99 matches
-
și unele și altele devin bine-mersi soții iar a-ți găsi partenera la un moment dat e o chestiune de moment potrivit, indiferent de ce categorie te vei lega când va fi să fie. între timp...enjoy! Multe femei au replicat ofuscate ba că autorul este egoist, ba că poți fi și una și alta, ba că va veni ziua în care și inculpatul va întâlni dragostea... Le recomand fie să recitească articolul, fie să accepte ideea că experiența lor de viață
Elogiu femeilor adevărate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82849_a_84174]
-
nici de data asta nu-și va primi libertatea, Esop se lasă greu ( soluția lui va fi "Ai promis că vei bea doar marea, nu și rîurile care se varsă în ea. Cere-le să oprească întîi toate rîurile!") și, ofuscat, repetă de mai multe ori "Bea marea, Xantos!" Interlocutorul meu nu doar că urmărise piesa și reținuse replica, dar o folosise într-un mod tulburător: pentru el, a accepta limbajul fiului era echivalent cu a înghiți o mare. . . Apoi s-
Cultura cu înlocuitori by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15549_a_16874]
-
prins, după cum notează Al. Cistelecan, "în vîrtejuri dramatice și amenințînd cu un expresionism de subtext". Nemernicia vieții ce ne e sortită ni se înfățișează transpusă în imagini ascuțite cum cioburile de sticlă: "marele zero sîngerînd în algoritmii zilei/ țanțoș libidinos ofuscat/ cu limba scoasă la stele" (Să te încumeți dincolo de cercul de cretă). Sau: "cinismul/ unei îmbălsămări/ cînd știi că totul este zadarnic" (Copilăria nu mă afectează). Sau: "Mi-e scîrbă de neputință" (ibidem). Trăirea se arată paradoxal incongruentă cu simțirea
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
surprindere, iar premierul idem. Așa că e limpede că discursul ambasadorului american a venit într-un moment în care s-a întîmplat ceva în funcționarea de rutină a canalelor diplomatice dintre România și Statele Unite. Acel ceva probabil că a fost reacția ofuscată a Bucureștiului față de Raportul Departamentului de Stat. După primele momente de derută, cu declarații mai degrabă confuze, oficialitățile noastre au încercat să îndulcească pilula pe care le-a oferit-o ambasadorul american. Președintele Iliescu a dat-o pe principii, iar
Corupția după Guest by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13997_a_15322]
-
se trezesc singure în pat cu gândul la el, lăcrimând și întrebându-se “ce are ea mai bun ca mine?” Dragă Bucurenci, dacă așa acționezi în relații te rog, gândește-te și la sufletul acelor femei! Multe femei au replicat ofuscate ba că autorul este egoist, ba că poți fi și una și alta, ba că va veni ziua în care și inculpatul va întâlni dragostea. Le recomand fie să recitească articolul, fie să accepte ideea că experiența lor de viață
Elogiu femeilor adevărate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82354_a_83679]
-
Expresiile care l-au supărat pe dl. Cristoiu sunt: "Cultura mitocăniei și-a vădit prin Ion Cristoiu și fațeta intelectuală"; "împotriva mitocăniei verbale a domnilor Tucă și Cristoiu"; "mitocănia amfitrionilor le părea în datele normale ale politeții". Las deoparte figura ofuscată a d-lui Cristoiu, care are tot dreptul să se plângă unde dorește. Sunt uimit însă de ce unul dintre inițiatorii limbajului vulgar din presa românească post-ceaușistă se plânge că i se pun astăzi etichete pe care ar trebui să le
Dreptul la sinonimie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17292_a_18617]
-
din "apropiații" Domnului... Glasul e amabil, glumeț, iar anodinul "Vi-l dau" înseamnă, de fapt, "Dumneavoastră cel puțin știți să alegeți momentul în care să sunați". Confruntare directă între două capitaluri simbolice, raporturile publice ascund raporturi de putere. Îndărătul zelului ofuscat al mediatorilor puterii instituționalizate se descoperă plecăciunea fariseică sau, cum spune autorul, "excesul rigorii îl anunța pe cel al servilismului său." Schița La sieste assassinée încheie, pour la bonne bouche, volumul căruia îi dă titlul. Plăcerea de a-și oferi
Clipa cea repede și alte plăceri minuscule by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15973_a_17298]
-
domneau discreționar asupra țării! N-am auzit, nici înainte, nici de atunci încoace, de vreo revoltă în SRI. Instrument docil în mâna oricui se află la putere, SRI-ul a pus în practică, fără scrupule, ordinele celui aflat la conducere! Ofuscat nevoie-mare, dl. Timofte vrea acum un vinovat pentru ceea ce i-a fost dat să pătimească. Îl asigur că nu-l va găsi. După cum tocmai mi-a șoptit o viorea, lucrurile ar putea să stea puțin diferit: e posibil - repet, e
Spioni din toate țările, integrați-vă! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16139_a_17464]
-
nume preferăm să le trecem sub tăcere. S-au rostit și discursuri favorabile, dar ele n-au fost înregistrate în niciun proces-verbal. Astfel, Brâncuși și-a donat atelierul statului francez - astăzi atelierul, reconstruit, se află în Centrul Pompidou -, iar Brâncuși, ofuscat, a renunțat la cetățenia română (el devenise cetățean al statului francez în 1952). Părerile s-au schimbat și în România, devenind mai favorabile sculptorului, cu timpul încercându-se chiar înduplecarea lui Brâncuși, prin intervenția ambasadorului României la Paris. Dar totul
Un punct de vedere finlandez despre Barbu Brezianu by Profesor emerit Lauri LINDGREN () [Corola-journal/Journalistic/8714_a_10039]
-
o privi vinovat. Încercă apoi să o distragă povestindu-i mai multe întâmplări din ziua care trecuse. Nu uită însă să-i amintească: Astăzi a venit la grădiniță tăticul Doiniței. Are un tătic înalt și frumos...! E fotbalist! Simona rămase ofuscată. Copilul o privi întrebător. Și al tău e frumos și înalt, chiar dacă nu-i fotbalist. Va veni și ziua aceea când o să-l vezi, o să se joace cu tine. Acum însă e departe. E departe, departe? Nu e foarte departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
mână, implorând-o să fie atât de bună și să intre în cameră, ca să pot prinde și eu un avion cu care s-o șterg de-acolo. Apoi, directorul, mărunțel, furios, oacheș, cu mustăcioară și cu un aer de respectabilitate ofuscată, se repede în sus pe scară, dând disperat din mâini - așa că trag adânc aer în piept și-i spun „Uite ce, dacă vrei să te-arunci, n-ai decât!“, după care ies - și ultimele cuvinte pe care le aud se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ar fi zis ninetistele, o dulceață de fată puțin mai tinerică decât mine, care, ori de câte ori ne întâlneam, mă privea drept în ochi și-mi zicea ca un înger: "Depravatule!" Făcea însă parte dintr-o categorie specială de îngeri a îngerilor ofuscați, cu priviri veninoase și mă gândeam mereu dacă nu cumva Dumnezeu a făcut risipă de frumusețe pentru un chip care nu știa să zâmbească. Oricum, din acest sejur m-am întors cu două achiziții: pricepusem, grație doamnelor în negru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
niște monștri. La fel și la ultimul etaj. Mă întorc și fac totalul monștrilor... Să nu-mi spui, Doamne ferește, că erau nouă monștri, intervine o ninetistă, anunțând orizonturi sumbre... Ba chiar nouă erau. Și ce-i cu asta?, ripostă, puțin ofuscată, Dona Mona... Pentru că, intervine o savantă din aria matematicii, un șobolan, trei lilieci costumați la patru ace și nouă monștri, adunați, dau taman treisprezece... Plus ruina de pe verticală a casei... Dona Mona rămâne fără glas. E clar că nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
așteptat la o agresiune și nu putu decât să bâiguie: - N-oi fi vrând... Horacio se dădu câțiva pași înapoi, ridică o mână și, arătându-i ușa cu degetul, spuse calm: - Fii amabilă. Trebuie să mă îmbrac. Era atât de ofuscată, încât de-abia reuși să găsească un răspuns. - Eu nu pot tolera nerușinarea asta, spuse în timp ce ieșea. Un concubinaj în casa mea. Astfel începu un război cu injurii și altercații violente, care culmină câteva săptămâni mai târziu cu divizarea casei
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
sunt spălate corespunzător și fiul miaună (la propriu) convingător pentru a-și proba pofta de mâncare așa cum o făcea în copilărie. Discuția mângâie tandru fleacurile când deodată întrebarea adresată tatălui cade din senin. „Tu cum ai murit?” Câtuși de puțin ofuscat, tatăl îi povestește că a murit pe nesimțite în fața televizorului urmărind un program de patinaj artistic. Mama răspunde la aceeași întrebare și fiul află în sfârșit sfârșitul pentru fiecare dintre părinții săi. Însă lucrurile nu se opresc aici pentru că la fel de
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
ei. --Ce faceți, idioților, aici? A urlat nervos Buhăianu. Unde-i sirena cu trandafir și cu Zamfirescu? De ce nu i-ați păzit? M-ați băut toată noaptea, mama... --Pardon, pardon, dom’ Bucă! Nu-ți permit să mă jignești! mârâi Trache ofuscat. Ăștia, pe mine m-au băut, nu pe mneata. --Mai du-te în...Nu auziți, bă, unde-i Zamfirescu și sirena de aur? --Da’, ce, domne, mârâi Cireșel ofensat. Ni i-ai dat în custodie? De ce nu mi-ai spus
TRANDAFIRUL SIRENEI-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383110_a_384439]
-
schimbe privirea, mi se adresă alb, nepăsător: - Ce crezi despre ce-ai auzit până acum? Ceva credeam eu, nimic de zis, dar ezitam să mă pronunț. N-aș fi vrut pentru nimic În lume ca, din cine știe ce zbangheală intempestivă și ofuscată, Adam să se oprească. - Te rog să vorbești, insist să știu... M-am ridicat din fotoliu ca să mă dezmorțesc puțin și am făcut câțiva pași până la fereastra dincolo de care se Întindea parcul dens ce Împresura clădirea sanatoriului. Ca să trag de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de dormit de la brigada forestieră. În noaptea asta îi va ține de urât paznicului, iar de mâine va vedea el ce va face. Era prea furios și se simțea frustrat atât de viață și de bucuria vieții, cât mai ales ofuscat. Anii au trecut, copilele au crescut, viața și-a urmat cursul, fără prea multe schimbări în peisajul zonal. Ocolul Silvic din Trăisteni încă mai tăia copaci dând de lucru la salariații săi, printre care și lui Vasile Nechifor. Vasile nu
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
Atunci oferă alt serviciu important pentru mine! Cam asta era ideea însă l-a impresionat sinceritatea dezarmantă a femeii. Sigur că propunerea nu-i va fi respinsă Bossul aștepta încrezător acceptul muncitorului. După câteva clipe de gândire Sorin îi răspunse ofuscat, - Șeful... nu pot face așa ceva! Șeful enervat îl expedie la locul de muncă neuitând să-i spună, - Ești un fraier, nu pricep și pace motivul refuzului ... toți de aici suntem însurați, te căpătuiai și tu! Pe la prânz află de la un
TOTUL PENTRU IMPRIMEUS! de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360770_a_362099]
-
a urmat? O biata imagine prozaică, în baie: nevasta-mea ținea cu două mâini, la marginea căzii, haina mea de corvoadă în gospodărie, iar eu, că tot aveam mâna năclăită de materia lăuntrică a oului cel strivit în loc nepotrivit, spălam ofuscat buzunarul scos afară din găoacea șubei... Și asta, aducându-mi aminte de “oul lui Columb”, de cum să stea “oul în vârf”, fără efecte colaterale. “Trebuia numai să-ți vină în gând, netotule! Atât!”, îmi șopti stafia lui Columb. “Deh, farmecul
BLITZ RUSTIC... CU OUL LUI COLUMB de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366989_a_368318]
-
cu drepturile omului și ăstea naturale, să mai constitue un argument sensibil și palpabil și aceasta atunci când America era recunoscută drept campioană a apărării lor peste tot în lume și când în general opinia societății civile americane este hipersensibilizată, serios ofuscată - chiar dacă nu agreate de pe aceeași poziție de ambele părți - în explicarea „tărășeniei” și pasivității oficialilor, sau indecizia, ignorarea,neputința, reținerea autorităților să fi avut în vedere vreo compensație retro către un anume tratament „mătrășitor” și injust aplicat cândva, în istorie
ALCATRAZ-UL DESTINELOR NOASTRE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367024_a_368353]
-
de dormit de la brigada forestieră. În noaptea asta îi va ține de urât paznicului, iar de mâine va vedea el ce va face. Era prea furios și se simțea frustrat atât de viață și de bucuria vieții, cât mai ales ofuscat. * * * Anii au trecut, copilele au crescut, viața și-a urmat cursul, fără prea multe schimbări în peisajul zonal. Ocolul Silvic din Trăisteni încă mai tăia copaci dând de lucru la salariații săi, printre care și lui Vasile Nechifor. Vasile nu
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
colega lor sau nu. Chiar era nemulțumită de cum decurg lucrurile. Era evident că nu mai era aceeași atitudine comportamentală a unuia față de celălalt. Nu știa ce să facă. Să se bucure sau nu pentru Sebastian, noul său prieten? Se simțea ofuscată că Minodora s-a interpus în relația lor prietenească, abia creată, chiar dacă nu aștepta mare lucru de la această relație. Avea și ea cu cine schimba o vorbă în pauzele dintre ore. Într-o zi, îndreptându-se spre cancelarie, cei doi
ROMAN , CAP. CINCI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363606_a_364935]
-
-i ascultăm. Este, fără îndoială, necesar să se vestească pericolul, să se prevadă iminentul dezastru, însă nu doar prin cuvinte de spaimă, și atât, inutil repetate, ci din integralitatea profundă, încă vie, a bărbatului și a femeii timpului nostru, înfricoșați, ofuscați, dar continuând a iubi existența cotidiană, pe un pământ care, chiar și astăzi, își prezervă cea mai mare parte a misterioasei sale frumuseți. Această voce, atât afirmativă, cât și negatoare, și probând chiar mai multă afirmație decât negație atunci când se
YVES BONNEFOY, ANDRÉS SÁNCHEZ ROBAYNA* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 870 din 19 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350393_a_351722]
-
mătase de pe pereții lor. Două mari policandre arcuiau peste sală cu brațele lor întoase spre tavan și luminau a giorno sala... Opulența se lăfăia și pe mese, iar de jur-împrejur burghezia, bărbați cu perciuni și bărbi și femei elegante dar ofuscate, vorbeau, râdeau, spuneau sau priveau prin lornioane câte-o pereche care se dădea-n spectacol. Erau scene grotești ca într-un carnaval de prost gust. Ce căuta el aici în această lume? Și de ce-o încânta pe Veronica tot
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]