36 matches
-
urături cu murături.Mâncați, mai bine, șorici de epigramă, ficăței de doine populare, mușchiuleț de pătrunjel prăjit în untură de metaforă picantă, șuncă de ghicitori, sarmale de umor alb, cozonaci de trohei însiropați cu tril de privighetoare, mujdei de epitete ornante, cârnați epici și gogonele lirice, toate acestea, din vetrele noastre culturale, din bidoanele noastre literare, păstrate din moși-strămoși și din muici-strămuici, alături de vin divin și nemuritoare țuici. S-aveți poftă șchioapă!, salivă, ioc!,crampe, neam-deloc! Să ne vedem la anu
URĂ, URĂRI, URĂTURI ŞI MURĂTURI de JANET NICĂ în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Ura_urari_uraturi_si_muraturi.html [Corola-blog/BlogPost/350846_a_352175]
-
lui Eugen Dorcescu, este că, măcar pentru multă, multă vreme, nu se mai poate scrie poezie psaltică. Limpezimea de cristal a frazei poetice nu e depășită decât, poate, de calitatea absolută a lexicului. Metafora, simbolul și podoaba fastuoasă a epitetului ornant fac jocuri de lumini orbitoare ca Slava, în care întrezărim imaginea fulgurantă a lui Dumnezeu. Lângă sonoritatea de alămuri fine și cizelate a limbii române, Eugen Dorcescu așază, pe același portativ „gregorian”, isonuri ebraice, presărate cu zgârcenie în „grăirea” Ecclesiastului
POEZIA CA INSPIRAŢIE DIVINĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1480750837.html [Corola-blog/BlogPost/382432_a_383761]
-
adăugită, are o încheiere care motivează, flexibil și ductil, actul canonizării, furcile caudine, prin care se trece adesea până a se ajunge la liman. Părintele Prof. Dr. Cezar Vasiliu și-a adjudecat un final liric, definind, prin prisma epitetului, deloc ornant, chemările ortodoxismului de către toate regiunile României („bătrâna Dobroge, întristatul Cuadrilater, superba Muntenie, isteața Oltenie, blânda Moldovă, înlăcrimata Basarabie, dulcea Bucovină, înțeleapta Transilvanie, voievodatul Maramureș și mândrul Banat”). A se obserava puterea de sinteză a scriitorului care substanțializează istorie și cultură
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_220]
-
gen "spirit care ne-a tutelat fără să ne mustre cu degetul: Nichita." Clișee blânde, compromisuri gazetărești cu publicul țintă, sau freze banale și vlahuțiene sau hogașiene în descrieri, evocări cam fără vână și nervi ale personajelor Nichita Stănescu, epitete ornante și simpluțe în alte descrieri, acestea sunt constantele unui stil destul de inconstant și inegal, asta fiindcă există și texte frumoase, cu un sâmbure de nou și de expresie șmecheră care scoate pasajul din banal și maculatură făcându-l pasibil de
Literatura ca viață by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14643_a_15968]
-
fi răspândit pe covor bunătatea de cafea și zațul din cești... * În zilele ce urmară, Ema și Gina constituiră două bisericuțe ad-hoc în cadrul cărora serviră proaspăta veste ca pe o prăjitură. În loc de glazură obișnuită, ele o îmbelșugară cu multe epitete ornante. * Trecură câteva săptămâni bune. Colegele o puseră pe Simona sub lupă, să vadă dacă tălioara ei este în schimbare. Și așa au observat, cu trecerea timpului, că Ema și Gina avuseseră dreptate. Deci e adevărat, spuse Geta adresându-se Simonei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
demers analitic sunt cu totul descurajante. Dincolo de câteva diferențe formale (prezența sau absența versificației, a ritmului metric, a blancurilor etc.), jurnalismul pare a se apropia până la identificare de literatură, folosind - în manieră proprie - aceeași recuzită stilistică: metafore, metonimii, personificări, epitete ornante etc. Dacă acceptăm teoria formalistă conform căreia expresivitatea literară este abatere de la norma limbii, vom observa că această normă este un construct imaginat, o deducție logică. Stabilind existența unui „grad zero” al scriiturii, putem analiza orice tip de emisie textuală
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
o practică a scrisului funcțional, în contrast cu literatura dominată de convenții, unde cuvântul are un simplu rol decorativ. Axioma esențială a poeticii sale este ridicarea faptului de viață la rangul de literatură autentică și respingerea literaturii aulice, care mizează pe rolul ornant al cuvântului. Poetica lui Caragiale este marcată de norma - de sorginte aristotelică - a adecvării, demonstrează C. Perspective critice (1978) dă măsura vocației didactice și aplicative a lui C. Prima secțiune a cărții - Elemente de poetică a prozei - abordează câteva dintre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286040_a_287369]
-
dreptul terifiante: când Blake se întâlnește cu o fantomă la Lambeth, când vede duhul unui purice și când se confruntă cu Satan însuși. Prima viziune este redata succint de Gilchrist în aceeași Life of William Blake, "Pictor Ignotus", dar epitetele ornante individualizează descrierea altminteri clișeizata: "Stând, într-o seară, lângă ușa dinspre grădină să din Lambeth și ridicând, întâmplător, privirea, el văzu o figură îngrozitoare, "solzoasa, pătată, teribilă", coborând scările către el. Mai înspăimântat decât oricând, fugi imediat din casă" (1880
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Fiindcă "somnul lui Newton" este definit, altundeva, drept vederea cu ochiul, nu prin el185, eul creator înfățișează trama și atmosfera ce o învăluie în contururi șterse. Există o serie întreagă de substantive, adjective (utilizate, în general, ca epitete, mai ales ornante) și verbe care compun un tablou al nesiguranței extreme, al iluziei generate de percepția redusă: "Noah faded! Black grew the sunny African" (E: 67), "Noah shrunk" (E: 67), "forms of dark delusion" (E: 67), "The human race began to wither
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
din Africa, nuanțele variind, de această dată, de la galben la ocru. Această paletă bogată sugerează forță graduală a revoluției, care se transformă odată cu realitățile sociale pe care le afectează. Seria de substantive, de adjective (din nou, cu valoare de epitete ornante) și de verbe este circumscrisa unui imaginar al rebeliunii luminoase, elementul spiritual fiind permanent întrezărit prin tusele celui material: "The howl rise up", "the thick-flaming, thought-creating fires of Orc", "fires în the City" (E: 68), "red flames", "pillar of fire
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
sonajului/acțiunii. Apare cu o frecvență mare nu numai în textul liric, ci și în creația epică, mai ales în secvențe descriptive prin care se detaliază cadrul diegetic sau în portrete ale personajelor. Paradigma tipologică a epitetului este cuprinzătoare: - epitet ornant (de mare generalitate): Stânca stă să se prăvale / În prăpastia măreață (M. Emi nescu); Iubeam diminețile, înainte de răsăritul zorilor [...]; o singurătate aproape umană, [...] sub cel mai frumos cer care mia fost dat săl văd vreodată. (M. Eliade) - epitet cromatic: Amurg
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
respingerea poziției adversarului. Elocuția este secțiunea retoricii pe terenul căreia s-a dezvoltat terminologia poeticii și gramaticii, fiindcă aici se are în vedere dimensiunea estetică a discursului și se urmărește o artă a stilului. Treptat, începînd cu Evul Mediu, trăsăturile ornante, legate de puterea expresivă, au ajuns dominante, încît retorica a fost percepută ca un domeniu al figurilor de stil, printr-o marginalizare a componentei filozofice și argumentative. De aceea, discursul vizat acum este unul figurat, adică un discurs în care
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
săi, B. Croce și K. Vossler, de la care a preluat ideea că între expresia verbală și complexul operei există o relație indisolubilă, pe de o parte, iar, pe de altă parte, că limba are, pe lîngă structură, și un caracter ornant, ceea ce îl va conuce la consacrarea stilisticii literare (numită și stilistică genetică sau individuală). În spațiul lingvisticii franceze, stilistica este detronată după 1960 de ofensiva criticii structuraliste, dar cunoaște o revigorare după 1990, prin studiile lui J. M. Adam și
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ferești); expresia intelectualizată în tabloul cosmogonic: "pe când ființă nu era, nici neființă"; expresii livrești: "precum Atlas în vechime", antiteza compozițională: tabloul cosmogonic și cel satiric; antiteza la nivelul vocabularului: Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi"; epitetele morale și ornante: "mișcătoarea mărilor singurătate", "galbenele file", "timpul mort"; comparațiile dau expresivitate ideilor filosofice: "ca și spuma nezărită"; personificări: "luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie"; metaforele vizualizează ideile: "urna sorții". Prozodia are la bază versuri lungi (15-16 silabe), ritm trohaic, rima
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
sunt acele cuvinte care pot reproduce "acea imagine materială" din care s-au născut. Titu Maiorescu a identificat patru mijloace prin care poetul reușește să sensibilizeze: 1. alegerea cuvântului celui mai puțin abstract; 2. utilizarea adjectivelor, a adverbelor, a "epitetelor ornante" (care determină cuvântul, îi limitează gradul de abstracțiune); 3. personificarea "obiectelor nemișcătoare sau prea abstracte" și a calităților și acțiunilor; 4. să se folosească, în special: "comparațiunea, metafora, tropul în genere". b. Condiția ideală a poeziei vizează ideile care constituie
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
care, deși pornesc de la sensul propriu al cuvântului, îl depășesc, dându-i valoare artistică, sugerând asociații multiple. Recunoaștem un scriitor după stilul său; lexicul, construcția frazei, arta narațiunii și a portretizării, lirismul sau obiectivitatea relatării faptelor, prezența sau lipsa elementelor ornante, alternanța timpurilor verbale și a planurilor în narațiune caracterizează pe un autor sau altul. Diferența dintre stilurile scriitorilor iese în evidență și atunci când aceștia tratează acceași temă, cum este cazul textelor următoare, în care Liviu Rebreanu și Zaharia Stancu
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
întreg univers vâscos și veninos, dospind ca într-o imensă etuvă". Cadrul, presupus static, se animă grație pulsației elementare care străbate limfa geologică, atingând paroxismul în mișcarea perpetuă a vieții vegetale și animale (remarcați aglomerația de gerunzii, ca și epitetele ornante selectate din sfera repulsivului). Antropicul este contaminat, irepresibil, de acest bazin fojgăitor și multicolor, împrumutând, precum punctam anterior, tușe teratologice: poarta castelului este deschisă de "[o] jivină de om, păroasă, cu mâinile până la genunchi". Șocul acestei prime întâlniri cu oamenii
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
a premiului Nobel pentru literatură de la înființarea prestigioasei distincții în 1901, și a treizeci și patra laureată a Nobelului în general". Alte publicații și site-uri de știri s-au străduit în mod special să împodobească stilistic informația, prin clișee ornante și perifraze complicate: Este a unsprezecea reprezentantă a sexului frumos din istoria Nobelurilor pentru Literatură" (acasa.ro), "cea mai vârstnică deținătoare a celei mai înalte distincții într-ale scrisului" (Ziua). Merită să fie semnalată cîte o soluție fericită (chiar dacă nu
Informație jurnalistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8680_a_10005]
-
care nu avea nici o legătură cu așa-numitul ,stil telegrafic": telegramele de adeziune, felicitare, mulțumire, entuziasm, reprezentînd răspunsul ritualizat al reprezentanților maselor față de conducător, erau în mod tipic texte lungi, greoaie, cu fraze interminabile, cu o uriașă încărcătură de adjective ornante - și aproape totală absență a conținutului informativ. Exemplul actual cel mai surprinzător de nepotrivire între formă și conținut mi se pare a fi cel al unor declarații parlamentare. Specia declarației presupune explicitarea unei poziții, a unei opinii, într-o formă
Declarații by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10048_a_11373]
-
Franța, reprezintă unul dintre exemplele de mixitate culturală care fac ca acest raport să fie atât de strâns și de complex, depășind cadrul îngust al influențelor. La acest nivel, nu e cazul să închei cronica printr-un șir de epitete ornante. Ediția îngrijită de Constantin Zaharia este impecabilă din punct de vedere filologic, dar în același timp ne furnizează un text cioranian cursiv, care respectă mersul gândirii autorului și se citește la fel ca oricare dintre cărțile lui antume. Cunoașterea amănunțită
Cioran, ultima carte în românește by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3989_a_5314]
-
lui în ordine formală e o observație a Mihaelei Mancaș, invocată insistent de Manolescu, privitoare la istoria locală a contingentei (de data aceasta) metafore. Până la apariția lui Eminescu, pașoptiștii se exersaseră mai cu seamă în tropi rudimentari, de felul epitetelor ornante sau, eventual, al sinecdocelor și metonimiilor. Așadar, drumul de la concret la abstract se dovedea, pe atunci, impracticabil. Iată motivul pentru care versul "Braț molatec ca gândirea unui împărat poet" i se va fi părut exagerat atât de regulamentarului Maiorescu. Peste
Câteva afinități (VI) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7380_a_8705]
-
8.01.2007); "stratul de omăt are aproape un metru" (antena 1.ro, 28.11.2007), "mulți șoferi au rămas blocați în omăt" (România liberă, 8.01.2008). Nea, în schimb, este extrem de rar: conotația sa învechit-poetică, accentuată de folosirea ornantă în felicitări și în compuneri școlare pare să excludă termenul din uzul jurnalistic. În orice caz, textele transmit mai ales imaginea terifiantă a blocării sub zăpadă: "Oltenia sub zăpadă" (EZ, 3.07.2008); "România sub zăpadă" (Adevărul, 3.01.2008
"Coșmarul zăpezii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8915_a_10240]
-
neașteptate de sînge/ mingea scăpată de un neatent jucător/ spre rădăcinile de ceapă/ roșiile terciuite/ pînă jos, foarte jos/ în mirarea și teamea coapsei de doisprezece ani..."). După cum se vede Ioana Nicolaie nu se ferește nici de metaforele cele mai ornante, de stilistica cîteodată abscons modernistă, dar nici de simplitatea cea mai neutră. Nu se poate spune că scrie într-un anume fel, deși are o limbă proprie care pe de-o parte refolosește asociațiile nătînge ale copilăriei, pe de altă
Istorie literară și istorie personală by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15215_a_16540]
-
scris câte o carte: Simbolistică poeziei lui Ion Barbu, Ed. Spirit Românesc, Craiova, 1997, si La Lilieci șase cărți în căutarea lui Marin Sorescu, Ed. Sitech, Craiova, 2009). Și dacă întârziem mai mult în acest edificiu, exprimându-ne în continuare ornant, se observă că formele din vitraliu filtrează mereu altfel lumină, în funcție de etapele și intensitatea ei. Poemele vin de pe un traseu de cel puțin patru decenii! O infuzie de substanță livresca se surprinde în fladurile lor, uneori bine ascunsă, alteori expusă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
scris câte o carte: Simbolistică poeziei lui Ion Barbu, Ed. Spirit Românesc, Craiova, 1997, si La Lilieci șase cărți în căutarea lui Marin Sorescu, Ed. Sitech, Craiova, 2009). Și dacă întârziem mai mult în acest edificiu, exprimându-ne în continuare ornant, se observă că formele din vitraliu filtrează mereu altfel lumină, în funcție de etapele și intensitatea ei. Poemele vin de pe un traseu de cel puțin patru decenii! O infuzie de substanță livresca se surprinde în fladurile lor, uneori bine ascunsă, alteori expusă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]