45 matches
-
această reactualizare de topoi ține de o literatură a epuizării, așa cum numea Ihab Hassan literatura timpurilor noastre. Cartea reînvie, cu abilitate lingvistică demnă de remarcat, ecourile unor modele literare apuse (vezi deliciul rabelaisian al mânuirii cuvântului, formulele de basm, inflexiunile parenetice, naivitatea mimată a povestirii), dar manipularea lor nu duce la o viziune nouă, inedită, ci rămâne la stadiul de pastișă. Imnurile către Dulcinea.... este o carte de două ori barocă. O dată, prin tradiția literară de la care se revendică, și a
Cervantes resuscitat by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14716_a_16041]
-
sau Școala din Atena. O apropii, mai degrabă, de visul lui Socrate, în care a văzut o pasăre luîndu-și zborul de pe genunchii lui. Interpretarea lui Petru Creția aplicată unor secvențe din istoria filozofiei seamănă, în felul ei, cu o literatură parenetică "de modă nouă", urmînd, așadar, calea discipolului, de la supunerea față de norme la deplina libertate. Chiar dacă există în lume și "un bine neales", libertatea rămîne o problemă de alegere. În ea se amestecă vorbirea despre bine și despre rău, credința, bucuria
Despre alegerile bune by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12626_a_13951]
-
cea mai întinsă a elegiei grecești arhaice, dacă privim evoluția speciei chiar și numai între hotarele Antichității. Tematica erotică, dominantă doar la un singur poet (Mimnermos), se alătură altora, și în rând cu ele. Tonul pare a-l da dialogul parenetic cu potențialul cititor, pe succesive, în fond mozaicate teme: de la cetatea în pericol și răspunsul sperat în atari circumstanțe de la cetățenii ei, până la bucuriile și tristețile zilei curente. Elegia arhaică greacă se vădește, prin aceasta, a fi complementul unui răspuns
Lira greacă by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/12941_a_14266]
-
spunem așa, date fiind deșele alunecări spre literatura: vechile letopisețe de curte, scrierile lui Grigore Ureche, Miron Costin și Ion Neculce, cronicile muntenești (Stoica Ludescu, Radu Popescu, Radu Greceanu), dar și tratate de istorie, cosmografie, biografii, hagiografii, proza oratorica, literatura parenetica, jurnale de călătorie, acte de cancelarie sau codice de legi. (Am operat, la rându-ne, o selecție, corpusul pe care Dan Horia Mazilu îl considera cu modestie, oricând amendabil, dar "îndestulător pentru intențiile sale" fiind cu mult mai mare). Una
Repede ochire asupra "celorlalti" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17970_a_19295]
-
El este învestit, în ceasul binecuvântat al morții sau răpirii extatice, cu funcția de revelator al viitorului unui grup sau a întregii omeniri. „Ne aflăm în prezența unui gen literar compozit, care purcede deopotrivă din legenda haggadică, din exortația morală (parenetică) și din apocaliptică”108. Testamentul lui Abraham se deosebește de celelalte lucrări ale genului tocmai prin segmentul apocaliptic, deosebit de important, pe care îl include. Asupra acestui segment se va concentra și prezentarea de față. După o scurtă introducere „tehnică”, voi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
înrudire (formală, structurală, toate trei aparținând aceluiași gen literar), între prima scriere și ultimele două există o deosebire fundamentală, de ordin teologic. Testamentul lui Abraham aparține fără îndoială curentului literaturii apocaliptice 110, în vreme ce Testamentele lui Isaac și Iacob aparțin literaturii parenetice, moralizatoare. Cât despre locul de origine și data alcătuirii textului, lucrurile sunt destul de complicate și fiecare editor propune o nouă teorie. Aproape cert rămâne faptul că scrierea a apărut într-un mediu iudaic din Egipt (unele manuscrise tardive, cu interpolări
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
locul unde vei poposi pentru vecie (și urmează descrierea amănunțită a iadului). Dar ele nu au numai caracter disuasiv; elementul persuasiv mi se pare tot atât de subtil și eficient pus în joc: descrierea peisajelor supramundane atrag ca un magnet, iar discursurile parenetice își capătă, alături de aceste descrieri extrem de realiste și de plastice, adevăratul sens și adevărata valoare. Pentru exemplificare, mă voi referi pe scurt la Testamentul lui Levi, inclus în lista lui Rowland, dar ocolit în analiza mea anterioară. Înainte de a muri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
art d`aimer” după Ovidiu sau 2La vie et les amours du chevalier de Faubas”(14 vol.), pe care Marieta Cantacuzino le avea în biblioteca sa înainte de 1821, așa cum specific Dan Simionescu în „Probleme de educație și învățământ în literature parenetică” (1965, p. 714). Nimic mai firesc ca Erosul să se desprindă din paginile cărților șI să străbată viața secolului fără a fi doar o „sugestie de lectură”. Ne aflăm, totuși, departe de o modificare esențială a comportamentelor, în spiritual „regulilor
LEA ROMÂNESC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 946 din 03 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366525_a_367854]
-
opera cu același titlu a patriarhului Eftimie din Târnovo. Urmează Slujbă pentru Grigorie cel Mare Decapolitul, în prefața căreia cronicarul face o primă referință la întâmplările sângeroase din timpul domniei lui Radu Șerban. Între 1616 și 1618 compune o scriere parenetică în versuri, după modelul Învățăturilor lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie (pe care se presupune că le-a tradus în grecește), intitulată Sfaturi către Alexandru Iliaș, unde face și o critică aspră a stării sociale a țării. Istoria celor
MATEI AL MIRELOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288064_a_289393]
-
închinată prozei lui Petrarca, Petrarca prozatorul (1975). Din scrierile în proză, țesătura sociobiografică recompune analitic atât elemente despre curgerea vieții, cât și mărturii ale personalităților care l-au cunoscut pe marele florentin, alcătuind un portret aproape complet, cu vădite valențe parenetice. Interpretarea faptelor este întrucâtva subțiată de citatele frecvente și ample, autorul încrezându-se mai mult în puterea de convingere a documentului nemijlocit decât în caracterizarea interpretativă. Sinteză a aspirațiilor umaniste, Petrarca întrunește adeziunea contemporanilor săi - este concluzia la care ajunge
LAZARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287760_a_289089]
-
bisericești (Ion Radu Mircea - activitatea lui Gavriil Uric; Cătălina Velculescu - versiunile slavone și românești ale proloagelor); scrieri de polemică religioasă (Maria Protase despre Procanonul lui Petru Maior, ca replică sud-est europeană la atacurile antipapale din secolul al XVIII-lea); literatura parenetica (studiile lui Alexandru Duțu cu privire la „oglinzile principilor” și „cărțile de înțelepciune” în cultura română); texte juridice (Valentin Al. Georgescu - manuscrisele juridice românești din secolele XV-XIX); carte și societate (Paul Mihail - circulația în Țările Române a psaltirii slavone; Corneliu Dima-Drăgan și
REVUE DES ÉTUDES SUD-EST EUROPÉENNES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289280_a_290609]
-
kievean; Dan Horia Mazilu - dezvoltarea hagiografiei în literaturile sud-est europene din secolele al XIV-lea-al XVII-lea și despre izvorul ucrainean al versurilor slavone tipărite în Antologhionul din 1643; Henryk Misterski - izvoarele Psaltirii în versuri a lui Dosoftei); literatura parenetica și omiletica (P.P. Panaitescu, Ion C. Chițimia, G. Mihăilă și Dan Zamfirescu despre Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie; Pândele Olteanu - primele colecții omiletice în literatura română, izvoarele Cărții cu învățătură a lui Coresi și ale celei a
ROMANOSLAVICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289351_a_290680]
-
așezat într-un text nou - la ale cărui virtuți literare și filosofice învățatul nu a prea fost atent - fragmentele împrumutate din mai multe cărți . R. le-a dat mult de lucru, în deceniile ce vor veni, partizanilor autenticității acestui text parenetic. SCRIERI: Manuscrisele grecești din Biblioteca Academiei Române, București, 1901; Studii bizantino-române, București, 1907; Studii și critice, București, 1910; Critica textelor și tehnica edițiilor, București, 1912; Elenizmul în România, București, 1912; Studii istorice greco-române, I-II, îngr. C.C. Giurescu, Ariadna Camariano și
RUSSO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289404_a_290733]
-
care se autointitula în scrisorile către vecini) și pretindea că se trage, ca toți Mihneștii, din Radu „întemeietorul”. Povestind domnia sa din Moldova a acestui ins cu gusturi imperiale, Miron Costin îi zice „cel Mare” și-l face să rostească sfaturi parenetice. Radu Mihnea a pus să fie pictat în tabloul votiv și pe canaturile unei uși la Mănăstirea din Iviron de la Sfântul Munte (lăcaș de care se legau multe amintiri și unde a fost un generos dăruitor, ca și la Kostamonitu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
, autor de literatură parenetică. Voievod al Țării Românești între 1512 și 1521, N. B. se școlise la mănăstirea Bistrița din Oltenia și sub supravegherea lui Nifon al II-lea, fost patriarh ecumenic, și va ocupa tronul cu sprijinul puternicei familii a boierilor Craiovești. Era - spune
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
compus de Eftimie al Târnovei în cinstea împăraților bizantini Constantin și Elena, din scrierea ascetică Viața sfinților Varlaam și Ioasaf, din texte ale scriitorilor epocii patristice închipuie o antologie exemplară și - s-a zis - originală (ca structurare) în câmpul literaturii parenetice. În cea de-a doua secțiune sunt cuprinse sfaturile propriu-zise: politice, militare, diplomatice, de ceremonial etc., în capitole bine individualizate, alcătuind un ansamblu fără egal în literaturile din Europa Răsăriteană. Theodosie (și, după el, ceilalți destinatari ai consiliilor) este sfătuit
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
în cel al țelurilor de cele făcute de copiștii vieților de sfinți. Alcătuind prin adunarea trăsăturilor fundamentale ale personalității împăratului (stăpânitor absolut, protector al creștinismului, ziditor de sfinte lăcașe și dătător de lege, combatant în apărarea semnului sacru), o biografie parenetică, autorul urmărește impunerea unui erou exemplar, a unui model cu virtuți validate. Prescurtând, el nu lasă totuși la o parte punctele forte ale celebrei vieți: viziunile stelare, multiplicate de șirul scriitorilor, miracolele active și cu capacitate de premoniție, vocea celestă
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
mila ta cea multă, ajută noao, Dumnezeul mântuirii noastre, într-această vreme cu nevoie și grea.” Este o rugăciune-crez, o declarație de aderare la principiile păcii făcută de voievodul unui popor silit adesea să ducă războaie împotriva feluriților cotropitori. Textele parenetice clasice (bizantine, în primul rând) trudesc, toate, la elaborarea modelului monarhic (coincident, în codul timpului, cu exemplaritatea). Învățăturile... nu exclud acest țel și ajung să îl atingă într-un chip care seamănă cu al vechilor autori, dar învederează și deosebiri
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
cultura română” (Dan Zamfirescu). Ambiția autorului a fost mare, cutezanța lui - de asemenea. Și nu obstacolele, virtuale, ridicate de celebritatea modelelor erau cele mai de temut, ci inamovibilitatea tiparului și a structurii literare pe care le impuneau acele modele. Textul parenetic își instalase o etichetă literară specifică, un ceremonial propriu, în care tradiția unui șir de contribuții antice, preluate de bizantini și amendate în spirit creștin, se topise în acea imobilitate în care medievalii traduceau fixitatea și invariabilitatea universului ce îi
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
mirii în „veșmântul de nuntă” (s. 262). Stadiul contemplației naturale (numită physike theoria în teologia lui Evagrie Ponticul) descoperă în orice creatură „ecoul Domnului” (s. 264), eliberând-o de supoziția simplei contingențe. Textul se încheie cu o apoftegmă în registru parenetic de care depinde, în ultimă instanță, orice progres în viață, unde a nu urca înseamnă, de fapt, nu a sta pe loc, ci a retrograda: Stehen ist zurükke gehen (s. 302). Rațiunile pentru care Angelus Silesius a putut suscita interesul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
o formulă total diferită față de precedentul și, totodată, puțin frecventată în literatura română, deși tradiția temei („plângerea” de la „apa Vavilonului”) poate fi urmărită de la Dosoftei, prin Arghezi și Blaga, până la poeții contemporani. Proză, cum s-a observat, „cu ample fragmente parenetice”, „încărcată cu miresme poetice” (N. Balotă), La apa Vavilonului are o dimensiune poematică și un etos care sublimează sentimentul pustiului existenței. Activitatea lui B. poartă (prin varietate, mod de abordare a temelor) amprenta modelatoare a lui G. Călinescu, maestrul unei
BUCUR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285900_a_287229]
-
exersa în această direcție sunt semnalați pe parcursul întregului veac al XV-lea și mai târziu. „Lecția” bizantină care a fost deprinsă de literații români fără „mijlocitorul” sud-slav a dus la instalarea în sistemul „genurilor” literare practicate la noi a scrierii parenetice (care pe cărturarii de la sud de Dunăre nu îi interesase). După Synesios, Agapet diaconul, Vasile Macedoneanul, Constantin Porfirogenetul și Teophilact Hephaistos, șirul „sfaturilor pentru prinț” a fost continuat, în lumea postbizantină, de Neagoe Basarab cu ale sale Învățături... pentru Theodosie
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
Foucault preferă să sublinieze linia de continuitate între epoca clasică și era creștină. De exemplu, îndemnul la reciprocitate în relațiile conjugale apare nu doar la Clement Alexandrinul, ci mai întâi la autorul păgân Gaius Musonius Rufus (30-100 î.Hr.)1. Exhortațiile parenetice ale autorului catolic Francisc din Sales (1567-1622), care invocă exemplul discreției unor mamifere cu totul respectabile (e.g. elefantul)2 par să împrumute teme direct din Pliniu cel Bătrân 3. Respectul și modestia (verecundia et pudore) față de soție, îndemnul la cumpătare
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Cantemir convoacă în textele lor un conglomerat de alte texte și inserturi, reciclându-le energiile semantice și formale, începând cu epitaful ovidian, motivul Parcelor, al triumfului Morții, cu predica hrisostomică a egalității stărilor sociale în fața morții, și sfârșind cu modelul parenetic sau omiletic, cu canonul imnic, elegiac, epigramatic sau alegoric. Prin urmare, obsesia unor tipuri de discurs și a textelor de autoritate pledează pentru caracterul profund formalizat al scrierilor noastre timpurii, străbătute de o neliniște a obârșiilor, prisoselnice în citate, aluzii
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
al epocii moderne, nevoia de etică revine cu o regularitate aproape astronomică. • Către sfârșitul secolului al XVI-lea, odată cu Justus Lipsius, apare marea răspândire a neostoicismului. • Aproximativ o sută de ani mai târziu, între 1670 și 1690, domină scena eticile parenetice ale marilor moraliști: Baltasar Gracián, Pascal, la Rochefoucauld, La Bruyère. • Un secol mai târziu, în Germania, apare Kant cu critica rațiunii practice, iar în Anglia, Bentham cu ale sale calcule utilitariste. În Franța, tematizarea cea mai evidentă a virtuții și
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]