93 matches
-
ceva apropiat de nihilismul pur mereologic este Peter Unger, în lucrările sale "Nu există lucruri obișnuite" și "Eu nu exist". Nihilismul parțial: Unii filosofi susțin că numai obiecte de un anumit tip au părți componente. O astfel de poziție este Organicismul, care consideră că ființele vii sunt compozite (adică obiecte care au părți componente) și, prin urmare, există, dar nu există alte obiecte cu părți componente, precum și toate celelalte obiecte pe care le considerăm compozite (de exemplu, scaune, planete, etc ) prin
Nihilism () [Corola-website/Science/306578_a_307907]
-
a frontului larg liberal-democrat, cu unele tendințe care sunt uneori socialiste, alteori religioase”. "Volya Rossii" și-a declarat sprijinul pentru „socialismul moral”, bazându-se pe „activitatea spontană și creativitatea maselor”. În timp ce grupul emigranților se aduna în jurul ideilor lui Slonim despre organicismul rus și federalismul post-imperial, el a respins, de asemenea, cu fermitate exprimarea naționalismului rus, care prevedea o Rusie ce respingea „orice diferențe de credință, rasă sau religie”. Slonim însuși era un adversar cunoscut al eurasianismului și teoriilor excepționalismului rus, care
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
tendențială”: „A particularly proper concept used to describe the process of modernization in Romania is the one of ― ”tendentious modernity”, as defined by Constantin Schifirneț.” El constată că dezvoltarea modernă a societății românești a fost și este studiată după paradigma organicismului sociologic care o concepe ca proces de trecere de la societatea premodernă la una modernă. Modernitatea occidentală s-a produs ca o consecință a schimbărilor radicale derivate de procesele de industrializare, raționalizare, constituirea statului național, diferențierea între sfera publică și sfera
Constantin Schifirneț () [Corola-website/Science/311007_a_312336]
-
la ansamblurile teoretice a fost etichetată ulterior ca "holistă sau corporatistă"47. În plus, o analiză evoluționistă a schimbării conceptuale, realizată într-o manieră similară modelului propus de Stephen Toulmin 48, poate releva cu ușurință influența pe care istoricismul și organicismul secolului al XIX-lea au avut-o asupra holismului lui Duhem. Concepția lui Duhem a avut o notorietate limitată până la mijlocul secolului trecut, când Quine o menționează în "Două dogme ale empirismului"49. Acest articol reprezintă un adevărat "nod evolutiv
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
orice rațiune integratoare. De aici până la a nega statutul conceptual al termenului societate nu a mai fost decât un pas. În privința celeilalte instanțe de caracterizare, cea a integrării funcționale a societății, sociologia, mai ales cea funcționalistă, s-a preocupat de organicismul componentelor sociale, de modurile de conservare a ordinii sociale prin integrarea, diferențierea, întâmpinarea și reproducerea cerințelor funcționale. Societatea era concepută funcționalist ca o comunitate de valori culturale ce ar fi exprimate în forma unor norme și roluri sociale pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
been recently pointed out8. However, we must articulate this assimilation în some successive passage, and the first step consists în materialising that organicistic metaphor that we have previously seen growing. There is a double vector în the translation from spiritual organicism to secular organicism: the former is founded on the marriage metaphor. This theological-juridical metaphor identifies the monarch aș the prelate to a groom who marriages the mystical body of which he is part. În particular, Luca da Penne, under Andrea
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
out8. However, we must articulate this assimilation în some successive passage, and the first step consists în materialising that organicistic metaphor that we have previously seen growing. There is a double vector în the translation from spiritual organicism to secular organicism: the former is founded on the marriage metaphor. This theological-juridical metaphor identifies the monarch aș the prelate to a groom who marriages the mystical body of which he is part. În particular, Luca da Penne, under Andrea d'Isernia's
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
mentioned în other parts, of the two bodies of the king, which was the true absolute foundation of the absolute State, i.e. the baroque theological-political State, finally muscled în through this gash11. The other vector of the passage from spiritual organicism to political organicism is that of the comparison of the Pontiff first and of the Sovereign later, to the Christ. Again, Luca da Penne maintains that "aș men are spiritually reunited în the spiritual body whose head is the Christ
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
parts, of the two bodies of the king, which was the true absolute foundation of the absolute State, i.e. the baroque theological-political State, finally muscled în through this gash11. The other vector of the passage from spiritual organicism to political organicism is that of the comparison of the Pontiff first and of the Sovereign later, to the Christ. Again, Luca da Penne maintains that "aș men are spiritually reunited în the spiritual body whose head is the Christ..., șo, men are
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
teme cu caracter peren și universal. Programul său de impunere a identității noastre spirituale în universalitate își păstrează intrinsec valabilitatea. Conturarea unui tablou al gândirii eminesciene demonstrează că el acționa în conformitate cu imperativele sale endemice, neploconindu-se în fața ideilor de-a gata. Organicismul lui are în vedere regenerarea spirituală și materială pornind de la temeiurile noastre ontice și istorice. Cultivator al antitezelor, el vede în dinamica lor o rezolvare rodnică, specifică scindării omului modern. Depășindu-și înaintașii, dar nefiind în dezacord substanțial cu Kant
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
demarcare clară între transparența deschisă a întregului, care înglobează, apropie și armonizează diferențele, și opacitatea părții închise, criticiste, înverșunate, exclusiviste. Pe o latură se află iubirea integratoare din treimea creștină, terțul inclus, timpul kairotic al arhetipului, al mitului eternei reîntoarceri, organicismul istoric, identitatea națională, canonul eminescian, România profundă, poporul român, istoria românilor, intelectualii care se raportează la un destin (al Patriei ori al vocației proprii) în absolut, pe cealaltă se regăsesc: Demiurgul cel Rău (antiteza Dumnezeului treimic), terțul exclus, timpul linear
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
demagogiei și că opera dramaturgului este "cea dintâi creație majoră a eminescianismului" (p. 23). Mai plastic spus, "atât Caragiale, cât și Eminescu au văzut, unul dezastrul și celălalt comicul grotesc, din optimismul lui Cațavencu" (p. 58). Este memorabilă respingerea tezei organicismului concepției lui Eminescu asupra societății, cu argumentul, sprijinit pe texte, că "poetul nu se arată nicidecum partizan al statului natural, recte al conservatorilor" (p. 56). Edificatoare este și lămurirea caracterului "reacționar" al concepției asupra societății a lui Eminescu, ca atitudine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
bucătari/îngrijitori la creșe, grădinițe, cămine sau spitale furau alimente en gros și en detail, pe sistem căpușă, însă numai cei „cu spate”, colaboratorii nu erau prinși/condamnați. Rolul relațiilor de familie în aprovizionare (și în toate!) era esențial, un organicism neotribal, mafiot, de clan. Solidaritatea în vederea aprovizionării funcționa... Rolul „binefăcătorilor” merită însă o atenție aparte. Eu, unul, aveam câteva rude prin alianță bine plasate, desigur, securiste, unele cu poziții în comerțul de stat (mari restaurante), mai erau și „prietenii de
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
să mă refer, ci la numeroasele interpretări (nu doar la cele legate de imaginar, imaginație, imagine) care au fost motorul multor texte romantice de mare suflu. Obiectul artistic numit natură În scrierile romantice este o chestiune de interpretare prin imaginare. Organicismul romantic e acum Împrăștiat În bucățele de substanță „esențialistă”, și cred că, din lecția romantică, ceea ce s-ar potrivi pentru această seară ar fi fragmentul, fragmentariul, fragmentaritatea. Trupul lui Osiris, al lui Orfeu a fost sfâșiat. Este de observat că
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
se știe, exemplele Rusiei și Japoniei, țări care deveniseră moderne prin „imitație”. Pragmatismul imitației lovinesciene nu eluda Însă punctul nodal al civilizației românești, faptul că aceasta conținea „forțe reacționare” care se opuneau modernizării. Viziunea lovinesciană transferă opoziția maioresciană generată de organicismul romantic Într-o dialectică a modernului și premodernului, o confruntare În care modernul poate ieși Învingător. Ceea ce s-ar fi petrecut probabil mai târziu, În absența impactului stalinizării și sovietizării, În cazul coagulării unei culturi care să nu fie „organică
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
să construiască modele pentru predicția emoțiilor. 1.6. Abordarea biosocială versus abordarea social construcționistă a emoțiilor. O problemă de mare interes în sociologia emoțiilor o constituie determinarea influenței factorilor fiziologici în producerea fenomenului. Este o problemă mai generală a sociologiei (organicismul versus sociologismulă. Dezbaterea asupra acestei probleme a renăscut odată cu apariția sociobiologiei (Wilson, 1975Ă. Nimeni nu se îndoiește că emoțiile au un substrat biologic; probleme apar când se pune întrebarea cât de important este acest substrat. Experimentele lui Stanley Schachter și
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
proporții a avut loc în 1867-1868, odată cu apariția articolului Dreptul public al românilor și școala lui Barnuțiu (tipărit separat în 1868 și inclus în volume cu titlul Contra școalei Barnuțiu). Adversar, prin temperament și formație, al oricăror excese, adept al organicismului și al sistemelor filosofice pozitiviste și criticiste, M. a condamnat cu duritate șovinismul și demagogia, pe care le considera responsabile de impasul culturii române, la temelia căreia socotea că s-ar afla așezat „neadevărul”. Rădăcinile acestei situații le găsește în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
stoicilor, este atenuarea și atât cât este cu putință chiar înlăturarea durerii, gânditorul creștin va afirma, dimpotrivă, că durerea ține de condiția omului și că ea va trebui să fie valorificată în vederea mântuirii sale. Corolarul politic al acestei viziuni este organicismul, colectivismul și naționalismul autarhic. De pe pozițiile ortodoxismului, Ionescu denunța cu violență orientarea democratică și cosmopolită a luminării și a liberalismului occidental. Pentru ca rezultate să fie obținute ar trebui ca în același timp lupta aceasta antimasonică să fie purtată împotriva individualismului
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a urmat cursul conceptului organicist germanic, dar colorat oriental. Este o clasificare abuzivă, atrage atenția Alain Dieckhoff, menită să legitimeze naționalismul vestic în fața celui estic. Ea ignoră atât raționalismul politic german al lui Hegel și al urmașilor săi, cât și organicismul cultural francez al lui Maurice Barrès și Charles Maurras. Nu se poate susține că "naționalismul oriental" este exclusiv cultural, iar cel occidental doar politic. Pe de altă parte, holismul lui Herder nu neagă individualismul. Departajarea între "cosmopoliți" (occidentalii) și "naționali
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
se afirmă fără a se osteni să se întemeieze"193. Numai că o lume care nu se întemeiază în transparența energiilor divine, nu durează, căzând pradă entropiei. După un ocol atât de specios, chiar și Rorty se apropie de sănătosul organicism eminescian și de lumea ca unitate dialogică din teologia Părintelui Stăniloae. Spre deosebire de acestea, însă, sublimul postmodernist al lui Lyotard este anemic și teoretic, deci utopic, fiind lipsit de realismul transcendenței creștine. Acești gânditori, saturați de raționamente, au rămas cu prejudecata
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ne pune pe gânduri și ne face să credem că ori postmodernismul occidental a fost altceva decât a ajuns el pe malurile Dâmboviței, ori Ihab Hassan deja gândea transmodernist, dat fiind că postmodernismul, la noi, e perceput nu sub semnul organicismului, ci al sincronismului producător de forme fără fond. După Malcolm Bradbury, schimbarea spre postmodernism s-a produs odată cu mișcarea "tinerilor furioși" din Anglia, la începutul anilor '60, trecând prin Doris Lessing și John Fawles, care au experimentat tradiția romanului englez
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Aceste societăți s-au trezit, de fapt, sub fenomenul unei sincronizări producătoare de forme fără fond, similare cu cele analizate de T. Maiorescu și de Eminescu în a doua jumătate a secolului al XIX-lea românesc. Ziauddin Sardar invocă lipsa organicismului, despre care ne avertiza și Eminescu, la vremea lui, dat fiind zice contemporanul nostru că modernizarea s-a produs "pe de-a-ntregul, în afara societăților tradiționale". În asemenea condiții, tradiționaliștii islamici au perceput modernizarea "ca pe un atac violent la istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ale poeticii romanești a secolului al XX-lea. Tipologic, prozatorul aparține categoriei creatorilor rurali în literatură, a acelora care cred că „veșnicia s-a născut la sat”, cum spunea Lucian Blaga. Or, universul rural există sub semnul naturalului, al organicului. Organicismul se comunică și ideilor despre artă. D. cultivă o frază articulată după legile naturalului, simplității și ale tăcerii semnificative. Ea trebuie auzită, stângăcia expresivă poartă pecetea ingenuității și rostirii disimulate, ocolite, țărănești. Pe de altă parte, ea vorbește despre refuzul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]
-
Leopold era bine conectat și la discuțiile din perioada în care publică primele sale studii pe teme de mediu. Astfel, în anii 1930 era în plină desfășurare o polemică între abordarea organicistă a ecosistemelor propusă de Frederick Clements și respingerea organicismului de către Arthur G. Tansley. Acesta din urmă accepta analogia dintre organisme și ecosisteme într-un sens slab, întrucât părțile unui organism nu pot exista decât împreună, pe când părțile unui ecosistem pot exista în mod independent. Înțelese drept quasi-organisme, ecosistemele se
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
fundamentarea sociologiei se referă în principal la: a. implementarea sociologiei create în Franța pe teritoriul spiritual al Angliei; b. evidențierea unor noi posibilități de analiză a vieții sociale. Doi termeni formează chintesența aportului filosofului englez în această direcție: evoluționismul și organicismul. Pe larg, constatăm că: * Continuă perspectiva pozitivistă de analiză a proceselor sociale, încrederea în virtuțile științei; Spencer este convins, ca și Comte, de faptul că științele naturii pot constitui un model explicativ pentru societate. * Lucrările lui Comte sunt aduse la
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]