35 matches
-
după locul potrivit în care un om să se poată ghemui și să poată ucide după pofta inimii, dintr-o poziție de relativă siguranță. După ce regimentul lui Inman și-a strîns rîndurile, au urcat cu toții clina dealului, în direcția focului pîrjolitor al Unioniștilor. S-au oprit la un moment dat să descarce o salvă puternică, apoi au pornit în fugă spre drumul înfundat dindărătul zidului de piatră. Era o zi friguroasă și noroiul de pe drum înghețase bocnă. Unii dintre ostași erau
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
furtunoasă, etapizată dar hotărâtă de la cap la capăt, o anume construcție zveltă. „Aceste suflete trezite/ Continuu urăsc/ De ce noi trăim/ Fiind despărțite de turmă/ Își freacă dinții/ Arată lucruri/ Ca sufletul cu păcate/ Continuă să sufere/ Sub dictatul unui duh/ Pârjolitor, mai mor/ Structura stârnește ființa/ Într-o a doua realitate/ Uitând/ Câțiva oameni vii/ Cu umbra morții/ Acum am prieteni acolo/ Indiferent de fețele putrezite/ Ei au suflet curat”. (Acum mă strigă). Oarecum testamentar, deși poate prea grăbit chiar de pe
DANIEL MARIAN DESPRE ILIR ÇABRATI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380676_a_382005]
-
încarcerare. Dar încarcerarea a însemnat și solidaritate, chiar clandestina, si euforia unei culturi făcute din spirit de fronda, purtătoare de semnele istoriei și ale salvării. Sîntem în anul de grație 1999. Privesc în jur. Nici euforie, nici generozitate, nici focul pîrjolitor al creației. Cu cîteva excepții, care să confirme regulă. Atîta dezbinare și disperare, atîta impostura, confuzie, haos și neputința, la urma urmelor, n-am simțit înainte. O dezamăgire incurabilă s-a instalat, ca expresie, în mințile și pe fețele celor mai mulți
Andrei Serban si lumea magicã by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17451_a_18776]
-
au avut-o polițiștii, ambulanțele, pompierii, care nu puteau face față numărului imens de apeluri despre oameni morți, descoperiți în diferite ipos taze, în toate locurile, despre arme de tot felul aruncate pe străzi, la gunoi și oriunde, despre incendii pârjolitoare... Cine mai avea nevoie de arme? În plus, surprizele au fost de proporții. Mulți oameni politici, oameni de afaceri, milionari sau miliardari și chiar șefi de state au fost găsiți morți în minutele de după Mesaj. Nimeni, absolut nimeni în curs
Mesajul care a schimbat omenirea. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_366]
-
trenului, cântecul atât de curat că închise ochii să nu zărească-n cădere fața cântărețului, care încă mai plutea pe valurile visului și ale valsului, ridicat în picioare deasupra podului să privească-n beznă imaginile despuiate de degetele oarbe și pârjolitoare ale reflectorului. Gata! Acum! își spuse. Se agăță fulgerător de cizmele santinelei, trăgându-le-n jos, peste capul lui, ca și cum ar fi icnit să zvârle din spate un sac ce-l incomoda. Muzicuța căzu lovindu-l peste ureche cu tăișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
șatră norii grei ai necazurilor: Udați de ploi, uscați de vânt și arși de ger, țiganii nu au un loc al lor pe pământ! Vin din Nicăieri merg spre Nicăieri cu doruri de dor; cântul lor plâns poveri de tăceri, pârjolitor, e-un foc nestâns, răscolitor. - Fiecare cântec de-al nostru e un bocet pe care numai noi avem urechi să-l auzim și să-l înțelegem. Și mai e ceva: voi trebuie să știți și să ascultați cu luare aminte
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
vino! Rafira ieși alarmată din cort, crezând că băiatul se accidentase, că pățise ceva de vreme ce o chema cu atâta zor. Ce altceva ar fi putut să creadă, când Vișinel o chema cu o voce în care glăsuia parcă un foc pârjolitor. Ajunsă lângă el, îl cercetă cu de-amănuntul. Într-o clipă, îi învălui întregul trup și, văzându-l teafăr, răsuflă ușurată. Vișinel o privi întrebător dar, în același timp, îi arătă tigaia ce prinsese în interior un contur imaginar, pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
unui vițel de aur. Pe parcursul expunerii, fidel schemei sale trinitare, alexandrinul „trage spuza” pe turta Fiului. Acesta, rostind logion-ul, ar avea în vedere două forme de blasfem, una „călduță” și pardonabilă, blasfemul împotriva firii Sale umane (Fiul Omului), și alta pârjolitoare, impardonabilă, blasfemul împotriva divinității Sale făcătoare de minuni: „Evreii nu insultau/calomniau pe nimeni altul decât pe Isus șatunci când spuneau că vindecă prin Beelzebulț; e așadar limpede că blasfemul împotriva Duhului se referă la Domnul Însuși și că Domnul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Nordul, peretele de la nord, este cel mai vitregit... Sărac de lumină și rece... Bătut de ploi și de crivăț, suprafața lui pustie, crispată, roasă de timp, ale cărei siluete imprimate în memoria zidului par trupurile surprinse pe pereți de „declicul” pârjolitor al unei explozii atomice, ...încearcă să mai spună câte ceva din Faptele Vechiului Testament, din graiul pierdut al tencuielii căzute, nereușind... Sau, reușind, mai patetic, prin graiul Devenirii, cum ne vorbește și astăzi VICTORIA DE LA SAMOTRACE... DIN FACEREA LUMII de la miazănoapte
Fresce by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5972_a_7297]
-
Autorului Destrăbălare amânată... (parodie după Miron Radu Paraschivescu) Miss(ă) cu mers de silfidă Să-ți facă băiatul grindă La alcovul de sub tindă Unde dorul să te-ntindă Să te culce-n caznă mare Strânsoarea s-o simți chemare Iubirea pârjolitoare... Să nu-ți dea inima brânci Să te uiți la babalâci Că-au placă-n loc de dinți Și n-au locuri printre sfinți Nici socrii și nici părinți Nici neveste cu lipici Bani au la chimir pe sponci Sunt
DESTRĂBĂLARE AMÂNATĂ...(PARODIE DUPĂ M.R.P.) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348974_a_350303]
-
un prezent de iască la care scăpăra pentru a aprinde pipa înecăcioasă a dejecției și pentru a evacua cu emfază, în rotocoale, fumul, ca pe niște limbi de foc încinse, nărăvite și otrăvite de atâtea ploconeli, mediu optim de pripas pârjolitor, fetid și nesimțitor, de două lulele cum își definea singur statutul și care pustia totul în preajmă. Perfecționase până la bijuterie arta cârtitului și tot i se părea că mai are de șlefuit până a-și fi demonstrat pe deplin calitățile
UN ALT FEL DE... SCHINDLER ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372734_a_374063]
-
unui vițel de aur. Pe parcursul expunerii, fidel schemei sale trinitare, alexandrinul „trage spuza” pe turta Fiului. Acesta, rostind logion-ul, ar avea În vedere două forme de blasfem, una „călduță” și pardonabilă, blasfemul Împotriva firii Sale umane (Fiul Omului), și alta pârjolitoare, impardonabilă, blasfemul Împotriva divinității Sale făcătoare de minuni: „Evreii nu insultau/calomniau pe nimeni altul decât pe Isus [atunci când spuneau că vindecă prin Beelzebul]; e așadar limpede că blasfemul Împotriva Duhului se referă la Domnul Însuși și că Domnul spune
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
un fel de brânză ce semăna cu tofu. Avea un miros neobișnuit și nu aluneca ușor pe gât. Se adunară din nou și coborâră muntele. Aceleași priveliști monotone ca mai înainte li se desfășurau din nou în fața ochilor. Sub soarele pârjolitor, agave și cactuși se înfigeau în pământul uscat ca niște pietre părăsite de mormânt. În depărare se deslușeau niște munți golași. Pe fețele asudate li se așezau bâzâind muște. — Oare să mai fie într-adevăr vreun japonez pe aici? zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
s-a părut că vorbea de ore întregi. De zile întregi. Irene s-a încruntat către el. Amândoi au pătruns pe pajiștea din fața cabanei, iar Naji se simțea sleit de sete. De când venise în țara asta, suferea de o sete pârjolitoare. Și asta de la toate reclamele alea la sucuri, de la înțepăturile minunate ale colei, de la spuma extravagantă a siropului de plante. Naji își turna Mountain Dew în cana de cafea pentru ca pacienții să nu-și dea seama că asta era ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Duke Elington Boulevard, cu un capac deasupra capului. Nu mă pot descurca prin New York și pace... M-am uitat la ceas. Stăteam transpirând și înjurând pe canapeaua neagră și lipicioasă. E cald deja aici, da, se acumulează căldură pentru zaverele pârjolitoare din august Printre multele indicații lipite pe geamul despărțitor era și un anunț care îmi mulțumea pentru faptul că nu fumez. Așa ceva nu-mi place. Mi se pare o chestie prematură, nu-i așa, nu ești de acord? încă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lau dăruit pe Oscar- un pur sânge negru, de o rară frumusețe, neastâmpărat, care și-a adorat stăpâna. Soleil împlinise 15 ani. Era de o frumusețe năucitoare și era și o artistă în adevăratul sens al cuvântului. Avea un surâr pârjolitor și niște ochi de culoarea chihlimbarului, ochi de pisică, ce ascundeau inteligență vie și un licăr ștrengpresc moștenit de la tatăl său. Deși avea doar 15 ani stârnea strârnea sentimente profunde și dorințe arzătoare. Era de o profunzime rar întâlnită la
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
bine, nici o problemă, și zâmbesc spre receptor, dar imediat după aceea tresar și îl scap din mână, îl văd scufundându-se ca pe un scafandru micuț, pe fundul căzii, pentru că în ciuda vocii sale blânde în mine se trezește o senzație pârjolitoare de greață, am impresia că am auzit plânsetul îndepărtat și înfundat al copilului. Capitolul optsprezecetc "Capitolul optsprezece" În cea de-a opta zi, ne oprim din jelanie și ieșim într-o lume cuprinsă de convulsii, asfaltul se deschide sub picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu fundul de beton, adâncă de peste opt metri. Tom rămase locului, gâfâind îngrozitor. Avea senzația că se găsea de foarte multă vreme în puțul acela lugubru, șuierător și scăpărător iluminat. Căldura umedă, tropicală, irespirabilă, se propaga în valuri de aer pârjolitor, pe care plămânii lui arși îl respingeau. Cuprins de o teribilă și neputincioasă lasitudine, se sili să respire încet și regulat. Se gândea că, desigur, mecanicii, când coborau acolo, purtau îmbrăcăminte de protecție și măști împotriva căldurii. Se întoarse, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de stea, cu colțuri lungi, ascuțite, mobile, care se mișcau încoace și încolo, și la fiecare zvâcnire deveneau de o luminozitate intensă, orbitoare. Și această stea se apropia de el, era chiar foarte aproape. Plutea spre el ca o vâlvătaie pârjolitoare, o conflagrație catastrofică pe cerul înserării, trimițând jeturi prelungi de flăcări. Și pe măsură ce ardea cu raze ascuțite ca niște suliți de foc năucitoare, în miezul uriașei stele incandescente începu să crească un cerc negru, făcând ca astrul să semene cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
marea literatură a lumii, din folclor, așa cum am văzut, iar în plan stilistic, prin invocații, hiperbole, enumerații, repetiții etc., toate insuficiente însă pentru a se identifică pe deplin cu trăirile: mi-e dor, mi-e dor de tine, dor orbitor, pârjolitor / ... / Mi-e dor de tine, dor, dor, dogoritor de viață / fără leac, / dor împătimitor, ursit, riscant, / că de atât amar de dor, îmi pare, doamne, / că n-am să mă mai săvârșesc în veac... Covârșit de sentiment, poetul mixează registre
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
drumului. Calcani înfipți în garduri, străpunși de vârfuri ascuțite de copaci. Zăcând alături de cutii albe de lemn cu acoperișuri țuguiate, cu fum încolăcindu-se din coșuri desenate cu creionul - casa mâzgălită a unui copil. Balena asta e durere și frig pârjolitor. Rafale de informații vin din pielea lui. Plantată în preria asta plată, aruncată de un val prea grăbit. Fălci grozave, mai mari decât un garaj, plescăie pe pământ, zgomotoase. Fiecare strigăt din gâtul ca o peșteră zgâlțâie ziduri și sparge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ascunși cine știe pe unde și să să-i ghindăcească, amuțind și împietrind pe toți care ar privi-o a doua zi, pocind fetele, secând sămânța mădularelor și vestejind podoaba bărbățiilor, să nu cumva ca solomonara, gonitoarea de nori și pârjolitoarea viselor, să aibă vreun cuțit la îndemână cu care să-și pornească amarnicele-i cotături, să nu-i dea bobonitoarei altă apă de băut decât cea din bidonul adus de la Fâtâna lui Eminescu din Cișmigiu, să vegheze ca nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și sâmbăta, surghiunitul își sălta pernele din puf de gâscă pe tăblia de căpătâi a patului, își potrivea peste ele trunchiul corconit, până la piept, în plapumă și începea să se zgâiască, în lungul străzii, după prichindeii claselor I-IV - hoarde pârjolitoare și insolente, care, pe la ceasul acesta, îl vizitau întorcîndu-se de la școală. Gâgâlicii îl năpădeau ca furnicile, i se cățărau pe noptieră, îi trăgeau prin fund apreturile și hârtiile, numai în găurile urechilor nu i se vârau. - Nene Sinistrate, dar ce
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sașiul prin zonă și parcase cu lehamitea unei dihănii sătule, tolănite într-o rână... Trăgîndu-și frânele taman pe maidanul de unde fuseseră bărbierite, cu lama buldozerului, acaretele și hrubițele tăinuitului Sile Smalț, calif odinioară peste hoți, tata a tuturor sfîrtecătorilor și pârjolitorilor din Bucureștiul interbelic. De îndurările Smalțului își ascuțiseră ei hoții cosoarele și din ugerul încuviințărilor lui supseseră ei cu buza și Gigă Muci și Paranghielie Indianul și Marțafache și Gărgăriță. Din jeepul milițienesc, zăbrelit și mânjit cu șapte litere albe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dintre cele mai longevive frontiere naturale din Europa 25. Europa, între agonie și speranță La sfârșit de Antichitate și început de Ev Mediu, furtuni de sânge, șiroind din trupuri stoarse până la ultima picătură, au inundat pământul. Fulgere au aprins focul pârjolitor, iar în lumina lui luceau săbii și lăncii. Tunete bubuiau din piepturi care își strigau disperarea în fața pierii. Au fost timpuri când ciocanul lui Thor și al lui Perun loveau cu putere spre preamărirea triburilor germane și slave care îi
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]