142 matches
-
dorit să redea, prin ele, o palidă idee despre ceea ce vor fi putut să fie poemele primilor trubaduri din Evul Mediu - rapsozi creștini al căror singur bun fiind o spadă și chitara, umblau dintr-un castel în altul, plătindu-și ospeția cu cântări". Haina cea nouă e oferită de Șerban Foarță, în linia îndemnului lui Joachim du Bellay - �așijderea, orice vechi cuget, nou să-l facem", unor piese celebre precum Zâna, Silful, Bunica, Uriașul, Logodnica toboșarului, Cei doi arcași, La un
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
intrat În horă, la propriu, dar și la figurat, cu oaspeții, furnizându-le mai ales informații și răzbunându-și astfel mai vechile neînțelegeri cu unii vecini. Nici doamnele sau domnișoarele autohtone nu au stat În afara evenimentelor, cunoscută lumii Întregi fiind ospeția noastră tradițională. Ele au fost cele ce au asigurat perfecta desfășurare a schimburilor interculturale și au transformat, ca de obicei În istorie, cu har și destulă trudă, ardoarea războinică În dorință de continuitate. Pe scurt, toate evenimentele se desfășurau În
Războiul. In: Editura Destine Literare by Mihai Batog-Bujeniță () [Corola-journal/Journalistic/81_a_327]
-
odihna și m-ai îmbrăcat în pielea de foc a strigătului, acum eu culeg strugurii și îi așez în coșurile pîntecoase, iar vinul începe singur să boncăluiască în arterele mele în graiul insomniei, dar tu vii seară de seară în ospeția gîndului, Rabbi, și mă ademenești în mirul iertării cu care glăsuiește sîngele hipermnezic vărsat la nașterea utopiei deoarece chipurile lucrurilor care sînt în ceruri au trebuit curățate în felul acesta, a fost necesar ca și noi, proștii, să ne prefacem
RABBI by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/12809_a_14134]
-
locurile de popas - hanurile - erau așteptate nu doar pentru schimbarea cailor; hanurile reprezentau pentru pasageri pretextul de a face noi cunoștințe, cu care să petreci întâmplări de care să-ți amintești toată viața. Hanurile jalonau drumurile țării, fiind locuri de ospeție și întâlnire ale drumeției. Să ne amintim de Hanu Ancuței, care trăiește, astăzi, înveșnicit de povestirile lui Mihail Sadoveanu. Dar, hanul chiar a existat aievea, încă de la începuturile veacului al XVIII-lea și, să știți, dumneavoastră, iubiților prieteni, „că hanul
Agenda2005-03-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283286_a_284615]
-
ne ducă la ei la petrecere, să nu le facem rușinea să-i refuzăm, că vor râde oamenii din sat de ei. Și, cum era să-i supărăm noi pe niște oameni care ne-au oferit atâtea momente de deosebită ospeție?! Ca să încheie frumoasa lor ospitalitate, a doua zi ne-au dus la gară cu sania cu clopoței, ca pe niște oaspeți importanți. Cei care n-au mai încăput în sanie, au mers pe jos la gară, căci sania mai avea
Peripeții de anul nou. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/82_a_225]
-
iubitei prins de pielea mea cu agrafe de aur./ Mă îneacă dintr-o vecie într-alta cometa./ Iau foc într-o dumnezeiască fiară./ Legile fructelor au pus deasupra frunții mele ochiul/ Cel mai de sus cel mai din afund./ Acolo ospețiile visului se-ascund,/ Se-aruncă trupul în stele vechi să piară./ Rege mă simt acestor verbe căzute/ Și înălțate rotindu-se/ Veșnic pe cînd mă spulber./ Scutură-ți coama, lume, la chipul chipului,/ Fii un cleștar în pîntecul căruia se
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
ciubote rusești grele (din contră, la conferințele sale era prezent publicul de societate... în papuci și cizmulițe delicate, studenții). Spre Marinetti n-a zburat niciunul din ouăle clocite promise de pictorul Mihail Larionov! El nu dorea să se simtă în ospeție, ci în acțiune futuristă sfidătoare, încât unii dintre jurnaliști, reieșind din mărturisirile oaspetelui, constatau că italianul: „...e mâhnit de întâmpinarea care i se face - este aplaudat, în timp ce dânsul constată că aplauzele sunt un mod de a adormi energia. El preferă
O vizită a lui Marinetti în Rusia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/2806_a_4131]
-
unul dintre cele mai bine păzite „secrete de stat”. Modelul trezise deja interesul autorităților comuniste din epocă. După o vizită a lui Ilie Verdeț, în ziua în care prima garnitură părăsea fabrica, echipa inginerului-inventator s-a pomenit cu o nouă ospeție, tot la „nivel înalt”: Paul Niculescu-Mizil. „Taman când să ne bucurăm de izbânda noastră, tramvaiul aflat în probe s-a blocat din cauza unei pene de curent, exact în dreptul Catedralei, cu Mizil cu tot, așezat comod pe banchetă. Ne-au trecut
Agenda2006-03-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284648_a_285977]
-
prezinte cel mult șase camere destinate turiștilor, astfel încât afacerea să poată fi gestionată de o familie; confortul turiștilor să implice prezența apei curente, a băilor interioare și a unei igiene la prepararea hranei; proprietarii să primească turiștii în regim de ospeție și să asigure un agrement rural: drumeții, hrănitul animalelor, pescuit, echitație, participarea la sărbătorile locale (nuntă, botez, horă); mâncarea tradițională, preparată în gospodărie, să asigure cel puțin 60% din hrana turiștilor; să existe produse locale, artizanale (obiecte din lemn, ceramică
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
am cântat și la Domnul ne-am rugat. Ne-am rugat de vreme bună Ca să facem pâinea bună: Pâine mare și gustoasă Cu bucatele pe masă. Să avem de tot și toate și pentru cei de departe, Ce veniră-n ospeție Osteniți de drumeție. Domnul ne dădu de toate: Minte, pace, sănătate. Dar veniră la noi furii Nu doar pentru de-ale gurii. Au venit și vin puhoi Să ne fure ce-avem noi Au venit din toată zarea În puhoi
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
Șarpele se târie pe pământ, de atunci iar oamenii cînd Îl Întâlnesc, Îi sfarmă capul cu un bolovan. LEGENDA RÂNDUNICII A fost odată un Împarat bâtrân care avea o grădină cu care se lăuda și toți vecinii când veneau În ospeție vroiau să se plimbe prin grădina cea vestita. Aici Înfloreau flori albe, roșii, roz, galbene, albastre, mici și mari, parfumate care mai de care.Pomii Înfloreau de două ori pe an și făceau fructe zemoase și dulci, ba un măr
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
atît de inconsistent și diafan al visului. Simțindu-se în largul său voyerist într-un ambient proustian, Á l'ombre des jeunes filles en fleur, Dimov nu trece nici el cu vederea farmecul tinereții fără bătrînețe. Într-un poem intitulat Ospeție, un personaj aflat "într-o dimineață cu ceai și papuci" se trezește cu o turmă de fete "sulugece de pașale și mameluci" care îi bat grăbite la ușă. "Fetele veneau dinspre sud, din Corint, / Trecuseră Dunărea pe biciclete de argint
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9954_a_11279]
-
s-o adune. Și nici o mișcare n-a dus mai departe dușmănia cu materia decît avangarda. O dușmănie polifonică, în care fiecare și-a găsit acordul, nuanța sonoră care sfărîmă zidurile Ierihonului. Cu larma deznădăjduită a manifestelor, sau cu bună ospeție. Ca la Ștefan Roll (Gheorghe Dinu, fiul lui Enache, cel cu Lăptăria), care arată, față de materiile de toate soiurile, o anume curiozitate inofensivă, de copil care desface o jucărie. Nimic, în Ospățul de aur, volumul din 1968, de la Editura pentru
Materii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7722_a_9047]
-
împărat și al împărătiței sale, Brăduț-Voievod, se însoară. Iară aleasa dumisale este jupânița Liana, carele a fost ajutor jupânesei Ilinca chelăreasa, dară de-acu-ncolo se face domniță. Așa că, de azi în trei zile, va să pornească nuntă mare, fiind chemați în ospeție mulțime de împărați cu muierile și cu odraslele lor, precum și alte fețe alese. (tobă) PRIVITOR 1: Da' pe noi nu ne cheamă la nuntă? (animație, râsete) PRIVITOR 2: Parcă tu l-ai chemat pe Măria Sa la nuntă când ți-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
copilărie... L-o fi iertat demult pe învățătorul ei... Poate chiar și se mai roagă pentru sufletul lui... Peste douăzeci de ani de la această întâmplare, plecase de Paștele blajinilor cu soțul și cei doi copii ai lor, la părinți, în ospeție. Merseră toți la cimitir la mormintele buneilor și a unui frate care murise. Înainte de a se face pomenirea tuturor celor trecuți la viața veșnică, un grup de cântăreți, cu preotul în frunte, înconjurau cimitirul de trei ori, cântând: „Hristos a
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
că ambii se gândeau la același lucru. Casa părintească Așteptase mult acea zi pentru a se revedea cu nepoții săi. Era o adevărată bucurie pentru toți. Are cinci nepoți și locuiesc toți în același oraș. Ce bine! Când merge în ospeție la ei, îi poate vedea pe toți odată. Era vineri seara și se adunaseră toți cu soții, soțiile și copiii lor la Ionel acasă. Se pregătise masa cu de toate și nu lipsea nici un pahar de vin de la mama de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
își ridica cu dragoste nepoții pentru a-și alege strugurul pe care-l doreau din via pe care o ridicase cu măiestrie în sus, care apăra toată curtea de soare. Via aceasta îi era atât de dragă! Când veneau în ospeție și coborau spre casă pe acea cărare unde doar picior de om mai umbla, priveau din deal la căsuța lor, pe care via o acoperea de tot, lăsând să i se vadă numai acoperișul. Se opri la cuptorașul din lut
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
se putea împăca cu această pierdere. - Nu voi mai intra în ograda noastră nicicând, nu voi mai putea rupe strugurii pe care îi așteptam să se coacă atât de mult, pe care tata îi culegea atunci când știa că venim în ospeție și îi punea pe masă... Nu mă voi mai descălța și, așa cu picioarele goale, să alerg la fântâna din care aduceam tatei o găleată cu apă proaspătă... Cum, Doamne, cum să mă deprind cu acest gând? Toată noaptea nu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și rândul meu să plec de acasă. Susținusem bine examenele de intrare la Universitatea pedagogică din orașul Bălți. Despărțirea de părinți m-a costat mult. Să-mi fi spus atunci cineva că nu mă voi mai întoarce acasă decât în ospeție, nu aș fi crezut. Simțeam atât de mult lipsa părinților, că doream să las tot și să mă întorc acasă, de fapt să fiu lângă ei, nu-mi doream nimic mai mult. Ei se bucurau că eu făceam facultate și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
școală. Creșteam doi copilași și eram fericiți și plini de pace. Îmi plăcea foarte mult să mă aflu printre copii, munca pe care o exercitam îmi aducea satisfacție. Dorul de părinți și de sfaturile lor le simțeam mereu. Plecam în ospeție imediat cum se ivea o posibilitate. Ce mult se bucurau când ne vedeau! Ce mult își iubeau nepoțeii! Clipele, când se juca bunelul cu nepoții, erau niște clipe cu adevărat frumoase. Pe de-o parte, părinții care mai erau tineri
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
unde să se audă voci de copii, iar eu să le pot da toată dragostea și atenția mea. Era o dorință greu de realizat, ca să nu zic, imposibil de realizat. Într-o zi, niște prieteni buni, veniseră la noi în ospeție și ne propuseră să încercăm a pleca împreună la muncă în străinătate. Doar așa, ziceau ei, vom putea face rost de bani pentru o locuință și pentru cele de trebuință. Propunerea lor ne plăcu, o găsisem bună și fusesem de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
își ridica cu dragoste nepoții pentru a-și alege strugurul pe care-l doreau din via pe care o ridicase cu măiestrie în sus, care apăra toată curtea de soare. Via aceasta îi era atât de dragă! Când veneau în ospeție și coborau spre casă pe acea cărare unde doar picior de om mai umbla, priveau din deal la căsuța lor, pe care via o acoperea de tot, lăsând să i se vadă numai acoperișul. Se opri la cuptorașul din lut
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Crâșma din drum. Ia te uită! Am ajuns și la jumătatea drumului, oameni buni! - a strigat Hliboceanu. Mai oprim sau mergem înainte? - a întrebat Mitru ță. Nu oprim. Am să intru, să-i spun lui Costache că diseară sosim în ospeție. Nu zăbovesc mai mult de o minută. Până n-o apuca să treacă măcar un ceas din ziua de mâine, Hliboceanu vine fără greș - a îngăimat în surdină Pavel Puicuță, în râsul celor din preajmă. Nu te lua pe gânduri
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
exista, după capul domnului colonel Stoicescu! A pufnit în rîs, a ciudă, apoi a tresărit simțind privirea întrebătoare a bătrîneilor. Ca să iasă din situație, nu voia să dea explicații și nici să supere, oricum, se zicea că-l chemaseră în ospeție și chiar îi făceau curte, a bătut ușurel cu degetul în hîrtia țeapănă, era ca o pielicică uscată la soare "asta da, domnilor, ieftinirea traiului și sancțiuni drastice contra speculanților, punctul șase, asta poate fi o măsură de succes, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
coborî iarna peste tine, vei crește om de zăpadă, te vei topi peste o sămânță, vei răsări, o să te înalți pom cu suflet de om până la cer, vom fi mai aproape, tot mai aproape. Aici, în icoană, ești ca în ospeție, acolo, sus, te voi aștepta ca pe un soț ostenit după o zi de coasă!" Nu degetele au fost semnele durerii, ele ustură, dor, amorțesc, se usucă, se desprind din palme precum niște muguri pocniți prea devreme; dorul, 21 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]