2,887 matches
-
Anotimp > NOCTURNĂ Autor: Suzana Deac Publicat în: Ediția nr. 321 din 17 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Nocturnă Cuvintele șchioape se dizolvă când Lusciana cântă pădurea ascultă ceața aleargă din lumină spre vârfuri albite de anotimp încremenite într-o liniște păianjenul se plimbă pipăind nestingherit nervurile frunzelor nici fluturele nu știe în zbatere doar o zi va mai trăi se scaldă lumina în nocturnă toți se ascund în joacă sub frunză sub scoarță sub aripă doar visul rămâne în plină discrepanță
NOCTURNĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Nocturna_0.html [Corola-blog/BlogPost/342536_a_343865]
-
decis să fac propria editură de carte. Am publicat mai întâi o carte a mea, „Noi suntem zeițe - carte poștală” și încă o carte, unde sunt coautor alături de Aurora Liiceanu și mai apoi și alte cărți. Am reeditat „Pânza de păianjen” a Cellei Serghi și câteva dintre cărțile marii, fabuloasei Nina Cassian, care trăiește acolo, în America. Sunt atât de mândră de colaborarea mea cu Nina Cassian, atât de fericită de întâlnirea noastră, atât de onorată de posibilitatea de a-i
INTERVIU CU ALICE NĂSTASE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 by http://confluente.ro/Octavian_curpas_interviu_cu_alice_na_octavian_curpas_1338266046.html [Corola-blog/BlogPost/357430_a_358759]
-
prin pat de flori mierea lor să te îmbete vrăjită de Dragobete *** Pricină-n sat [sub clopotul vârstei, poetul, o enigmă ...] ademenindu-și somnul să-l cuprindă torcea tăcut din caierul de gânduri născute când prășea porumbu-n rânduri sau priveghind păianjenii din grindă stătea năuc nepricepându-și rostul deși sărac tot îl vorbește satul oricum ar fi aici si-a dus veleatul muncind cinstit dar și făcând pe prostul știa vezi bine că, Doamne ferește de-i dus vreun om să are
DRAGOBETE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1424762906.html [Corola-blog/BlogPost/382732_a_384061]
-
gândul că moartea este aproape. Toată hrana se sfârșise de mult, doar săculețul de pânză îi ardea pielea din dreptul inimii. Căldura îi fulgera creștetul și lui i se părea c‑o să plouă, înaintea ochilor i se făceau pânze de păianjen pe care se țeseau oaze răcoroase și se târa spre ele pe nisipul mișcător ca pe un val de mare. Dar dacă mănâncă doar o firimitură din pâinea cea uscată? Va prinde puteri și va ajunge mai repede! Vrea să
ALTFEL DE IUBIRE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Altfel_de_iubire_stefan_popa_1390379541.html [Corola-blog/BlogPost/347545_a_348874]
-
flori înflorește în fiecare primăvară, tu de ce n-ai face la fel? Lasă să răsară din lăstarul acela micuț al visului tău, o floare matură și, te va răsplăti cu flori de triumf, dacă o îngrijești cu perseverență. Pânzele de păianjen, ce acoperă visele vechi, pot fi rupte cu degetele curajului de a o lua de la capăt, iar pleoapele închise de așteptare se deschid, chiar dacă orologiul nu bate decât la oră fixă. Mie mi s-a întâmplat după 15 ani de
NU-I TÂRZIU! de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Nu_i_tarziu_cornelia_viju_1334122096.html [Corola-blog/BlogPost/341452_a_342781]
-
TRADUSĂ DIN LIMBA SPANIOLĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ DE ELENA BULDUM, de Elena Buldum , publicat în Ediția nr. 1713 din 09 septembrie 2015. Silabisește limba iritată înaintea aripii oarbe ale rinichilor. Ne mușcă răutățile și golurile, ochiul larg al pânzei de păianjen peste fotografii Acolo deasupra căștilor lichide de apă, merg din întamplare nisipurile bălăngăne balamaua: știu că totul este dureros. Ratez tamburul orb dintre nori. Ratează folia de salivă deasupra umbrei de la cheie; ratez dezvăluirea custodiei pentru sedări sinistre; nu doarme
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/elena_buldum/canal [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
de foc și venin. Aproape de buric, amor, ceața fosforică a pălăriei sau a umbrelei, traversând floarea de mâner, foarfecele zgârceniei ... Citește mai mult Silabisește limba iritată înaintea aripii oarbe ale rinichilor. Ne mușcărăutățile și golurile, ochiul larg al pânzei de păianjen pestefotografiiAcolo deasupra căștilor lichide de apă, merg din întamplarenisipurilebălăngăne balamaua: știu că totul este dureros.Ratez tamburul orb dintre nori. Ratează folia de salivă deasupra umbrei de la cheie; ratez dezvăluirea custodiei pentru sedări sinistre;nu doarme timpul durerii, nici desconcentrarea
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/elena_buldum/canal [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
care istoria nu a dus lipsă în nici o perioadă încearcă să-l denigreze în fel și chip,fără să ia în considerare că sfântul Daniil era înaintevăzător și le strică toate planurile la fel cum ai înlătura o pânză de păianjen. La timpul potrivit cheamă pe împăratul Leon cel Mare și pe patriarhul Ghenadie pentru rugăciuni publice de două ori pe săptămână pentru a potoli mânia Domnului și a nu fi pedepsiți din cauza păcatelor dar nu este ascultat. Și când a
SF. DANIIL STÂLPNICUL de ION UNTARU în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 by http://confluente.ro/10_decembrie_sf_daniil_stal_ion_untaru_1386747343.html [Corola-blog/BlogPost/354591_a_355920]
-
pe cei ce te-au supus. Doar răul mai plutește-n aer, asculți minciuni cu ritm dement, și vezi în jurul tău doar fraieri, zâmbind, că n-au nici un prezent... Chiar nu mă mir, ca-ți pierzi puterea, în pânze de păianjen, mut, te lupți de-o viață cu durerea, să ștergi un vis nepriceput. Suspans și agonie geme, vrând lumea asta s-o-nțelegi, prea mulți de adevăr s-or teme, dar fară legi, cum să-l dezlegi? Ai obosit să
DINTR-O VIAȚĂ, CE SE PIERDE… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1798 din 03 decembrie 2015 by http://confluente.ro/mihail_janto_1449132113.html [Corola-blog/BlogPost/369910_a_371239]
-
misterios al clădirii vechi, cu coloane antice dantelate, se ivea scara imensă, arcuită, de-a lungul căreia luminau straniu, ochii dovlecilor de Halloween, cu lumânări aprinse în interiorul lor, deasupra cărora, pe pereții marcați de vreme ai așezământului, străjuiau pânze de păianjen decorative, având atârnate din loc în loc câte-o vrăjitoare sau o altă ființă diavolească. Din față, zâmbea ironic - fără a-și pierde chiar și după moarte, simțul umorului ce-l caracteriza dintotdeauna - statuia din piatră a patronului spiritual al colegiului
“DIRECTOAREA DIAVOLO“ SAU LA DIABLA de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1446336141.html [Corola-blog/BlogPost/353302_a_354631]
-
fără a-și pierde chiar și după moarte, simțul umorului ce-l caracteriza dintotdeauna - statuia din piatră a patronului spiritual al colegiului, având montate de borurile pălăriei sale, niște coarne de drac răsucite iar în mustățile țepene atârnând pânze de păianjen. Funcționarul observă fumul care îl introdusese brusc într-o ceață deasă și care dădea locului mai mare spaimă. Dar urletele și strigătele înfiorătoare îl făcură chiar să leșine. Noroc că prin fum, apăru neclară forma îndesată a directoarei, îmbrăcată în
“DIRECTOAREA DIAVOLO“ SAU LA DIABLA de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1446336141.html [Corola-blog/BlogPost/353302_a_354631]
-
cele de elită ale Capitalei, l-ați transformat în “Dracula-Parc“? Din nou, niște urlete fioroase opriră cuvântarea inspectorului. - Din câte știu, nu ne-ați cerut voie! N-a existat nicio aprobare! continuă acesta indignat. Pe perete la intrare, atârnată printre păianjeni, agățată de mâna unei vrăjitoare fioroase, flutura înspăimântător „Hotărârea inspectoratului școlar” prin care, orele de la clasă nu pot fi înlocuite, cu alte activități de învățământ, decât cu aprobarea Inspectoratului Școlar. Dar “Directoarea Diavolo“ era o “La diabla“ adevărată și nu
“DIRECTOAREA DIAVOLO“ SAU LA DIABLA de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1446336141.html [Corola-blog/BlogPost/353302_a_354631]
-
ce credeți?” În același timp, își expune părerea proprie: „Spiritul lor întreprinzător, nasul lor pentru oportunități și afaceri ar fi dăunat oare țării? Eu nu cred.” Năzbâtiile copilăriei sunt de pomină: zborul bondarilor legați cu ață, vânătoarea și luptele de păianjeni, pariurile pe nasturi de diferite valori, trocul cu nasturi.. Fiecare puști din gașcă avea câte o praștie cu gume roșii. Și toți erau neîntrecuți la aceste jocuri copilărești care aveau un farmec nespus. În anii aceia, jucăriile erau ca și
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Calator_pe_meridiane_launtr_cezarina_adamescu_1383944526.html [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
marcat pe autor. Aceasta este construcția, pe trei planuri diferite, care totuși se întretaie în punctele forte ale acțiunii, firul fiind reluat, de fiecare dată, așa cum am mai precizat, de unde a fost întrerupt. Memoria selectivă înregistrează ca pe „firul de păianjen” amănunte semnificative. Rămâi uluit de câte lucruri cunoscute și necunoscute ți se derulează prin fața privirii. Până și miresmele și zgomotele și imaginile, chiar și tăcerile îți devin cunoscute și trăite de tine, într-un straniu deja-vu, dintr-o altă existență
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Calator_pe_meridiane_launtr_cezarina_adamescu_1383944526.html [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
toamna. Teodor Dume ilustrat de Ștefan Tistu, un poet foarte interesant, de notorietate, cu un filon autentic și un aplomb deosebit. “prevestire lângă fereastra cu jaluzelele lăsate degetele tremurate ale bunicii croșetează liniște dincolo de lampa anesteziată de fum moare un păianjen dinadins o grămăjoară de nori proptește cerul doar părticica din colțul care bunica apunea că-i al ei... în rest nimic decât locul pe care stăm cu arendă sau orice altă temere... mai mult decât un sens ezoteric nu știu
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 by http://confluente.ro/Un_florilegiu_liric_de_exceptie_antolo_cezarina_adamescu_1337168066.html [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
el mișcarea e folosită ca un instrument de scuturare de gânduri gesturi obișnuințe atașamente uite ulciorul cu apă vie din izvorul plinătății ești dispus să bei și apoi să mă privești în ochi să-mi spui dacă în pânza de păianjen a teatrului tău de control încape încă o muscă sătulă de durere contrafăcută de rolul de păcălici de acțiunea minciunilor de a paște pe câmpul valorilor tot atât de făcute în mințile bogate ale oamenilor apelez la tăcere și greața nu întârzie
SINGURĂTATEA CELULELOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Singuratatea_celulelor_anne_marie_bejliu_1385928204.html [Corola-blog/BlogPost/344451_a_345780]
-
clipă de clipă în pietre de moară sau în nisipul fin de sub talpa gândului? Unde ne mai ascundem trupurile însetate de atingeri blânde, de iubire curată când între noi și noi, între vis și realitate se aștern plase imense de păianjen țesute din jocuri mărunte, bicisnic construite pe tăvi ruginite având formele acoperite cu un strat de aur fals? Timpul înțelegerii ne răstoarnă clepsidrele de piatră iar cristalele devin drumuri fără capăt într-o sferă atinsă cu teamă de mireanul din
MUŞCĂTURA VORBEI NEROSTITE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 by http://confluente.ro/Muscatura_vorbei_nerostite_anne_marie_bejliu_1343854792.html [Corola-blog/BlogPost/360019_a_361348]
-
oferi imediat să meargă să cerceteze partea cealaltă de livadă, iar Viorel Greierașul îl însoți de îndată. Ascunse printre florile de trifoi, căsuțele melcilor erau acoperite de praf și păreau părăsite. Dintr-una scoase capul la un moment dat un păianjen mic și verde. Viorel îl salută politicos: - Bună ziua, locuiți cumva în acest loc? - Bună ziua, eu m-am mutat chiar azi. Am auzit că melcii și-au părăsit casele pentru cartierul cel nou din cealaltă parte a livezii.. Cartierul cel nou
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1434424444.html [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
a lui Hărnicel într-un timp atât de scurt. Se târau cu ochii lor bulbucați ieșiți mult înainte, zdrobind sub tălpile mucilaginoase pereții străvezii ai căsuțelor de fluturi, acoperișurile plane ale căsuțelor de buburuze și ferestrele cu perdeluțe dantelate ale păianjenilor. Of, of, ce mai prăpăd era în calea lor! Nu îndrăzneau să îi înfrunte nici furnicuțele, nici albinuțele, nici lăcustele, preferând să fugă din calea șirului distrugător de melci. Viorel îl recunoscu în fruntea melcilor pe grasul Limax și tresări
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1434424444.html [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
șirului distrugător de melci. Viorel îl recunoscu în fruntea melcilor pe grasul Limax și tresări de spaimă. - Dacă Limax i-a făcut vreun rău lui Hărnicel... - Cine e Hărnicel, întrebă un glas firav lângă el?â Viorel privi nedumerit spre păianjenul cel mic și verde, care îi urmase din cealaltă parte de livadă. Toată lumea îl cunoștea pe Hărnicel și erau îngrijorați de dispariția lui. Cu toate acestea, acum nu aveau timp de stat la povești. Ceata de melci câștiga teren cu
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1434424444.html [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
moment dat, zări o albină, mai apoi un fluture. Se îndreptau în aceeași direcție, adică spre colonia părăsită de ei. Acolo nu mai putea fi nimic altceva decât cochiliile vechi, găurite și murdare, nefolositoare pentru alte gâze. Îl văzu pe păianjenul mic și vere căruia îi cedase casa. - Hai, salut, ce faci prin zonă? Helix n-avea chef de povești. Simțea că Limax avusese dreptate și că se petrecea ceva ciudat în cealaltă parte de livadă. Dacă nu i-ar fi
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1434424444.html [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
parte de livadă. Dacă nu i-ar fi fost atât de greu să își care casa în spinare, le-ar fi urmărit pe gâze. Ezită. - Ce păcat că ați plecat, nu-i așa? - De ce, întrebă în sfârșit Helix, privind către păianjenul din fața lui? - Păi, cartierul cel nou, aeroportul, sala de concerte, știi tu... Helix nu știa, chiar nu avea habar ce năzdrăvănii îndruga păianjenul mic și verde. Se opri să îl asculte. În zona părăsită, iarba fusese cosită de Costel și
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1434424444.html [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
gâze. Ezită. - Ce păcat că ați plecat, nu-i așa? - De ce, întrebă în sfârșit Helix, privind către păianjenul din fața lui? - Păi, cartierul cel nou, aeroportul, sala de concerte, știi tu... Helix nu știa, chiar nu avea habar ce năzdrăvănii îndruga păianjenul mic și verde. Se opri să îl asculte. În zona părăsită, iarba fusese cosită de Costel și se ridicase o metropolă a gâzelor. În noul oraș, Viorel dădea concerte de binefacere în fiecare seară, într-o sală iluminată de felinarele
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1434424444.html [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
părăsită, iarba fusese cosită de Costel și se ridicase o metropolă a gâzelor. În noul oraș, Viorel dădea concerte de binefacere în fiecare seară, într-o sală iluminată de felinarele licuricilor, cu o cortină fină țesută de două superbe domnișoare păianjen, iar în aeroportul cu zece piste de aterizare, veneau zilnic o mulțime de zburătoare dornice să se mute în Noul Oraș Fericit, care se înălța din ce în ce mai frumos, de la o zi la alta. Helix sughiță de surpriză și de furie. Nimeni
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1434424444.html [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
răcorească ea, atunci când fierbintele se împrăștie pe plajă și șezlongul trebuie repoziționat sub umbrele. Câtă fericire simte! I se umple sufletul de iubire, de viață, de împlinire. Și-ar dori să rămână veșnic lângă mare, așa ca eroina „Pânzei de păianjen” a Cellei Serghi. Când a citit romanul avea vreo 17 ani. Dar iubirea pentru mare are rădăcini în primii ei ani de viață. Când vacanța era cea mai frumoasă perioadă a anului, pentru că o petrecea alături de părinții și fratele său
MAREA de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 by http://confluente.ro/mirela_stancu_1468080492.html [Corola-blog/BlogPost/381989_a_383318]