2,067 matches
-
sus, ajunge să se întoarcă împotriva lui, retezîndu-i cutezanța ieșirii în lume. În același timp, Mircea Berindei întruchipează foarte bine convertirea exaltării juvenile în rigoarea drastică a moderației mature: un scriitor a cărui ardoare creativă a lăsat locul unei cizelări obsesive, rafinamentul expresiv ajungînd să înăbușe efuziunea sufletească. Iată de ce fostul diplomat scrie bine, dar edulcorat și atenuat, avînd ceva din delicatețea vlăguită a celor care s-au cenzurat prea mult. O coincidență stranie face ca această carte, în al cărei
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
Firește, (contra)argumentele ierarhilor ortodocși lasă de dorit. Ceea ce evocă textele îndreptate împotriva numitului cult nu e, hé-las, decît limba de lemn a cancelariei partidului unic, potrivit căreia "imperialiștii" din Occident erau pururi "criminali", iar vocabulele "deviaționist" și "revizionist" erau obsesiv etalate: Dacă secta Martorii lui Iehova s-ar cere interzisă din motive doctrinare (respingerea Trinității, refuzul miracolului cristic), atunci - pe firul aceluiași raționament - ar trebui interzise în România și religiile mahomedană, mozaică, ori neoprotestante. Ceea ce ar fi, trebuie s-o
Un spirit liber (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14676_a_16001]
-
o păpușă". Este limpede că termenul "păpușă" desemenază o ființă fără minte. Dar, în fond, nici el n-avea, deci nu cred că aceasta ar putea fi drama. Mult mai important e că soția e o "pasăre". Calitatea se repetă obsesiv în text. Fără îndoială, e o pasăre de pradă. Care-i ciugulește, permanent și "inocent" din creier. Inocent - adică și iresponsabil, dar și imposibil de blamat. Apoi moare, tot atît de inocent și tot "precum o pasăre, fără să știe
Despre hybris, aur și legende by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14661_a_15986]
-
o păpușă". Este limpede că termenul "păpușă" desemenază o ființă fără minte. Dar, în fond, nici el n-avea, deci nu cred că aceasta ar putea fi drama. Mult mai important e că soția e o "pasăre". Calitatea se repetă obsesiv în text. Fără îndoială, e o pasăre de pradă. Care-i ciugulește, permanent și "inocent" din creier. Inocent - adică și iresponsabil, dar și imposibil de blamat. Apoi moare, tot atît de inocent și tot "precum o pasăre, fără să știe
La despãrțirea de I. Fischer by Gabriela Creția () [Corola-journal/Journalistic/14663_a_15988]
-
și dominatori la alt nivel. Ce ar mai putea fi discutabil în acest roman? Obositoarele relatări de interogatorii la serviciile secrete, balanța incertă între macroistorie, cu greve, execuții în masă, armistiții și istoria personală și jalnică a unui apatrid? Apoi obsesivele femei, prințesa Cerneț-Ianoși, cea desfrânată, și Mathilde cea bisexuală, soție necredincioasă, amândouă confundate într-o fantomă comună, imagini ale morții. Slab ar putea fi și ca roman politic, cu insuficientele sale date istorice, cu fire narative obscure, cu episoadele antievreiești
Despre evrei și orașe minunate by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14671_a_15996]
-
deosebit, pare lipsit de orice noimă - soțul înșelat vizitează pe amantul soției, are cu acesta o conversație incredibilă ("Cîți ani ai?", "Și cum vă merge?" ș.a.m.d.), i se face rău, îl omoară pe tînăr din două mișcări repetînd obsesiv - "mă simt rău". în fond, însă, nu faptele ca atare ne deranjează, ci modul în care filmul dobîndește prin acest episod nota unui soi de lecție moralizatoare. Nu există finețe, nu există subtilitate, nu există dramă la urma urmei căci
Dramele și comediile zilelor noastre by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/14702_a_16027]
-
ce transformă un film dintr-unul obișnuit într-unul de referință. Deși regizorul pare a avea/a fi avut datele necesare unui asemenea efort (vezi filmele sale anterioare Atracție fatală, Scara lui Jacob). Am fost cîndva soldați și tineri reia obsesiv pentru cinematografia americană subiectul războiului din Vietnam. De astă dată însă numai ca fundal pentru prezentarea unei alte drame decît cea politică, anume una individuală, personală. început în registru patriotic, construit clasic și corect, cu redundanțe specfice peliculelor made in
Dramele și comediile zilelor noastre by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/14702_a_16027]
-
deja schițata în Vești din paradis (Paradise News), român consacrat, în mare, teologiei moderne. Faptul că filosoful danez a fost un melancolic, în per-manenta lupta cu spaimele sale, care i-au determinat și modul excentric de viață, precum și legătura ciudată, obsesiva cu părăsita logodnică Regine (teoreticienii contemporani sunt însă de părere că el a fost părăsit tânără "normală", viitoare soție a lui Schlegel) a determinat intertextualismul românului. Faima kierkegaardiana de mare diarist a contribuit și ea la alegerea acestei paralele (Tubby
Kierkegaard, terapeutuli by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14781_a_16106]
-
drept o problemă de viață, nu de gust, astfel că " De la un om care face o greșeală de gust mă pot aștepta la orice"), despre mizantropie (cu excepția finalului...), despre violență etc. Toate acestea dezvoltă sau numai amintesc o altă temă obsesivă a lui Teodor Mazilu, transformarea relațiilor interumane bazate pe afecțiune în relații de putere. Chestiunea fiind tipică pentru relaționarul epocii comuniste, este cu totul surprinzătoare și de admirat luciditatea și subtilitatea cu care sînt denunțate "din interior" mecanismele acestui proces
Eseuri de Teodor Mazilu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14817_a_16142]
-
progres! Își mai schimbă oamenii gusturile și părerile! Da' năravul ba! Pentru că, ce aflăm despre "Reconstituirea" din "ghidul rapid"? Aflăm că: "Singura idee clară care mai străbate filmul e acea definiție "darwinistă" a omului: "maimuță + buletin de identitate"; sintagmă continuată obsesiv în opera pintiliană, prin constatarea "Subomului" din "Prea tîrziu" că "nu din maimuțe ne tragem, ci din porci, dezvoltată ulterior, în "Terminus Paradis" prin aforismul: "Porcul e frate cu omul"...!" Să reduci "opera pintiliană" la asta, e o caricatură, care
Ziua Raței moarte by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14805_a_16130]
-
să propună o terapie prin memorie (un exercițiu de anamneză!?), prin intermediul unei scriituri originale (chiar în privința aspectului grafic ar fi de remarcat modul atipic de a fragmenta/ unifica discursul prin inserarea unor "implozii" - poeme de mici dimensiuni, caligrafiate, și purtînd, obsesiv, același titlu). Prin toate acestea, dincolo de orice capricii ale modei literare, versurile autorului nostru se plasează sub semnul regal al poeziei adevărate. Ion Mircea - Șocul oxigenului, Editura Vinea, 2002, 72 de pagini, f.p.
Dincolo de mode... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14844_a_16169]
-
parte, măcar - plonjarea în plină irealitate, etanșeizarea în propriul univers poetic, construit pe eșafodajul unui imaginar al spaimei. Aglomerările de imagini, de o densitate halucinantă, trădează aspirația eului poetic spre totalitate, în vreme ce fluxul sacadat al rostirii, fracturarea versurilor și recurența obsesivă a toposurilor descompunerii și distrugerii, depun mărturie despre imposibilitatea atingerii acestei totalități. Motiv de spasmodice frămîntări și interminabile angoase este, mai cu seamă, conștiința înstrăinării limbajului de esența sa originară, divină: "scînduri sîngerează din trupul lui Dumnezeu/ orizontul tras ca
Un poet neo-expresionist by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14867_a_16192]
-
interogațiile scriitorilor "realiști" ai epocii. Avem așadar în față jurnalul uneia dintre cele mai teribile perioade ale istoriei României, anii 1946-1956. Nu doar norii fac obiectul observației scriitorului, ci și oamenii, lipsurile, sărăcia, degradarea. în 1946 mai ales se fac obsesive notații culinare, nu cu intenții demascatoare, desigur, Radu Petrescu e departe de asemenea socoteli și răfuieli meschine, ci pentru că așa își notează diaristul nostru întîmplările cotidiene. Și în aceste zile de după război, iată ce mîncau oamenii: Masa de seară: terci
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
pământ albanez în cel de-al doilea război mondial. Plecat cu sentimentul unei misiuni înălțătoare, generalul descoperă curând nu numai mizeria propriei sale misiuni, ci și mizeria trecutului război, pentru că oasele sunt �esența războiului" (ajunge, de altfel, să-și închipuie, obsesiv, craniul oamenilor vii pe care-i întâlnește)... �Râul, ramul" sunt evident ostile: ploi, noroaie, munți amenințători, un gropar care moare din cauza unui microb bine-păstrat în morminte, bătrâni veterani în care se trezește amintirea războiului și care defilează demonstrativ, cu puști
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
mai mult de 100.000 de euro, cuvântul de ordine ca, în sânul partidului ce guvernează de unul singur, rufele să fie spălate în familie, închiderea unui dosar ce încă nu fusese deschis, au în vedere ceea ce interesează esențial Puterea: obsesiva imagine. Dacă eradicarea unui viciu vechi, ajuns în stadiul în care înrobește subiectul, cere extrema intervenție pentru zilele ce urmează se preferă pudrarea și injectarea bolnavului cu întăritoare, spre a zâmbi vizitatorilor. Pentru o mai certă reușită, acestuia i se
Obsesiva, irepresibila imagine by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14945_a_16270]
-
dintre prietenii lui Zaciu sînt morți, alții nu mai pot fi scoși din vîrtejul datoriilor zilnice. Livius Ciocârlie citează un pasaj dintr-o scrisoare pe care profesorul i-o adresase: "Boala lui Sorin (Titel - n.n.) mă torturează și mă urmărește obsesiv. Moartea lui Mazilescu m-a durut, iertată-mi fie cruzimea, mai mult decît a lui Preda. ș...ț Generația mea dispare irepresibil, nu pot decît s-o urmez. Niciodată n-am fost mai singur și mai suspendat într-un înțeles
Mircea Zaciu, între jurnal și dicționar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15292_a_16617]
-
fi "cu cît mai multe filme, cu atît mai mulți bani". În sfîrșit, în zilele noastre în care calitatea a ajuns sinonimă cu încasările. În această ordine de idei blamabilă nu este dorința de cîștig în sine, ci replicarea, clonarea obsesivă a uneia și aceleiași rețete pînă la abolirea oricărei urme de bun-simț. Într-un asemenea acultural context, Moulin Rouge este, indiferent de "calificativul" pe care i-l acordăm, indiferent de atitudinea noastră de acceptare ori de respingere, un film ieșit
SENTIMENTE VS. COMERȚ by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/15278_a_16603]
-
de zile, cu trenul sau cu mașina, la fiecare sfârșit de săptămână, drumul obositor până la casa de bătrâni unde mama ei ca și toate "ființele care o populează sunt parcă învelite într-un celofan invizibil" (imaginea învelișului de celofan revine obsesiv ca semn al inexorabilei înstrăinări: deși încă aproape, mama nu mai e aici, ci trece lent spre moarte). Teamă și speranță, îngrijorare și bucurie vor marca fiecare dintre reîntâlnirile lor, căci bătrâna mamă este imprevizibilă: când vlăguită, cu ochii înfundați
Memoria salvată by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15407_a_16732]
-
roman? O stare de spirit sau o istorie? Vă planificați incidentele? întotdeauna am mai întâi istoria, dar cu greu se poate face o separare între poveste și 'starea de spirit' pe care încerc s-o induc. Moartea e o temă obsesivă pentru sensibilitatea Desperado, de la Graham Swift (Last Orders) la Julian Barnes (Flaubert's Parrot), Doris Lessing (The Memoirs of a Survivor), Michael Ondaatje (The English Patient). Autorii Desperado sunt osteniți de viață, adesea chiar devitalizați. Pentru dvs. moartea nu e
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
implică blamarea cea mai de temut a falsului monstruos adus de "noua orînduire". O empirie frenetic-melancolică răsfrînge dramatismul exact al materiei, precum un nostalgic semn al normalității spulberate. Ritualurile cotidianului reprezintă disperate tentative de apărare, după cum concentrarea pe detaliul devenit obsesiv, absorbant, constituie o pavăză împotriva generalității malefice, a primejdiei omniprezente în articulațiile unei obști dereglate și văduvite de speranță: "De departe mă uitam la tuciul uriaș de săpun cum fierbea în curte. Mama îl potrivea îl vrăjea, mama îl apuca
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
construcție a lui Victor Brauner și o anumită dimensiune temporală, dar ea însăși una instabilă și echivocă, oscilînd permanent între rememorare și premoniție. Dacă pe spațiul mic al evenimentelor strict personale, artistul pendulează între mitologie și predicție atunci cînd imaginează obsesiv personaje cu un singur ochi, sau cu ochii în plin proces de metamorfoză și de evaziune, în planul mare al existenței speciei el se comportă similar. Umanitatea lui, densă și precară în aceeași măsură, plină de o vitalitate primară și
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
face și mai clară opțiunea autorului pentru clasicism: lungile discuții filosofice (care au făcut să se vorbească despre această carte ca despre o posibilă încercare de a scrie un roman de idei), livrescul, "starea naturală a personajelor", portretele care apar "obsesiv și, neapărat, în momente-cheie", ș.a.m.d. Acribia pe care Mircea Dinutz o pune în alcătuirea și comentarea dosarului critic, în cazul Lyddei, se transpune în prezentarea romanelor de război apărute în perioada interbelică, străine și românești deopotrivă, identificînd în
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
decât cel cântat de Homer, pe care oamenii exemplari, în marea lor majoritate, l-au dus eroic la Sighetul Marmației, Aiud, Canal, Pitești și-n multe, mult prea multe alte locuri. Amintirea acestui război cu suferințele lui inimaginabile a rămas obsesiv în memorie. Poetul Rady Gyr revenit de la Aiud, se imaginează revenit de la Troia, asemenea lui Ulise ,,bântuit de mari suferințe'', în mijlocul unui banchet unde participanții petrec veseli, în timp ce pe el însuși gândul îl duce în trecut, la tragedia pe care
Lacrimile lui Ulise by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15532_a_16857]
-
Am stat de vorbă un sfert de oră. Bărbatul era muncitor pe un șantier. După o vreme, am înțeles că era marcat de faptul că fiul lui, în vîrstă de 19 ani, i se adresase cu apelativul "gagiule". Repeta asta obsesiv: "A rîs, s-a uitat la mine și mi-a zis: Gagiule!" Omul nu părea supărat ori indignat, mai degrabă confuz. Nu-i era clar dacă s-a întîmplat ceva serios, dacă trebuia să ia atitudine, să-l repeadă pe
Cultura cu înlocuitori by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15549_a_16874]
-
de pe biletele extrase dintr-un coșuleț de amfitrioană. Bilete de papagal. Întrebări ca: �ai făcut sex de la prima întâlnire?"; �când ai făcut sex ultima oară?" Alte întrebări erau alese și de pe un panou de către... concurente. La fel întrebări cu tentă obsesiv sexuală: �la ce e bună viagra pentru femei?", �ai poftit vreodată la soțul prietenei?", �de unde să-ți smulg păr?" Răspunsurile domnișoarelor sunt directe, fără pic de ocol, la care Mihaela transpirată striga �Ați auzit băieți?". Băieții erau mai pudici decât
Când Tatu sare calu'... by Ecaterina Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14391_a_15716]