1,225 matches
-
pentru Domnia Sa în Teatru și consideră chiar, că a fost o greașeală din partea ei, plecarea din Teatru , lăsându-l pe regizorul Anatol Pânzaru singir, în noua luptă. Lidia Noroc -Pînzaru este și a fost cel mai preferat actor al multor orășeni, Om cu poziție activă în viață. A activat la Teatrul “Vasile Alecsandri “ 33 de ani, ani de zbucium și fericire, anii lui Dumnezeu, am relatat în interviu. Nu a acceptat imediat propunerea de a -și încerca puterile în funcție de șef al
ARTISTA EMERITĂ A REPUBLICII MOLDOVA, DOAMNA LIDIA NOROC-PÎNZARU, MUZĂ A UNEI DINASTII DE ACTORI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 by http://confluente.ro/lilia_manole_1469213993.html [Corola-blog/BlogPost/353363_a_354692]
-
Prin Ultimatul din 26 Iunie 1940 sovieticii au impus României cedarea Basarabiei în numai trei zile. Aflat la Sadova la familia inginerul silvic Metodiu Ionescu prietenă cu părinții lui, Sorin Ullea a fost martor la groaza care a cuprins țara: „Orășeni cu figuri descompuse, unii reușind să fugă, alții nu; gări în haos indescriptibil, cu plânsete și țipete isterizate; familii rupte în două, și-n patru. Numai țăranii - tot țăranii! - , cu disperare mută în priviri, căci știau ce-i așteaptă, au
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1496253549.html [Corola-blog/BlogPost/383054_a_384383]
-
Acesta l-a oprit pe Leon și i-a spus: - Am auzit că ai adus spre vînzare ochelari la modă din care doresc și eu să cumpăr o pereche. Ce dacă sunt țăran? Vreau și eu să arăt ca un orășean. - Cum să nu, vecine? Nu sunt eu acela care vă țin la curent prin eșantioanele mele cu ultimele noutăți? Deschise valiza și-i arătă câteva modele noi. Cred că aceștia ți se vor potrivi. Au un format deosebit, cu sticlele
OCHELARII de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/berthold_aberman_1420092402.html [Corola-blog/BlogPost/361130_a_362459]
-
din clădirea înaltă, deschidea porțile de fier, si pleca, visând, mai departe, repetând, ca un copil, visul de odinioară: “Mașină! Mașină! Mașină!” Și eu visez. Să călătoresc de la oraș, la sat, cu o mașină. Și înapoi. Și nu numai eu. Orășenii să se bucure de frumusețea satelor, si sătenii, de ale orașelor. Privesc departe. Departe. Până la capătul capătului. Când toate resursele Planetei se vor termina. Nu mă interesează cataclismele naturale. Cele cosmice. Ele sunt mai presus de voință mea. Care este
Liviu Florian Jianu: Midnight caller by http://revistaderecenzii.ro/liviu-florian-jianu-midnight-caller/ [Corola-blog/BlogPost/339337_a_340666]
-
Și câte altele nu făcea ca să nu se expună spolierii grețoase de care era amenințat. Reazemul unic în vremurile acelea îl găsise în credința nestrămutată că au să vină ei, americanii și-o să-și ia înapoi pământul. Și după ce devenise orășean pârât cum glumea, tot cu ochii pe cer stătea, neclintit în ideea sosirii avioanelor americane izbăvitoare. Credința asta nu-l împiedica să citească ziarele, să asculte știrile Europei Libere și să înțeleagă ce fac cei din Occident, și, în special
CAPITOLUL 2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1447571738.html [Corola-blog/BlogPost/342853_a_344182]
-
Securiști deghizați trăgând cu urechea, golani care se îndreaptă spre părcuțelul de roșcovi din fața pieții în căutarea acoliților sau a unui joc de barbut, cu alte cuvinte, o lume dispărută pentru totdeauna.” O lume hibrid, cu oameni nici țărani, nici orășeni, încercând să se adapteze noilor tentații urbane, dar, pe de altă parte, neputându-se dezlipi total de sat, de munca agricolă și de mentalitățile rurale. O lume în plină devenire socială și politică. O scriitură densă, analitică, impregnată cu descrieri
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Calator_pe_meridiane_launtr_cezarina_adamescu_1383944526.html [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
Doamne miluiește!” Această minune mare și infricasatoare, care întrece orice cuvânt, mai presus de minte și de cugetare, a fost văzută nu de doi sau trei, nici de puțini oameni ușor de numărat, ci a fost văzută de întreaga biserică, orășeni și săteni, băștinași și străini, toți cât merg pe uscat și câți călătoresc pe mare..... stăpânitori și puternici. Unii strigau: “ Doamne miluiește!” Alții lăudau pe Domnul în alt chip. Cu toți însă mulțumeau Lui Dumnezeu pentru minunile Lui nepovestite și
LIVADA DUHOVNICEASCA (26) de ION UNTARU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Ioan_evcrata_livada_duhovnic_ion_untaru_1381544469.html [Corola-blog/BlogPost/352430_a_353759]
-
-l hrănești și pe el. Altfel nu capeți lopata sau fierul de plug fără de care pământul nu se lasă lucrat. Azi trăiești ceva mai bine. Ai curent electric, frigider și chiar apă curentă. Pentru ca să le obții trebuie să dai păpică orășenilor care le produc. Pământul, sărmanul, este același dar trebuie să hrănească mult mai mulți oameni. Dumnezeu îți cere să produci mai mult. Dar tot numai 2 mâini am. Cu ce Doamne să fac mai mult? Da! Dacă lucrezi singur. Dumnezeu
CU DUMNEZEU ÎNAINTE. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 by http://confluente.ro/Emil_wagner_1400166596.html [Corola-blog/BlogPost/350731_a_352060]
-
cu gesturi ritualice niște hârtii de împachetat îndelung reciclate și, în timp ce Adi îi explică scopul vizitei noastre, iar el se preface că a înțeles spunând: „las’ că nu-i bai avem de toate și vă dăm ca să vedeți și dumneavoastră orășenii că noi la stână păstrăm sfintele obiceiuri rămase din moșii și strămoșii noștri, hă, hă, hă!” Pe mine unul, țuica, groaza, drumul și perspectivele mă aruncaseră în abulic unde și rămăsesem, destul de fericit. Cristi însă, fire profund meditativă, se joacă
EXPEDIŢIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Expeditia_mihai_batog_bujenita_1349252093.html [Corola-blog/BlogPost/343881_a_345210]
-
elevă de-a mea. Nu l-am iubit tare, tare pe “mire”, dar nici comod nu mi-a fost să stau la masă cu mama lui, cu fratele lui, cu rudele și prietenii apropiați. “Voi sunteți ai mei!” mai zicea orășeanul, când fugea de vreo horă sau de vreun joc de doi, lăsând mireasa în seama consătenilor ei. Povești cu dentista, ar fi fost prea mult! Ne-am așezat la masă. Mă cunoaște destul de bine ca să-mi interpreteze culoarea din obraji
UN MĂRŢIŞOR, DE DOR de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 by http://confluente.ro/Un_martisor_de_dor_corina_lucia_costea_1330446651.html [Corola-blog/BlogPost/346855_a_348184]
-
să le dăm speranță, curaj și încredere tinerilor. Mă uit la ei când merg prin sate și-i văd ca pe niște oi rătăcite, au făcut școala și nu mai știu ce să facă cu ea, au îmbrăcat haina de orășean și acum nu pot să îmbrace hainele de țăran. Trebuie să le redăm speranța în viitor. Viața omului se împarte în trei etape: copilăria, tinerețea împreună cu bărbăția și bătrânețea. Lumea, deși aceeași, este văzută de fiecare dată în alte culori
UN GÂND DE RECUNOŞTINŢĂ ŞI PREŢUIRE LA CEAS ANIVERSAR – ÎNALTPREASFINŢIA SA IUSTINIAN CHIRA LA ÎMPLINIREA A NOUĂZECI ŞI CINCI DE ANI DE VIAŢĂ PĂMÂNTEASCĂ, SLUJITOARE ŞI PILDUITOARE. de STELIAN GOMBOŞ by http://confluente.ro/stelian_gombos_1463982795.html [Corola-blog/BlogPost/382156_a_383485]
-
anul 1368, conținutul lui a trebuit să fie cunoscut de către vameșii de la Rucăr . În zona orașului Câmpulung se găsesc mai multe mărturii că unele privilegii acordate acestora orașului datau încă din anul 1215, de pe vremea lui Radu Negru voievod: "... Așijderea orășenii cămpulungeni să nu dea vamă din ce vor vinde, să scrie în hrisov, după cum au fost iertați de răposatul Radu voievod, cănd au fost leatul 6723 (1215). Așa se scrie și pe Crucea de piatră existentă și astăzi în piața
ŞTIINŢA DE CARTE LA RUCĂR ÎN SEC. XIV-XVI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Stiinta_de_carte_la_rucar_in_sec_xiv_xvi.html [Corola-blog/BlogPost/340803_a_342132]
-
și noi din întâmplare și neplanificat (că ăstea nu prea ies bine!), nicodată o clipă cu intensitate și eliberatoare (carpe diem-ul nostru la tinerețe erau „joile tineretului”, câte-un bal unde nefiind „nici cai, nici măgari” (adică nici țărani nici orășeni, le încurcam rău, hora la joc mai mult o simulam, brâulețul, jocul de doi, „sărba” (în căruță, era să zic, mușcă-ți limba!) se perindau prin fața noastră și noi îi eram nici măcar fideli privitori, se lipeau de noi precum cocoșatul
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 by http://confluente.ro/Jurnalul_unui_om_neinsemnat_iv_fragmente_.html [Corola-blog/BlogPost/367388_a_368717]
-
de zestre mai scot câte o casetă cu materiale culese de la bătrânii care nu mai sunt azi, de unde mă inspir și-mi lucrez repertoriul. Care sunt celelalte izvoare de inspirație? Mă inspir din viața omului de la țară, dar și a orășeanului, observându-i pe unii și pe ceilalți la petreceri, în stările sufletești de voie bună. Fiecare cântec poartă o poveste în care ascultătorii se regăsesc, bucurându-mă tare mult atunci când îmi spun cu sinceritate că agreează stilul și interpretarea mea
MARIA TĂTARU. CONVERSAŢIE CU DOMINANTELE MIRAREA ŞI SINCERITATEA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1474712642.html [Corola-blog/BlogPost/373892_a_375221]
-
funcție, ci poporul însuși, omul român. Pentru toată lumea, țăran e sinonim cu Român, pe când orășan nu, ba în general dimpotrivă, mai cu seamă în ochii țăranului. Țăranul a rămas Român și sub barbarii cei vechi și sub cotropitorii ceilalți; înschimb orășenii s’au cam arătat Ilirci cu Thrcii, Greci cu fanarioții, Ruși cu Muscalii, Nemți cu Austriecii, până să devină Români sută în sută, sub Români. Nu știu când a apărut în istorie țăranul așa cum îl definește știința de azi, adică
Liviu Rebreanu: Laudă țăranului român. Discurs de primire la Academia Română by http://revistaderecenzii.ro/liviu-rebreanu-lauda-taranului-roman-discurs-de-primire-la-academia-romana/ [Corola-blog/BlogPost/339319_a_340648]
-
nu-știu-reghiment». Nu însemnează aceasta că țăranul român e incapabil să învețe o limbă străină, ci numai că ține mai presus de orice la graiul lui strămoșesc. Cât talent și mai ales câtă predilecție au Românii pentru limbile străine, o dovedesc orășenii și surtucarii noștri de toate categoriile cari, și azi, ca totdeauna, se cred mai subțiri și mai cultivați dacă vorbesc, de cele mai multe ori prost, orice altă limbă, numai străină să fie ... Precum și-a păstrat limba, tot astfel a păstrat
Liviu Rebreanu: Laudă țăranului român. Discurs de primire la Academia Română by http://revistaderecenzii.ro/liviu-rebreanu-lauda-taranului-roman-discurs-de-primire-la-academia-romana/ [Corola-blog/BlogPost/339319_a_340648]
-
numai sarcini și fraze goale. Țăranul e serios și naiv, orășanul e ironic și sceptic. Poate de aceea țăranul n’are încredere în orășan, iar orășanului i-e rușine de țăran, când nu-i e frică. Și totuși emanciparea țăranilor, orășenii au propovăduit-o, și au realizat-o. Revoluțiile noastre, mai mult gălăgioase decât sângeroase, s’au făcut toate de sus în jos, până la exproprierea latifundiilor și împroprietărirea țăranilor. Țăranul însuși, incapabil de a se organiza și de-a iniția răsturnări
Liviu Rebreanu: Laudă țăranului român. Discurs de primire la Academia Română by http://revistaderecenzii.ro/liviu-rebreanu-lauda-taranului-roman-discurs-de-primire-la-academia-romana/ [Corola-blog/BlogPost/339319_a_340648]
-
pentru țărani, căci țăranii nu citesc și nici nu vor citi cărți literare. Țăranul își face singur literatura pe care o poftește inima lui, cum își confecționează cele trebuincioase pentru trupul și sufletul său. Cărțile cu țărani le citesc numai orășenii, ca și pe celelalte. Țăranul, prin firea lucrurilor, nu poate fi consumator, ci doar subiect de literatură. Orașul însă trebue să fie pătruns și el de duhul pământului și al sufletului românesc. Glasul pământului trebue să fie auzit și înțeles
Liviu Rebreanu: Laudă țăranului român. Discurs de primire la Academia Română by http://revistaderecenzii.ro/liviu-rebreanu-lauda-taranului-roman-discurs-de-primire-la-academia-romana/ [Corola-blog/BlogPost/339319_a_340648]
-
pe celelalte. Țăranul, prin firea lucrurilor, nu poate fi consumator, ci doar subiect de literatură. Orașul însă trebue să fie pătruns și el de duhul pământului și al sufletului românesc. Glasul pământului trebue să fie auzit și înțeles și de orășeni pentru a deveni marea lege a neamului pe care nimeni să n’o mai înfrângă și nici să n’o nesocotească. Intre sat și oraș trebue să se creeze simbioza care să potențeze toate puterile creatoare. Numai simbioza aceasta va
Liviu Rebreanu: Laudă țăranului român. Discurs de primire la Academia Română by http://revistaderecenzii.ro/liviu-rebreanu-lauda-taranului-roman-discurs-de-primire-la-academia-romana/ [Corola-blog/BlogPost/339319_a_340648]
-
fost inaugurată, în stadiul final (cel de-al doilea corp) la data de 8 mai 1932, a fost, o bună bucată de vreme, sediul instituțiilor culturale ale Sucevei: Biblioteca Centrală, Muzeul Orașului Suceava și Muzeul Porumbescu, Școala Română și Însoțirea orășenilor români, Cazinoul funcționarilor români. Format din două corpuri, primul ridicat la începutul veacului trecut, cel de-al doilea realizat între anii 1926-1932, în plină criză economică, imobilul Casei Naționale, construit în stil clasic, cu plan dreptunghiular, pe trei nivele, cu
RECVIEM PENTRU CASA NAŢIONALĂ DIN SUCEAVA de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 by http://confluente.ro/Recviem_pentru_casa_nationala_din_suceava.html [Corola-blog/BlogPost/349566_a_350895]
-
cântat prohodirea de către un sobor de preoți în frunte cu preotul Bărcănescu, ,,în al cărui cântec se vedea durerea pentru pierderea unuia dintre cei mai buni prieteni”. Lăcașul bisericii, curtea și împrejurimile erau înțesate de lume: ziariști, intelectuali, profesori, studenți, orășeni, etc. O durere cumplită cuprinsese întreaga adunare. Corpul poetului era întins pe catafalc, avea ,,mustața neagră și barba neagră și puțin crescută”, ,,...capul și aproape fruntea întreagă îi erau învelite într-un bandaj negru” Catafalcul era înconjurat de coroanele ziarelor
MOARTEA POEŢILOR DRAGI- EMINESCU ŞI VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 by http://confluente.ro/Moartea_poetilor_dragi_emine_ion_ionescu_bucovu_1370958254.html [Corola-blog/BlogPost/363379_a_364708]
-
a dricului tras de cai se observă mergând pe jos Mihail Kogălniceanu, Toderiță Roseti( fratele Elenei Cuza), Titu Maiorescu, Lascăr Catargiu, gazetarul Grigore Ventura, Traian Demetrescu, nedespărțitul prieten, Alexandru Chibici- Râvneanu, doctorul Ion Neagoe, tineri studenți, intelectuali, profesori universitari, elevi, orășeni. În fața statuilor lui Eliade Rădulescu și Mihai Viteazu sunt înfățișați numeroși elevi și studenți cu capul descoperit, aduși de dascalii lor. În fața Universității profesorul Dimitrie August Laurian a ținut o cuvântare care a omagiat în cuvinte vibrante viața poetului, după
MOARTEA POEŢILOR DRAGI- EMINESCU ŞI VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 by http://confluente.ro/Moartea_poetilor_dragi_emine_ion_ionescu_bucovu_1370958254.html [Corola-blog/BlogPost/363379_a_364708]
-
PEAGU - "Cu capra prin București" (povestiri umoristice). Iată ce spune critica literară despre povestirile umoristice ale povestitorului bucureștean: „Ce-ați zice să vedeți pe Bulevardul Magheru din București, un țăran cu pălărie de paie, plimbînd de lesă o capră, așa cum orășenii (în special doamnele) plimbă câinii. Vă închipuiți ce tărășenie ar ieși dacă un Rotweiler ori un Ciobănesc german ar lătra capra iar aceasta ar încerca să-i împungă cu coarnele pe agresorii canini, și ce efort ar depune stăpânii patrupedelor
COLECŢIA EPOSS, A EDITURII ARMONII CULTURALE, ANUNŢĂ O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALĂ: GEORGE PEAGU- CU CAPRA PRIN BUCUREŞTI (POVESTIRI UMORISTICE) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Colectia_eposs_a_editurii_armonii_culturale_anunta_o_noua_aparitie_editoriala_george_peagu_cu_capra_prin_bucuresti_.html [Corola-blog/BlogPost/357398_a_358727]
-
să-și atârne de ureche aur sau ditamai bolovani, cică diamante. Există îndeletniciri absolut necesare. De exemplu dacă nu ar exista fabrici de condiționare a laptelui, acest produs natural indispensabil, în special copiilor, nu ar mai putea apare în frigiderele orășenilor. Laptele este perisabil și nu rezistă transportului din Chile situat la marginea lumii la București. De ce este adus tocmai din Chile și nu din Chitila este un secret bine păzit al industriei și comerțului uman. Oare Dumnezeul în știe și
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 7 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Emil_wagner_1398681077.html [Corola-blog/BlogPost/347988_a_349317]
-
și la înmormântări. Bineînțeles la tribună au fost instalați invitații de bază: Ministresa, Deputatul Lăptaru, Prefectul (tot P.O.P.-ist), Directorul Tochitoriei (ce a mai rămas din ea), Popa Sisoe, Diacul, Șeful de Post...În jur, o grămadă de orășeni gură-cască, aduși de Primar. Unii se îmbrăcaseră în costume naționale rămase de la bătrâni. Popa și Diacul au celebrat o scurtă ceremonie tradițională, ca la orice inaugurare. După ce fanfara a cântat imnul orașului, o prelucrare a profesorului de muzică de la Gimnaziu
PRIMARUL DIN ORGHIEŞTI de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 by http://confluente.ro/aurel_lucian_chira_1464857228.html [Corola-blog/BlogPost/378828_a_380157]