49 matches
-
La Curtea Vojniței, La Sofița, La Vasilică, La via popii, La iazul popii, La crâșma lui Cojocaru, La moara lui Berbecaru, La Ulmii lui Stoleru, Pe imaș, Pe cal, La Mănăstire etc. Un caz aparte de substituire a unui toponim (oiconim) cu altul prin intervenția administrației, îl constituie renunțarea la denumirea Lunca pentru satul de reședință al comunei Filipeni cu Filipeni, cătun unit cu Slobozia, fost sediu al boierilor Rosetti. Cazul poate fi rezolvat tot prin intervenția administrației a Consiliului Local
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
denumiri, desemnând părți și locuri din vechea moșie răzeșească au început să fie folosite din nou. Vom exemplifica cu vechea toponimie a Filipenilor, preluată de satul mai nou, Slobozia (Slobozia - Filipeni, pentru a o deosebi de alte Slobozii). Vechile toponime, oiconime și hidronime se păstrează: Dunaviciorul a devenit Pârâul Roșu, Runcu, Zarea Ungurenilor, Valea Boțului, Dealul Pârliții, Zarea Bârnii și Poienilor sun completate de altele, mai noi: pe dreapta Pârâului Roșu, de la nord spre sud: Pe Șes (izlaz unde pășteau oile
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
satul Ciumârna). Trebuie să admitem că acest apelativ intrat în limba română din slava veche, la fel ca multe altele (vezi: bucovină) a circulat pe tot arealul românesc și fără o conviețuire slavo-română nu s-ar fi putut impune ca oiconim și toponim. Nu se poate admite că vine de la „ciumă”, boală molipsitoare care a bântuit în șările Române, adusă din Orient, din Imperiul Otoman. Nu-i un deal rău ca ciuma! Dealul lui Matache nu ridică niciun fel de dificultate
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
1605 localizează cu suficientă precizie „Poiana Runcului, la obârșia Dunaviciorului”, fără să mai amintească de Poiana lui Coste Călugărul, înscrisă în mai multe documente. Poiana Runcului (un pleonasm, deoarece poiană și runc e totuna). Runcu este întâlnit ca toponim și oiconim pân în secolul al XX-lea, rămânând ca toponim și în prezent. Precizarea din documentele de la Radu Vodă care întărește moșia de cumpărătură lui Petrea și soției sale Mălina „dinîhotarul Runcului, de la Darog Ungureanul” lasă să se înțeleagă că acolo
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
vol. III, Editura Minerva, București, 1987. Șorobetea Aurel, "Rebreanu și Yoknapatawpha?", în Steaua, XXI, 1970, nr. 11. Todorov Tzvetan, Introducere în literatura fantastică, traducere de Magdalena Boiangiu, Editura Univers, București, 1973. Toma Ion, "Categorii socio-geografice în toponimia din Oltenia I. Oiconimele", în Studii de onomastică, IV, 1987. Vișan Florentina, "Titlu figură a textului poeziei chineze clasice", în Studii și cercetări lingvistice, XXXIX, 1988, nr. 4. Zalis Henri, Naturalismul în literatura română (Contribuții bibliografice), Biblioteca Centrală Universitară, București, 1983. Romanul românesc în
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
poeziei chineze clasice", în Studii și cercetări lingvistice, XXXIX, 1988, nr. 4, p. 344. 175 Ilie Dan, Toponimie și continuitate în Moldova de Nord, Editura Junimea, Iași, 1980, p. 19. 176 Ion Toma, "Categorii socio-geografice în toponimia din Oltenia I. Oiconimele", în Studii de onomastică, IV, 1987, p. 395. 177 Ivan Evseev, Cuvânt-simbol-mit, Editura Facla, Timișoara, 1983, p. 26. 178 Aurel Șorobetea, "Rebreanu și Yoknapatawpha?", în Steaua, XXI, 1970, nr.11, p. 52. 179 Nicolae Balotă, De la Ion la Ioanide. Prozatori
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
toponimul oficial Dalboșeț (transcris de fapt după forma austriacă Dalboschetz) nu-și dezvăluie etimonul slav, care însă este imediat sesizat dacă avem în vedere varianta sa autentică, nedialectală, preexistentă, Dîlboceț. Categoriile sociogeografice de toponime (morfonim - nume de formă de relief, oiconim - nume de așezare umană, hidronim - nume de apă, hodonim - nume de arteră de comunicație, hileonim - nume de loc împădurit etc.) prezintă, fiecare în parte, o serie de caracteristici extralingvistice particulare, care determină preferințe specifice pentru anumite structuri, tipuri și subtipuri
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
reflectînd deopotrivă configurația geografică a zonei deservite denominativ și gradul de antropizare al spațiului geografic respectiv. Polarizarea înseamnă concentrarea toponimelor dintr-un orizont spațial în jurul unor nume „dominante“, cel mai frecvent hidronime (nume de ape), oronime (nume de munți) sau oiconime (nume de localități). Centrul polarizator devine nucleul cîmpului toponimic, iar celelalte nume componente ale cîmpului sunt toponime secundare, puse în relație de subordonare (diferențiere, extensie, polarizare, restricție, substituție) prin diferite modalități (determinanți, delimitatori lexicali, elemente derivative), ca părți ale complexului
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
toponimică ieșeană (condusă de Dragoș Moldovanu) în vederea structurării lexicografice a numelor de locuri în Tezaurul Toponimic al Romîniei. Moldova. Un exemplu de cîmp toponimic polarizator îl oferă Mircea Ciubotaru în monografia toponimică a bazinului superior al Bîrladului. Din nucleul Băbușa (oiconim) se dezvoltă într-o primă etapă (strat) numele Poiana Băbușa, Gîrla Băbușii, Dealul Băbușa, Șesul Băbușii, Cierul Băbușii, iar în etapele (straturile) ulterioare: Fundul Băbușii, Bahna Băbușii, Coasta Băbușii, Capul Dealului (Băbușa); Pădurea Fundul Băbușii, Dealul din Fundul Băbușii, Pîrîul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
comune. Schimbările petrecute în învelișul sociogeografic al teritoriului afectează într-o măsură importantă haina onomastică a acestuia, toponimia. Cele mai expuse acestei „erodări“ sunt rea litățile sociale și toponimele corelate cu acestea, cum ar fi așezările umane și numele lor, oiconimele. Este revelator faptul că din perioada antică se păstrează destul de multe nume de ape (Dunăre, Olt, Mureș, Argeș, Prut, Criș, Someș, Timiș etc.) sau de forme de relief, îndeosebi munți (Carpați, Parîng), dar nici un nume de localitate. Inclusiv numele cetăților
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
selectiv și sumar, cîteva categorii de nume cuprinse în aceste clasificări și regăsibile în analizele științifice ale specialiștilor. Clasificările geografice au în vedere, așadar, în principal obiectul geografic denumit printr o formulă onomastică. Cel mai frecvent sunt disociate următoarele grupări: oiconime (nume de locuri populate, așadar așezări umane), morfonime (nume de forme de relief), hidronime (nume de ape), hileonime sau fitonime (nume de locuri acoperite de formațiuni vegetale), hodonime sau odonime (nume de căi de comunicație), choronime sau regionime (nume de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
la demonstrarea autohtoniei și continuității poporului romîn la nordul Dunării. Hidronimele (Dunăre, Mureș, Olt, Tisa, Timiș, Săsar, Someș, Criș, Ampoi, Strei, Horn, Bîrzava, Cerna, Nera, Năruja, Motru, Jiu, Gilort, Giomărtil, Lotru, Argeș, Vedea, Buzău, Siret, Prut, Nistru), oronimele (Carpați) și oiconimele (Abrud, Albac, Arcuda, Băroi, Cigmău, Drencova, Garvăn, Galt, Hîrșova, Iași, Mehadia, Oituz, Oltina, Sălduș, Tapia, Turda) considerate, în urma investigațiilor etimologice minuțioase, autohtone au putut fi menținute în activitate și transmise din generație în generație pînă astăzi numai de către populația moștenitoare
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
turcică nomadă care cutreiera stepele rusești, neavînd cu zona Bîrladului decît o apropiere de nume. Familia toponimelor avînd la bază radicalul slav brl este extinsă, cuprinzînd, printre derivatele sale, un rîu Berlad în Podolia, foarte apropiat formal de hidronimul și oiconimul romînesc, și numele orașului Berlin, care este și el de origine slavă. Bîrsa Este numele unui pîrîu cu lungimea de 10 kilometri, afluent de stînga al Someșului, al unui rîu cu lungimea de 73 de kilometri, afluent de stînga al
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
-eț (Bistreț, Topleț etc.), -ăț (Topolovăț) sau, în varianta sîrbească, la -aț (Dolaț, Glogovaț). Grupul Bistrița cuprinde nouăsprezece nume, formate de la aceeași bază, cu sufixul v.sl. -ica (-ița) diminutival. Grupul Bistricioara numără șase nume (trei hidronime, un oronim și un oiconim). Acestea sunt formate în limba romînă, prin derivarea toponimului Bistrița cu sufixul romînesc ior, -ioara (sensul diminutival al sufixului slav nu a fost înțeles de către denominatorii romîni). După cum s-a observat, majoritatea numelor din familia toponimică Bistrița desemnează ape, ceea ce
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
care se varsă în Pîrîul Cheia). N. Drăganu a identificat în documentele medievale nume de persoane grafiate Bokor, Bocorel, Bukurel etc. sau de sate (Bokorfal va) și în afara teritoriului romînesc, dovadă a vechimii și răspîndirii modelului. Deși ambii formanți ai oiconimului București (Bucur < bucur și -ești < esc) provin din substratul dacic, afirmația unora că numele capitalei noastre ar fi de origine dacică este greșită. Originea unui toponim o dă etimonul direct, iar acesta este numele de grup bucurești, format în limba
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Kraljuvo, Kralevo, Kralev Dol, Kraljuva Kuka). La fel în Serbia (Kraljevec, Kralevicevo, Kralevica, Kraljevo etc.) și în Cehia (Kralec, Kralice). De altfel, numele municipiului romînesc este atestat în secolele al XV-lea și al XVI-lea sub forma Kraleva. Deducerea oiconimului din numele unor regi (crai) ca Iovan al Bulgarilor, Ioan al Cumanilor etc. sau de la un crai romîn al păstorilor sunt simple fantezii romantice. Nici antroponimele Krajo, Crai (< sl. krali, „rege“) nu pot fi acceptate ca bază a toponimului, întrucît
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
teritoriul său va fi construită o bază NATO în care vor fi plasate dispozitive balistice antirachetă. Un alt sat din județul Mehedinți este numit Devesel (fără u final, care ține loc de articol în vorbirea populară). Formate prin polarizare de la oiconimul din Olt sunt toponimele Deveseleanca (parte a teritoriului comunei Redea, județul Olt) și Deveseleni (sat în județul Olt), iar de la oiconimul mehedin țean s-a format numele de sat Deveselu-Străini din același județ. Variantele sub care au fost atestate cele
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Mehedinți este numit Devesel (fără u final, care ține loc de articol în vorbirea populară). Formate prin polarizare de la oiconimul din Olt sunt toponimele Deveseleanca (parte a teritoriului comunei Redea, județul Olt) și Deveseleni (sat în județul Olt), iar de la oiconimul mehedin țean s-a format numele de sat Deveselu-Străini din același județ. Variantele sub care au fost atestate cele două oiconime sunt foarte apropiate de formele literare actuale: Devesă(l), Divese(l), Devesălu(l), Devezel, Dezesel, Dewezelu, Devesealu(l), Divise
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Olt sunt toponimele Deveseleanca (parte a teritoriului comunei Redea, județul Olt) și Deveseleni (sat în județul Olt), iar de la oiconimul mehedin țean s-a format numele de sat Deveselu-Străini din același județ. Variantele sub care au fost atestate cele două oiconime sunt foarte apropiate de formele literare actuale: Devesă(l), Divese(l), Devesălu(l), Devezel, Dezesel, Dewezelu, Devesealu(l), Divise(l), Deve(s)lu (diferențierea articulat nearticulat nu apare și în formele vechi, fiecare oiconim avînd atestări atît articulate, cît și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
care au fost atestate cele două oiconime sunt foarte apropiate de formele literare actuale: Devesă(l), Divese(l), Devesălu(l), Devezel, Dezesel, Dewezelu, Devesealu(l), Divise(l), Deve(s)lu (diferențierea articulat nearticulat nu apare și în formele vechi, fiecare oiconim avînd atestări atît articulate, cît și nearticulate). Etimonul ambelor oiconime pare a fi antropo nimul Devesel, care la rîndul lui ar putea proveni dintr-un apelativ bulgăresc divisil, numele mai multor plante, printre care și leușteanul. Toponimizarea (directă sau prin
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de formele literare actuale: Devesă(l), Divese(l), Devesălu(l), Devezel, Dezesel, Dewezelu, Devesealu(l), Divise(l), Deve(s)lu (diferențierea articulat nearticulat nu apare și în formele vechi, fiecare oiconim avînd atestări atît articulate, cît și nearticulate). Etimonul ambelor oiconime pare a fi antropo nimul Devesel, care la rîndul lui ar putea proveni dintr-un apelativ bulgăresc divisil, numele mai multor plante, printre care și leușteanul. Toponimizarea (directă sau prin intermediar antroponimic) a numelui unei asemenea plante i-ar putea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Culoarul Oltului. Etimologia numelui Ipotești nu este deloc poetică, dar are unele implicații în trecutul limbii și al poporului romîn. Toponimul se integrează în cea mai reprezentativă, numeric și struc tural, categorie de nume de localități romîne. Este vorba de oiconimele care au toponimizat, prin conversiune (fără adăugarea unui formant onomastic specific), apelativul nume de grup uman ipotești, format de la antroponim (probabil Ipotă) și din sufixul de origine dacică -escu (la plural -ești), avînd sensul de posesie sau apartenență (personajul „eponim
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
construit și Lugojul German, (Nemet Lugos, Deutsch Lugos), pe malul opus al Mureșului. În 1793 cele două așezări se unesc, formînd Lugojul actual, rostit popular Logoj (de unde și antroponimul Logojan și compoziția muzicală Ana Logojana). Cei mai mulți cercetători pun la baza oiconimului un nume de persoană, Logoj, atestat într-un document din 1603 și derivat de la tema Log (vezi antroponimele Log, Logul) cu sufixul -oj (ca în *Cartoju > *Cartojan, *Moroj > Morojana, *Poroj > Porojan). Forma Lugoj contaminează rostirea populară locală (cu -j) și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
transferului de nume de la localitate la apă trebuie înlăturată, întrucît, așa cum am demonstrat în prima parte a cărții, chiar dacă de cele mai multe ori sensul transferării numelui este de la apă la așezarea umană, există suficiente exemple de transfer în sens invers, de la oiconim la hidronim. Iradierea de la o realitate sociogeografică minoră, cum trebuie să fi fost la început mina sau chiar orașul, la un topic major cum era apa s-a putut produce cu referire la tronsonul rîului din apropierea minei (orașului) și s-
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
al treilea afluent de stînga al Terpeziței) și a două sate (din județele Iași și Sibiu). E posibil ca cel puțin unele dintre toponimele cu forma Moșneni să fie polarizate de la Moșna (celelalte avînd, probabil, la bază apelativul moșnean, „răzeș“). Oiconimele Moșnița Nouă și Moșnița Veche din județul Timiș au cu siguranță la bază un ante rior Moșna. Ioan Pătruț crede că la baza toponimului se află un antroponim omonim, format cu sufixul na de la hipocoristicele *Mos, *Mosa, Moș, Moșă (ultimele
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]