2,025 matches
-
-Auzi, scuză-mă: știi cumva că acum stai de vorbă cu mine? -Adică, să înțeleg că mă jignești în fața propriului meu televizor? -Doamne-ferește!, da' nu văd nici o logică în tot ce spui... -Păi, nici nu e, ci doar o priveliște onirică... -O ce? Că nu pricep... -Da' nu ți-am spus? Visam, domnu' vecin, vi-sam! Și nu pricepi, fiindcă mă tot întrerupi... Așaaaa! Și stai să vezi: pe un alt ecran de televizor, se vedea clar cum una dintre cele
Despre unii care își văd ceafa by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11245_a_12570]
-
unui drum propriu, pe care pășește cu siguranță, fără maeștri (discuția se referă la nivelul prozei, nu al ideilor) și fără discipoli. Formula narativă cultivată cu obstinență de prozator este un soi de hiperrealism împănat cu elemente fantastice și/sau onirice. Până aici, modelul cel mai la îndemînă este proza sud-americană și, poate, mai mult decît aceasta, cinematografia iugoslavă din anii '80-'90 (filmele lui Emir Kusturica). Dincolo de acest cadru general, romanele lui Dan Stanca se ies din contingent prin marea
Marea debusolare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11249_a_12574]
-
a situa vizionarismul lui William Blake într-un context universal. Exegeza vizionarismului este, prin excelență, una a deschiderilor. Distincția dintre poezia fotografică și cea cinematică (p. 47) solicită apelul la vorticismul lui Ezra Pound. Relația comparativă Blake-Novalis merită extinsă. Viziunea onirică, cu sau fără ancorări în Jung, ar putea conduce până la Dimov. Profetismul și ocultismul impun o confruntare mai stăruitoare cu esteticul atunci când e vorba de literatură. Caracterul elaborat al viziunii estetice vine oare în contradicție cu caracterul spontan, natural, atât
Un patapievicios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11279_a_12604]
-
până la Dimov. Profetismul și ocultismul impun o confruntare mai stăruitoare cu esteticul atunci când e vorba de literatură. Caracterul elaborat al viziunii estetice vine oare în contradicție cu caracterul spontan, natural, atât de des subliniat de exeget, al viziunii profetice, religioase, onirice, maladive sau narcotice? Nu este oare dicteul - transcendent-religios, spiritist sau poetic -, considerat natural și spontan, fără nici cea mai mică suspiciune, una dintre cele mai mari farse din istoria psihologiei și a literaturii? Se câștigă oare dimensiunea estetică a unui
Un patapievicios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11279_a_12604]
-
și Președintele Onorific al Asociației Pensionarilor Daltoniști. După sinuciderea tatălui, prestigiul de scriitor se transferă juniorului bisexual din motive de trend. O trupă tehno-punk se numește Cocoo Doodle How Do You Do, o alta De Meche Code. Într-o scenă onirică apare dracul personal ce-și spune ,proiecția negativă a personalității" sau radical din 666 (pretinde că hamburgerul este invenția lui malefică) și încă unul care poartă un tricou cu Maradona, prilej pentru următoarea frază: ,Cei patru - Oxy Duma, proiecția negativă
Cronica cititorului nemulțumit by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11340_a_12665]
-
de o dinamică a spiritului angajat în gestul creator". Se cuvine a reține ascuțita conștientizare a convenției literare în sfera imaginarului însuși, ca și a tehnicilor "automatismului psihic" care, paradoxal, ajung a se monitoriza. Este ceea ce criteriul a numit "comedia onirică", parțial inspirată de pilda, contactată prin intermediul lui Breton, a lui Jacques Vaché, căruia îi datorează formula de "pohet" și "pohezie", ca un soi de scut ironic al cavalerului romantic fără prihană care e, în extravagantă armură, poetul avangardist, mereu pîndit
Conștiința avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14748_a_16073]
-
și cată iubire, o cată iubire...") înspre un paradox tipic poetului Ursachi: "E foarte tarziu și de tot întuneric,/ și mă scufund intr'un calcul himeric." Nu în contemplație, nu în amintire pasivă, ci în...calcul, în formula matematică îmblînzita oniric. Există la Ursachi o continuă reciclare a miturilor esențiale, dar o reciclare atît de rafinată, de neașteptată, încît recunoașterea e un exercițiu de decodificare complex și cu infinite satisfacții. Una dintre cele mai frumoase poezii, "Flanela", are în subtext motivul
Poezia perena a lui Mihai Ursachii by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14767_a_16092]
-
pînă la stingere" rămîn temele predilecte. Însă totul își pierde și își recîștigă pe rînd solemnitatea, sub forța devastatoare a imaginilor, care se impun parcă de la sine, se materializează, ne stăruie în memorie, prelungindu-se într-o zonă la limita oniricului: Mi-aduc aminte cu o limpezime rară,/ de parcă aș ține în palmă un strop de mercur,/ cum arăta mama după ce m-au desfăcut de ea./ O culcaseră pe o tablă de șah/ și avea părul atît de lung și de
Dincolo de mode... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14844_a_16169]
-
în cea de elaborare a poetului. Voința, disciplina, ca resorturi ale lucidității suverane, au constituit principiile poeticii lui Baudelaire, care i-au fost revelate prin intermediul lui Edgar Poe: "Ea impune intelectualizara creației, chiar dacă poema își trage seva din subconștient sau oniric. Totuși această intelectualizare merge împotriva tiraniei rațiunii, stăpîna absolută a epocii clasiciste. Deși afirmația pare contradictorie, ea corespunde realității. Într-adevăr, inteligența artistică se împacă perfect cu sugerarea stărilor subliminare ale conștiinței, explorate de Poe și de lirica modernă". Cu
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
farseurul Vintilă Ivănceanu (care, mi se pare, a căzut în anonimat tocmai părăsind solul atît de prielnic al unei dictaturi nesigure de sine!, "fugind" în Austria ce l-a "dizolvat"!) și nu m-ar fi pus în umbră nici anarhistul oniric Țepeneag, singurul om de care Ceaușescu s-a speriat că se întoarce și i-a luat cetățenia! Ah, bieții scriitori români ce pleașcă a dat peste ei, sub comunism, și ce-au pierdut acum, cu așa-zisa libertate! Acum, da
Aceeași veche poveste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14950_a_16275]
-
tehnicilor de compoziție: simbolismul bacovian de "galben incisiv", suprarealismul tîrziu al lui Gellu Naum cu ingeniozități eludate, absurdități urmuziene timid închegate în subpămînta de la capătul "puterii (omenești)": "Am inventat poezia într-o încăpere clandestină din adîncul pămînturilor sterpe". Nu lipsește oniricul estetic și nici expresionismul din pînzele lui Munch, cu același strigăt al angoaselor deformante: "și chiar cu o cutie goală de conserve în gură sînt gata să urlu/ și chiar cu o bombă în măduva șirei spinării sînt gata să
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15299_a_16624]
-
o antologie a poeziilor și scrierilor programatice ale lui Vasile Baghiu, promotorul acestei mișcări. Fără să fie deja un bilanț al curentului în sine, sau o încercare de a vedea în ce măsură himerismul, "prima direcție poetică limpede și coerentă de la momentul oniric pînă azi", mai este o alternativă la postmodernism, la acel postmodernism al spiritului ludic și ironic, volumul de față oferă toate datele pentru o viitoare astfel de analiză. Vasile Baghiu, pornește ofensiva împotriva trendului dominant nouăzecist dintr-o poziție voit
Tușind și suferind by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15315_a_16640]
-
în Maramureș de ochiul celui mai vigilent cititor al său, iubita. Faptul că Marianne este țintuită la pat într-un spital are repercusiuni interesante asupra narațiunii. Apar nu de puține ori combinații stranii pe care le-am putea numi "realism oniric". Este vorba despre întrepătrunderea relatării reci, de ziar (Țepeneag-personajul este și un înrăit colecționar de știri tip "fapt divers") cu scenarii halucinante. Echipa de fotbal a României ajunge în finala Cupei Mondiale de fotbal, desfășurate în 1998 chiar în Franța
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
în așa măsură încât, obișnuit repede cu jocurile stilistice firești ale autorului, riști să ignori punctele de asamblare și de comprimare prin referințe culturale discret strecurate în text: "El părăsise un spațiu mitic și mioritic, unde copilele așteptau virgin și oniric sosirea feciorilor de crai născuți din lacrimă...", "s-a uitat instinctiv la ceas. Timpul iarăși nu avea răbdare.", "reacția poporului a fost în linia tradiției literare - el a rămas mut", "a urmat apoi filmul Seara pe șosea: veneau turmele, nășteau
Un basarabean... târgoviștean by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14460_a_15785]
-
se numește Exact în același timp, o piesă scrisă în 1945 de Gellu Naum, revăzută (după cum mărturisește Simona Popescu în Caietul-program) și pusă anul acesta în scenă de Mihai Măniuțiu la Teatrul Național din Cluj. Toată parodia, ludicul, ironia și oniricul din acest text (scris înainte ca absurdul lui Eugen Ionescu să se ivească) se strîng într-un ritm ciudat, prea agitat sau care pare că se stinge, într-o lume aiuritoare care se pierde într-o livadă minunată creată de
Spectacole și spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14476_a_15801]
-
și o analiză critică pe măsură. De aceea semnalăm ediția a doua a studiului lui Ovidiu Moceanu, Visul și literatura (prima ediție în 1999), lucrare de literatură comparată cuprinzînd și analize dedicate fenomenului românesc. Autorul continuă aici interesul pentru fenomenul oniric din Visul și împărăția, publicată în 1998, în care visul era tratat din perspectivă creștină. Pornind de la premisa că "datele fundamentale ale unei epoci pot fi determinate prin studiul situării ei față de ficțiune", autorul abordează problematica visului din perspectiva teoriilor
Literatură cu vise by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14538_a_15863]
-
consideră visul mai mult decît un simplu subiect de istorie literară: visul este "un mecanism homeostatic menit să protejeze ființa", provine dintr-o "necesitate structurală a ficțiunii, ca o condiție ontogenetică", resemantizarea produsă în reprezentările sale pune problema unei gîndiri onirice sau a unui mesaj formulat într-un alt limbaj decît cel diurn, structurat logic. Visul poate influența ca scenariu a ceea ce va fi (și autorul realizează o trecere succintă prin principalele teorii sau reflecții asupra profetismului), ca alegorie, parabolă, sau
Literatură cu vise by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14538_a_15863]
-
subiectul acestui capitol se dizolvă într-o țesătură de noțiuni doar din anumite perspective conexe. Visul "fără program" poate fi imagine a vieții înseși, în ceea ce are ea mai nestatornic, mai înșelător, și poate duce la imagini mixte, reale și onirice, în reprezentări absurde (perspectiva mecanismelor cvasi-onirice pe care le presupune literatura absurdă se dovedește extrem de profitabilă pentru înțelegerea semnificațiilor absurdului chiar dincolo de granițele avangardelor). Visul este totodată una din formele expansive ale conștiinței, în ceea ce Ovidiu Moceanu numește "avataruri cvasi-onirice
Literatură cu vise by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14538_a_15863]
-
literatura absurdă se dovedește extrem de profitabilă pentru înțelegerea semnificațiilor absurdului chiar dincolo de granițele avangardelor). Visul este totodată una din formele expansive ale conștiinței, în ceea ce Ovidiu Moceanu numește "avataruri cvasi-onirice" ale sinelui sau ale realității, investigația felului și mediului ființei onirice constituindu-se într-un capitol incitant al analizei. în contextul problematicii inconștientului și a legăturii sale cu visul, intrăm pe teritoriul reflecțiilor romantice pe această temă: visul ca spațiu al copilăriei umane, regatul neatins al interiorității și originarității sinelui. Capitolul
Literatură cu vise by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14538_a_15863]
-
al copilăriei umane, regatul neatins al interiorității și originarității sinelui. Capitolul dedicat visului "cu program" examinează modurile în care el devenea instrument al romantizării lumii, cerută de Novalis, prin care lume, vis (imaginație) și creație erau inextricabil legate; evoluția imaginarului oniric la romantici (cu diferențe și apropieri nuanțate între autori ca Eminescu, Novalis, Jean Paul, Arnim von Achim, Hoffmann) și felul în care visul era perceput de epoca modernă. Simbolismul, curentul care cu adevărat "supralicitează inconștientul", este văzut ca "reacție prevestitoare
Literatură cu vise by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14538_a_15863]
-
dominante dată visului. Analizele consacrate unuia sau altuia dintre autori sau conceptelor teoretice dezvoltate în cadrul unui curent sînt extrem de utile pentru o înțelegere comparatistă a visului, dar secțiunile de cel mai mare interes, credem noi, sînt cele privitoare la grupul oniric (direcție, reprezentanți, concepte teoretice) sau la latura onirică a literaturii optzeciste. Un alt avantaj al acestui studiu este analiza unor opere ca Istoria ieroglifică a lui Cantemir sau Viața lumii a lui Miron Costin din perspectiva comparatistă a problematicii visului
Literatură cu vise by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14538_a_15863]
-
dintre autori sau conceptelor teoretice dezvoltate în cadrul unui curent sînt extrem de utile pentru o înțelegere comparatistă a visului, dar secțiunile de cel mai mare interes, credem noi, sînt cele privitoare la grupul oniric (direcție, reprezentanți, concepte teoretice) sau la latura onirică a literaturii optzeciste. Un alt avantaj al acestui studiu este analiza unor opere ca Istoria ieroglifică a lui Cantemir sau Viața lumii a lui Miron Costin din perspectiva comparatistă a problematicii visului.
Literatură cu vise by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14538_a_15863]
-
realei valori", ca și modestia sunt catastrofale, când se opun diletantismului arogant și oportunismului, iar timiditatea este un flagel care distruge din interior individul, anulîndu-i personalitatea și împingându-l către omogenizare, către orwelliana "asimilare". Lumea lui Daniel Tei este una onirică, bântuită de obsesii orwelliene. Problemele "fabulelor" sale, care țin de o sociologie în aparență desuetă și clișeizată, și-au păstrat actualitatea, în prezent. Singura piesă de teatru scrisă, de altfel, după 1989 ("Revuluție, Mițule, Revuluție!...") este o adaptare după I.L.
Aleea debutanților întârziați by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/14590_a_15915]
-
Tudorel Urian Cu o medie de o carte publicată pe an, Dan Stanca este, probabil, cel mai prolific scriitor român apărut după 1989. Prozele sale au ca numitor comun permanentul balans între realism și fantastic (oniric), precum și, la nivel ideatic, o vizibilă inspirație guénonistă. Drumul spre piatră, cel mai recent roman al autorului, nu face excepție de la regulă. Drumul spre piatră este ceea ce s-ar putea numi un roman-eseu. Accentul cade aproape exclusiv pe idei, iar
Călare pe două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14083_a_15408]
-
în epoca de piatră. Ceilalți au fost corecți, dar Geo Dinescu m-a dezamăgit cumplit în Helena. Că strădania celor mai multora dintre cei distribuiți s-a cheltuit în- tr-un spectacol Shakespeare din care a fost izgonit amestecul rafinat dintre oniric și realitate care înseamnă însăși substanța piesei, iar caracterul inițiatic al aventurii nocturne e eliminat din ecuație în favoarea unei sexualități cam prea agresiv expuse nu e deloc vina interpreților.
Violent și urât by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14117_a_15442]