152 matches
-
plictisești în Capitală. Urmează Constantin Bacalbașa, cu amintirile lui de brăilean care-a tras pe uscat, autorul unei duioase istorii despre orașul care nu mai e la fel. Apoi Ion Alexandru Bassarabescu, despre bucuriile ucenicilor de prăvălie și despre paradele ofițerești. Șerban Cioculescu, emoționat cum nu-l aflăm în critică, exersîndu-și exegezele pe poezioarele de stradă, banale, dar atît de catchy: ,am citit de atunci prea multe cărți, m-au emoționat nenumărate figuri, întîmplări și cuvinte, dar cele mai multe s-au șters
Praznic de tîrgoveți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11272_a_12597]
-
își face stagiul, dotat cu un talent ieșit din obișnuință la călărit. Total idiot odată coborît de pe cal, Bombea deține însă acea inteligență primară, de Ion rebrenian, a parvenirii: conștient de unicul său avut, știința galopului, visează la o carieră ofițerească - trese, galoane și premii la concursuri. Care e totuși secretul talentului lui Bombea?, caută febril să afle celălalt recrut, veșnic pe cale să cadă din șa, ușuit și trimis să facă adăpoiul - naratorul însuși (care, precum Nadejda Mandelștam în lagărele Siberiei
„Adevărul integral” al ficțiunii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13433_a_14758]
-
Mircea Mihăieș Provenit, din câte se spune, din corpul ofițeresc al grănicerilor, dl. Timofte, directorul S.R.I., nu s-a dezbărat nici azi, după reciclarea prin Parlament, de unul din curioasele ticuri ale armei pe care-a servit-o ( sau nu). După cum știe orice răcan, grănicerii armatei comuniste păzeau granița stând
Edgar Allan Poe la S.R.I. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13787_a_15112]
-
spre interiorul țării. Da, spre interior, și nu spre exterior, așa după cum ar fi fost normal. Numai acest detaliu tehnic și era de-ajuns să te lămurești cu ce fel de patrioț aveai de-a face și cu ce mentalitate ofițerească. Misia lor era să-i împiedice pe români să fugă din raiul comunist, și nu să-i oprească pe eventualii răufăcători străini dornici să fure secretul pastei de mici și compozița ideală a zaibărului. Același domn Timofte, de data aceasta
Edgar Allan Poe la S.R.I. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13787_a_15112]
-
lacrima lucește indecis în colțul ochilor. Totul respiră un aer de azil, de consolare intratabilă, cu complicații biliare. La antipodul acestei performanțe stă recitarea atletică, glasul viril, virtuozitatea pulmonară. Eminescu devine o fiară, un mascul decis, capabil de sonorități acute, ofițerești, și de mormăieli senzuale, toate zvîrlite printre dinți viguroși și cinici". Șcl, șcl, știți cam de multișor textul... Sau, cumva în același gen, deși vine vorba de lucruri mai terestre, invazia derizoriului: ,ultimul miting din Piața Victoriei a oferit trecătorilor
Cultura în poante by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11477_a_12802]
-
mereu interesantă". Născut în "condiții pline de promisiuni", Alexandru Paleologu avea șanse "foarte probabile" de-a se realiza conform gusturilor d-sale ca diplomat și scriitor. Intervine însă războiul la care nu participă direct, înbrăcănd totuși haina militară, trăind "viața ofițerească": "Era ca-n Pușkin. Mi-a plăcut. Un gen de viață mai zăpăcit, cu chefuri, cu petreceri, mergeam călare pe distanțe mari, purtam pinteni la cizme și sabie. E un mod frumos de asumare la tinerețe a unei forme virile
Glose la ALEXANDRU PALEOLOGU (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12874_a_14199]
-
avea de spus. “Nu chiar atât de rău”, îi răspunse. “E bine că sunt sănătos...” “Ei bine, domnule Teodorescu, de ce vă plângeți?” se interesă, din celălalt capăt al mesei, un bărbat solid și cu fața expresivă, îmbrăcat într-o uniformă ofițerească de culoare albastră, care îi venea ca turnată. Stelian nu-l recunoscu pe loc, dar bănui că trebuia să fie unul din băieții ceasornicarului. Mișu Leibovici interveni, ca să-l lămurească. “El e Aronică. Băiatul meu care-a stat la Moscova
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
în care a căzut grav rănit) - un merit mai mult bravului artist! La acest concert fui însoțită - din întâmplare - de acela care mai târziu a fost sortit să-mi fie tovarăș al vieții mele, un tânăr voinic pe care hainele ofițerești îl îmbracă de minune și mai purta și numele isotric de „Horia”. Nu trece mult timp și ne-am logodit în vara următoare. Mi-aduc aminte că și la serbarea logodnei mele am cântat pentru cei câțiva musafiri intimi, care
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
cel aparținînd Sfintei Scripturi, posedă o asemenea încărcătură sacrală, încît efectul său poate fi exorcizator: "În Recits d'un pelerin russe, unul dintre cele mai interesante documente asupra isihasmului, este relatată următoarea istorie. Un mare bețiv dat afară din elita ofițerească țaristă și ajuns în pragul disperării, sărac lipit, reușește în cele din urmă să se lase de băutură printr-un mijloc mai mult decît paradoxal, dar perfect legitim în ordinea spirituală. În momentul în care îi venea chef să bea
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
Ofițerii români care își ascuțeau săbiile înaintea campaniei din 1913. Tot Bucureștiul răsuna de zgomotul ce îl scoteau săbiile bătute prin ceardacuri, prin curți... Ofițerii în ținută lejeră, care în cămăși numai, care în izmene... ascuțindu-și de zor săbiile ofițerești de Damasc ori Toledo cu pomponul lor galben. Povestește un moș de 95 de ani. Pisica mîncînd fluturele, mult timp pîndit. Fluturele colorat mișcîndu-și în iarbă aripile splendid croite. Pînda mult prea lungă și prea atentă față de absența și dezarmarea
Chinul facerii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16394_a_17719]
-
în muncă" doar un deceniu mai tîrziu. În lumea în care un copilandru își dorește, mai mult ca orice, un cal, iar un soldat acrit de prohibiții i-l împrumută pe-un pachet de Plugare (oamenii simpli, neînvățați la trabucuri ofițerești, au tabieturile lor), nimic nu poate să fie prea grav. Proza lui Ion Hobana are culoarea odihnitoare a tuturor romanelor care explică ratarea prin small talk. Făcute din aceeași făină, divertismentul și ruina merg mînă-n mînă, într-o vreme în
Vremuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8593_a_9918]
-
trăiește Rebreanu este definită de opțiunea pentru scris. Vrea să fie scriitor, nu ofițer. Iar prima revoltă s-ar desfășura sub semnul altui sistem de valori decât cel propus de ierarhiile imperiale. Dar asta nu înseamnă că excluderea din corpul ofițeresc nu este dureroasă. Dacă Journal-ul e scris în maghiară, franceză, germană, paginile după "lăsarea la vatră" vor fi consacrate proiectelor românești. Scriitorul vrea să se familiarizeze cu limba română. Vrea să învețe limba română . Se întoarce mereu la amintirile lui
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
revindea avantajos, pentru a supraviețui și a-și purta copiii în școli. După ce mezinul Arcadie a terminat Academia Militară la București cu grad de ofițer, îi trimitea anual câte un schimb de haine militare purtate și o pereche de cizme ofițerești din piele, pe care bunica le recondiționa cu mare grijă și le vindea ca fiind ganț noi sau îmbrăcate o dată sau de două ori. Satisfacția gheșeftului era așa de mare, încât ne dăruia la toți din câștig câte un lucru
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
prin filtrul minții însă, cu un spot în hotărârea fiecăruia, de la om la om. Aș menționa ca în anomalia României dinaintea anului 1989, mai precis după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial erau mulți militari, dar numai de rang ofițeresc, care aveau misiunea de a executa o propagandă procomunistă, insistent și consistentă încât în neuronii fiecăruia, generali, ofițeri subofițeri și militari în termen se înserase percepția superiorității orânduirii sociale pe care a trăiam. Ofițerii din structurile politice ale armatei în
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]
-
floarea mirosită de om/ Omul este calul călărit de om/ Omul este piersica gustată de om/ Omul este marea pipăită de om/ Omul este roata/ Omul este laptele de capră băut de om etc., etc. (dar un șpriț de vară, ofițeresc, el de ce nu e omul? - n.m.Ă, o lume întreagă de chibiți cade pe spate: „Fenomenal! Ce profunzime! Ce simplitate! Astea sunt Elementele Poeziei, cum Euclid a făcut Elementele Geometriei!”. Ușa mereu deschisă a apartamentului său prin care se perindau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
adevăr dorise să provoace o conștientizare a nemulțumirii acestor grade mici, depășite de vîrstă, nedreptățite într-un fel, dacă socoteai ritmul avansărilor pe întreaga armată. Era de la sine înțeles că toți tehnicienii ăștia erau printre cei mai luminați dintre cadrele ofițerești, dar ce să-i faci, singuri și-au ales calea! Puteau foarte bine să intre în industria statului ori în cea particulară, ar fi putut face bani cu lopata, dar nu era chiar sigur, sigur. Intrînd în oștire au primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nefericire, vor fi tot mai multe. Inspectorii ăștia sînt băieți deștepți și fără să vrea încep să aibă calități de șef, îi împinge diavolul din ei să-și dea cu părerea. Auzi "existența unei organizații secrete la nivelul gradelor inferioare ofițerești nu este în sine periculoasă, dar prin excelența-sa Basarab Cantacuzino este posibilă o legătură cu nivelul coloneilor și chiar al generalilor. Ar trebui ca în centrul atenției să stea generalul Broșteanu, general care se bucură de simpatie între cadrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
trei în jurul mesei, îl chemaseră, dar nu pregătiseră nimic de pus în față, poate doar în sertarul de la servantă, să fie singurul lucru la care s-au gîndit. Era gata să parieze că acolo se afla un pistol, un revolver ofițeresc, o Beretta poate, era arma personala a celor din aviație. Își închipuiau, probabil, că el umbla înarmat prin tîrg și de aceea și-au luat măsuri de prevedere. Caraghioși, caraghioși, dar cînd li se năzare sînt gata cu pușcociul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a întâmplat ceva îngrozitor. Locotenentul Georgescu i-a cerut arma, un revolver Beretta, inginerului Stoicescu, nici nu știam că inginerul umbla înarmat, acesta a scos-o de la spate, o purta în betelia pantalonilor sub cămașă, nu e un revolver mare, ofițeresc, cred că-l cunoașteți, i-a cerut arma și pe neașteptate s-a apropiat de mine. Nici nu știu de ce intrasem acolo, era așa, o obișnuință, eram considerat o persoană importantă pentru ei, dar nu eram un șef. Îmi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în salon. Profesorul pare mai înalt, mai zvelt, mai sever și mai rece decât cel care o primise la consultație și stabilise necesitatea intervenției, deși nici atunci nu debordase de căldură umană. Poartă un halat alb, scrobit impecabil, cu guler ofițeresc încheiat până sub bărbie. Știe de bună seamă că halatul alb conferă mister și marchează puterea purtătorului. Ochii abia mijiți par lame albastre de bisturiu. " Cred că operează cu ei", abia are timp Dora să își spună, că interogatoriul începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Împăratului, era asigurată de cele trei "armate" - a militarilor, a funcționarilor de stat ( beamtării, cum le ziceau românii) și a clericilor - Gabriel Kohn evocă evoluția oștirii habsburgice doar atât cât era necesar ca să reveleze proeminența și importanța socială a corpului ofițeresc. Ofițerul a devenit model și ideal de realizare, "o figură luminoasă ș...ț capabilă să grupeze un set de comportamente exemplare", totodată însă, din perspectiva mitului habsburgic devoalat de Claudio Magris, un produs al "unui bine uns mecanism habsburgic de
Portretul unei culturi by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/7476_a_8801]
-
a realității". Prototipul său este Prințul Eugeniu de Savoia "strateg și teoretician genial ș...ț cu o formație culturală solidă, simț estetic, animat de idealuri umaniste și de un timpuriu spirit european." Astfel s-a conturat prin educație un ethos ofițeresc specific, care a asigurat ofițerimii importantul ei "capital de prestigiu" social. În egală măsură însă, Gabriel Kohn analizează și reversul acestui tip de prestigiu: contrastul dintre strălucirea decorativă, de ceremonial, a armatei și ineficiența ei practică, militară, soldele modice care
Portretul unei culturi by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/7476_a_8801]
-
sale naționale și regionale. Reamintesc pe scurt o situație dramatică, întinsă pe un deceniu (1908-1918), deși poate că pornesc prea de departe. După ce-și dăduse demisia din armată, în 1908, constrâns de împrejurări (neregulile mânuirii unor fonduri ale popotei ofițerești), Rebrean Oliver părăsește garnizoana din Gyula, revine acasă, în Prislop, și, în așteptarea unei soluții, se angajează ca ajutor de notar sau funcționar de primărie în satele vecine. Crezuse până atunci că ar putea deveni scriitor maghiar, simultan cu practicarea
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
de o incomparabilă frumusețe [...] acest Paradis al României” (Sandu Aristin Cupcea), „lăcaș mirific” (Emilia Dănescu), „oraș cu porțile neferecate” (Ion Drăghici), „pământ miraculos și sfânt”, „loc preaîncărcat de suflet omenesc și de lumină dumnezeiască” (Ștefan Dumitrescu), „Oraș domnesc, dar și ofițeresc” (Dan Gîju), „popas al trecerilor spre lumină” (Ilie Gorjan), „Oltule, viteazule, Oltule, tată” (Ionel Grecu), „grădina magică a lui Mircea Voievod” (Lidia Grosu), „Râmnicu Vâlcea - inima mea” (Ion Lazu), „oraș voievodal” (Nicolae Melinescu), „et in Arcadia ego [...], un adevărat tezaur
O CARTE-TEZAUR, DAR SCRIITORICESC PENTRU UN ORAŞ VOIEVODAL de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383200_a_384529]
-
În derâdere În public, dorindu-și Însă În particular ca moartea să-i fie cel puțin eroică. Studenții de la litere Îl citeau cu pasiune pe Rupert Brooke; stâlpii de cafenea se Întrebau dacă guvernul va aproba croiul englezesc al uniformelor ofițerești; câțiva leneși incurabili au scris unor birouri obscure ale Ministerului de Război, solicitând o misiune ușoară și un culcuș cald. Apoi, cam după o săptămână, Amory s-a Întâlnit cu Burne și și-a dat seama din primul moment că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]