177 matches
-
mult pe conceptele mai spartane ale celorlalți profesori ai săi, Macrina și Vasile, care amândoi încercaseră (în van) să-i limiteze iubirea pentru speculația filosofică. Lecțiile par să fi fost învățate totuși, pentru că doctrina gregoriană a μετουσία Θεοῦ este doctrina origenistă a θέωσις-ului, dar acum prezentată într-un nou cod lingvistic destinat a clarifica o dată pentru totdeauna diferențele critice dintre teoria creștină a îndumnezeirii și limbajul asimilării platoniciene. Era ceva ce Sfântul Grigorie al Nyssei simțea că Origen nu fusese capabil
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
cele din urmă la acoperirea omului cu aceste veșminte, pe care sfântul Grigorie le numește moarte și care sunt semnul mortalității omului prezent. Cel mai evident semn al existenței lor este sexualitatea. Găsim totuși o formă modificată a aceleiași speculații origeniste la Sfântul Grigorie de Nazianz, care arată că interpretarea alegorică a veșmintelor de piele într-un mod atât de negativ în strânsă legătură cu viața sexuală nu este cel mai potrivit. Sfântul Grigorie de Nazianz susține că rezistența specifică și
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
diferite de ceea ce omul avea înainte de cădere<footnote J. Plagnieux. Saint Gregoire de Nazianze Theologien, Paris, 1951, p. 426. footnote>. La Sfântul Maxim Mărturisitorul găsim un singur text, în Ambigua, unde arată în mod indirect că este conștient de interpretările origenistă și grigoriană. Caracteristică este tratarea sa a problemei, care este înrudită nu cu sfântul Grigorie de Nyssa, ci cu expresia particulară a sfântului Grigorie de Nazianz unde acesta evocă goliciunea originară a lui Adam și pe care îl comentează astfel
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
trebuința de a se ridica mereu, nici celui ce aleargă spre Domnul nu i se va împuțina mărimea distanței de străbătut, spre Dumnezeu<footnote Făcând referire la acest text, Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, amintind în acest sens și de teoria origenistă care sublinia plictiseala la care ajunge sufletul în Dumnezeu - teorie respinsă de Sfântul Grigorie -, menționează: „Orice treaptă e punct de plecare pentru un nou suiș, căci ea deschide vederea și calea spre o treaptă mai înaltă. Și așa niciodată nu
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
înaltă. Și așa niciodată nu se va împuțina distanța pe care sufletul trebuie să o parcurgă spre Dumnezeu, oricât de sus ar fi ajuns, adică chiar dacă calea parcursă și lăsată în urmă se mărește mereu. Sfântul Grigorie respinge stăruitor teoria origenistă despre plictiseala la care ajunge sufletul în Dumnezeu, fapt care implică o mărginire a fericirii pe care Dumnezeu o poate da”. footnote>. Căci pururea trebuie să se ridice oamenii și niciodată nu trebuie să înceteze de a se apropia prin
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
pregăti sufletul „să dorească virtutea”, concentrându-se pe sălașul dorinței înseși (τὸ ἐπιθυμητικòν), Sfântul Grigorie susținând că strategia pedagogică a Proverbelor face orice altceva decât să încerce să stingă dorința. În debutul operei In Canticum canticorum, Sfântul Grigorie reia împărțirea origenistă a celor trei cărți biblice ale înțeleptului Solomon, potrivit celor trei vârste ale vieții spirituale. Proverbele corespund copilăriei, Ecclesiastul tinereții, iar Cântarea Cântărilor maturității<footnote P. G. XLIV, col. 768A. footnote>. Prima etapă constă în arătarea bunurilor spirituale pentru a
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
învățate de la el, ei au putut înainta în cugetarea lor și astfel au putut îndrepta cele mai multe din acelea, fiind călăuziți în aceasta mai ales de Duhul Sfânt. Dar au rămas la ei unele mici fărâme din mulțimea greșită a învățăturilor origeniste. Aceasta pentru că nu totdeauna au rugat pe Dumnezeu să le spună dacă și acele mici fărâme sunt adevărate sau nu. În esență, Varsanufie face o distincție între învățăturile proprii ale Sfântului Grigorie de Nazianz și de Nisa și între unele
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
cele străbătute înainte”32. Sufletul niciodată nu se satură de înaintarea în bine, ci doar de săvârșirea răului, de care chiar îi pare rău, pe când de împlinirea binelui și a virtuții nu regretă niciodată. Aici este iarăși vizată teoria platonic origenistă despre săturarea sufletelor de bine în preajma lui Dumnezeu și despre coborârea de acolo pentru a ieși din plictiseala acelei săturări, ceea ce le pricinuiește o nouă încorporare. În viziunea Părintelui Capadocian, binele este nesfârșit, pentru că el constă în comuniunea iubitoare dintre
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
Maxim este așadar următoarea: genesis - kinesis - stasis (creație - mișcare - odihnă paradisiacă). Îndumnezeirea e posibilă datorită acelor logoi ai ființelor create, care participă la Cristos-Logosul prin mijlocirea voinței dumnezeiești (și nu în mod ontologic, ca la Origen sau Evagrie). „Spre deosebire de concepția origenistă, potrivit căreia omul ar fi fost prima dată zeu, apoi, maturizându-se, ar fi decăzut din această stare primitivă, concepția maximiană este că omul este prima dată zeu doar în intenția divină numai și numai în potențialitate. Îi rămâne să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
vina lui Origen pentru concluziile gravelor erori pe care le-ar fi tras alții din opera lui, De principiis. Dar ei recunosc, implicit, că cel puțin admiterea de către Origen a acestor erori, ca alternative ipotetice, a încurajat alegerea lor de către origeniștii ulteriori. și oare admiterea, măcar ca alternative ipotetice, a unor asemenea posibilități contradictorii, față de învățăturile ferme ale credinței, nu ne arată o oscilare chiar în sufletul lui Origen între credința Bisericii și aceste posibilități contradictorii? Pentru Stăniloae, existența unui corpus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
adevărată harababură”214. Publicând de la Ambigua, Stăniloae împușcă doi iepuri dintr-o lovitură: mai întâi, reglează socotelile cu Alexandrinul fără a avea aerul că se ia de Patriarhul Iustin, autorul primei monografii moderne despre Evagrie Ponticul și admirator al tradiției origeniste; apoi, el reînnoadă proiectul traducerii operelor lui Maxim, pe care îl demarase înainte de război: Mistagogia, apărută în 1944 în Revista teologică de la Sibiu; al doilea și al treilea volum din Filocalie, consacrate în întregime scrierilor Părintelui bizantin. Al doilea volum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Maxim Mărturisitorul, Simion Noul Teolog, Grigore Palamas și isihaștii din Filocalia sa. E vorba despre aceeași Tradiție atât de dragă lui G. Florovsky și Vl. Lossky, două figuri de frunte ale „curentului neopatristic”. Respingerea necondiționată a lui Origen și a „origeniștilor” mi se pare, din punct de vedere teologic și deontologic, una dintre idiosincraziile cele mai regretabile ale lui Stăniloae, cu consecințe pe care îmi este imposibil să le prezint aici în amănunt, dar care îmi par evidente: izolarea primejdioasă în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
toată averea. Eudoxia a considerat gestul Sfântului Ioan drept o insultă și nu-l va uita niciodată. Ea folosește toate ocaziile și mijloacele pentru a-l pedepsi, iar cel mai nimerit prilej a fost dat de venirea fraților lungi, socotiți origeniști, la Constantinopol, pentru a face plângere împotriva episcopului Alexandriei, Teofil, care îi izgonise din Egipt. Sfântul Ioan îi primi pe aceștia, îi așeză undeva, dar nu intră în comuniune cu ei și nu le primi o plângere contra lui Teofil
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
ei și nu le primi o plângere contra lui Teofil. Aceștia se adresară împăratului, care dispuse convocarea lui Teofil în fața episcopului capitalei. Teofil își luă măsuri, trimițând înainte pe Sfântul Epifanie de Salamina, spre a descalifica pe Sfântul Ioan ca origenist. Bătrânul episcop Epifanie își dădu seama până la urmă, de cursa în care fusese atras și fugi în țara lui. Într-un pseudo-sinod ținut la Stejar, aproape de Calcedon și condus de Teofil, Ioan este condamnat și depus. Împăratul Arcadie, un om
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
se dezvăluie tainele începuturilor și ale sfârșitului omenirii și universului. Ei participă la trecerea istoriei către Împărăție, la nașterea noului Ierusalim; își află locul în comuniunea „păcătoșilor conștienți”, cei care se roagă pentru mântuirea tuturor. Dacă Biserica a condamnat apocatastaza origenistă ca certitudine doctrinală și ca automatism cvasiciclic, ea a încredințat, în schimb, celor înduhovniciți taina rugăciunii pentru mântuirea universală. „Rostind în rugăciunea lui Iisus „miluiește-ne”, ne amintim că nu te mântuiești de unul singur, ci numai în măsura în care devii o
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
în curs de realizare, nu produce aceasta o disperare? Sfântul Grigorie de Nyssa afirmă, dimpotrivă, că tocmai acest urcuș neîncetat, care este o creație continuă, alungă monotonia și disperarea. Acest urcuș neîncetat întreține o fericire continuă, care se opune „saturării” origeniste, care a făcut sufletele să iasă plictisite din starea de fericire de la început și care ar putea să le facă să repete mereu această ieșire după ce au ajuns din nou în ea ... Așadar, în vremurile de astăzi, când suferințe și
PARINTELE DUMITRU MEGHESAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367332_a_368661]
-
se dezvăluie tainele începuturilor și ale sfârșitului omenirii și universului. Ei participă la trecerea istoriei către Împărăție, la nașterea noului Ierusalim; își află locul în comuniunea „păcătoșilor conștienți”, cei care se roagă pentru mântuirea tuturor. Dacă Biserica a condamnat apocatastaza origenistă ca certitudine doctrinală și ca automatism cvasiciclic, ea a încredințat, în schimb, celor înduhovniciți taina rugăciunii pentru mântuirea universală. „Rostind în rugăciunea lui Iisus „miluiește-ne”, ne amintim că nu te mântuiești de unul singur, ci numai în măsura în care devii o
INTERVIU CU PARINTELE IOAN CRISTINEL TESU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366827_a_368156]
-
se dezvăluie tainele începuturilor și ale sfârșitului omenirii și universului. Ei participă la trecerea istoriei către Împărăție, la nașterea noului Ierusalim; își află locul în comuniunea „păcătoșilor conștienți”, cei care se roagă pentru mântuirea tuturor. Dacă Biserica a condamnat apocatastaza origenistă ca certitudine doctrinală și ca automatism cvasiciclic, ea a încredințat, în schimb, celor înduhovniciți taina rugăciunii pentru mântuirea universală. „Rostind în rugăciunea lui Iisus „miluiește-ne”, ne amintim că nu te mântuiești de unul singur, ci numai în măsura în care devii o
INTERVIU CU Î.P.S. ACAD. PROF. UNIV. DR. IRINEU POPA – ARHIEPISCOPUL CRAIOVEI ŞI MITROPOLITUL OLTENIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346423_a_347752]
-
în curs de realizare, nu produce aceasta o disperare? Sfântul Grigorie de Nyssa afirmă, dimpotrivă, că tocmai acest urcuș neîncetat, care e o creație continuă, alungă monotonia și disperarea. Acest urcuș neîncetat întreține o fericire continuă, care se opune „saturării” origeniste, care a făcut sufletele să iasă plictisite din starea de fericire de la început și care ar putea să le facă să repete mereu această ieșire după ce au ajuns din nou în ea ... Așadar, în vremurile de astăzi, când suferințe și
PARTEA A IV A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356194_a_357523]
-
în curs de realizare, nu produce aceasta o disperare? Sfântul Grigorie de Nyssa afirmă, dimpotrivă, că tocmai acest urcuș neîncetat, care e o creație continuă, alungă monotonia și disperarea. Acest urcuș neîncetat întreține o fericire continuă, care se opune „saturării” origeniste, care a făcut sufletele să iasă plictisite din starea de fericire de la început și care ar putea să le facă să repete mereu această ieșire după ce au ajuns din nou în ea ... Așadar, în vremurile de astăzi, când suferințe și
RECENZIE LA CARTEA PĂRINTELUI TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356429_a_357758]
-
până acum că eshatologia pe de o parte a evoluat o dată cu societatea, cultura, tehnologia, la fel ca și religia dealtfel, iar pe de altă are ca temă centrală idea „Judecății de apoi”. Idee respinsă de Apocatastază (restaurare, restabilire), o concepție origenista (Origene din Alexandria), care plecând de la textul din 1Corinteni 15,28 potrivit căruia creaturile raționale, atât oamenii ale căror suflete preexistențe trupului, au fost condamnate după păcat să trăiască în trup, cât și îngerii și demonii, care au fost creați
METAFIZICA (5) – „ESHATOLOGIA” 70X90 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355026_a_356355]
-
Astfel că, pedeapsa iadului trebuie să aibă un sfârșit, oamenii, îngerii și demonii urmând a redeveni ceea ce au fost la început, adică inteligente pure. Origen socotește iadul că o stare subiectivă și personală, care se remediază pe linie personală. Concepția origenista, chiar dacă a atras și alți teologi, precum Sf. Grigore de Nyssa, care consideră că râul nu este un dat ontologic, pentru că este lipsa binelui, neexistând că esența ci numai că și calitate, însemnând că râul nu este veșnic, ci are
METAFIZICA (5) – „ESHATOLOGIA” 70X90 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355026_a_356355]
-
slavă”. Origen, probabil influențat de Aristotel, face distincție între acțiunea coercitiva și cea voluntară, prima fiind influențată de stimuli exteriori, iar cealaltă fiind în puterea omului. Astfel, judecată este „la latitudinea noastră” și „în puterea noastră”. Focul iadului în opinia origenista curățește pe toate fiintele raționale, nu cum se întâmplă în concepția despre Purgatoriu, acolo unde sunt curățite doar sufletele care nu au săvârșit „păcate mortale”, ci păcate ușoare nemărturisite sau neiertate, aceste suflete primind mântuirea, spre deosebire de Vămile din concepția ortodoxă
METAFIZICA (5) – „ESHATOLOGIA” 70X90 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355026_a_356355]
-
în definitiv nimeni nu este “fără de păcat” și deci nu se poate vorbi de “mântuire” selectivă. Așadar, consider că viața este perioada de gestație a finitului spre infinit, moartea fiind trecerea necondiționată a tuturor ființelor spre infinit, și spre deosebire de concepția origenista nu există o perioadă de curățire post mortem, pentru că atât la nivel individual cât și social justiția trebuie să funcționeze în viață materială, de aceea scopul societății ar trebui să fie individul cu toate nevoile sale (libertate, dreptate, siguranța, etc.
METAFIZICA (5) – „ESHATOLOGIA” 70X90 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355026_a_356355]
-
înaintea noastră [39] să încorporezi această dimensiune eshatologică într-o manieră totală a vieții. În prologul la opera Moralia sau „Despre Judecata lui Dumnezeu” [40] . Sfântul Vasile cel Mare enunță seriozitatea poruncilor lui Dumnezeu într-un mod în care doctrina origenistă a mântuirii universale nu-și mai poate revendica nici o îndreptățire, nici o justificare. Constatând că Scriptura învăță că orice păcat, indiferent dacă este mic sau mare în sine, va fi judecat și pedepsit cu aceeași severitate și exigență - pentru că este o
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE ESHATOLOGIEI, SOTERIOLOGIEI SI ETICII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350512_a_351841]