38 matches
-
10x10 km. Este pentru prima dată când reprezentarea păsărilor Banatului apare în caroiaje de asemenea dimensiuni. În România s-au folosit cele de 50x50 km. De asemenea, s-a uzitat de taxonomia (studiul păsărilor) lui Charles Vaurie („The Birds of Palearctic Fauna“, 1959-1965, London). S-au folosit simboluri desenate pentru păsări sedentare: păsări cuibătoare, păsări migratoare, oaspeți de iarnă, păsări cu apariție rară sau accidentală. Păsările afectate la nivel european au fost semnalate cu o bulină roșie. Nu lipsește nici desfășurătorul
Agenda2005-06-05-b () [Corola-journal/Journalistic/283351_a_284680]
-
specie amenințată, înregistrându-se un declin puternic în Europa de Vest. Liliacul deiaz este printre cei mai rari lilieci din Europa. În 1996, specia a fost introdusă în Lista Roșie, IUCN și a fost clasificată ca specie vulnerabilă în regiunea palearctică. Liliacul de iaz este amenințat în principal de pierderea și degradarea habitatelor acvatice. Principalele motive au fost distrugerea adăposturilor, tratarea structurilor de lemn din acoperișul clădirilor cu substanțe puternic toxice, precum și pierderea sau fragmentarea habitatelor favorabile. De asemenea, lipsa
PLAN DE MANAGEMENT din 13 august 2024 () [Corola-llms4eu/Law/289847]
-
GH., GUDASZ, C., (1999), Biogeografia unui element endemic pentru Câmpia Transilvaniei, Astragalus exscapus ssp. transsilvanicus. STUDIA UNIVERSITATIS BABEȘ-BOLYAI, Geogr., Cluj-Napoca, 2. ... 8. BĂDĂRĂU, AL. S., GROZA, GH., BOLOȘ, F., ONCU, M., (1999), - Asupra limitei vestice a unor elemente stepice - silvostepice palearctice în Depresiunea Transilvaniei. Comunicari de Geografie, București. ... 9. BĂDĂRĂU, AL. S., DEZSI, ȘT., COMES, O., (2000), Cercetări biogeografice asupra speciilor stepicesilvostepice de Astragalus L. din Depresiunea Transilvaniei (I), Studia Universitatis Babeș-Bolyai, Geographia, XLV (2): 117-130. BĂDĂRĂU AL. S., DEZSI ȘT.
PLANUL DE MANAGEMENT din 27 martie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/297816]
-
efemer, care dispare pe parcursul iernii. În aceste condiții, liliecii au două alternative: să migreze într-un loc în care există hrană sau să hiberneze. Datorită distanțelor enorme pe care le-ar avea de străbătut până în zonele calde, lilecii din regiunea palearctică (Europa și Asia), în special cei europeni, sunt constrânși să hiberneze. Pentru a putea supravețui un timp îndelungat în absența insectelor, ei se alimentează intens în sezoanele calde, făcându-și un stoc considerabil de energie în depozite de grăsime. 2
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
galben-pal, ventral galben-unicolor. Elitrele cu numeroase linii negre, adesea întrerupte. Capul și pronotul prezintă o punctuație fină și deasă. Pronotul este lipsit de strii bazale 10 adâncite. Prosternul puternic punctat, fără o bordură vizibilă. Vârfurile femurelor de culoare deschisă. Specie Palearctică răspândită în apele din zona colinară și montană. l=3,2-3,7 mm. * Primele 3 articole ale tarselor anterioare și posterioare lățite. * Porțiunea interioară a elitrelor cu reticulații extrem de fine. 2 Haliplus laminatus Schaller Unicolor galben-roșcat, elitrele fără pete negre
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
prezintă un rând de puncte adâncite. Elitrele cu câteva pete liniare ușor alungite (fig.11b, pag.10), fiecare elitră are câte 10 rânduri longitudinale de puncte, mai accentuate anterior. Marginile laterale ale prosternului lipsite de o bordură vizibilă. În Regiunea Palearctică din Europa până în Caucaz, Siberia și nordul Africii. l=3,8-4,5 mm. 6 Haliplus lineatocollis Marsham (bistriolatus Duft.) Galben-roșcat, pro, mezo, metasternul și abdomenul maronii. Capul negru sau maroniu, pronotul gălbui cu o pată sau bandă mediană longitudinală, maroniu-negricioasă
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
iernii. În aceste condiții, liliecii au două alternative: s alternative: să migreze într-un loc în care există hran hrană sau să hiberneze. Datorită distanțelor enorme pe care le-ar avea de străbătut până în z zonele calde, lilecii din regiunea palearctică (Europa ș și Asia), în special cei europeni, sunt constrânși să hiberneze. Pentru a putea supravețui un timp îndelungat în absența insectelor, ei se alimentează intens în sezoanele calde, f intens în sezoanele calde, făcându-și un stoc considerabil de
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
elitrelor cu peri țepoși lungi, de culoare gălbuie. Prelungirile laterale ale metasternului prezintă o pubescență gălbuie deasă. Marginile laterale și baza sternitelor abdominale au peri galbeni lungi, iar sternitele 6-7 sunt acoperite cu o pubescență galbenă, rară. În toată regiunea Palearctică. l=12-20 mm. -ab. centrimaculatus Rtt. Epipleurele elitrelor negre, iar banda anterioară portocalie de pe elitre este mai scurtă, cu o dispoziție centrală. 8 Nicrophorus investigator Zettestedt (microcephalus Thoms.) Banda anterioară de pe elitre este ușor întreruptă în zona suturii. Marginile laterale
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
laterale au carene accentuate. Unghiul bazal al elitrelor denticulat. Suprafața elitrelor cu rugozități accentuate și cu o pubescență scurtă, tuberculii humerali sunt acoperiți cu peri lungi, galben-aurii. Marginile laterale ale elitrelor prezintă o bordură accentuată. Specie răspândită în întreaga regiune Palearctică. l=9-12 mm. ♂ Unghiul sutural al elitrelor trunchiat. ♀ Elitrele cu unghiul sutural lobat. 2 Thanatophilus rugosus Linnaeus Capul prevăzut cu o punctuație deasă, între baza antenelor el prezintă o pubescență gălbuie, iar vertexul are peri erecți. Pronotul cu o pubescență
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
la unele specii unghiurile sunt situate în interiorul suprafeței 68 elitrei. Elitrele netede de regulă lipsite de strii longitudinale. Suprafața elitrelor de cele mai multe ori cu un luciu albăstrui de nuanța ardeziei. Vârfurile elitrelor rotunjite, mai rar ascuțite. Coleoptere răspândite în Regiunea Palearctică și Nearctică, până în America Centrală. Sunt întâlnite în ciuperci putrezite, cadavre, vizuini de mamifere, grote. În fauna României 16 specii. Numai primul articol al tarselor mediane este lățit. ♀ Al 5-lea sternit abdominal are un aspect caracteristic. Alte specii: Catops nigriclavis
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
cu punctuația elitrelor. Marginile laterale ale pronotului și ale elitrelor cu 1, respectiv 2 pori setigeri. Elitrele ușor îngustate la ♀ și evident îngustate la ♂. Tibiile anterioare prezintă pe marginea internă un rând de peri anteapicali. Specie răspândită în întreaga Regiune Palearctică până în Japonia. În compost și în resturi vegetale descompuse. l=0,90-1,0 mm. 2 Acrotrichis montandoni Allibert (similis Gillm., abdominalis Fairm.) Corpul negru, alungit, cu marginile laterale ± paralele, ușor convex, acoperit cu o pubescență culcată. Mai rar elitrele pot
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
lat decât elitrele, cu unghiurile posterioare ascuțite, orientate în spate. Suprafața scutelului cu o pubescență ceva mai deasă și mai accentuată comparativ cu pubescența elitrelor. Fața ventrală a tibiilor anterioare prezintă la vârf un rând de peri. În toată Regiunea Palearctică și în America de Nord, în aceleași locuri cu specia precedentă. l=0,65-0,70 mm. 3 Acrotrichis dispar Matthews Articolele antenale 4-7 de 2,5 ori mai lungi decât late. Pronotul mai îngust decât elitrele, prevăzut cu o punctuație accentuată. Elitrele
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
pronotului prezintă o punctuație aspră. Elitrele puțin mai înguste decât pronotul, au marginile laterale ± paralele și luate împreună sunt aproximativ la fel de lungi și de late, la ♀ vârfurile elitrelor nu sunt lățite. Specie răspândită în cea mai mare parte a Regiunii Palearctice. În compost uscat și sub resturi vegetale descompuse. l=0,70 0,75 mm. 8 Acrotrichis intermedia Gillmeister (lata Matth.) Este cea mai mare specie a genului, având corpul lățit, relativ lucios, negru sau negru-maroniu. Marginile laterale ale pronotului de
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
Dunării și Mării Negre și traversată de lanțul muntos carpatic. Teritoriul României se suprapune peste 5 din cele 11 regiuni biogeografice ale Europei: alpină, continentală, panonică, pontică și stepică și se află, de asemenea, la joncțiunea dintre sub-zonele floristice și faunistice palearctice: mediteraneană, pontică și eurasiatică. Poziția geografică, complexitatea fiziografică, litologică și distribuirea radială a gradienților altitudinali ai formelor de relief creează o mare diversitate de condiții mezo- și microclimatice și pedologice. Această variabilitate a compoziției și structurii substratului și condițiilor abiotice
HOTĂRÂRE nr. 1.460 din 12 noiembrie 2008 pentru aprobarea Strategiei naţionale pentru dezvoltare durabilă - Orizonturi 2013-2020-2030. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/205447_a_206776]
-
comunitară reprezintă speciile care, pe teritoriul prevăzut la art. 2, sunt: (i) amenințate cu dispariția, cu excepția acelor specii a căror arie de extindere naturală este doar marginală în cadrul respectivului teritoriu și care nu sunt în pericol sau vulnerabile în regiunea palearctică occidentală, (ii) vulnerabile, adică specii care vor trece, foarte probabil, într-un viitor apropiat, în categoria speciilor amenințate dacă factorii care le amenință continuă să acționeze, (iii) rare, adică au populații mici care nu sunt deocamdată amenințate sau vulnerabile, dar
jrc1921as1992 by Guvernul României () [Corola-website/Law/87071_a_87858]
-
reptilele și batracienii sunt extrem de rări. În stepe sunt comune rozătoarele și erbivorele, diverse specii de antilope, căi sălbatici și cămilă cu două cocoașe; dintre păsări se remarcă dropia. În Asia de Est, și ea parte componentă a regiunii biogeografice palearctice, fauna este originală, cu tigrii siberieni și ursul panda uriaș (în munții din estul Tibetului). Animalul specific Asiei este dromaderul (cămilă cu o cocoașă), originar fiind din stepele din jurul Mării Caspice. Taigaua are o cantitate mică de evapotranspirație, ceea ce intensifica
Taiga () [Corola-website/Science/303121_a_304450]
-
etc. Arborii și arbuștii lipsesc din cadrul stepelor. În stepe sunt comune rozătoarele și erbivorele, diverse specii de antilope, cai sălbatici și cămila cu două cocoașe; dintre păsări se remarcă dropia. În Asia de Est, componentă și ea a regiunii biogeografice palearctice, fauna este originală, cu tigrii siberieni, ursul panda uriaș (în munții din estul Tibetului). Animalul specific Asiei este dromaderul, originar fiind din stepele din jurul Mării Caspice. În India, fauna este în cea mai mare parte tropicală și se aseamănă cu
Stepă () [Corola-website/Science/303177_a_304506]
-
lui Siebold (1838) asupra lui "Calliphora" și "Onesia", apoi prin cele ale lui Lowne (1890-1895), care introduce o terminologie pațial acceptată și astăzi, precum și cele ale lui Bruel (1898) asupra lui "Calliphora". Cercetând în mod extensiv genitaliile mascule la caliptratele palearctice, Pandellé (1894-1896) recunoaște și scoate în evidență importanța lor pentru delimitarea precisă a speciilor. Ulterior Townsend (1908, 1911, 1914), abordând aparatul genital femel, aduce o serie de contribuții semnificative și relevă valoarea taxonomică a acestuia. Concluziile lor au fost însușite
Calliphoridae () [Corola-website/Science/309280_a_310609]
-
taxonii care au fost înglobați în această familie nu are descrierea și ilustrarea genitaliilor mascule, singurele caractere ce pot oferi o imagine veridică a gradului lor de rudenie și, de aceea, divergențele autorilor sunt mari. După Zumpt (1956), pentru regiunea palearctică, Calliphoridele au următoarele subfamilii : "Calliphorinae", "Chrysomyiinae", "Phormiinae", "Rhiniinae", "Cephenomyiinae" și "Rhynchoestrinae". Pentru fauna României, Lehrer (1972) a mai introdus subfamilia "Polleniinae", care prezintă atât caractere somatice deosebite, cât și genitaliile mascule distincte. În alte regiuni geografice au mai fost incluse
Calliphoridae () [Corola-website/Science/309280_a_310609]
-
prezintă atât caractere somatice deosebite, cât și genitaliile mascule distincte. În alte regiuni geografice au mai fost incluse diferite subfamilii, ca de exemplu "Ameniinae" (pentru zona austraiană) sau "Fainiinae" Lehrer, 2007 (pentru zona afrotropicală) și "Stomorhiniinae" Lehrer, 2007 (pentru zonele palearctică, afrotropicală și orientală). Unele dintre ele au fost ulterior considerate ca unități taxonomice independente ("Ameniidae" și "Bengaliidae"). Unii cercetători cu un spirit mai conservator (Rognes), includ în familia Calliphoridae și « genul "Bengalia" ». Acesta a intrat în compoziția Calliphoridelor până în a
Calliphoridae () [Corola-website/Science/309280_a_310609]
-
a devenit continuatorul direcțiilor sale de interes științific. Amintirea plină de afecțiune a prof. dr. Petru M. Șuster a fost imortalizată de acesta în entomologia mondială prin câteva specii din familia "Sarcophagidae": "Sarcophaga susteri" 1959 - o specie răspândită în regiunea palearctică (fig. 1) și "Hyperacanthisca susteriana" Lehrer 2003 - o specie descrisă din Africa de Sud (fig. 2).
Petru M. Șuster () [Corola-website/Science/309435_a_310764]
-
reci, continental depun o singură serie de ouă, formând specia A, în timp ce cele din climate mai calde pot depune două serii de ouă formând specia B. Urechelnița comună se gâseste în general în zone temperate, fiind inițial descoperite în ecozona Palearctică, și sunt active în special atunci când temperatura zilnică are fluctuații minime. Urechelnița comună preferă locuri umbroase, reci și protejate sau greu accesibile, precum flori, fructe sau crăpături în lemn. Este activă în general noaptea când își procură mâncarea. Sunt omnivore
Forficula auricularia () [Corola-website/Science/322985_a_324314]
-
în relațiile Chinei cu alte țări. Topirea ghețarilor din Himalaya ar putea conduce la penuria apei pentru sute de milioane de oameni. China este una dintre cele 17 țări megadiverse, fiind situată în două din zonele ecologice majore ale lumii: Palearcticul și Indomalaya. După o estimare, China are peste 34.687 de specii de animale și plante vasculare, ceea ce o face a treia cea mai biodiversificată din lume, după Brazilia și Columbia. Țara a semnat Convenția de la Rio de Janeiro privind
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
purici și căpușe, inclusiv o căpușă caracteristică anume lăstunilor de casă, "Ceratophyllus hirundinis". Dintre endoparaziți poate fi evidențiat "Haemoproteus prognei" (malaria aviară, purtători ai căreia sunt insectele sugătoare de sânge, precum țânțarii). Lăstunul de casă ocupă o parte însemnată a Palearcticii de nord, arealul său de viețuire întinzându-se până la 10 mln. km². Conform estimărilor specialiștilor, Europa găzduiește 20-48 mln de indivizi. Numărul de indivizi în toată lumea nu a putut fi aflat cu exactitate, în schimb se știe că este încontinuu
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
o poziție transversală, de aceea uneori aceste specii se numesc și Păianjeni zebră. Masculii au o lungime de 5 mm, iar femelele 3,5 - 7 mm. Aceștia își prind prada executând sărituri, preferă locurile verticale. Acest gen are o răspândire palearctică, unele specii se întâlnesc în regiunea mediteraneană și Asia de Sud, altele în Lumea Nouă. "Salticus perogaster" este o specie endemică din Noua Guinee, "Salticus annulatus" se găsește în Africa de Sud, "Salticus melanopus" este singura specie descrisă în Asia de Sud Est Thailanda.
Salticinae () [Corola-website/Science/319052_a_320381]