profesor; oboseala, foamea, surescitarea... Profesorul tace, răvășit de gînduri, în centrul cărora, ca un obelisc, scînteiază metafora celor cinci foi de viță, folosită de Lazăr într-un articol: "nud cu cinci foi de viță: două la ochi, două la urechi, una la gură". Se discuta literatura unei anume perioade iar tînărul student, sclipitor în păreri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de tuneluri. Era absurd să descrii arhitectura londoneză ca fiind „falică“, așa cum făcuse criticul de artă de la Get Out!. Turlele bisericilor, monumentele dedicate eroilor războiului, turnurile cu ceas, zgârie-norii - indiferent dacă erau brutale, puritane sau constructiviste -, chiar și dragul de obelisc al lui Nelson, erau, în definitiv, lipsite de relevanță, niște puțe de care se putea dispensa. Abia acum își dădea Bull seama că seva vieții adevărate a orașului era transportată în și prin miliarde de vagine. Orașul semăna cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ceva, ceva invizibil, agitat și tunător, care o năuci și o făcu să se rostogolească într-un curent gigantic. Am inspirat prudent și am întors capul într-o parte. La doar cincisprezece centimetri, unul dintre dictafoane se ridica asemeni unui obelisc miniatural, cu banda lui minusculă derulându-se de pe-o rolă pe alta cu un zumzet grav, înregistrarea auzindu-se ca o pălăvrăgeală indistinctă. Bucla conceptuală non-divergentă. Luxofagul înotase în curgerea ei și fusese luat de ape. Mi-am înfipt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]