335 matches
-
Iancu prin munți, s-a topit auru-n țarini cu bătrânii cei cărunți. alții vin să răscolească după aur și argint, glia noastră strămoșească ce miroase-a mărgărint, căci de la romani încoace tot străinul ne-o cam coace, vine ca o pâlpâire sub pretextul că ni-i frate și ne fură pe la spate țarina și din bucate. doamne, vorbele sunt mute, cine stă să le asculte, plouă încă, timpu-i beat, sufletul ni l-a uscat, clipe trec și clipe vin blestemate de
CÂNTEC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Cantec_ion_ionescu_bucovu_1382161169.html [Corola-blog/BlogPost/352477_a_353806]
-
de cer în adânca sa venerație pentru Dumnezeu și Neam. Alteori, trupul i se leagănă delicat și fragil, deși stârnește o tărie de cremene în fața năvălirilor ce ne răvășesc mereu Patria, săltând semeață într-o rezistență ce arde mistic cu pâlpâiri ascetice de azur. Prospețimea minții, flacăra rugii, glasul inimii suie în cățui de stihie spirituală, emanând o voință de argint, aurită într-o stăpânire de sine. Sufletul ei are pe chip un surâs oriental, fiind parcă o revelație vie a
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1456395307.html [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
Acasa > Poeme > Antologie > FRUNZĂ DE MIM Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului plouă pe geamuri, plescăie-agale, între noi doi, o pâlpâire, tăceri regale. vino să cădem în brazde, să vedem cine răsare-ntâi, eu mizez pe steaua mea tu, frunză de mim, pe ce stea? trupul lui cronos geme sub mine, ierburi virgine, vor înverzi, trupul tău în museline, marmură de
FRUNZĂ DE MIM de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Frunza_de_mim_ion_ionescu_bucovu_1384857438.html [Corola-blog/BlogPost/363138_a_364467]
-
prin timp, de când te caut. Nu-ți fie teamă, hai cu mine, hai vino! Vino în Orașul Solar, Heliopolis, pășește aici, ai să-l recunoști, ai să-ți reamintești! Fata îi făcu un semn cu mâna, îl chemă încă o dată. Pâlpâiri de lumină irizau prin pletele ei, pe chipul ei frumos. I se părea cunoscută, nu-și amintea cum și de unde. O mai văzuse, era sigur, simțea asta intens, dar unde și cum, căci totul părea un vis real, încă neînțeles
FATA DIN VIS de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 by http://confluente.ro/irina_lucia_mihalca_1462369992.html [Corola-blog/BlogPost/376519_a_377848]
-
lumii, le instalam acolo, în suflet, încă și mai adânc, ruptura dintre subiectul și obiectul cunoașterii se produsese, armonia s-a prăbușit în dizarmonie, păianjenii, nimicnicia și moartea, inutilitatea , grotescul și deprimismul păreau să configureze definitiv universul nostru, cu slabe pâlpâiri de lumină și luciditate, în postmodernism. Însă Umanitatea piere și renaște perpetuu, precum pasărea Foenix, din propria-i cenușă, găsind alte resorturi existențiale , de salvare și înnobilare. Era timpul ca generația douămiistă să se regrupeze și să reconfigureze o altă
DESPRE LIRISMUL CUANTIC. SCRIERE REFLEXIVĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 by http://confluente.ro/florica_patan_1488797991.html [Corola-blog/BlogPost/368777_a_370106]
-
Fecioara Maria și Neamul nostru dacoromân prin Eroii, Mărturisitorii și Martirii Lor! Gheorghe Constantin NISTOROIU Brusturi-Neamț 19 iunie 2015 În capitolul 10, intitulat: Asediul cetății fără turnuri, eroul nostru relatează aspectele vieții din lagărul Mănăstârca, cu foamea care da târcoale pâlpâirilor vieții, precum corbul ce se anunță în căutarea prăzii, cu oamenii care plângeau fiindcă își uitaseră numele și adresa celor dragi, cu gerul care-l încremenea până și pe diavol, cu stivele de morți, înșirați ca lemnele de pe lângă zidurile marilor
DRUMUL CRUCII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1438859071.html [Corola-blog/BlogPost/343467_a_344796]
-
cât am eu, ai tu, și-i o minune / că ne încape universul tot / și Dumnezeu ne-ncape-n rugăciune / iubitul meu, să te împart, nu pot”. Mici mogâldețe de lumină ca niște licurici în iarbă, versurile au ceva din pâlpâirea candelei la altar, până devin nimburi crucifere pe creștete de sfinți. E atât de bine în pufoasa lumină! Ca-n cuibul cald al sânului matern. Cine se odihnește în el are parte de dulceața naturală a laptelui cald, gâlgâind cu
RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE PETARDE RECI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 by http://confluente.ro/Recenzie_la_cartea_auricai_is_cezarina_adamescu_1367701514.html [Corola-blog/BlogPost/344758_a_346087]
-
cald și bun Și mă-nvelești în giulgiul suavului tău zâmbet, Vin menestreli din ceruri, cântând sfios și-mi spun Sonete de lumină șoptite ca un zumzet. Când îmi strivești sărutul cu buzele fierbinți Și se topește vrerea-mi în pâlpâiri de fluturi Fac jurăminte sacre sărmanei mele minți Să țin aprinsă vraja, să mă ațin s-o scuturi. Și când cu palma mică angoasele-mi topești Și-mi netezești obrazul, plăpândă ca o boare, Sunt împăratul lumii, nebun că mă
CÂND ÎMI SĂRUȚI PRIVIREA… de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1468138817.html [Corola-blog/BlogPost/371337_a_372666]
-
ceea ce se cheamă jocul galbenilor sau flăcările aurului! După mine, voinicii mei! Ceata de oșteni îl urmă orbește. Cu cât se apropiau, cu atât focul se întindea ca o dâră de lumină către adâncul pădurii apoi crescu în intensitate, în pâlpâiri fascinante. - Acesta-i drumul spre adevărata comoară! Acolo-i îngropată lada cea mare! Ajuns în dreptul tufanului unde fusese îngropat singurul galben, o arătare îi blocă principelui drumul. Calul necheză speriat și se ridică în două picioare gata să-l trântească
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Sub_semnul_blestemului_ion_nalbitoru_1366552764.html [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
la realitate de Cuțu, cățelușul santinelă al lui Bebe, care o întâmpină cu un lătrat prietenesc, parcă certând-o de întârziere. În atmosferă, plutea o liniște desăvârșită. Adia un vânticel dinspre pădure și din când în când se mai auzeau pâlpâirile molcome produse de frunzele plopilor tremurători. Transpirase de mersul pe jos și de emoțiile care puseseră stăpânire pe ea și se frământa să găsească izvorul sentimentelor contradictorii, provocate în urma discuțiilor plăcute din ziua precedentă. Fusese atrasă de acest bărbat frumos
PARTEA TREIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1494597104.html [Corola-blog/BlogPost/372060_a_373389]
-
cutumiare) primi acea însărcinare ce se-asorta cu al săi soi. Fiind al aurorei fiu iubit, eu, Lucifer, lumină-nvăpăiată, luceafăr deveneam când crugul avea obrajii rumeni ca de fată și mă sforțam pân' la durere necunoscutul să-l străpung cu pâlpâiri fără speranță pentru un drum atât de lung, încât se șușotea la colțuri că sunt un vanitos rebel, dispus la orice mișelie doar-doar voi fi mai sus ca El. De-aceea, Tatăl m-a chemat la o discuție aparte; vroia
LUCIFER (PANORAMA DEZILUZIILOR) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 by http://confluente.ro/George_petrovai_lucifer_pan_george_petrovai_1371735215.html [Corola-blog/BlogPost/346104_a_347433]
-
Vulpe-așa isteață,Că iscoada-mi prinde bine.Cum e dânsa băgăreațăAflă tot și mă susțineTrompetist va fi Măgarul... XIII. ZBOR ALBASTRU, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2212 din 20 ianuarie 2017. Tatălui meu Zbor albastru sideral Pâlpâiri zglobii de vânt, Tandru zbor crepuscular, Sunet mov:un flaut cânt. Albe unduiri de ape Peste praguri reci de stânci, Unde cerbii vin să-ngroape Visul lor, în ape adânci. Șoaptă de izvor: răcoare; Galben clinchetul din ram Culori fierbinți
ELISABETA SILVIA GÂNGU by http://confluente.ro/articole/elisabeta_silvia_g%C3%A2ngu/canal [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
blagoslovit bradul să rămâie verde și frumos întotdeauna: iar din rășina lui să fie făcută tămâia ca lucru sfânt. (L.Magdan, 2006:4). În casele gospodarilor creștini, beculețele aprinse ale Pomului de Iarnă se sting și se aprind ca o pâlpâire a vieții. Mesele îndestulate cu bucate, în mijlocul cărora lumânările sfârâie, licărind, așteaptă venirea celor dragi și sosirea urătorilor. Postul Nașterii Domnului s-a încheiat. O lume curată sufletește așteaptă, an de an, cu mare bucurie, florile dalbe de măr. Florile
OBICEI ŞI SENS ÎN RITUALUL DE ÎMPODOBIRE A BRADULUI ÎN AJUNUL CRĂCIUNULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 by http://confluente.ro/stefan_lucian_muresanu_1418284594.html [Corola-blog/BlogPost/372750_a_374079]
-
De regret, Ești dorință -n ființă, Eu de dor, Neputință, Ești frumos, Grațios, Eu o umbră Pe jos, Ești de cer Mai presus, Eu eter Descompus, Tu, bărbat Absolut, Eu, femeie De lut, Tu, rodiri De iubire, Eu, din hău Pâlpâire, Vino, dar De mă vrei, Din atâtea Femei, Să mă-mbraci În argint, Culegând, Mărgărint, Din sărut, Renăscut, Să pui viață În lut, Pruncii fie -ne-averi! Tu și eu, Primăveri! Violeta Cîmpan Referință Bibliografică: TU ȘI EU, DE VIOLETA CÎMPAN
TU ŞI EU, DE VIOLETA CÎMPAN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1425963620.html [Corola-blog/BlogPost/382705_a_384034]
-
încă din momentele în care pământul s-a zguduit, imploarea, în amestec cu speranța că va fi eliberată din acea capcană : „tăiați-mi piciorul, numai scoateți-mă de aici ! ”. Între cei doi, înainte ca lumina lanternei să-și arate ultima pâlpâire, Albert apucă să zărescă o sclipire metalică. A bănuit ce poate fi și prima reacție a fost să-și facă loc, hotărât : „dați-vă la o parte ! ”. Au făcut-o instantaneu. A căutat și a găsit un set se tacâmuri
XXIV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1480325620.html [Corola-blog/BlogPost/365384_a_366713]
-
nu lipsește din lirica Ioanei Stuparu și ea se regăsește în unele poeme precum acesta: “Iarăși: Și iarăși vii c-un braț de lemne ude, / Le pui în stivă, peste spuza care / Aprinde doar, din pură întâmplare / O flacără în pâlpâiri zălude. / Când vatra pomosteală nu mai are / Și jarul dispărea-va nu știu unde ... / Scânteia dragostei nu mai răspunde - / Chemată-i de nisipuri mișcătoare. / Și dacă soarele vrea să se-arate, / Iar evantai de raze te-asaltează, / Păstreaz-un braț din lemnele uscate
O CARTE A SFINTEI LUMINI. IOANA STUPARU, SFEŞNIC TÂRZIU, CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/O_carte_a_sfintei_lumini_ioana_stuparu_sfesnic_tarziu_cronica_de_cezarina_adamescu.html [Corola-blog/BlogPost/356373_a_357702]
-
Era un semn dar ce zic, un reper către o cale și o circulație anapoda, dar cine să fi știut !? Era mândria rucărenilor. Transmitea, de-acolo de sus, sacadate semnale, pâlpăiri de-o fracțiune de secundă. Într-alt fel, o pâlpâire cât un veac de suferințe. Străfulgerările ritmice își aveau sursa din racordarea sistemului de iluminat la microhidrocentrala de la poalele muntelui și trebuia să amintească oamenilor locului (și nu numai lor!) către ce „parte”, punct de pe linia orizontului trebua să-și
STEAUA ROŞIE CU CINCI COLŢURI... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 by http://confluente.ro/_steaua_rosie_cu_cinci_colturi_.html [Corola-blog/BlogPost/367383_a_368712]
-
dintre bogăția țării și sărăcia oamenilor, tocmai a celor care au luptat pentru apărarea ei (În țara unde crește pâine albă/ Și curge binecuvântat belșug,/ În țara munților cu stemă dalbă,/ În țara mea e foame și belciug.// Sfârșim în pâlpâiri de luminare,/ Strop lângă strop ne istovim din greu,/ Da-n timp ce moartea-și-adâncește gheare,/ Pe fruntea noastră crește Dumnezeu., Petru C. Baciu, „Foamea”, p. 302); cozile de topor - trădătorii valorilor și ai credinței neamului; speranța în tăria acestui neam
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 by http://confluente.ro/O_epopee_a_suferin_ei_i_a_salv_rii_rom_ne_ti.html [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
coarnele în ușă. Dar nu le-am deschis. Mi-era rușine de pereți și zăvoare. Pereții-ntotdeauna mi-au speriat cărările sub cetini. Aș fi ieșit să le-ntâmpin cu pieptul deschis, dar aveam numai niște hârtii pe care-ngălbeneau pâlpâirile slovei. - Prieteni care mi-ați adus potecile și cântecul Duruitoarei la fereastră, iertați-mă! Apoi s-a făcut o tăcere atât de adâncă încât stelele s-au furișat pe pământ și a nins până în zori. În loc de bun rămas mi-au
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/dumitru_ichim_1496148190.html [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
de lacrimi si păcate Unde-i sfârșitul? Doar Dumnezeu o știe! Trupu-i bolnav, dar sufletul, doar bucurie, Căci pentru el începe viața..după moarte! Spre capăt..se zărește o lumină Ce tainic, mă călăuzește-n drumul meu Și strălucind, cu pâlpâirea ei divină Aș vrea, ca înspre mine uneori să vină Convins că, în lumină, e însuși Dumnezeu! Trupul se poticnește frânt și spune în cădere: Sunt plin de ani, bătrân, și-am obosit De ce umblăm pe-un drum îngust,plin
TRUP ȘI SUFLET! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 1999 din 21 iunie 2016 by http://confluente.ro/constantin_ursu_1466524178.html [Corola-blog/BlogPost/375367_a_376696]
-
și îmuind o crenguță de busuioc în aghiasma din găletușă, i-a stropit fața, și a-chiat cu vocea stinsă. - Iartă-l Doamne, și dă-i dezlegarea Ta!... Andrei abia a reușit să deschidă gura ca să-i spună preotului, cu ultimile pâlpâiri ale sufletului, care ieșeau din trupul ce arsese de viu în vatra unde tăciunii răgăliilor de salcâm nu se stinseseră de tot, când el se așezase pe scăunel să-și dezmorțească mâinile înghețate. - Eu l-am o-mo...rât... pe... Co.
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 by http://confluente.ro/Partea_a_iv_a_ultima_spovedan_marin_voican_ghioroiu_1376808093.html [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
încă din momentele în care pământul s-a zguduit, imploarea, în amestec cu speranța că va fi eliberată din acea capcană : „tăiați-mi piciorul, numai scoateți-mă de aici ! ”. Între cei doi, înainte ca lumina lanternei să-și arate ultima pâlpâire, Albert apucă să zărescă o sclipire metalică. A bănuit ce poate fi și prima reacție a fost să-și facă loc, hotărât : „dați-vă la o parte ! ”. Au făcut-o instantaneu. A căutat și a găsit un set se tacâmuri
EVOCARE de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1472120970.html [Corola-blog/BlogPost/365177_a_366506]
-
cată-se întruna Căile de apă se-ntâlnesc mereu Peste fiecare strat de minereu, Pulberi de argint presară luna Fluieră un tren pierdut în neant Oh, copilărie dulce ca un vis Dac-aș ști măcar astăzi, cine mi-s Slabă pâlpâire, palid diamant Le vedem sau nu, între noi doar ziduri Sârmele ghimpate colții își înfig Fiecărui pește, soarta, un cârlig Și înțelepciunea, adormind sub riduri Oile, păstorul, intră în revoltă Sarcinile noastre au ajuns prea grele Taberele două. Între, doar
ÎN ORICARE STÂNCĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 697 din 27 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/In_oricare_stanca_ion_untaru_1354015199.html [Corola-blog/BlogPost/359406_a_360735]
-
ce dansează cu sânii și coapsele dezvelite. CĂPITANUL ARNĂUTU: (ironic) Boieri dumneavoastră, lăsați comoara și îmbrățișați fecioarele! Cei doi căpitani continuă să sape. Cu cât sapă cu atât flacăra scade în intensitate și în cele din urmă se stinge în pâlpâiri ușoare. În acel moment fecioarele dispar treptat, de parcă se topesc într-o pâclă. Căpitanii continuă să sape. Se aude un sunet de metal. CĂPITANUL SASU: (lovește încă o dată cu unealta) Am dat de ladă! Arnăutu se apleacă la un capăt al
REGATUL LUI DRACULA (III) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Regatul_lui_dracula_iii_s_ion_nalbitoru_1390584645.html [Corola-blog/BlogPost/347368_a_348697]
-
și îmuind o crenguță de busuioc în aghiasma din găletușă, i-a stropit fața, și a-chiat cu vocea stinsă. - Iartă-l Doamne, și dă-i dezlegarea Ta!... Andrei abia a reușit să deschidă gura ca să-i spună preotului, cu ultimile pâlpâiri ale sufletului, care ieșeau din trupul ce arsese de viu în vatra unde tăciunii răgăliilor de salcâm nu se stinseseră de tot, când el se așezase pe scăunel să-și dezmorțească mâinile înghețate. - Eu l-am o-mo...rât... pe... Co.
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]