37 matches
-
reges). Teritoriile lor au fost mici și mai ales înșirate de-a lungul Rinului (deși câțiva erau în interior). Este posibil ca ""reguli"" să fi fost conducătorii celor două pagi în fiecare regat. Sub clasa regală au fost nobilii (numiți optimați de romani) și războinicii (numiți armati de către romani). Războinicii s-au organizat în bande profesionale și luau taxe de la oamenii liberi. Fiecare nobil putea aduna o medie de cca. 50 războinici. Alemanii au fost continuu angajați în conflicte cu Imperiul
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
dificilă pentru el. După ce, în 51-50 î.Hr., fusese proconsul în Cilicia, Cicero a încercat în van să-i reconcilieze între ei pe Caesar și Pompeius, aflați acum în conflict. În cele din urmă trece de partea lui Pompeius și a optimaților republicane, însă după înfrângerea acestora, se află printre primii care se întorc în Italia și obțin iertarea din partea lui Caesar. După asasinarea lui Caesar, în care se prea poate să fi fost implicat, Cicero devine destul de rapid șeful republicanilor, sperând
Marcus Tullius Cicero () [Corola-website/Science/296779_a_298108]
-
Republicii Române era Senatul Român. Era principalul organism de conducere a statului. Conform istoricului Polybius, senatul dispunea de visteria statului, putea trimite soli în afara Italiei, rezolvă dispute. Conform tradiției, a fost fondat de Romulus. În Senat existau două partide neoficiale: optimații și popularii. Senatul a avut o importanță majoră, iar prestigiul sau s-a format prin prisma participării instituționale a patricienilor bogați, aparținând aristocrației, si a plebeilor. În epoca republicana era compus din 300 de membri, foști magistrați. În timpul dictaturilor lui
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
abilitate reală de a se apăra, Senatul a devenit mai arogant, fracționat, corupt și irațional, pecetluindu-și, în consecință, soarta. Sulla, în anul care a urmat demisiei sale, în 78 î.Hr.. Pe timpul decadei anilor 70, politica a fost dominată de către optimați; cu toate acestea, constituția sullană a început să se destrame aproape imediat, puțin câte puțin. Din 73 î.Hr. până în 71 î.Hr. Republică Română avea să fie zguduită de către o revoltă a sclavilor condusă de Spartacus, care, conform surselor antice, era
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
Sergius Catilina, care a candidat pentru consul în 64 î.Hr. pentru mandatul din 63 î.Hr. sub platformă unei anulari complete a datoriilor - esențial o distribuire a bogăției. În ciuda nașterii sale sub statutul de nobil, politica să i-a speriat pe optimați, care în schimb sprijineau un "novus homo": Marcus Tullius Cicero. Cicero a fost ales la timp; Catilina a fost al treilea în lista preferințelor și a rămas în afară. El a mai candidat o dată în anul următor, însă de data
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
co-consulul sau, Gaius Antonius Hybrida înfrângând apoi armata lui Catilina în apropiere de Pistoria. Niciunul dintre soldații lui Catilina nu a fost lăsat în viață. În 62 î.Hr. Pompei s-a întors din est. Mulți senatori, în special din rândurile optimaților, s-au temut că Pompei va merge pe urmele lui Sulla și se va instaură că dictator. În schimb, Pompei și-a demobilizat armata la ajungerea în Italia. Totuși, Senatul și-a menținut opoziția în oferirea pământurilor pentru veteranii lui
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
și, într-adevăr, al republicii, începea să vadă autoritatea să amenințată de acest partener junior, Cezar, ale cărui campanii în Galia îi extindeau vast prestigiul, norocul și puterea. În consecință, Pompei a început să se atașeze tot mai tare de optimați, care, la rândul lor, se opuneau lui Cezar și partidului său, populares. În același timp, o răscoală galica unită, condusă de liderul carismatic Vercingetorix, care aproape a reușit să răstoarne prezența militară română în Galia; însă Cezar, cu obișnuită să
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
ceea ce ar fi dus la moartea carierei sale politice sau chiar a vieții sale. Dacă i se permitea să candideze "în absentia", și-ar fi putut asumă imediat consulatul, si apoi un nou mandat de guvernator, păstrându-și continuă imunitatea. Optimații se opuneau extrem de tare candidaturii lui Cezar "în absentia", iar la 1 februarie 49 î.Hr., au păsat o lege prin care îl declarau pe Cezar un inamic public și îi cereau reîntoarcerea la Romă pentru a fi judecat. Pompei a
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
('Oameni buni') era facțiunea aristocratica a Republicii Române târzii. Ei doreau să limiteze puterea adunărilor populare și extinderea puterii Senatului, care era privit a fi mai stabil și mai dedicat bunăstării Romei. Optimații favorizau nobilii (familiile nobile) și se opuneau ascensiunii 'oamenilor noi' (plebeilor, de obicei provinciali, ale căror familii nu aveau experiență politică anterioară) intru politică română. Ironia a fost că marele campion al optimaților de mai tarziu, Marcus Tullius Cicero, era
Optimates () [Corola-website/Science/299489_a_300818]
-
mai stabil și mai dedicat bunăstării Romei. Optimații favorizau nobilii (familiile nobile) și se opuneau ascensiunii 'oamenilor noi' (plebeilor, de obicei provinciali, ale căror familii nu aveau experiență politică anterioară) intru politică română. Ironia a fost că marele campion al optimaților de mai tarziu, Marcus Tullius Cicero, era însuși un om nou(novus homo).Aceștia erau îndeosebi îngrijorați de generali populari ce puteau lua puterea Senatului,ei fiind sprijiniți de forță legiunilor și a tribunilor militari. Erau opuși popularilor(populares).Trebuie
Optimates () [Corola-website/Science/299489_a_300818]
-
Marcus Tullius Cicero, era însuși un om nou(novus homo).Aceștia erau îndeosebi îngrijorați de generali populari ce puteau lua puterea Senatului,ei fiind sprijiniți de forță legiunilor și a tribunilor militari. Erau opuși popularilor(populares).Trebuie notat faptul că optimații se foloseau de puterea senatului și a aristocrației să își atingă scopurile personale,la fel cum populari se foloseau de suportul plebeii pentru interesele lor,un astfel de popular era Caius Julius Cezar ce s-a folosit de plebee pentru
Optimates () [Corola-website/Science/299489_a_300818]
-
fel cum populari se foloseau de suportul plebeii pentru interesele lor,un astfel de popular era Caius Julius Cezar ce s-a folosit de plebee pentru a se face remarcat pe scena politicii române. În adiție la țintele lor politice, optimații se opuneau extinderii cetățeniei române în dincolo de granițele Italiei (și chiar s-au opus acordării cetățeniei majorității italienilor)aceștia încercând să urmeze calea strămoșilor (moș maiorum) . Favorizau în general interesele ridicate, opunându-se expansiunii culturii elene în societatea română și
Optimates () [Corola-website/Science/299489_a_300818]
-
culturii elene în societatea română și au lucrat din greu pentru a furniza pământuri soldaților ieșiți din activitate (din moment ce ei considerau că soldații fericiți erau mai puțin dispuși să se ridice împotriva guvernării și să se alăture generărilor revoltați). Cauza optimaților și-a atins piscul sub dictatură lui Lucius Cornelius Sulla Felix (81 î.Hr.-79 î.Hr.). În timpul domniei sale, aproape toată puterea Adunărilor le-a fost înlăturata, numărul de membri al Senatului s-a ridicat de la 300 la 600, mii de soldați
Optimates () [Corola-website/Science/299489_a_300818]
-
fost executați prin listele de proscriere. Însă, după demisia lui Sulla și moartea ulterioară, multe dintre politicile acestora au fost inversate gradual, în special în primul consulat al lui Crassus și Pompei cel Mare. În afara lui Cicero și Sulla, alți optimați notabili au fost Cato cel Bătrân și Cato cel Tânăr, Titus Annius Milo(protejatul lui Cicero), Marcus Junius Brutus(fiul adoptat a lui Cezar) și (excluzând perioadă Triumviratului), Pompei.
Optimates () [Corola-website/Science/299489_a_300818]
-
pentru desfătările și belșugul altora. Sunt numiți „stăpânii întregii lumi”, dar ei n-au nici măcar o bradză de pământ al lor.”" El a fost ucis, împreună cu mulți dintre suporterii lui, de către membrii Senatului roman și susținători ai fracțiunii conservatoare a Optimaților.
Tiberius Gracchus () [Corola-website/Science/321193_a_322522]
-
a fost un general și om de stat roman. Fiu al lui Gnaeus Pompeius Strabo, reprezentant al unei familii senatoriale, Pompei se afirmă în viața politică după debarcarea lui Sullla în sudul Italiei și reizbucnirea războiului civil dintre populari și optimați. La începutul anului 83 î.Hr. reușește să recruteze 3 legiuni cu care contribuie la victoria optimaților. Căsătorit cu Aemilia, fiica vitregă a lui Sulla, Pompei este trimis în Sicilia, apoi în Africa de Nord pentru a lichida ultimele rezistențe ale popularilor. Din
Cneus Pompeius Magnus () [Corola-website/Science/298616_a_299945]
-
al unei familii senatoriale, Pompei se afirmă în viața politică după debarcarea lui Sullla în sudul Italiei și reizbucnirea războiului civil dintre populari și optimați. La începutul anului 83 î.Hr. reușește să recruteze 3 legiuni cu care contribuie la victoria optimaților. Căsătorit cu Aemilia, fiica vitregă a lui Sulla, Pompei este trimis în Sicilia, apoi în Africa de Nord pentru a lichida ultimele rezistențe ale popularilor. Din 76 î.Hr. duce lupte grele în Spania împotriva lui Sertorius. Revenit în Italia, înfrânge în 71
Cneus Pompeius Magnus () [Corola-website/Science/298616_a_299945]
-
mult, Cezar s-a recăsătorit în 67 î.Hr., din interes politic. Însă, de această dată, a ales o unire ciudată. Noua lui soție, Pompeia, era nepoata lui Sulla și fiica lui Quintus Pompei. Deși părea a se fi alăturat senatorilor "optimați", celelalte acțiuni ale lui Cezar aveau puțin de-a face cu politica conservatoare și și-a continuat drumul spre sprijinirea politicii grupului numit "populares". Caesar a sprijinit "Lex Gabinia", care îi oferea lui Pompei puteri nelimitate în soluționarea problemelor cu
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
a face cu politica conservatoare și și-a continuat drumul spre sprijinirea politicii grupului numit "populares". Caesar a sprijinit "Lex Gabinia", care îi oferea lui Pompei puteri nelimitate în soluționarea problemelor cu pirații cilicieni. Mai târziu, în fața asprei rezistențe a "optimaților", Caesar a sprijinit "Lex Manilia", care îi oferea lui Pompei comanda militară unică a forțelor romane din est în războaiele împotriva lui Mithridate al VI-lea Eupator. Buna relație întreținută cu marele general Pompei i-a fost de folos lui
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
tânăr. Sprijinul acordat de Crassus a făcut întreaga sarcină realizabilă pentru Caesar În acest timp, Caesar și-a continuat cariera judiciară până în clipa alegerii sale, în 65 î.Hr., ca edil ("curule aedile"), alături de Bibulus, un tânăr rival, membru al facțiunii "optimaților". Poziția de magistrat a fost următorul pas în cursus honorum, ea dovedindu-se o mare oportunitate pentru maestrul publicului roman. "Edilii curule" erau responsabili de astfel de îndatoriri publice precum construirea și îngrijirea templelor, clădirilor publice, traficului și alte aspecte
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
și a câștigat alegerile pentru postul de pretor urban, în anul 62 î.Hr.. Înainte să se fi instalat în noul său post, s-a declanșat Conspirația lui Catilina, care l-a pus pe Caesar din nou în conflict direct cu "optimații". Lucius Sergius Catilina, de două ori candidat la postul de consul, se confrunta cu acuzații de planificare a răsturnării republicii prin rebeliune armată. Vina lui Catilina era însă controversată. La alegerile de al finele anului 63 î.Hr., Marcus Tullius Cicero
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
a cauzat lui Cezar nici un dezavantaj de durată. În anii următori, Caesar a început un mandat ca pretor urban. Din această poziție de elită și-a promovat încă o dată politica "populares". A cerut un cont destinat restaurării capitalei, pe care "optimații" i l-au refuzat. Fără succes în această încercare, Caesar i-a întărit coaliția cu Pompei, care urma să se întoarcă curând la Roma din campaniile sale în est. Întoarcerea lui Pompei i-a neliniștit pe "optimați", care se temeau
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
capitalei, pe care "optimații" i l-au refuzat. Fără succes în această încercare, Caesar i-a întărit coaliția cu Pompei, care urma să se întoarcă curând la Roma din campaniile sale în est. Întoarcerea lui Pompei i-a neliniștit pe "optimați", care se temeau de un marș în stilul lui Sulla asupra Romei și de instaurarea dictaturii. Aveau nevoie să prezinte orașul și împrejurimile sale ca mediu stabil, lipsit de nevoia „ordinii restauratoare“ a lui Pompei. Aliatul lui Pompei, Caecilius Metellus
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
a fi un triumf roman eligibil. Caesar se afla în fața unei dileme. Dorea să candideze pentru postul de consul în 59 î.Hr. și pentru aceasta trebuia să fie prezent în Roma, dar voia să primească totodată onorul pentru un triumf. Optimații au folosit această dilemă împotriva sa, forțându-l să aștepte la porțile orașului, până când avea să i se confirme triumful. Întârzierea avea să îl coste pe Caesar ocazia de a candida în alegerile pentru postul de consul și l-a
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
Cezar în rândul plebeilor și reputația sa, cu averea și influența asupra plutocrației marilor comiși de care dispunea Crassus, alături de reputația militară, averea și influența senatorială ale lui Pompei. Cu ajutorul acestora, Cezar a câșigat cu ușurință poziția de consul, însă Optimații au reușit alegerea fostului co-edil a lui Cezar, Marcus Calpurnius Bibulus, în poziția de consul junior. Odată instalat în funcție, în 59 î.Hr., primul obiectiv din agenda lui Cezar l-a reprezentat crearea unei legi care stipula ca toate dezbaterile
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]