58 matches
-
în oglinda literaturii. Este, de aceea, istoria unui mit, a unor mituri. Căci Petersburgul înseamnă Petru cel Mare, așadar, blestem și preamărire, sfâșierea în două a Rusiei, ireconciliabilul conflict dintre Moscova și Petersburg, dintre Răsărit și Apus, dintre slavofili și occidentaliști. "E greu să surprinzi expresia de ansamblu a Petersburgului", scrisese Gogol în 1836. Și obiectivul cărții lui Ion Ianoși devine atingerea acestui aproape imposibil deziderat, exprimat într-un pasaj introductiv: "Orice așezare are fețe vizibile și ascunse. Petersburgul reprezintă o
La Petresburg! La Petersburg! by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12679_a_14004]
-
prin care, după spusele lui Algarotti, "la Russie regarde en Europe" și, prin care, după părerea lui Serghei Bulgakov, "pătrunde la noi aerul occidental, vital și otrăvitor totodată". Petru, prin urbea întemeiată la 1703, a divizat pentru totdeauna Rusia în "occidentaliști", cei care vor să mențină fereastra deschisă, prin ea având acces la progresul european și tot ceea ce înseamnă el, și "slavofili", cei care sunt pentru conservarea tradiției și ferirea străvechiului spirit rus de nociva influență occidentală. Anul trecut, la o
La Petresburg! La Petersburg! by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12679_a_14004]
-
naționaliștii de toate spețele, de la cuziști și legionari la protocroniști și, în fine, la extremiștii de azi. Așa devine proza politică eminesciană mijloc de propagandă și de polemică în diferitele etape ale bătăliei dintre tradiționaliști și moderniști, dintre autohtoniști și occidentaliști, dintre adepții statului național (în variantele sale) și adepții democrației liberale. Dacă publicistica face începutul, poezia îi urmează. în două feluri. Mai întîi, prin acea parte a ei (Doina, de exemplu, dar atîtea altele, îndefinitiv) care, în mod direct, putea
Eminescu - scopul și mijloacele by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17403_a_18728]
-
o confuzie datorată tocmai ingeniozității prea alerte. Mă refer la două versuri din Levantul: „Când deodată boulenii și-i strunește cu un hăis, Cu un țol acoper iute crumpi, făsui și părădăis.” În jurul ultimului cuvânt, Vakulovski construiește o mică teorie occidentalistă, convins fiind că avem de-a face cu o localizare a englezescului paradise (p. 150). Nu greșește chiar de tot, termenul de la occident răsare, dar mai de-aproape, din germană, din paradeis, unde înseamnă tomată. Ceea ce, s-o recunoaștem, face
Scriitorii români de ieri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5884_a_7209]
-
a fost un filosof ortodox rus care a încercat să se desprindă de tradiția pravoslavnică. Era cunoscut ca promotor al unirii bisericilor ortodoxă și catolică, precum și un admirator al Papei. Vladimir Soloviov era un rus european care promova o ortodoxie occidentalistă (ceea ce e un non sens teologic), în speranța alinierii Rusiei la valorile religioase ale Romei. Mai mult, Vladimir Soloviov era un critic nejustificat al slavofililor și un adversar al pan-ortodoxismului, curente pe care în cartea sa le agresează verbal
FIOSOF RUS CARE SCRIA LA 1899 CE SE ÎNTÂMPLĂ ASTĂZI ! de IONUŢ ŢENE în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367495_a_368824]
-
русские имеют самую глубокую по сути и всеобъемлющую национальную идею - идею спасения человечества». (6) Nichifor Crainic, “Dostoievski și creștinismul rus”, cap. Slavofiliștii, pag. 74 (7) Ibidem (8) Ibidem (9) Ibidem pag. 75 (10) Nichifor Crainic, “Dostoievski și creștinismul rus”, cap. Occidentaliștii, pag. 63. (11) Ibidem, pag. 66. (12) P. Ceadaev, “Scrisori filozofice” (13) Ibidem ----------------------------------------------- Bibliografie: Nichifor Crainic, “Dostoievski și creștinismul rus”, Ed. Anastasia, București, 1998; P. Ceadaev, “Scrisori filozofice”, Ed. Humanitas, București, 1993. Webografie: N. Danilevski, “Rusia și Europa”, Carte online
GÂNDIREA FILOZOFICĂ EUROPEANĂ DESPRE SPAŢIUL SLAV de ALIONA MUNTEANU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349389_a_350718]
-
a fost un filosof ortodox rus care a încercat să se desprindă de tradiția pravoslavnică. Era cunoscut ca promotor al unirii bisericilor ortodoxă și catolică, precum și un admirator al Papei. Vladimir Soloviov era un rus european care promova o ortodoxie occidentalistă (ceea ce e un non sens teologic), în speranța alinierii Rusiei la valorile religioase ale Romei. Mai mult, Vladimir Soloviov era un critic nejustificat al slavofililor și un adversar al pan-ortodoxismului, curente pe care în cartea sa le agresează verbal
FILOSOF RUS CARE SCRIA LA 1899 CEEA CE SE ÎNTÂMPLĂ ASTĂZI! STUDIU DE DR.IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/344426_a_345755]
-
o nouă clasă de mijloc. Ei sînt definiți ca bogați, în timp ce banul, ca unică finalitate, nu structurează o societate. Îndemnul anilor 1990-1995 "îmbogățiți-vă!" nu umple vidul politic rămas în urma evacuării construcțiilor ideologice anterioare. La întrebarea "Ce-i de făcut?", occidentaliștii și occidentalii răspund: democrație și economie de piață. Instituțiile României au fost puse în funcțiune pe calea referendumului din decembrie 1989, iar marea privatizare a început în toamna anului 1994. România este membră a Consiliului Europei, ea a semnat Parteneriatul
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
națiunii se perpetuează. Astăzi, cuvîntul "țărănesc" reia temele romantismului de la 1850. Această cultură care pretinde o organicitate armonioasă este refuzată de către partizanii deschiderii, ai modernității și ai sincronismului dezvoltării României în raport cu Europa occidentală. Disputa este veche și are loc între occidentaliști, care își propun asumarea aventurii timpului, și adepții specificului național, care neagă această amprentă a unui timp străin romanității. Disputa aceasta s-a născut odată cu marile fresce ale romantismului, a continuat și a fost reluată fără încetare de atunci. Fiecare
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
conflict identitar: acesta se afirmă pentru prima dată după unirea din 1859, revine în prim-planul scenei politice și culturale la sfîrșitul primului Război Mondial și se dezvoltă din nou imediat după căderea regimului comunist, în 1989. Schema opoziției dintre occidentaliști și ruraliști se oprește în punctul în care apare împărțirea între susținătorii apartenenței la Europa occidentală și adepții solidarității ortodoxe bizantino-ruso-balcanicc. Anti-occidentaliștii îi acuză pe occidentaliști că ar fi importat modele străine, imitații cu care au îmbrăcat nepotrivit adevăratul suflet
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
se dezvoltă din nou imediat după căderea regimului comunist, în 1989. Schema opoziției dintre occidentaliști și ruraliști se oprește în punctul în care apare împărțirea între susținătorii apartenenței la Europa occidentală și adepții solidarității ortodoxe bizantino-ruso-balcanicc. Anti-occidentaliștii îi acuză pe occidentaliști că ar fi importat modele străine, imitații cu care au îmbrăcat nepotrivit adevăratul suflet al poporului. Poziția artizanilor ireductibilului specific este complexă. Arhitectura națională este cînd revendicată ca fiind unică, cînd integrată într-o cultură și o spiritualitate orientală în
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
această regulă a jocului. A trebuit să fie inventată o geopolitică a frontierelor occidentale împotriva expansiunii rusești, apoi împotriva celei bolșevice. Cînd, în 1944, occidentalii au pierdut mijloacele de a decide asupra unui "cordon sanitar", împărțind victoria cu aliații sovietici, occidentaliștii din România au fost abandonați. Abandonul a fost cu atît mai dureros cu cît apărea bănuiala că jocurile fuseseră făcute înainte de 1944, că poate românii s-ar fi putut înșela asupra propriei identități. Acest dificil echilibru între afară și înăuntru
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
ocupația din 1944. ÎNTRE ÎNDOIALĂ ȘI CONVINGERE Un semn de întrebare apasă asupra secolului al XX-lea românesc, un secol care cuprinde acțiuni întunecate și întreprinderi pacifiste închise în ele la fel ca navele care nu ies în larg; compoziții occidentaliste majore care nu ating niciodată strigătul disperării sau al speranțelor false. În România anilor '30 se impun marile repere: opera lui Cioran și cea a filosofului și poetului Blaga, cel care construiește o metafizică națională a spațiului și a timpului
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
în privința locului tradiției orientale ortodoxe asupra influenței structurante ori de înstrăinare n-ar fi fost necesară, dacă ar fi fost urmate de demonstrațiile lui Blaga despre specificitatea organică. Or, în perioada interbelică, aceste dezbateri au invadat eseurile consacrate civilizației române. Occidentalistul Eugen Lovinescu denunța, în Istoria civilizației române moderne, efectele negative ale ortodoxiei: "în spatele crucii bizantine se ascundea Rusia. Legîndu-ne spiritual de o religie obscurantistă, agățîndu-ne de formalism, ortodoxia ne-a impus o limbă liturgică și un alfabet străin, fără a
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
a anilor Ceaușescu explică această întoarcere prin manevrele, conforme cu interesele burgheziei, pentru a deturna masele muncitoare ale Partidului Socialist și masele țărănești ale Partidului Țărănesc. Această lectură îndepărtează aderarea incontestabilă a maselor largi ale populației la un proiect reformist, occidentalist și industrialist. Liberalii rămîn fideli liniei trasate încă din 1880, anume să dezvolte o economie națională printr-o politică de încurajare a industriei și a protecționismului vamal. Naționalismul lor economic devine adesea ținta criticilor din mediile diplomatice franceze care se
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
relații interne și externe... Denunțările politicii liberalilor sînt nenumărate și vin din spații diferite. Din această diversitate apare o mișcare democratică unitară confuză și contradictorie care îi va aduna pentru o vreme pe naționaliștii "țărăniști" antiburghezi și pe democrații agrarieni occidentaliști. Unii propovăduiesc revoluția, ceilalți pledează pentru o reformă radicală a moravurilor. Deasupra regimului și a sistemului plutește o totală incertitudine. ÎN CĂUTAREA UNEI FIGURI AUTORITARE Desprinderea definitivă de administrația liberală s-a concretizat prin alegerile din decembrie 1928 care, debarasate
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Poziția sa este aceea a intelectualilor care îl urmează și apreciindu-1 se situează în continuitatea unei viziuni progresiste a culturii române. Pașoptiștii au pus bazele referințelor unei identități deschise, împărțită cu aceea a națiunilor europene, într-un romantism sincronic; intelectualii occidentaliști sînt moștenitorii acestui fel de a gîndi cultura, o cultură universalistă, umanistă și deschisă. Viziunea lor optimistă eliberează identitatea unui specific dureros, sublimat. Viziunea viitorului este deposedată de o întreagă credință față de fatalitatea arhaicului înălțată la rangul de destin național
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
oferă premisele unei restructurări fundamentale, prin punerea bazelor unei filosofii naționale armonioase. Nae lonescu se consacră îmbinării dureroasei conștiințe de sine cu salvarea colectivă. Reflecția sa se constituie într-un angajament care pune în discuție toată tradiția liberală, democratică și occidentalistă. Ea conduce la restaurarea valorilor tradiției, a valorilor ortodoxiei, răspunzînd însă și neliniștilor în fața modernității, în măsura în care aceasta pornește de la fractura tragică a existențialului personal și desemnează o cale de salvare colectivă. Foarte convingător, lonescu își fascinează discipolii, pe Mircea Eliade
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
și a Romei, pentru că romanitatea și catolicismul erau incompatibile structural. Filosofia lui Nae Ionescu respinge o tradiție, aceea a liberalilor și a moderniștilor, cei care, încă din prima jumătate a secolului al XlX-lea, au angajat identitatea românească pe calea occidentalistă, ce își are rădăcinile în originea latină și în comemorarea inauguralului 1848. " Cînd ne-am exprimat îndoielile în privința latinității noastre și cînd am afirmat caracterul oriental al civilizației românești declară Nae Ionescu în 1930 -, am exprimat nu numai un fapt
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Această grevă a uzinelor Grivița simboliza și ea, într-un fel patetic și artificial, "pierderea paradisului", adică intrarea noastră brutală în istorie". O CULTURĂ NAȚIONALĂ: AMBIVALENȚĂ ȘI MULTIPLICITĂȚI În această perioadă se configurează și se confruntă două curente majore, unul occidentalist, celălalt de reîntoarcere la un fundament național, ambele dînd tonul dezbaterilor politice și a luărilor de poziție în plan cultural. Ar fi simplu să trasăm o linie de demarcație între atracția spre Vest și seducția Estului. De fapt, curentele de
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
mai creștinești. Pentru F. I. Tiutcev (1803-1871), Europa are numai două puteri: revoluția și Rusia; Rusia este un imperiu creștin, iar revoluția este, înainte de toate, anticreștină; cele două forțe stau față în față și una va trebui să învingă”. Liberalii „occidentaliști” doreau o renovare a Rusiei după model vest-european, ceea ce ar fi conferit Rusiei o forță reală și noi titluri pentru o politică externă activă și... eliberatoare. Singura rază de lumină, în viziunea societății ruse asupra politicii externe, provenea din partea lui
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de eliberarea lor pe cât erau de preocupați Napoleon al III-lea și Palmerston de independența Turciei. Unii slavofili însă (Coșelev, Axacova) considerau regimul lui Nicolae I ca un dușman al Rusiei, mult mai mare decât inamicul din afară. Liberalii și „occidentaliștii” erau și mai porniți împotriva regimului. Ivan Chirievski declara că, dacă n-ar fi fost înfrângerea din Crimeea, Rusia „ar fi putrezit și s-ar fi înăbușit”, în vreme ce T. N. Granovski se întreba „cum vom porni noi la eliberarea celor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ură grea”. Ura grea îl silește sau îl stimulează - ceea ce este, în fapt, cam același lucru - să părăsească vechile drumuri și vechile idei în privința specificului național. C. se desparte și de latiniștii, și de daciștii noștri, de răsăriteni și de occidentaliști, nu laudă oaia noastră sfântă (Miorița), nu invocă baladele (catedralele noastre verbale), nu se grăbește să scoată o filosofie majoră de existență din „ba da”, „ba nu” (cum face Mircea Vulcănescu cam în același timp și cum va face mai
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
și secundare, Karl Popper: societate închisă/deschisă, Mac Iver: relațiile comunitare / asociaționale, Redfield: societate arhaică și societate urbană niciuna nu este atât de cunoscută ca cea a lui Tönnies: gemeinschaft-gesellschaft. Culmea performanței (ignorată de adepții filosofiilor cosmopolite, individualiste, universale, urbaniste, occidentaliste) lui Tönnies este văzută de Bădescu în paradoxul exprimat și în care omul societății, deși universal, nu este și întreg, lipsindu-i partea numită om comunitar. Mulți comentatori văd similarități la Durkheim, Spencer și Tönnies. Desigur, acestea sunt doar de
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
versiunea online), februarie 2002, apărut în Alexandru Zub, Adrian Cioflâncă (coord.), Globalism și dileme identitare. Perspective românești, Editura Universității „Al.I. Cuza”, Iași, 2002, pp. 79-118. 9. Imitația și autenticitatea sunt teme centrale în culturile neoccidentale. Folosind paradigma Autohtoniști contra Occidentaliști, aș sugera că ambele tabere sfârșesc prin a imita ceva. Occidentaliștii imită Occidentul într-un mod sau altul, oscilând între imitația senină și ceea ce René Girard numește „competiție mimetică”. Autohtoniștii se angajează în ceea ce eu consider a fi o autoimitație
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]