36 matches
-
contracte relative la ținutul Neamț, păstrate la Arhivele Statului din Iași, două contracte au fost încheiate cu doi țărani birnici, un contract cu un însurățel, un contract cu un țigan dezrobit, două contracte cu doi ruptași și unul cu un patentar. Aceștia și-au luat obligația de a păzi linia telegrafică pe o anumită întindere, să repare eventualele stricăciuni și să asculte de epistați. Contractele au fost încheiate pe o perioadă variind între unul și trei ani. Cantoniștii, potrivit acestor contracte
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Contractele au fost încheiate pe o perioadă variind între unul și trei ani. Cantoniștii, potrivit acestor contracte, au primit bordeie pentru locuință, 120 prăjini loc de hrană, țăranii birnici au fost scutiți de bir și boieresc, ruptașii, de dare, iar patentarul, de plata patentei sale. După cum se vede, erau necesare unele schimbări, care depășeau limitele relațiilor încă feudale. Guvernul ar fi trebuit să consimtă ca lucrătorii indispensabili acestei instituții să nu fie supuși la obligațiunile clăcașilor. Or, tocmai această firavă breșă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
alta, un „privilighet”, doi mazili, un ruptaș, optzeci de calfe dintre birnicii mahalalelor, patruzeci și unu de însurăței ș.a. Deasemenea, în catagrafia târgului Huși din 1851 se face observația că între 1845 și 1851 au intrat în rândul meșterilor 16 patentari sărăciți, scăpătați, 12 rupte ale Vistieriei, cinci mazili, 10 birnici etc. Un mare număr de meșteri și calfe orășenești provin însă din mediul sătesc. Între 1838 și 1845, au intrat în rândul meșterilor și al calfelor din Botoșani „două zeci
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ei) care „lucrează cu mâna dintr-un loc în altul”. În târgul Tecuci, între 1838 și 1845, cinci meșteri de treapta a treia au fost trecuți la calfe, deoarece erau „căzuți în stare”. În aceiași ani, la Huși 16 meșteri patentari „scăpătați” au fost reînregistrați la calfe. Totodată are loc și procesul invers; promovarea calfelor înavuțite la treapta de meșter sau promovarea meșterilor la o treaptă superioară. La Tecuci, între 1838 și 1845, un meșter de treapta a treia este trecut
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
se aplică într-o mai mică măsură Iașului, un mare centru meșteșugăresc-negustoresc și administrativ, dar întru totul celorlalte orașe mai mici și târguri din zona agricolă a Moldovei. Se înțelege că meșteșugarii nu formau o clasă socială omogenă, dimpotrivă. Dacă patentarii (meșterii de treptele întâia și a doua) pot și trebuie să fie încadrați în clasa burgheză, aflată în proces de formare și dezvoltare, în schimb patentarii de treapta a treia și, mai ales, calfele alcătuiesc o categorie socială distinctă, formată
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a Moldovei. Se înțelege că meșteșugarii nu formau o clasă socială omogenă, dimpotrivă. Dacă patentarii (meșterii de treptele întâia și a doua) pot și trebuie să fie încadrați în clasa burgheză, aflată în proces de formare și dezvoltare, în schimb patentarii de treapta a treia și, mai ales, calfele alcătuiesc o categorie socială distinctă, formată din mici meșteșugari „dughengii” și calfele, îndeosebi lucrători salariați din care s-a recrutat o parte a acelor elemente sociale care au stat la baza constituirii
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
distinctă, formată din mici meșteșugari „dughengii” și calfele, îndeosebi lucrători salariați din care s-a recrutat o parte a acelor elemente sociale care au stat la baza constituirii proletariatului. Numărul lor, cum e și firesc, depășește pe cel al meșterilor patentari. În cinci din principalele orașe ale Moldovei (vezi tabelul I) numărul calfelor meșteșugari moldoveni (fără calfele de rit mozaic și sudite) la 1845 este de 2.681, pe când cel al meșterilor patentari de 1.670. (În realitate, numărul calfelor este
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
e și firesc, depășește pe cel al meșterilor patentari. În cinci din principalele orașe ale Moldovei (vezi tabelul I) numărul calfelor meșteșugari moldoveni (fără calfele de rit mozaic și sudite) la 1845 este de 2.681, pe când cel al meșterilor patentari de 1.670. (În realitate, numărul calfelor este mai mare căci, de regulă, calfele sub 25 de ani nu erau înregistrate). Alături de meșteșugari, negustorii alcătuiau o altă stare socială care ocupa un loc dominant în viața socială și economică a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de starea a doua de la 42 la 33 în Iași și de la 18 la 11 în Bacău. Dacă mărirea numărului negustorilor aflați în starea a treia este firească (el crește prin imigrarea țăranilor în orașe și prin intrarea în rândul patentarilor a calfelor și a altor indivizi „scărpătați” sau „ajunși”), în schimb reducerea destul de mare a numărului negustorilor de starea întâia și a doua pare un fenomen excepțional, de vreme ce transformările social-economice prin care treceau orașele în acea epocă aveau ca urmare
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
sudiți”, nu are posibilitatea să aleagă un mai mare staroste (starostele tuturor breslelor de negustori din Iași) de negustori, care trebuia să fie indigen. Trecerea lor la cele două categorii mai sus menționate era operată în catagrafie, așa că descreșterea numărului patentarilor de starea I-a apare limpede. Numai că, de fapt, nu este vorba de o descreștere reală, ci de o schimbare a poziției sociale cu menținerea îndeletnicirilor anterioare. Ruperea de agricultură a negustorilor a atins în acea vreme același grad
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de pildă, la 1859-1860 se aflau 677 familii de cultivatori. În moșia orașului însă, aveau loc de hrană numai 425 de locuitori. Ca și în cazul meșteșugarilor, și la starea social-fiscală a negustorilor trebuie făcută o distincție între calfe și patentari. Cei dintâi erau, în marea lor majoritate, salariații celor din urmă. Numărul calfelor depășea la 1845 în cele cinci orașe menționate la tabelul I numărul patentărilor indigeni: 1.431 calfe de negustori indigeni față de 1.365 negustori patentari indigeni. Starea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
calfe și patentari. Cei dintâi erau, în marea lor majoritate, salariații celor din urmă. Numărul calfelor depășea la 1845 în cele cinci orașe menționate la tabelul I numărul patentărilor indigeni: 1.431 calfe de negustori indigeni față de 1.365 negustori patentari indigeni. Starea de mijloc, în sensul medieval al noțiunii, folosită și aplicată în izvoarele epocii, cuprindea pe lângă negustori și meșteșugari cea mai mare parte a populației de rit mozaic și a sudiților. Numărul celor dintâi a sporit prin imigrație, iar
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
birnicii mahalagii se ridica o categorie de înstăriți, oameni care creșteau vite pe imaș pentru negoț, care reușiseră să acumuleze o oarecare sumă de bani sau să se califice într-o meserie. Aceștia din urmă promovau fie în rândul meșteșugarilor patentari, fie în cel al negustorilor. Au existat cazuri excepționale, ca de pildă la Tecuci, între 1832-1838, când între meșteșugari au intrat 86 de birnici mahalagii. În Iași, la 1861, dintre cei 2.384 mahalagii cu case în Tătarași numai 306
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
banii în întreprinderi ale cooperației capitaliste simple, în instalații mecanice sau practicau un negoț internațional militau pentru desființarea hotărâtă a regimului și a relațiilor feudale. Burghezia mijlocie era alcătuită din starostii de bresle, din o parte a meșterilor și negustorilor patentari de starea I-a și a II-a ș. a., care beneficiau și ei de regimul feudal în măsura în care aveau acces la dobândirea monopolului asupra unor antreprize, la conducerea breslelor și a eforiilor. Ei puteau fi aleși în acest din urmă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de prăvălii mai mari, se situau pe poziții antifeudale. Aceste două categorii formau în orașe așa-zisul patriciat, în înțelesul târziu al noțiunii, care însemna bogați, spre deosebire de restul comunității - săracii. Majoritatea covârșitoare a burgheziei orășenești o constituia însă mica burghezie: patentarii de treapta sau starea a treia, micii negustori și meșteșugari din afara breslelor care practicau negoțul cu amănuntul, sutele de ambulanți, miile de crâșmari, bacali, lipscani ș. a. Numai în orașul Iași, la 1845, din cei 1.167 negustori și calfe indigene
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
septembrie 1919). Astfel, interpretarea datelor din lista definitivă publicată în decembrie 1919 - atunci când procedurile juridice de acordare a cetățeniei nu erau finalizate pentru toți locuitorii evrei - ne indică următoarea structură etnică a comerțului și industriei orașului Bacău: total - 132 de patentari, din care - persoane fizice - 130 - 82 etnici evrei și 48 etnici români, armeni, greci, italieni - și persoane juridice - 2 societăți comerciale<footnote id=”31”><D.J.B.A.N., fond Primăria Bacău, dosar 63/1919, f. 35./footnote>. Coroborând aceste date cu
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
aceste date cu cele din listele provizorii (octombrie 1919)- în care au fost trecute și alte categorii socioprofesionale precum birjarii, bragagiii, zugravii, simigiii, geamgiii, zarzavagiii ș.a. - ajungem la următoarea hartă etnică a economiei băcăuane din anul 1919: total - 387 de patentari, din care 264 etnici evrei (68,2%), 121 etnici români, armeni, greci, italieni (31,3%) și 2 societăți comerciale (0,5%). Fructificăm aceste date statistice în graficul de mai jos: Viața comercială citadină, în special ramura alimentară a acesteia, a
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
potcovar' Ateul astăzi e teolog, Giuvargiul arheolog; Azi ucigașul e dregător Furul de frunte judecători; Azi criminalul e virtuos Și virtuosul om vițios; Tot veneticul proprietar Și răspopitul funcționar; Vizionarii sânt diplomați Și ceaslovarii mari literați; Toți intriganții alegători, Toți patentarii legiuitori, Toți veneticii mari patrioți, Toți fanfaronii Mircii nepoți, Toți desfrânații mari moraliști Și toți bancherii mari publiciști. Toate veniră cu susu-n jos Și lumea geme de mult folos. Aceste toate nu sânt dovezi De-naintare?... Și-ncă să vezi
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de la 3,000 la 15,000 locuitori, ............. " 80. în acele de la 15,000 în susu, ................................... " 110. Aceste inposite în comunele urbane se compunu de 48 lei contribuțiunea personală și de sossele, iar restulu de inpositu fonciaru. d) Sînt asemene alegetori, patentarii pînă la a cincea classa inclusivu, carii se voru bucură de calitățile însemnate la litera a, si b, si carii voru ave vîrstă și timpulu domiciliului prescrise la litera c). ... Articolul 23 Contribuțiunile plătite de catra femeie se potu ținea
LEGE nr. 394 din 31 martie 1864 pentru comunele urbane şi rurale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/125625_a_126954]
-
Consiliilor Comunale, cu escepțiunea de la Art. 22, lit b. din acea lege. Acei ce platescu o dare către Statu de lei 48 suntu alegători în comunele rurale. Acei ce platescu o dare de lei 80 sau de lei 110, precum și patentarii pînă la a cincea clasa inclusivu, intru cat au residenta lor în orașe, suntu alegători în comunele urbane. Articolul 3 Potu fi alegători direcți, fie în orașe fie în sate, toți Românii născuți sau avend naturalisatiunea cea mare, carii vor
LEGE din 2 iulie 1864 cu privire la alegeri. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/125698_a_127027]
-
s-a deplasat spre sate, în căutare de hrană. În asemenea împrejurări, în 1849, populația Hușilor a ajuns la 1.900 de capi de familie (Anexe, grafice, fig. 6). Locuitorii erau repartizați astfel: 397 birnici, 25 bejenari, 110 mazili, 395 patentari (negustori), 475 meșteri, 56 dezrobiți, 151 căpătăieri, 300 nedajnici. Deci, la jumătatea secolului al XIX-lea, procesul de migrare de la sat către orașe se intensificase, iar numărul mare de negustori și meșteri atestă o bogată activitate productivă și de schimb
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
lipoveni - 9; pescari - 4; negustori nespecificați - 19. În aceeași perioadă, la Fălciu funcționau numai 16 negustori, din care: bacali - 8; precupeți - 5; bogasieri - 3. Interesul negustorilor pentru comerț a crescut în perioada Regulamentului organic. Prezentăm, în tabelul următor, numărul negustorilor patentari din Huși, Fălciu, Vaslui în anul 1832, după un „extract” al Vistieriei: Pe baza acestor date și a celor oferite de Catagrafia din 1831-1832, putem sublinia că târgul Huși era un important centru economic de producție și de schimb. Mărfurile
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
deosebit de grea. Prin urmare, locuitorii birnici din Huși vor adresa numeroase petiții organelor administrative și vor adopta o atitudine mai fermă. O mare parte din birnicii mahalalelor, cei mai înstăriți, pentru a scăpa de numeroasele obligații, au intrat în rândul patentarilor. Situația era atât de gravă încât „nu se găsește pe la toate casele acestui târg nici o pereche de boi, iară prin casele lor numai câte un țolișor ci se învelescu și câte puțin vin au făcut în viile lor, în privire
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
cumpărat o casă cu acareturi în acest târg. Este cazul fericit al unui om care reușise să se stabilească. La 31 iulie 1847, Isprăvnicia ținutului Fălciu raporta că peste 100 de locuitori ai orașului Huși din categoria birnicilor și din „patentarii corporațiilor”, „lipsiți fiind de zilnica hrană”, au plecat să muncească, în cursul primăverii, pe moșia Cioricești, din ținutul Covurlui, proprietatea vornicului D. Mavrocordat, unde „înglodându-să în datorii și până acum nu s-au mai turnat”. La 9 septembrie 1847, birnicii
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
dat dovezi dispre sintimentile de patrieotizm și dreptate de care sînt insuflați”. Așadar, alegerile s-au desfășurat într-o atmosferă de entuziasm popular. Unioniștii au învins pretudindeni. Unele nereguli au fost semnalate. Astfel, la 2 septembrie 1857, la Huși, 12 patentari precupeți s-au adresat, printr-o petiție, Comitetului de cercetare a reclamațiilor electorale din districtul Fălciu. Ei solicitau să fie trecuți în lista alegătorilor orășeni: "Noi găsîndu-ne cu proprie<tă>țile în acest târg, plătind și patente la briasla precupeților
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]