58 matches
-
dispuneți, grația mărturisirii mi se pare însă umbrită de o expresie ușor expirată, fără voie împrumutată din exercițiul romanțios minor al altor poeți. Din recuzită nu lipsesc razele de luceferi, vălul de amurg, cununa de mărgean, revărsările de veacuri, de oftări, jeratecul de-amor, cărările de frunze, aleile de suflet. Poate că nu v-a preocupat niciodată, dând curs impulsului fraged și nevoii de eliberare, să știți la ce se mai uită cu atenție cititorul dvs. A evita locul comun este
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14210_a_15535]
-
durere, și Melancolia lui Eminescu. Reproducem textul lui N. Nicoleanu: "Secreta mea durere se va-ngropa cu mine/ Și nimeni nu va plînge la capu-mi arzător,/ Un plîns de vecinic doliu, de vecinice suspine,/ căci vieața-mi fu o lungă oftare de amor/ Zadarnică, perdută ca și cum n-ar fi fost!// Căci razele speranții și glasul mîngîierii/ Nu și-au vărsat lumina pe sufletu-mi tăcut,/ Și rătăcind ca dorul pe stîncile durerii/ În sînul meu amorul trăi necunoscut/ Și jalnic ca
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
dintre salcâmi/ stratul de troscot arată în verde/ trecerea șarpelui/ sub nucul cu muguri lungi -/ filigran de otravă// e vremea memoriei/ deschis va rămâne un clește/ în tufele de trandafiri/ intrăm prin fereastră/ surprinși regăsindu-ne în cuprinsul ei/ ideal/ oftări din aceeași durere-părere// umbre subțiri țurțuri de vară/ a căror topire începe// sînt toate ca-n rai dublate suav în/ formele mici ale muzicii acoperindu-ne/ imaginea insulară din apele cerului/ altul" (formele mici ale muzicii). Criza spirituală prezumată ca
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
Toți oaspeții ascultau pe lăutari cu mai multă sau mai puțină băgare de seamă; numai Caragea și hatmanul Cărăbuș păreau mai agitați decât toți ceilalți. Aceasta se vedea din mișcările capului, din alterarea feței și mai cu seamă din desele oftări ce ieșeau din piepturile lor. Vinul cel tămâios de Cernătești, turnat necontenit în gâtlejul boierilor, începu să-și facă efectul său (iertați, din nou, redundanța, n. m.). Oaspeții noștri, cari până aci mâncau și beau liniștiți ca cei șapte filosofi
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
scurgea în iarba moale a țărmului. își plecă o dată botul uscat spre luciu, apoi iar rămase neclintită. Din nesfîrșite depărtări răzbăteau vibrările melancolice ale cornului, tot mai stinse; bătaia copoilor amuțise; sara venea, și prin bradul de pe pisc trecu o oftare. în liniște, pe cerul întunecos din fundul apei, începu să tremure lacrima de aur a celei dintăi steluțe. Căprioara avea un muget abia auzit, și ochii îi luceau în cea din urmă lumină a malului. Așa sta singură și murea
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
Aduce lacrimile unor curcubeie. Înveșmântată zarea stă încremenită Așteaptă soarele s-apună în odaie-i Unde doar clipirea-n a vântului suflare Poate ajunge să-l ducă la culcare. Adie vântul peste tâmple de coline, Așternând covor de frunze ruginii, Oftări se aud prin crânguri desfrunzite, Și pașii speranței în inimi de copii. Mână în mână pe a zilei frunți Scriem cu dalbele simțiri de bucurie. Că toamna a adus în poalele ei nuci Iar copiii le adună cu mare veselie
IUBIREA CA O PLOAIE DE HAR de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384750_a_386079]
-
doar îngerii în cor, Iar viața mea e plină de ecouri, Care coboară lin din Dumnezeu. Cluj Napoca, 14 iulie 2016 Ploaie de seară Clipesc mai des și ploaia iar mă udă. Prin ramuri vântul trece prea grăbit. Nu are cum oftările-mi s-audă, Ducând cu el ecouri pribegind. Îmi vii în gând și clipa mi-e răvașul, Pe care scriu un vers în cinstea Ta. Doar Tu îmi știi ce mare mi-e impasul, Și depărtarea este tot mai grea
ECOURI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383912_a_385241]
-
Daniel Cocar, pastor: În cartea Proverbe, capitolul 23, versetul 20 scrie: „Nu fi printre cei ce beau vin” este poziția lui Dumnezeu, a Cuvântului lui Dumnezeu. Și pe urmă versetele 29 și 30: „Ale cui sunt vaietele, ale cui sunt oftările, ale cui sunt neînțelegerile, ale cui sunt plângerile, ale cui sunt rănile fără pricină, ai cui sunt ochii roșii?” Răspuns: „A celor ce întârzie la vin și se duc să golească paharul cu vin amestecat. Nu te uita la vin
DOCUMENTAR ALCOOLISMUL – EXISTĂ TOTUŞI SPERANŢĂ ! de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367393_a_368722]
-
Bezea Publicat în: Ediția nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Ningea ușor a înserări cu fluturi, în mână țineam pironită uitarea, începuseși ușor, ca o toamnă să mi te scuturi, aproape de tâmple dorul tău m-atingea cu oftarea! Te îmbrăcasem în mine prin descântece-abstracte, mâna ta rătăcea desfăcând buzunare, gânduri roase de ceață scrijeleau pe sub noi artefacte, un ghimpe își croia rădăcini împungând sub picioare! Ningea ușor a înserare cu fluturi, pe sub piele-mi miroseai a primăvară coaptă
NINGEA UŞOR A ÎNSERĂRI CU FLUTURI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363610_a_364939]
-
împiedică uneori de adevăr, dar se ridică și merg mai departe. Anonim - Prostii nu știu nici să râdă, nici să plângă. Cand râd, își arată dinții, cănd plâng, urlă. De aceea adesea lacrimile lor trezesc de obicei râsete, râsul lor, oftări de durere. Octavian Goga - Cand înțeleptul devine furios, înțelepciunea e de prisos. Proverb evreiesc - Sărăcirea bruscă deschide ochii pe care bogăția îi ținuse închiși. Giovanni Boccacio - Dacă vom duce în Împărăția cerurilor pe cineva căruia îi sunt străine toate de
CITATE MEMORABILE (72) de ION UNTARU în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347665_a_348994]
-
uri Din sens opus,o alta le salută Puțin în spate,vine-o aroganță Singură-n veci în viața ei cea slută Zâmbind timid,frumoasa inocentă E-n dialog cu-n suflețel romantic Mănă în mănă,pline de iubire Două oftări de dor plutesc galactic La umbră,stau chircit căteva bârfe Schimonosite-n vorbe otrăvite În jogging,trec mai multe interese Cu varii treburi,veșnic tot grăbite Senine-n senectute,credincioase Pășesc agale-n lumea cea pestriță Iar undeva,un năzdrăvan
STRADA de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365937_a_367266]
-
Mă ascund în marama albastră A serii de vară ce-ntunecă-ncet Mă deprind de ziua aceasta, Dar port raze de soare în piept. Cuteza-voi să cred că ziua de mâine, Se va arăta zâmbitoare din nou... Iubirea culege oftările mele Și le preface în curcubeu. Se sfârșește o zi din viață... Și totul e-n pace, har și lumină Dragostea, credința, speranța La mine-n suflet împletesc o cunună. CLuj Napoca 3 august 2015 Am rupt tăcerea Am rupt
NETĂCERI ÎN CUNUNĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368147_a_369476]
-
în: Ediția nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Iubirea ca un curcubeu Se împletesc cu veșnicia urmele visării Precum un curcubeu pe cer senin Scrie iar destinul cu mâna înserării Un poem cu stele ascunse în suspin. Oftări se țin de mână, înșirând mărgele La porțile privirii, fiindu-le podoaba. Și leagă în orbite mistere cu mistere În versurile mele renaște primăvara. Astăzi și zarea parcă e mai albastră Și-n suflet îmi pictează un sacru curcubeu Iubirea
IUBIREA CA UN CURCUBEU de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353272_a_354601]
-
hologramă, Te zbați prin lume, ești năframă, Te mângâie privind la tine Toți osândiții ce știu bine Că ești doar o himeră blândă, Le dai binețe-n cale lungă, Dezamăgiri ce se țin lanț, Există chiar și un bilanț, Enumerări, oftări cu mii, Născuți prin ei în umbre vii, Tu naști himere-n colivii, Că-n visul tău de a zbura, Viii se-nchin la umbra ta! Te miri și tu, ce-o fi cu ei? Molatec vis din vers de
MI-E DOR de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378446_a_379775]
-
Șoapte cerești Șoapte de frunze din ramuri de dor, Se-aud din ale depărtării zenit... Ochii au pleoape mai grele și dor... Rândunelele zboară spre zări de argint... Pași de solii se-mplinesc printre noi Se aud ale dragostei sacre oftări... Se-mpletesc în cosițe sălcii cu zori Și îngândurate privesc înspre zări. In palmele zilei norii se-ascund. Gene de aur clipesc din senin... Chemări din vecie parcă aud, Când simt lovituri cu venin. Cerul mă-nvăluie, mă strânge duios. Îmi
ŞOAPTE CEREŞTI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378994_a_380323]
-
Acasa > Poezie > Delectare > ECOU ETERN DE VIAȚĂ Autor: Marina Glodici Publicat în: Ediția nr. 1944 din 27 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Ecou de viață Oftările în colier se-adună Ca salbă unui ticăit de ceas. Stele-s împletite în cunună... Ascult cum calcă al clipitei pas. Secunda zboară spre senin, Cu aripile albe de mătase... Să-mbrățișeze iar sublim Popasul veșniciei la fereastră. Bătăi de
ECOU ETERN DE VIAŢĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381918_a_383247]
-
ființa să se-odihnească. Privesc cuprins de visări trandafirul, Ce înflorește candid ca un mister. Cu miresmele lui mă îmbată zefirul, Și ca suvenir îmi țese un vers. Ochii de soare ai margaretei, Tresărind când de iarbă-s atinși. Cu oftările mele strânse-n petale. Și câmpul întreg îmi pare un vis. Cu fața în lanul cel verde cu flori, Inima-mi bate a nădejde, a rugă. Simt pașii iubirii cu a ei sacri fiori... Ce cu dor împletesc o cunună
IUBESC de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382108_a_383437]
-
ca nor asupra ta să te ating pentru o clipă cu picuri dulci din seva mea apoi să te întorci în mine la ceas de aspră adunare cu dor adânc și dulci suspine să te răsfeți sub apăsare tu din oftare fă icnire ce marcă descărcări de-abise iar împlinirea din iubire să mute oboseala-n vise treziți suav apoi de cântec să ne amestecăm de dor să mă presari pe coapse, pântec ca pe-un arpegiu de amor 18 Octombrie 2005
DORUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372037_a_373366]
-
are chiar pe mine... Să nu crezi că ești tu! [BOGDAN] Ei, cine-i dar? [VERENA] Un nime... un rău și un obraznic Ce vremea o măsoară pe clipă și pe ceasuri Și-mi fură tinerețea cu dor și cu oftări Nu-ncap de el în lume. Și pentru dânsul plâng Și vecinic sânt mâhnită de mine de-i departe, Tăciune e în ochii-mi. Ce să mă fac cu el Să-i rup odată gâtul ca la un pui de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
amicul d-tale, Caldero Victima deplorabilă a ateismului rece și a mizantropiei lui Caldero ședea încă în una și aceeași puzețiune și căuta posomorât înaintea sa, fără a spune vreun cuvânt și numai din când în când ieșea câte o oftare înădușită din pieptul său. Era clar că peste curând avea să afle pace, căci puterile sale scădeau din zi în zi. Eu ședeam mai neîntrerupt lângă patul nefericitului, căci așteptam un moment de lumină ca să pot vărsa mângâiere în anima
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pentru raza de lumină și speranță ce o aruncase în noaptea unui nenorocit. "Doamne, așa mă rugam, dă-i lumină în întunericul său. " - Lumina, murmură el încet după mine, Doamne! mai multă lumină... mulțămesc... e lumină!... El închise ochiul... o oftare adâncă... și el căpătă într-o altă lume esplicarea enigmei a căreia soluțiune o aflase de-abia în momentul său cel din urmă. El repauză acum lângă Iulia sa, în mormântul familiei; acesta e plin. Bucățile marcei sale sfărmate stau
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vedea pe tatăl său, de a ști ce îl făcuse atât de crud și de neîndurător. Vreau să știu! Mă încordasem și simțeam că îmi va plesni capul. Închisesem ochii și nu se mai auzeau nici înjurăturile lui Sergiu, nici oftările celor care smulgeau plantele din pământ, nici sunetul surd făcut de metalul care se înfigea în pământul pe jumătate înghețat. Nici orașul care se trezea la viață nu mai exista. Nimic. Mă învăluia un întuneric absolut. Nu mi-e frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
flutură-n boare Subțire voal; {EminescuOpI 4} Ca Eol ce sboară prin valuri și țipă, Fugarul ușor Nechiază, s-aruncă de spintecă-n pripă Al negurei flor, O dalbă fecioară adoarme pe sânul De-un june frumos, Astfel cum dormită oftarea, suspinul, În cântul duios; Iar talia-i naltă, gingașă, subțire Se mlădie-n vânt, Și negrele-i bucle ondoală-n zefire, Sclipesc fluturând. I-adoarme pe sînu-i, se leagănă-n brațe În tandre visări; Pe când ca profume pe blânda ei față
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Se mlădie-n vânt, Și negrele-i bucle ondoală-n zefire, Sclipesc fluturând. I-adoarme pe sînu-i, se leagănă-n brațe În tandre visări; Pe când ca profume pe blânda ei față Plutesc sărutări. Iar aeru-n munte, în vale vibrează De tainici oftări; Căci junele astfel din pieptu-i oftează În, dalbe cîntări: Ah! ascultă mândruliță, Drăguliță, Șoapta-mi blândă de amor, Să-ți cânt dulce, dulce tainic, Cântul jalnic Ce-ți cântam adeseori. De-ai fi, dragă, zefir dulce, Care duce Cu-al
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
1. Proorocie asupra pustiei mării. Cum înaintează vijelia de la miază-zi, așa vine el din pustie, din țara înfricoșată. 2. O vedenie grozavă mi s-a descoperit. Asupritorul asuprește, pustiitorul pustiește. "Suie-te, Elamule, împresoară, Medio! Căci fac să înceteze toate oftările lor", zice Domnul. 3. De aceea mi s-a umplut inima de neliniște, m-apucă durerile, ca durerile unei femei cînd naște. Zvîrcolirile nu mă lasă s-aud, tremurul mă împiedică să văd. 4. Îmi bate inima cu putere, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]