379 matches
-
Aveți întâmplări care v-au marcat, ca om? E o întrebare atât de grea! Pusă mie, ea ar trebui să mă împingă pe un teritoriu pe care, datorită firii mele, l-am ținut mereu ocultat. Mă simt de-a dreptul panicat când sunt iscodit asupra dedesupturilor ființei mele. Acolo sunt interioarele acelea nebune pe care nu le-am dezvăluit decât în poeme și, și în poeme, cu nu știu ce precauție, cu convertiri, cu sublimări, cu anamorfozări care prezervă încărcătura iradiantă, toxică, demonică
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
--- Înot Înot nu atât iscusit cât panicat. Țărmul e departe fundul mării adânc cerul înalt Doar speranța rămâne În ochiul tău cel care-mi trimite paiul și surâsul Vei fi salvat îmi spune pescărușul și mi se așează pe cap. Pândesc peștișorul de aur care-mi taie
Un poet sârb: Dragoljub Firulovic () [Corola-journal/Imaginative/4103_a_5428]
-
martie 77 nu m-au deranajt cutremurele și că îmi venea să rîd de reacțiile părinților mei, care au prins cutremurul din '40. Ori de cîte ori se mișca puțin lustra în tavan se schimbau la față și se întrebau panicați: "L-ai simțit ?" Ultimul cutremur de pe vremea lui Ceaușescu, cel din '86, i-a scos pe bucureșteni în stradă. În noaptea aceea a fost o uriașă viermuială pe străzi, deși nu s-a stins lumina, nu s-au întrerupt gazele
Teste de sensibilitate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12343_a_13668]
-
care le făcusem cu aproape un an în urmă. Dar mailurile schimbate cu ea și fotografiile acelea nu le-am mai găsit niciodată. Am vrut să i le cer pe loc. Nu știu de ce am amânat. Când mi-a scris, panicata, peste câteva luni, un mesaj în care îmi povestea cum își uitase laptop-ul în avion, am știut că nu-l va mai recupera. Că așa trebuia să se termine. De atunci au trecut niște ani. Am scris acest început
Totul în jur e muzică by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82570_a_83895]
-
înhăță mîna lui Hansi și o presă, într-o mișcare circulară, lipsită de tandrețe, încărcată doar de o energie poruncitoare pe sînii care, acum, începuseră să freamăte. Apoi, cu aceeași rapiditate, îi conduse mîna sub pîntec, acolo unde feminitatea răbufnea panicată, dar unde cioturile rămase ale picioarelor amputate alungau orice urmă de promisiune. Pentru cîteva clipe, Hansi se lăsă tîrît într-o visare voluptuoasă, pe care o curmă, însă, brutal: - Și cum anume ai de gînd...ce Dumnezeu crezi că mai putem
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
provine tocmai din acuitatea detaliilor despre fiecare personaj, fiecare acțiune, fiecare replică rostita. Chiar dacă nu am ști că se va petrece un omor, simpla derulare exasperant de atentă a evenimentelor ar izbuti să ne facă suspicioși. În toată această așteptare panicata, victima este singura persoană relaxată. Între Santiago și restul personajelor (inclusiv criminalii) se creează un contrast interesant: ei tensionați, el nepăsător. Apogeul acestui contrast e atins în final, cînd crimă ca atare e descrisă cititorului, așa cum s-a petrecut. Tonul
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
nobilă pentru neatingerea mocirlei de dedesubt este una nevrotică, bazată pe credința magică, primitivă, în puterea de contaminare a mediului. O credință regresivă care condamnă la imobilism mental, la discontinuitatea eforturilor și la concluzii tulburi. Forma ei cea mai acută, panicată, este cea a purității de recuperat din fața unei evidențe care amenință să spună contrariul - dinaintea trecutului supărător care trebuie modificat și care găsise odată suficiente mijloace de autojustificare. Astăzi aceste mijloace nu mai sunt adecvate. Recuperarea purității se vădește o
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
practice, tata a hotărât brusc să treacă la stadiul superior. Și s-a precipitat: - acum repede, spune-le împreună, repede, auzi, hai, ce aștepți?! Deodată singură, pierdută, neînțelegând ce mi se cere, zbătându-mă fără ajutor, am aruncat o privire panicata pe ilustrația din abecedar spre pasărea tuturor nenorocirilor mele și am spus într-un suflu: Cioară. Chiar așa, Cioară în loc de Cuc. S-a lăsat o mare tăcere. Că la Judecata de Apoi a tuturor abecedarelor. După care, cu pasul lui
Exercitii de demistificare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17480_a_18805]
-
nu a mai văzut-o de patru ani, Alfiorov trăiește o săptămînă în care tot fragilul sau echilibru de nesimțit deliberat, de insensibil cu ștaif, se dărîma. La cîteva ore înainte de sosirea ei, profesorașul e o epavă: speriat, fericit, tulburat, panicat. El e pe cale de a-si întîmpină în Masenka trecutul, pe care se străduise atît să îl uite, dosindu-l în caragialești politicarde comentarii despre maica Rusie aflată pe moarte, despre soarta rusului în exil etc. Dar tot pe Masenka
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]
-
monstruos// Dar cea mai nervoasă era mașina de lux/ Fără zeu în ea/ Fără nici un Dumnezeu" (Nervi de nuntă). Între lucruri și ființă se statornicesc tainice raporturi, mergînd pînă la o simbioză, în cadrul căreia lucrurile par a dobîndi o conștiință panicată, iar ființa pare a se înzestra cu o stare vegetativă consolatoare: "unde sînt cărțile cocoșii histerici dacă dimineața/ se anunță parcurile sînt ude și anonime într-unul/ absolv liceul și mă îmbib de cognac doamnele pro-/ fesoare bătrîne ale tinereții
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
Ornea despre extrema dreaptă interbelică și făcea similitudinile atît de izbitoare, încît era mai ușor, în regim ceaușist, să critici stînga social-democrată decît dreapta fascistă. Cărțile lui Z. Ornea care au fost întîmpinate de cenzură cu mai multă exigență, uneori panicată, au fost cele despre extremismul ideologic al dreptei interbelice. Se prea poate ca astăzi acest paradox să nu mai fie inteligibil. Dar generația noastră, a lui Z. Ornea și a mea, l-a trăit ca pe o realitate. Z. Ornea
In memoriam by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15705_a_17030]
-
șase mii de fălci, trăit în puf și lux, îl disprețuia probabil și-l privea de sus prin geamul monoclului", ca și ceilalți convorbitori, toți burghezi bine situați, descoperă, pe gulerul cămășii lui Eminescu ivindu-se o ploșniță. Cu toții rămăseseră panicați. Dar Eminescu, brusc înseninat, cînd descoperi faptul, calm, în chip firesc, "făcu vînt cu degetul insectei de pe guler pe covorul persan al odăii... După o scurtă înmărmurire toți se feriră apoi ca în fața unei primejdii, a unei molime. Cu privirile
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
sugerînd (în văzul a cîteva milioane de telespectatori) că unii dintre adversarii lui politici sînt evrei, că alții sînt agenți KGB, coborîndu-se la atacuri ad personam din care n-au lipsit detalii fiziologice și patologice, toate acestea cu acordul moderatorilor panicați și paralizați. Nici măcar după emisiune, cînd își vor fi revenit, aceștia n-au solicitat punerea la punct a tribunului: minciunile și acuzațiile au rămas în urechile telespectatorilor. Nici o lege sau reglementare nu obligau televiziunile și ziarele să-i permită lui
Cine l-a inventat pe Vadim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16518_a_17843]
-
un colț de stradă, o ia brusc la dreapta și se ascunde după un copac gros, unde mă trage și pe mine. Eram la doar cinci metri de colț. După câteva secunde, cei doi trec colțul și sunt surprinși și panicați că ne-au pierdut. Cum au trecut de noi, Mathews le strigă: "Căutați pe cineva?". S-au uitat unul la altul și și-au continuat drumul. Mie nu mi-a plăcut jocul acesta, pentru că fusesem amestecat și eu. Lui Mathews
A VENIT STANLEY. In: Editura Destine Literare by George Sarry () [Corola-journal/Journalistic/90_a_414]
-
Începu să viseze că se rătăcise într-o pădure deasă în care tot căuta să găsească cărarea care s-o conducă spre drumul de ieșire. Auzea un zgomot ca un șuierat și din când în când bufnituri. Era speriată și panicată. Nu știa cum să facă să regăsească drumul salvator. La un moment dat ajunsese în capătul unui luminiș. În mijlocul lui era un grup de fete îmbrăcate în alb, purtând rochii lungi și coronițe din flori multicolore pe cap, prinse într-
ROMAN, CAPITOLUL ŞAISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384055_a_385384]
-
număr de de Teleorman. Apoi, cu 20 la oră, în spatele unui troleibuz. 15 octombrie ora 11,00 - Sunt cu fotograful de la Top Gear. Eu pozez, el e în spatele camerei foto. Dau cu spatele ca să ies din parcare. Aud un strigăt panicat: “Staaaai!”. Frânez nedumerită, apoi mă uit în spate, ca să aflu de unde venea pericolul. Nimic grav. Era doar un stâlp. Simona TACHE, Top Gear, noiembrie 2009
La plimbare, cu aspiratorul de gagici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18208_a_19533]
-
mai mică de cinci metri. La Cinema Patria, unde a avut loc întâlnirea cu seniori ai ACL, apoi o la dezbatere cu blogerii ACL. Însoțit de staful de campanie. Mă așteptam, conform intoxicărilor tembel viziunilor, să văd promtere, fițuici, consilieri panicați ... Nimic! Un om calm, bine clădit, sigur pe ce spune și cum spune. Întrebările nu au fost dintre cele mai comode. Mai ales la bogeri! E drept, unele nu-și aveau locul și rostul! Puse de niște ziariști dâmbovițeni, care
TABLETA DE WEEKEND (83): PANZERUL JOHANNIS de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383698_a_385027]
-
a întrebat: ŤDar cini mână aeroplanul ista?ť Cineva i-a răspuns, arătând spre Nadia: ŤDumneaei!ť Soldatul s-a uitat la ea cu maximă neîncredere și... a refuzat să urce". (p. 30) Până la urmă povestea a avut un happy-end. Panicatul soldat a fost până la urmă urcat în avion, zborul a decurs normal, iar după aterizare "eroul" nu mai știa cum să îi sărute mâinile celei care îl transportase în deplină siguranță. Volumul lui Daniel Focșa beneficiază de eleganta prefață a
Amazoanele văzduhului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8311_a_9636]
-
îți zice: ŤAceea e moartea livrescă, hă-hă-hă! he-he! hi-hi! Caută în altă parte, pe dealuri și pe cîmpii, pe goluri alpine și în pustiu, mai ales în pustiuť". Moartea nu se învață, așadar, moartea se trăiește sub semnul unei sensibilități panicate, al unei angoase, pentru a folosi un termen modern, depășind formulele speculative care, paradoxal ne înstrăinează de ori-zontul sfîrșitului, ne leagă mai curînd de precaritatea unui prezent ce-o obturează. Nu mărturisea Tolstoi, cutremurat, ieșind de la un spectacol cu o
Un cimitir vesel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8010_a_9335]
-
Da... Rareș: - Cine sunt? Ana: - Nu... Rareș: - (Enervat.) Mamă!... Joci teatru? Ana: - Da... Rareș: - Te rog eu, încetează!... Fă-o pentru mine. Bine? Ana: - Nu pot... Rareș: - Nu poți să... fără teatru? Ana: - Da... Rareș: - Mamă! (Pe marginea patului, iarăși panicat) Mă recunoști? Ana: - Da. Rareș: - Cine sunt?... Ana: - Ionel... Rareș: - Mamă!... Tata a murit acu’... trei ani!... Sunt eu: Rareș. Ana: - Mă schimbi? Rareș: - Dacă mă recunoști. Să știi că mă pui într-o situație... Ana: - Și tu pe mine
Ion Corlan: Profesorul de geografie - Piesă într-un act () [Corola-journal/Journalistic/4335_a_5660]
-
Gheorghe Grigurcu Sumbră cît încape, frisonată de stări halucinatorii și agonice, apăsătoare în aparenta- i indistincție panicată, poezia lui Aurel Pantea poate da inițial impresia unei încă peri cufundate în întuneric, însă în care, dacă zăboveș ti puțin, începi să vezi, cu ajutorul cîtorva raze ce s-au furișat în spațiul său, contururile unor obiecte, aspectele unui mediu
O criză a transcendenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4232_a_5557]
-
nepoliticos s-o tulbure cu trăncăneala unui necunoscut. Îl mai auzea, din când în când, spunând „Da, domnule!“ și, la ora 3, își îndrepta automat ochii spre tavan, unde, în aburul de ceai, se aștepta să-i întâlnească privirea ușor panicată, perciunii stufoși și îngrijiți, părul sur și zburlit. Gătea. Puțin și simplu, ca pe vremea copilăriei lui Alioșa. Cremă de piersici cu lavandă și piper roz. O trimitea la bucătărie fără să fi scris rețeta, ingredientele, și fără să-i
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pe care o simțise la început se stingea ușor. Știa că nu-i va face nimic rău, nu fizic. Ajungând pe cealaltă parte, simți cum pământul îi tremură sub picioare. Se opriră amândoi. Clădirile începură să se clatine ușor, oamenii panicați să țipe speriați. Un copil plângea ținându-se de piciorul mamei care mai avea încă unul mic în brațe. Panică, țipete, agitație. Străinul o cuprinse cu ambele mâini și o lipi de pieptul său, îmbrățișând-o. Era în siguranță, era
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
un băiat brunet și o fată cu părul lung, roșcat, surprinși la liziera unei păduri, pe jumătate dezbrăcați, într-o poziție ciudată, nu știai - inițial dacă se pregăteau să fugă cât mai departe sau să se iubească sălbatic. Fețe mirate, panicate aproape, guri deschise într-un strigăt înnăbușit, priviri fixe trimise către... Către cel care pictase tabloul, evident, îl bănuiai în fața lor, atent la fiecare tușă, transmițându-le să nu se miște. În pofida faptului că ei dădeau senzația clară că tocmai
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
fac pregătiri pentru turnarea filmului Pasărea furtunii, după romanul lui Petru Dumitriu. Anonimatul meu mă întristează". În microuniversul mizeriei, al minciunii, al cenzurii ,întîmplările triste au o rezonanță aparte. Ele compun o imagine a unei umanități amenințate la fiecare pas , panicate, nu o dată "disperate": "ghitaristul care ne-a povestit cum, pe front, avea în buzunar un cleștișor cu care extrăgea dinții de aur de la cadavrele pe care le întîlnea. Tot el ne-a relatat că vecinul său, poetul Al. Stamatiad, imobilizat
Analogii existențiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8726_a_10051]