24,747 matches
-
Acasă > Orizont > Ganduri > SĂ NU UITĂM NICICÂND... Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 813 din 23 martie 2013 Toate Articolele Autorului Am deschis fereastră și un aer rece de iarnă a pătruns în cameră. Totul este alb și înghețat; nimeni și nimic nu se mișcă; nu se aude nici un zgomot. Așa se întamplă în fiecare sîmbătă și mai ales în fiecare duminică. Oamenii se odihnesc după o saptamana plină de muncă și
SĂ NU UITĂM NICICÂND... de DOINA THEISS în ediţia nr. 813 din 23 martie 2013 by http://confluente.ro/Sa_nu_uitam_nicicand_doina_theiss_1364085232.html [Corola-blog/BlogPost/345361_a_346690]
-
profunde și esențiale. Am avut atunci bucuria și mândria - mândria?! Ha, ha!.. - să-l văd în fruntea tuturor, recunoscut astfel la valoarea sa reală integral, cu onestitate, cu respect și admirație. ...Sunetele învolburării Mării de la doi pași de noi, nu pătrunde aici, în sala cu reflectoare și tablouri, cu sculpturi și lume de bun gust, dar eu la ea, la marea imensă, demonică și supărată, mă gândesc privind creația lui Baruh Elron, căci de pe apa aceasta, aproape neagră și cu valuri
CU BARUCH ELRON, LA „SALON D’AUTOMNE”, ÎN TEL AVIV de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/roni_caciularu_1420088080.html [Corola-blog/BlogPost/367642_a_368971]
-
le transmitea ceva. Oare, erau cei ai lui Deceneu ? Ce va urma ?! Un sacrificiu ritualic sau o inițiere ? Dintr-odată o lumină aparte apăru peste Sfinx, ceva în formă de piramidă cu culoare de un roșu violaceu,transparentă. Toți erau pătrunși de o stare aparte și chipurile lor, aspre și neîndurătoare parcă se transformau. Se ivise în fața lor un om înalt, cu un fel de aură încadrându-I chipul, vorbind domol și făcând gesturi aparte, parcă așternând o vrajă misterioasă asupra
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 by http://confluente.ro/dorel_danoiu_1486720440.html [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
a depus la Casa de fier a Tribunalului Gorj un al II-lea Testament datat 23 februarie 1916, fără a aminti sau anula pe cel anterior.Nici de data aceasta el nu și-a lăsat averea moște- nire familiei fiind pătruns tot de gândul bunăstării și propășirii culturii din județul lui. Dintre scrierile sale am reținut Umbre și lumini - poezii (1896) și Cartea săteanului - po- vestiri (1897). A decedat la 4 decembrie 1916, în București, la vârsta de 56 de ani
CÂTEVA PERSONALITĂȚI ALE LITERATURII ROMÂNE DIN NEAMUL BOIERILOR PÂRÂIENI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 by http://confluente.ro/ion_i_paraianu_1427058718.html [Corola-blog/BlogPost/341026_a_342355]
-
este decizia omului pereche de a pune capăt iubirii. Vinovat de crimă, răspunzător pentru o situație fără ieșire, el este cel ce ar fi trebuit să aducă și nu să ucidă lumina: ”m-ai ucis, iubitule, tocmai când lumina/ îmi pătrunsese în suflet, cu luna...” (În orezărie). Un element luminos în versurile Danielei Voiculescu este faptul că dincolo de această tristețe ancestrală, poeta nu traversează o criză de identitate. Divinitatea o ajută să depășească momentele de cumpănă. ”vom spune tuturor că timpul
CUM ESTE SĂ TRĂIEŞTI DIN POEZIE, ÎNTR-UN TIMP DE ÎNGER de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cum_este_sa_traiesti_din_poezie_intr_un_timp_de_inger.html [Corola-blog/BlogPost/356149_a_357478]
-
te ia... A mai plâns puțin și a adormit. La ora trei noaptea Anastasia mă zgâlțâie cu putere: - Titina, a venit gonoiul...! Girofarul mașinii de gunoi lumină puternic fereastră. Eu muream de somn iar Anastasia privea cu încântare luminile ce pătrundeau prin fereastră... Apoi s-a mai foit puțin și a adormit. Pe mine somnul m-a luat cu greu, pe la ora patru. La ora cinci o aud pe Anastasia: - Latele, latele, du-te și adu țicla cu lațe... A venit
O NOAPTE PALPITANTĂ, POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 750 din 19 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/O_noapte_palpitanta_povestire_de_titin_al_florin_tene_1358604110.html [Corola-blog/BlogPost/342409_a_343738]
-
cer a primit această chemare, în aceasta s-a sprijinit și de aceasta s-a lăsat să fie condus, conform cuvântului dumnezeiescului Pavel. (Teodoret de Cyr, Istoria bisericească, cartea 1, cap. 2) Împăratul Constantin a netezit Calea Europei pentru a pătrunde Adevărul lui Hristos în viața neamurilor, a structurat întreaga societate pe lumina Duhului ortodox, punându-i la temelie Evanghelia Iubirii-Dumnezeului-Om. Personalitatea Împăratului s-a învrednicit de o convertire minunată, consolidându-se continuu prin credința, evlavia, demnitatea, generozitatea, zelul, responsabilitatea morală
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1400682464.html [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
unui cal mic. Aparent, deocamdată, neinteresați de el. Aparent, dar la fățărnicia specifică speciei te poți aștepta oricând la orice! Cert este că așa cum foamea te face un bun bucătar, în cazul de față, miasmele îngrozitoare, frigul umed care-i pătrundea în oase precum și niște spaime iraționale, îl făcură pe Verdunel să devină înțelept: - Băi, tată, să vezi că nenorociții ăștia făcură din palatele lu’ Catorz, balamuc, iar eu, ca bou’ intrai în el fără să-mi dau seama. Făcu totuși
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
Acasa > Poezie > Credinta > LA MASA TIMPULUI Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 2084 din 14 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Doamne, Cu ochii minții pătrund infinitul albastru... Bucuria mă umple, simt pacea zămislită În rugi fierbinți și dorinți neîmpărtășite, Simt focul iubirii, Mistuind ce a mai rămas neatins, De Cuvintele-Ți sfinte... Mă înfior de atât de multă iubire și... În propria-mi tăcere, aud
LA MASA TIMPULUI de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 by http://confluente.ro/lucica_boltasu_1473840097.html [Corola-blog/BlogPost/384385_a_385714]
-
sunt descrise ființele care au marcat copilăria fiecăruia: bunicile. Ale Ligyei erau Silvia și Mărioara. Și Ligya s-a întors în timp, cu multă ușurință, așa, ca și cum ar fi fost ieri. Mărioara gătea, mirosul delicioasei ciorbe reușind parcă să-mi pătrundă în papilele olfactive. Este o stângăcie studiată în câteva poezii, o naivitate în unele versuri, dar imaginile apar atât de clare, descrierile devin aproape palpabile. Poate exact această inocență păstrată intactă?! „ Aș vrea să fiu copil din nou, mi-e
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/va-invit-in-sufletul-meu/ [Corola-blog/BlogPost/93853_a_95145]
-
Cu valuri ce se sparg pe chipul meu/ Și -un soare ce mă mângâie sfios,/ Sărut azi Marea Neagră și o rog/ Să-mi cânte lin, ca-n alte dăți, duios.” Volumul Drum este o invitație definitivă, poate chiar o chemare. Pătrunzi în universul tainic al Ligyei, înțelegi fiecare emoție și zărești ușița sufletului, pe care a lăsat-o, intenționat, întredeschisă. Asta ca să vezi și tu că nu e singură: e cu EL! Demult! Dintotdeauna! Ioana Diaconu Ziarist-UZP Grecia
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/va-invit-in-sufletul-meu/ [Corola-blog/BlogPost/93853_a_95145]
-
cuiburi de nuiele, Privesc prin ochi eterici învolburate mări. Din lumi mult prea subtile, revin spre vindecare, Săgeți prea ascuțite cicatrizează gândul, Se zbat pe traiectorii în oarba încercare De-a oferi soluții găsite pe de-a rândul. Sublime introspecții pătrunse de-oboseală Revin în nemurire, ca-n veșnic început, Le posedăm esența, le-așternem cu sfială, Amprenta lor plonjează din zbor care-i pierdut. Se-agață cu asprime de umbre fără urme, Se cuibăresc în mituri care deznoadă porți, Animă
CUIBURI DE NUIELE de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/carmen_popescu_1420729707.html [Corola-blog/BlogPost/352325_a_353654]
-
al cărei contur se întrezărește ușor în zări, în imaginile ce reflectă în apusuri de soare ritmurile sub care se zbat neîncetat, să se facă simțite, pulsurile lumii... În pași alerți, înaintând intuitiv prin anticamera întunecoasă a timpului apropiat, parcă pătrunzând într-o vagă formă de anticipare si în același timp de implorare a aducerii spre sine a căii trasate cu gândirea, dorite a fi una ideală, care să desăvârșească spiritul prin sublimul ei, clipele ce curg din ce în ce mai vioaie, revărsându-se
ÎN TĂCERE, PRIN ANTICAMERA TIMPULUI APROPIAT de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/cristina_p_korys_1484703095.html [Corola-blog/BlogPost/374329_a_375658]
-
proze în reviste pentru copii și tineret) îl făcuse să mă bage ceva mai mult în seamă decât pe alții. De fapt, nu cu Bologa începusem studiul literaturii române la LFL, ci cu Veturia Costa, directoarea liceului, o profesoară foarte pătrunsă de doctrina materialist dialectică a regimului comunist, motiv pentru care a și fost promovată curând la Inspectoratul Școlar al Regiunii Banat. După plecarea ei, așadar, am fost dați pe mâna lui Bologa. Era un om înalt, cu fruntea adânc decupată
ROMAN ŞI BOLOGA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1456989506.html [Corola-blog/BlogPost/363626_a_364955]
-
era un impostor în cultură, produs al narodnicismului rusesc, că nici nu știa bine românește etc. etc. Pe vremea aceea începuse să adie la noi un vânt de emancipare de sub hegemonia sovietică. Problema era însă că această nouă orientare nu pătrunsese încă și în manualele școlare. De pildă, în manualul de clasa a X-a de atunci, redactat de un colectiv în frunte cu însuși Alexandru Piru, Constantin Dobrogeanu-Gherea era ridicat în slăvi, ca să nu spun mai mult. La sfârșitul perorației
ROMAN ŞI BOLOGA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1456989506.html [Corola-blog/BlogPost/363626_a_364955]
-
fost așezat pe piedestalul obștei grădiștene și nu numai, încă o dată azi, cu ocazia acestui eveniment, respectiv al transformării casei părintești în Casă Muzeu. Și ne-am bucurat cu toții de încă un dar din partea autorului, dincolo de cărțile sale și am pătruns preț de câteva minute în lotca sa de aur, în care îi plăcea să împingă de obicei multă lună, iar azi... părea neîncăpătoare pentru zeci de oaspeți ce-au venit să împartă surâsul cu el. Odaia din Crivăț s-a
BUZELE RĂSĂRITULUI AU SĂRUTAT ÎNCĂ O DATĂ NUMELE LUI FĂNUŞ NEAGU de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 by http://confluente.ro/Buzele_rasaritului_au_sarutat_inca_cornelia_viju_1330670339.html [Corola-blog/BlogPost/365184_a_366513]
-
fiind „cetățeni ai orașului ideilor” cum spunea într-un vers poetul grec Konstantinos Kavafis în urmă cu mulți ani. Împătimiți de lectura revistelor literare și de volume mai vechi sau recent apărute, aceștia sunt cu atât mai interesanți cu cât pătrund ei înșiși în miezul scrierilor confraților și creionează propriile trăiri și emoții pe care le fac cunoscute cititorilor. Silvia Popescu, autoare a volumului „File și suflete citite (1997-2010)” de curând apărut la Editura clujeană Napoca Star, reușește să aducă în fața
TRĂIRI ŞI EMOŢII DIN LUMEA CONDEIERILOR de GABRIELA GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_gentiana_groza_1424165767.html [Corola-blog/BlogPost/362442_a_363771]
-
brațele sunt asemănătoare unor toarte. Vasul, pictat în tonalități de verde cu inflexiuni de negru pare să ne transmită starea ființei umane metamorfozate. Chiar dacă pare un pic mai explicit acest articol, a fost scris cu dorința ca cititorii revistei să pătrundă alături de mine, imaginar, în spațiu picturii țuculesciene. Nu întâmplător printre proverbele românești există și acesta ,,omul sfințește locul”. Ion Țuculescu a sfințit un loc în inimile noastre. Dr. Cristina OPREA Craiova iunie 2011 Referință Bibliografică: SEMNELE DECORATIVE DIN ARTA POPULARĂ
SEMNELE DECORATIVE DIN ARTA POPULARĂ ÎN PICTURA LUI ION ŢUCULESCU de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 by http://confluente.ro/Semnele_decorative_din_arta_populara_in_pictura_lui_ion_tuculescu.html [Corola-blog/BlogPost/367248_a_368577]
-
fi avut pe tine, acolo. Oare toți oamenii trăiesc în mod asemănător acest sentiment, mamă? Te întreb pe tine, pentru că acum, tu poți înțelege altfel lumea aceasta, într-un mod nemărginit, real, nu așa, în parte, cum încă o pot pătrunde eu, abia-abia, cu judecata-mi. Cu sora ta geamănă, tușica Maria, vorbesc mereu la telefon, și ce mult mi-aș dori să-ți mai aud și ție glasul! Părinții voștri, nu v-au învățat să vă orientați către politică, ci
SCRISOARE PENTRU MAMA de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 by http://confluente.ro/Scrisoare_pentru_mama.html [Corola-blog/BlogPost/349065_a_350394]
-
la alți copii”. Mai târziu, Blaga intra în minunata „robie a cugetului” în tăcerea mult dorită, deși, din copilărie și până la moarte a fost bântuit, după cum se exprima un critic, „de neliniștile metafizicii ale cunoașterii, de setea năprasnică de a pătrunde cât mai adânc în tainele lumii, nestrivind „corola de minuni a lumii” - metaforă memorabilă. Cât privește tăcerea femeii, Blaga considera că femeia deține un secret al existenței, din vremea când Evei șarpele i-a șoptit ceva, tăcerea ei misterioasă fiind
TĂCEREA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 by http://confluente.ro/vavila_popovici_1429303774.html [Corola-blog/BlogPost/372420_a_373749]
-
-l doare-, Că nu L-a înțeles pe Dumnezeu. Nimic din toate nu-i mai e de-ajuns, Se ceartă, se revoltă și se zbate, Ar vrea să fie peste tot și-n toate, Unde nici gândul încă n-a pătruns. Îl macină regretul ancestral, Că steaua lui abia mai lasă-o dâră, Înșfacă viața-n dinți, mușcând cu ură, Sperând să-l mai ridice-un ultim val. Și ar mai sta, că încă n-a spus tot... Cerșește timpului un
INTROSPECȚIE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1443158869.html [Corola-blog/BlogPost/372164_a_373493]
-
a fost o întâmplare. Invitată la dialog este distinsa doamnă Iulia Barcaroiu, o prețioasă și consecventă colaboratoare a revistei Melidonium. - De ce ,,cerul se sparge crunt și cade în oceane?”. Mărturisesc că este un tablou care îmi place foarte mult... îmi pătrunde în suflet, îl atinge.. - Da, se dezlănțuie acolo un uragan în care totul se întrepătrunde cu totul. Am vrut să fie multă forță, zbatere, un decor care să-i inducă cititorului impactul cu un moment de mare intensitate, ca un
CÂND ,,CERUL SE SPARGE CRUNT ŞI CADE ÎN OCEANE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1492828294.html [Corola-blog/BlogPost/382962_a_384291]
-
cal mândru,călărit de cavaleri.Însă, adevărul e cu totul altul.Mi s-a confirmat în noaptea de Florii, când, la începutul secolului trecut, mă aflam la Paris, și, ca orice colecționar de artă, dintr-o provincie europeană, doream să pătrund la renumitul Vollard,pentru a cumpăra un tablou de Cezanne.După ce am sorbit o cafea la “Cafe de la Rotonde”, m-am întâlnit cu pictorul Matisse și, spunându-i intenția mea, acesta mi-a vorbit, cu un ton protocolar, cum unii
EVADARE DIN TABLOU, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Evadare_din_tablou_de_al_florin_tene.html [Corola-blog/BlogPost/355872_a_357201]
-
și al mirungerii domnitorilor. Copilul este uns cu Sfântul Mir pe frunte pentru a avea mintea racordată la cer, în dreptul gurii pentru a rosti cuvinte ziditoare, în urechi pentru a auzi Cuvântul lui Dumnezeu, în dreptul inimii pentru ca aceasta să vibreze pătrunsă de Duhul Sfânt, pe mâini pentru a săvârși fapte bune, pe picioare pentru a merge pe drumul drept, pe spate pentru a avea îngeri păzitori. În timpul încoronării monarhilor aceștia sunt unși cu Sfântul Mir, într-un mod semănător cu cel
FESTIVALUL „CONŞTIINŢA”, EDIŢIA A IV-A, 2016 de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 by http://confluente.ro/elena_trifan_1476212563.html [Corola-blog/BlogPost/381009_a_382338]
-
se poate spune că acest nenorocit era din cale-afară de vitregit de soartă, căci avea și ochi, și urechi, și picioare, și un stomac, chiar prea sănătos. Meteahna cea mare a lui era însă lenea, o lene care i-a pătruns la un moment dat în toată ființa și l-a făcut incapabil să mai realizeze ceva pe lumea asta. A fugit în lume de mic copil, a trândăvit, a hoinărit până a ajuns să capete înfățișarea de care nu s-
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 by http://confluente.ro/Povestea_sarmanului_tragodas_viorel_darie_1392362416.html [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]