45 matches
-
mai puțin) epoca „Gheorghe Gheorghiu-Dej”, dar ca maturi, traversând două epoci politice, putem discerne între ceea ce s-a clădit și între ceea ce s-a demolat; între datorie - dăruire - disciplină și între delăsare - dizarmonie - dezinteres. Iată termeni, marcați de sonoritățile unei oclusive, care impun, pentru fiecare caz în parte, anumite reguli. Am fost, deopotrivă, martori activi și făuritori. Fiecare, în parte, câte patru decenii de muncă în folosul obștii, mulțumindu-ne cu minimum minimorum, fără a cârti. Poate de aceea, mulți dintre
Dedic acest eseu în amintirea foştilor noştri profesori şi foştilor noştri colegi, promoţia 1965! by http://uzp.org.ro/dedic-acest-eseu-in-amintirea-fostilor-nostri-profesori-si-fostilor-nostri-colegi-promotia-1965/ [Corola-blog/BlogPost/93331_a_94623]
-
cea mai tânără fiind din secolul I î.Hr.. Alfabetul de la Lugano a conținut următoarele caractere: A E I K L M N O P R S T Θ U V X Z Acest sistem de scriere nu a distins între oclusivele sonore și surde, ce înseamna că semnele "P" reprezintă atât cât și , "T" stă pentru și , iar K — pentru și . "Z" probabil stă pentru , "Θ" pentru iar "X" pentru . Deosebirea între "U" și "V" se face numai într-o inscripție
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
de gramatică tamil disponibil, "Tolkăppiyam" (1:1:2), unde este categorizat ca un alofon ("cărpezuttu," „sunet dependent”). Așa cum afirmă Krishnamurti (Krishnamurti:2003 p154 ) „Proprietățile "ăytam", așa cum sunt descrise de "Tolkăppiyam", erau: (1) apărea după o vocală scurtă și după o oclusivă (surdă), iar locul articulării sale este ca cel al oclusivei. Cu alte cuvinte, asimilează la următoarea oclusivă surdă". În scrierea birmană, visarga (având numeroase nume: "shay ga pauk", "wizza pauk", sau "shay zi" și reprezentată cu două puncte în dreapta literei
Visarga () [Corola-website/Science/334445_a_335774]
-
categorizat ca un alofon ("cărpezuttu," „sunet dependent”). Așa cum afirmă Krishnamurti (Krishnamurti:2003 p154 ) „Proprietățile "ăytam", așa cum sunt descrise de "Tolkăppiyam", erau: (1) apărea după o vocală scurtă și după o oclusivă (surdă), iar locul articulării sale este ca cel al oclusivei. Cu alte cuvinte, asimilează la următoarea oclusivă surdă". În scrierea birmană, visarga (având numeroase nume: "shay ga pauk", "wizza pauk", sau "shay zi" și reprezentată cu două puncte în dreapta literei precum ), când este atașată la o literă, crează tonul înalt
Visarga () [Corola-website/Science/334445_a_335774]
-
Așa cum afirmă Krishnamurti (Krishnamurti:2003 p154 ) „Proprietățile "ăytam", așa cum sunt descrise de "Tolkăppiyam", erau: (1) apărea după o vocală scurtă și după o oclusivă (surdă), iar locul articulării sale este ca cel al oclusivei. Cu alte cuvinte, asimilează la următoarea oclusivă surdă". În scrierea birmană, visarga (având numeroase nume: "shay ga pauk", "wizza pauk", sau "shay zi" și reprezentată cu două puncte în dreapta literei precum ), când este atașată la o literă, crează tonul înalt. Motoori Norinaga a inventat un semn pentru
Visarga () [Corola-website/Science/334445_a_335774]
-
consoane uvulare (q, q', qh, x) are loc o mutație fonetică în pronunția vocalelor i și u ( → , → ). Aimara nu are diftongi, iar două semivocale (w și y). Limba aimara are 26 de foneme consonantice (două dintre ele fiind semivocalele și ). Oclusivele sunt grupate în trei perechi: oclusive surde, oclusive aspirate și oclusive glotalizate. Limba aimara are o ortografie fonemică și folosește alfabetul latin cu niște digrame, o trigramă și semne diacritice. Digraful "ch" se folosește pentru consoana oclusivă palatală () și "ll
Limba aimara () [Corola-website/Science/325813_a_327142]
-
are loc o mutație fonetică în pronunția vocalelor i și u ( → , → ). Aimara nu are diftongi, iar două semivocale (w și y). Limba aimara are 26 de foneme consonantice (două dintre ele fiind semivocalele și ). Oclusivele sunt grupate în trei perechi: oclusive surde, oclusive aspirate și oclusive glotalizate. Limba aimara are o ortografie fonemică și folosește alfabetul latin cu niște digrame, o trigramă și semne diacritice. Digraful "ch" se folosește pentru consoana oclusivă palatală () și "ll" pentru consoana laterală palatală (). Digrafele "ph
Limba aimara () [Corola-website/Science/325813_a_327142]
-
în pronunția vocalelor i și u ( → , → ). Aimara nu are diftongi, iar două semivocale (w și y). Limba aimara are 26 de foneme consonantice (două dintre ele fiind semivocalele și ). Oclusivele sunt grupate în trei perechi: oclusive surde, oclusive aspirate și oclusive glotalizate. Limba aimara are o ortografie fonemică și folosește alfabetul latin cu niște digrame, o trigramă și semne diacritice. Digraful "ch" se folosește pentru consoana oclusivă palatală () și "ll" pentru consoana laterală palatală (). Digrafele "ph", "th", "kh" și "qh" sunt
Limba aimara () [Corola-website/Science/325813_a_327142]
-
aimara are o ortografie fonemică și folosește alfabetul latin cu niște digrame, o trigramă și semne diacritice. Digraful "ch" se folosește pentru consoana oclusivă palatală () și "ll" pentru consoana laterală palatală (). Digrafele "ph", "th", "kh" și "qh" sunt folososite pentru oclusivele aspirate (, , și ). Pentru consoana oclusivă postalveolară () se folosește trigraful "chh". Semnul "ñ" se folosește pentru consoana nazală palatală () și semnele "p', t', ch', k' și q"' pentru oclusivele glotalizate (, , , și ). Pentru vocalele lungi se adaugă un trema pe vocalul inițial
Limba aimara () [Corola-website/Science/325813_a_327142]
-
consoana laterală palatală (). Digrafele "ph", "th", "kh" și "qh" sunt folososite pentru oclusivele aspirate (, , și ). Pentru consoana oclusivă postalveolară () se folosește trigraful "chh". Semnul "ñ" se folosește pentru consoana nazală palatală () și semnele "p', t', ch', k' și q"' pentru oclusivele glotalizate (, , , și ). Pentru vocalele lungi se adaugă un trema pe vocalul inițial ("ä, ï, ü"). Alfabetul aimara are 26 de consoane, 3 vocale și trei vocale lungi.
Limba aimara () [Corola-website/Science/325813_a_327142]
-
l", "m", "n", "r", "s" de la sfârșitul silabelor sunt omise. Sistemul de scriere diferențiază cinci calități vocalice "a", "e", "i", "o", "u", semivocalele "w" și "j" (transcris și ca "y"), trei sonante, "m", "n", "r", o siflantă "s" și șase oclusive, "p", "t", "d", "k", "q" (transcrierea obișnuită pentru toate labiovelarele) și "z" (care include sunetele , și , devenite, mai târziu, grecescul ζ). Astfel, "*khrusos", "aur" se scria cu semnele silabice "ku-ru-so", "*gwous", "vacă" era scris cu semnele "qo-u", iar "*khalkos" "bronz
Limba miceniană () [Corola-website/Science/307310_a_308639]
-
lor teribil și straniu se va fi estompat și el, treptat-treptat, în plasa vulnerabilă a amintirii, putem afirma cu tărie că așa a început totul: Cu o voce subțiratecă, ciudată, surdă, de contra-tenor răgușit, ce a ales să-și exhibe oclusivele glotale, la finalul Horei staccato, înainte de bis, tocmai lângă masa de speluncă tristă, unde trei oameni serioși dovediseră, în luptă dreaptă, între opt și unsprezece halbe de bere trezită, de căciulă. Am onoaaarea! Domnilooor...! Vocea anemică purta, fudulă, o pereche
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nr.3, 1975, 50-52. [46] ORGHIDAN, ION, Studii de metodică a limbii si literaturii române[coordonator: Al.Bojin 1974], Rped, 24, nr.1, 1975, nr.1291. [47] PALMARE, GUY, Metodele pedagogice, București, 1975. [48] PÂSLARU, E., Aspecte metodologice ale predării oclusivelor în română și engleză, Cerc LLS, 1975, 270-274. [49] POPESCU, CONSTANTIN C., Studiul interdisciplinar al limbajului și implicațiile sale pedagogice. în: ȘA, 1975, p. 23-27. [50] POPESCU, ION, Gramatică și noțiuni de fonetică și de vocabular. Manual experimental pentru clasa
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
există documente scrise), dar și la armeana. El a observat, de pildă, ca în limbile germanice avem consoana p acolo unde în alte limbi indo-europene, printre care greacă și latină, avem un b. Această lege s-ar putea rezumă astfel: oclusivele surde devin fricative surde: p, ț, k > f, θ, h; oclusivele sonore neaspirate devin oclusive surde: b, d, g > p, ț, k; oclusivele sonore aspirate din indo-europeană devin oclusive neaspirate: bh, dh, gh > b, d, g. De exemplu, sanscr. padas
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
pildă, ca în limbile germanice avem consoana p acolo unde în alte limbi indo-europene, printre care greacă și latină, avem un b. Această lege s-ar putea rezumă astfel: oclusivele surde devin fricative surde: p, ț, k > f, θ, h; oclusivele sonore neaspirate devin oclusive surde: b, d, g > p, ț, k; oclusivele sonore aspirate din indo-europeană devin oclusive neaspirate: bh, dh, gh > b, d, g. De exemplu, sanscr. padas, gr. podos, lat. pedis, got. fotus ("picior"). Lingvistul danez Karl Verner
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
germanice avem consoana p acolo unde în alte limbi indo-europene, printre care greacă și latină, avem un b. Această lege s-ar putea rezumă astfel: oclusivele surde devin fricative surde: p, ț, k > f, θ, h; oclusivele sonore neaspirate devin oclusive surde: b, d, g > p, ț, k; oclusivele sonore aspirate din indo-europeană devin oclusive neaspirate: bh, dh, gh > b, d, g. De exemplu, sanscr. padas, gr. podos, lat. pedis, got. fotus ("picior"). Lingvistul danez Karl Verner completează în 1875 legea
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
limbi indo-europene, printre care greacă și latină, avem un b. Această lege s-ar putea rezumă astfel: oclusivele surde devin fricative surde: p, ț, k > f, θ, h; oclusivele sonore neaspirate devin oclusive surde: b, d, g > p, ț, k; oclusivele sonore aspirate din indo-europeană devin oclusive neaspirate: bh, dh, gh > b, d, g. De exemplu, sanscr. padas, gr. podos, lat. pedis, got. fotus ("picior"). Lingvistul danez Karl Verner completează în 1875 legea lui Grimm observînd că excepțiile se explică prin
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
latină, avem un b. Această lege s-ar putea rezumă astfel: oclusivele surde devin fricative surde: p, ț, k > f, θ, h; oclusivele sonore neaspirate devin oclusive surde: b, d, g > p, ț, k; oclusivele sonore aspirate din indo-europeană devin oclusive neaspirate: bh, dh, gh > b, d, g. De exemplu, sanscr. padas, gr. podos, lat. pedis, got. fotus ("picior"). Lingvistul danez Karl Verner completează în 1875 legea lui Grimm observînd că excepțiile se explică prin dependența de context: oclusivele sonore (p
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
indo-europeană devin oclusive neaspirate: bh, dh, gh > b, d, g. De exemplu, sanscr. padas, gr. podos, lat. pedis, got. fotus ("picior"). Lingvistul danez Karl Verner completează în 1875 legea lui Grimm observînd că excepțiile se explică prin dependența de context: oclusivele sonore (p, ț, k) devin fricative numai în poziție inițială, în rest ele sonorizîndu-se (b, d, g). De exemplu, sanscr. bhrátar-, pitár-; got. broθar, fadar; lat. frater, pater. Dar cel care, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, stabilește
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
verb tranzitiv este tratat la fel că subiectul unui verb intranzitiv. Alte trăsături: rar limbi cu vocale nazale sau distincții tonale care să diferențieze cuvinte (tonul înlocuit prin accent de intensitate în limbile germanice, celtice, romanice); opoziție de sonoritate la oclusive; gen natural; sisteme cazuale; ablaut; topica devenită în majoritatea limbilor mai mult sau mai putin fixă (topica normală: subiect-verb-obiect). Limbile indo-europene s-au diferențiat foarte mult între ele"246. Deși limbile componente au urmat linii de evoluție uneori foarte diferite
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
VIII. Populație care s-a separat timpuriu din grupul indo-european inițial, migrînd spre est alături de populații germanice, italo-celtice, baltice etc. S-au învecinat apoi cu strămoșii anatolienilor și grecilor. Notate cu o scriere proprie de origine indiană (brahmi). Limba fără oclusive sonore și aspirate; asemănări cu hitita, traco-frigiana și armeana. - traco-iliro-frigiene: ilira, traca, dacă, frigiana. Unii lingviști asociază albaneză grupului traco-ilir și armeana grupului traco-frigian. Traco-dacă (după unii și ilira) este considerată un substrat al limbii române (între 80 și 200
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
aceeași limbă a unei serii anterioare rotunjite și a unei serii posterioare nerotunjite); armonia vocalica nu e generală și reprezintă numai o regulă care restrînge ocurenta vocalelor în rădăcina și în sufixele care i se atașează; corelația de sonoritate la oclusive are în general rol secundar; în unele limbi opoziție lenis/fortis; cel putin o serie palatala (cu exceptia finlandezei); în unele limbi consoane geminate în temă sau sufix, dar în general rezultate din aglutinarea morfemelor și legate deci de granițele morfemice
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
zona de nord-est), Nepal, Butan, Birmania (Myanmar), China (regiunile Xizang = Tibet, Yunnan, Sichuan), Laos, Vietnam. Denumirea acestui grup vine de la ramurile cele mai vorbite, ramura birmana avînd aproximativ 32 de milioane de vorbitori, iar cea tibetana aproximativ 8 milioane. Au oclusive aspirate, sînt limbi aglutinante cu topica SOV. Există mai multe grupuri de limbi: bodic (bumthang, tibetana, tsanglo), kiranti (hayu și limbu), lolo-birman (birmana, nosu, hani, lipo), meitei, naxi, neware, bodo, trong, băi, mizo-kuki-chin (mizo, hmar, lotha, angami, naga, tarao). Limbile
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
timpurii și a influenței limbilor mon-khmer și tăi: reducerea grupurilor consonantice inițiale și a consoanelor finale, topica SVO (că și miao-yao), în timp ce restul limbilor tibeto-birmane folosesc topica SOV. Mai sînt amintite 286 printre trăsăturile caracteristice: opoziția non-aspirat/aspirat doar la oclusivele surde, existentă tonurilor, topica atribut substantival-demonstrativ-nume și atribut adjectival-nume, adjectivul fără demonstrativ fiind nume predicativ. Patru subramuri: sgaw (karena standard), pwo, pa-o și kayah; unii consideră că a patra subramura este bwe, iar kayah nu este decît o componentă
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
sunetelor sonore obișnuite (fără a ajunge însă la închiderea glotei), fie mai depărtate (fără a duce însă la producerea unor sunete surde). În general nu șunt limbi tonale (afară de vietnameza). Sisteme consonantice relativ simple. Opoziție surd-sonor și/sau aspirat-neaspirat la oclusive. Oclusivele finale șunt adesea fără explozie"289. Limbile munda au o morfologie complexă, în timp ce vietnameza este practic lipsită de morfologie. Limbile munda au că topica predominantă SOV, în timp ce restul au o topica SVO și substantiv-adjectiv. Numeroase limbi din această familie
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]