38 matches
-
tot orașul a auzit această poveste cutremurătoare. Restaurantul și-a dublat clientela, mereu noi consumatori veneau să-l vadă cu ochii lor pe eroul orașului.... Legendă sau adevăr?.. ----------------------------------------- Berthold-Tellu ABERMAN Nazareth Illit, Israel 4 februarie 2014 Referință Bibliografică: Berthold-Tellu ABERMAN - PĂSĂROIUL / Berthold Aberman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1131, Anul IV, 04 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Berthold Aberman : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
PĂSĂROIUL de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 by http://confluente.ro/Berthold_tellu_aberman_pas_berthold_aberman_1391502788.html [Corola-blog/BlogPost/361096_a_362425]
-
Niciodată toamna nu a fost, mai frumoasă ca azi. Ajunși la un număr de ani în acte, ce-i drept doar hârtii, dar care consemnează nemiloși trecerea noastră prin timp, dar atât-nimic despre când au trecut. Am ... XIII. BERTHOLD-TELLU ABERMAN - PĂSĂROIUL, de Berthold Aberman, publicat în Ediția nr. 1131 din 04 februarie 2014. La începutul fiecărei ierni, mă întorceam din campania de teren și găseam orașul Buzău îmbrăcat în frumoase haine albe de zăpadă. Plecam în campania topografică încă din luna
BERTHOLD ABERMAN by http://confluente.ro/articole/berthold_aberman/canal [Corola-blog/BlogPost/361132_a_362461]
-
bilete se promite și o gogoașă. Caldă, pudrată cu mult zahăr. De Teleorman. Lovitură! Papagalul cu pene multicolore a fost pus la dispoziție. Deși cei care îl îngrijeau și-l serveau susțin că nu a încălcat nici ROI, nici ROF, păsăroiul a fost eliminat din statul de funcțiuni. Un caz rezolvat la foc automat. De tigru! Declarația sa la despărțirea de colegi a fost ca la premiile Oscar! Patria, familia, onoarea, servirea statului, amicii, mă voi întoarce ...Până atunci va fi
TABLETA DE WEEKEND (184): CIRCUL DIN DEAL de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2218 din 26 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/sergiu_gabureac_1485382883.html [Corola-blog/BlogPost/340373_a_341702]
-
de fel de vești, dar mai ales aducea ordine care anunțau că soldatul cutare e dat dispărut sau mort. Familia mortului sau a dispărutului îi făcea cele lumești, comanda sicriu la tâmplar, punea în el boarfele respectivului, îl chema pe Păsăroi sau pe Radu Belu cu goarna, îi făcea pomană în regulă și o înmormântare pe cinste. Adesea se întâmpla ca mortul sau dispărutul înmormântat să vină acasă și să-și găsească nevasta măritată cu altul. Așa se întâmpă și cu
MIELU (FRAGMENT DIN ROMANUL „PRIVEGHIUL”) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Mielu_fragment_din_romanus_priveghiu_ion_ionescu_bucovu_1358347540.html [Corola-blog/BlogPost/359383_a_360712]
-
ți se oferă un scaun, o sticlă de vin (spumos) local, un platou de „pasta”, o felie de friptură de curcan, o cafea, un desert și o fereastră prin care poți vedea focurile de artificii. Atât! O fleică din carnea Păsăroiului Emu, vărul australian al struțului african, va costa de la 3000 dolari-plus, în cazul când acesta va fi făcut friptură. Puișori de cangur, miei sau purceluși, vor fi prăjiti în cuptoarele de făcut pizza și vor fi decorați cu un măr
MEMORIA PENIŢEI (1) – CÂND ÎNCEPE NOUL MILENIU de GEORGE ROCA în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 by http://confluente.ro/George_roca_memoria_penitei_1_c_george_roca_1356608670.html [Corola-blog/BlogPost/341536_a_342865]
-
pe mulți i-o fi speriat, mult-discutatul sfârșit al lumii, și atunci, și-au zis că nu banii contează și desigur, ar fi mai bine, ca acest „sfârșit” (adică noul an!) să-i găsească lângă o felie de piept de păsăroi australian, o halbă de șampanie, fie ea și Dom Perignon, Moet Chandon, Veuve Clicot sau ce-o fi (numai bule franțuzești să aibă!), niște artificii chinezești și Boeing-uri americane aruncate prin atmosferă/stratosferă spre Antarctica. Deci... când începe noul mileniu
MEMORIA PENIŢEI (1) – CÂND ÎNCEPE NOUL MILENIU de GEORGE ROCA în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 by http://confluente.ro/George_roca_memoria_penitei_1_c_george_roca_1356608670.html [Corola-blog/BlogPost/341536_a_342865]
-
când am observat în coloana de mașini care se scurge spre ieșire un Mercedes negru. Prin parbrizul generos, mi-a atras atenția un copil, o fată, mai exact, care stătea pe locul mortului și se juca cu un fel de păsăroi de pluș, viu colorat și cu gâtul lung, agitându-se, cum fac copiii, cănd spre geam, cănd spre șoferul, un mulatru, care părea să fie tatăl ei. Scenă avea ceva familial, simplu și cald în același timp. Mie mi-a
Anger management by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82778_a_84103]
-
Din locul mijlocul sălii țășnea apă periodic, iar Jack înfige acolo coiful și se așază în el. Următoarea răbufnire a apei proiectează coiful cu tot cu Jack prin deschizătura din tavan până departe în văzduh, unde este prins în gheare de un păsăroi strunit de eremit. A doua piatră prețioasă, fixată pe o mănușă metalică, se află în craterul unui vulcan, pe o platformă susținută în aer de curenții care izbucnesc din adâncuri. Jack folosește curenții ca să-l ridice până la platformă și recuperează
Jack și eremitul din mlaștină () [Corola-website/Science/319440_a_320769]
-
înfruntă o furtună de nisip. Apoi un monstru răsare din nisip și o înghite pe Ikra, dar ea scapă tăindu-i burta. De la un moment dat, își continuă drumul fără ukle, lăsate probabil să se odihnească în vreo oază. Un păsăroi o înșfacă pe Ikra și Jack o eliberează, sărind în cârca păsăroiului și obligându-l să o lase jos. Jack se afundă în nisște nisipuri mișcătoare, iar Ikra îl trage afară cu un băț. Ajung la sultanul unui trib care
Jack și războinica () [Corola-website/Science/319260_a_320589]
-
o înghite pe Ikra, dar ea scapă tăindu-i burta. De la un moment dat, își continuă drumul fără ukle, lăsate probabil să se odihnească în vreo oază. Un păsăroi o înșfacă pe Ikra și Jack o eliberează, sărind în cârca păsăroiului și obligându-l să o lase jos. Jack se afundă în nisște nisipuri mișcătoare, iar Ikra îl trage afară cu un băț. Ajung la sultanul unui trib care îi ospătează și îi distrează cu dansatori. Pornesc din nou. Trec astfel
Jack și războinica () [Corola-website/Science/319260_a_320589]
-
acum sunt mai bolnav, că mama e și ea la o vârstă... Cu sacii puși în căruță, și-a găsit un alt ogeac. Pe deasupra, ca să vezi și tu, femeie a dracu, mi-a trimis, în prag de seară, gașca lui Păsăroi, cu Țârdel și Papanghel, ca să-mi dea cu paru-n cap. Ce să-ți spun? Nu mi l-au spart, însă coastele mi le-a pisat, ochii mi i-au cam umflat... În spital să tot fi stat... Ce s-
Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/95_a_372]
-
vărsase cafea pe mine. Ar putea să mă ajute să fiu luată în serios. Aproape am făcut atac de cord când am văzut-o pe Wendell, cea ultraelegantă de obicei. Purta un costum galben. Galben. Cu pene. Arăta ca un Păsăroi. Probabil că mergea pe o linie legată de carnaval. Repede i-am aruncat o privire lui Lois, care purta o vestă kaki cu o mulțime de buzunare, exact ca a profesorului Redfern. Se pare că ea mergea pe direcția exploratorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
aveam o programare. A urmat un schimb de priviri: care era problema cu mine? Dar apoi ni s-a transmis că oamenii de la Devereaux tocmai urcau și toată lumea a adoptat o expresie fericită. Prima a fost Wendell - în ținuta de Păsăroi galben -, care a făcut o prezentare destul de impresionantă. Apoi a venit rândul meu. M-am văzut făcând prezentarea, de parcă m-aș fi privit din afară; eram plină de adrenalină, vorbeam mai tare ca de obicei și am râs puțin cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
gândirea omenească poate ajunge la adevărul obiectiv, a fost, este și va fi o problemă practică. Ca hârtia igienică. Teza a doua despre Feuerbach. Chiar eu i-am suflat-o Bărbosului! De altfel, noi știm, știm, știm! Știm unde este păsăroiul! Știm prea bine! Știm, dar nu dezvăluim! Nici un cuvânt! Nihilum! Nici chiar babetei! Nici...! Nu ne supunem ei! Ea numai ne hrănește, ne adăpostește, ne cicălește, ne cocoloșește și ne slugărește! Și ne plictisește! Madam e o dulcică, e o
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
la sub-braț, inert ca un rucsac, Vierme contină să arunce asiduu cu anafură, ca o morișcă, fără să-și conștientizeze gesturile, până când cele patru pisici agresoare pier, care-cum-și-pe-unde-apucă, topindu-se în întunericul păstos, de primprejur. S-a ales praful de păsăroi! Și de biștarii voștri! Păcat... se căinează el, depunând trupușorul zmotocit al papagalului, lângă umărul drept al lui Nae, care geme stins. Au... Au... Au... A-um...! Au... răsuflă Horus. Ce e? Mai respiră? N-a murit? Ce-a zis? face
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
spun nu ca să mă strecor într-o poveste frumoasă, doar caut să-mi imaginez o axă a timpului -, să vin și eu apoi pe malul Argeșului, să văd pentru prima oară în viață o barză, să mă apropii tiptil de păsăroiul înalt cât mine, Doamne, câtamai păsăroiul și știe să stea într-un picior! Uite că învăț și eu de la el, stau așa, cu talpa dreaptă proptită deasupra genunchiului stâng și întind aripile, fâl, fâl... Ieri am pozat munții care stau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
o poveste frumoasă, doar caut să-mi imaginez o axă a timpului -, să vin și eu apoi pe malul Argeșului, să văd pentru prima oară în viață o barză, să mă apropii tiptil de păsăroiul înalt cât mine, Doamne, câtamai păsăroiul și știe să stea într-un picior! Uite că învăț și eu de la el, stau așa, cu talpa dreaptă proptită deasupra genunchiului stâng și întind aripile, fâl, fâl... Ieri am pozat munții care stau ca un perete alb, imens, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
poți naviga pe apele inferioare (folosind trupul sau mai comod la bordul unui vas) sau pe cele cerești, precum cocorii (folosind mintea și sufletul, urcând la bordul navetei existențiale, făcând din gânduri esențe tari). Era la vremea aceea asemenea unui păsăroi neidentificat pornitologic (nu se știa dacă prefera palmierii, cocotierii sau curmalii când dorea să se așeze). Dar zborul lui, agil chiar de era mai șui, i-a plăcut Șefului de Stol de la Arta Vorbelor Frumoase (adică de Belles Lettres), astfel încât
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
aer în piept, înainte de a-și lua zborul. Privește pista, o măsoară și deodată... simt spătarul scaunului cum mă presează în el. Accelerează încă și încă. Ce imensă putere de împingere! Dar nu se rupe nimica. Totul este socotit. Apoi păsăroiul își pune ciocul spre înaltul cerului și lasă pămîntul tîrîtoarelor. Se înalță în viteză, împins cu o forță incredibilă. Apoi, cu mișcări ușoare, îndreaptă căpățîna spre Madrid. După 9 ore acolo vom fi. Acum, cînd citiți aceste rînduri, dacă o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cum să ies. Ușa metalică de la apartament, solidă și perfect izolată, fusese închisă. Așa că am ajuns pe balcon, iar de aici afară, pe peretele exterior. O situație inedită pentru mine, dar în același timp cam periculoasă. Dacă vreun drăgălaș de păsăroi m-ar zări, s-ar putea să-i trezesc instantaneu pofta. Rândunicile vânează din zbor, dar pe lumea asta există doar rândunici? Vrăbiile sunt niște oportuniste lacome și sângeroase. Niște bestii, ce mai! Nu-mi rămânea decât să mă furișez
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
convins și el că un scriitor trebuie să evidențieze urâțenia lumii din jur, identifică mereu, cu o insistența provocatoare, dovezi ale degradării și promiscuității, într-o proza uneori pitoreasca, dar de cele mai multe ori dizgrațioasa: Îl plesnește ușor peste mâna pe Păsăroi care se scobește în nas, răscolește mucii pe care îi face cocoloașe și apoi le înghite." (Grădini suspendate) Victor Nichifor cultiva, ca poet, o exprimare eliptica și exotică prin recurgerea la cifre, sintagme englezești și termeni tehnici, fără valoare literară
Lotul Mircea Cărtărescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18132_a_19457]
-
stăpîn mulțumire casă lată-mă și pe mine aici nu știu unde Asta nu este viața mea asta nu știu ce este nici a cui Asta nu este viața mea și-asta nu sînt eu Nordul destinului unde se află străinule și ce spune - păsăroiule - busola ta Lumina galbenă rea ca rafalele de mitralieră la cîmp deschis Mama își blestemă ascuțit fiicele să n-aibă nimic nici urmași să ne piară în sfîrșit neamul pentru o vină grea pentru o suferință ce dă din ea
Asta nu știu ce este by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/6073_a_7398]
-
e cunoscută, cum nu le e nici viitorul apropiat. Asaltul hanului, cartier general al cărții în care sunt conținuți, va îngheța, practic, acțiunea. Pe măsură ce întâlnirea instanțelor se apropie, apar, după o poetică marca Agopian, tot mai mulți actori mitici, de la Păsăroiul Ulise la alunecoasele stimfalide pe care acesta le stoarce, exasperat, din trupurile moloșilor uciși. Evenimentele stagnează pentru că naratorul delegat își împiedică, sistematic, pana de biografiile celorlalți, contrafăcându-le. Detașată din context, delațiunea acestuia cu privire la cei care "au zis că" pare, prin
Ostaticul istoriei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7539_a_8864]
-
Bratu Iulian Gheorghe și Vasile stau pe prispa casei. După deal, la orizont, apare un deltaplan. Vasile îi zice lui Gheorghe: - Uite, mă, ce păsăroi pă cer. Ăsta ne mănâncă oile. - Lasă, zice Vasile, îl aranjez eu. Ia Vasile pușca și trage un foc. - Ai nimerit-o, mă? - Nu știu, zice Vasile, dar văd că la om i-a dat drumul ...
Bancul Zilei: Gheorghe și Vasile stau de vorbă, până când ... by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/62725_a_64050]
-
de gândit: — ...și mai știți de ce e sexul inexistent la Heidegger? De unde a mai ieșit și androginia asta scripturală? Pentru că Androginul, la rândul lui, nu-i altceva decât un alt nume dat Pietrei. (Reluați aici lectura.) Stinseseră beculețele din grădină. Păsăroiul mistic somnola în mijlocul peluzei, în semiobscuritate. M-am apropiat de el tiptil. L-am văzut atunci cum își înfoaie coada, după care a scos un muget înfiorător. Nu știam că păunii fac așa, dar mi-am dat seama că era
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]