570 matches
-
își scot anual cărțile, pe ei îi veți vedea și auzi la posturile de televiziune și radio și tot ei au ocupat destule catedre de literatură la care otrăvesc sufletul studenților în ideea că Druță, bunoară, ar fi un scriitor perimat și minor, pe când dânșii sunt cei fără de care Europa n-ar mai fi auzit de Basarabia." O adevărată caracatiță siciliană! Găsim de prost gust și stupidă concluzia care pornește de la afirmația că ,este adevărat, fiind sub alte vremi, dânșii au
Scrisoare deschisă către Grigore Vieru () [Corola-journal/Journalistic/11278_a_12603]
-
este, asemenea autorului de folclor, “colectiv și anonim”. Și popular, aș adaugă eu. Așa că mare lucru nu se poate face în ce-l privește. Aproape niciodată nu veți auzi o propunere constructivă, care ar risca să îndrepte lucrurile (cu exceptia deja perimatelor execuții pe stadioane). De altfel, autorul actului de acuzare nici nu-și propune să îndrepte ceva. Intrat perfect în rolul de autopsier național, el se mulțumește să constate cauzele decesului, care nu sunt nici puține, nici lipsite de gravitate: lașitate
Valea Plângerii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82716_a_84041]
-
așa, unii dintre cei mai buni teoreticieni au fost poeți: Samuel Johnson, și Coleridge, și Matthew Arnold. Marele critic Walter Benjamin a fost totodată și un scriitor foarte poetic. Există mode în critică? încep studiile culturale să fie un domeniu perimat? Există multe studii critice care se datează foarte rapid. Gîndiți-vă la toate manualele de deconstructivism (Christopher Norris, Vincent Leitsch) sau la primele cărți de critică feministă de Elaine Showalter sau Susan Gubar și așa mai departe. Chiar și Textual/ Sexual
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
în toate intervențiile celor care pariază pe schimbare este că se mențin într-un plan negativ: par să știe, cît de cît, ce nu le place din trecutul literaturii, dar nu și cum îi văd prezentul și viitorul. Ce consideră perimat, le este destul de limpede. Care ar fi modelele de pus în loc, habar n-au. Sau vin doar cu sugestii generale și vagi. Sugestii, în al treilea rînd, neliniștitoare. Cititorul hîrșit care sînt nu așteaptă nimic bun de la ceea ce unii dintre
Ce și cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14561_a_15886]
-
proză de idei care rezistă. Chiar și atunci când judecățile lor estetice nu mai rezistă. Aceasta este, repet, marea miză a criticului. Am făcut odată (pe la sfârșitul anilor ’70) un pariu cu mine însumi: să scriu o carte despre niște autori perimați, antipatici, obosiți de școală, citați mereu și aproape niciodată citiți cu plăcere: Văcăreștii, Conachi, Cârolva, Heliade Rădulescu etc. Aceștia mi-au terorizat anii adolescenței. Ce-a scris Ienăchiță Văcărescu? - întreba profesorul de română. Ienăchiță Văcărescu a scris testamentul Urmașilor mei
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
bune o sută de titluri. Supralicitarea, evidentă și neconvingătoare, este susținută de Aureliu Goci, plasându-l pe Teodor Scorțescu între Mateiu I. Caragiale și Camil Petrescu. E, totuși, prea mult. Nu se poate face istorie literară fără simțul valorii. Stilul perimat al analizei psihologice nu este compensat la Teodor Scorțescu nici de performanța expresivității, ca la Mateiu I. Caragiale, nici de interogația problematică sau de inovațiile narative, ca în proza lui Camil Petrescu. Pe deasupra, titlurile celor două romane ale lui Teodor
Un scriitor pierdut în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13190_a_14515]
-
Cele văzute semnifică nevăzutele, imanența punctează transcendența, în montaje în care superficia simplă se dovedește doar o mască a ireductibilului misterios. Bardul intuiește labirinticele căi dintre aparența și esența fenomenelor, cu atît mai tulburătoare cu cît ele aparțin zonei abandonate, perimate: „Iubito din bucătăria noastră dispare treptat/ mirosul metafizic al legumelor însăși perdeaua/ asistă atentă la transformările umbrelor calme/ persistă pretutindeni un gust de sare umedă/ se întunecă pîinea frumoasă a zilelor/ iar peștele verii bolește în fîntîna din cer/ auzi
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
Cantemir va oferi o imagine de ansamblu suficient de cuprinzătoare și de convingătoare. Cu câte dificultăți filologice presupune, trecând de la alfabetul chirilic la cel latin, cu câte faze de transformare radicală a limbii străbate înspre utopia italienizantă, cu câte porțiuni perimate are opera lui Ion Heliade Rădulescu, nu cred că se va realiza vreodată o ediție integrală. Nu e de mirare că ediția critică îngrijită de Vladimir Drimba la Editura Minerva a înaintat foarte greu și apoi pare a se fi
Preclasicii revizitați by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12739_a_14064]
-
Heliade rămâne un scriitor de redescoperit, pentru că, din secolul al XIX-lea, a fost cel mai ostracizat de cenzura comunistă. S-ar putea discuta mai mult de acum încolo despre utopistul, filosoful, revoluționarul, publicistul politic Heliade decât despre poetul Heliade, perimat și mai puțin interesant, fie și ca vizionar.
Preclasicii revizitați by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12739_a_14064]
-
Alexandra Olivotto Faptul că o adaptare cinematografică a unui text literar e judecată după fidelitatea față de materialul originar ar trebui să fie un truism perimat. Și chiar este, cel puțin pentru autorii manualelor de scenaristică, autori care recomandă ca textul să fie doar o sursă de inspirație, nu literă de lege, de unde și deja celebrul "bazat pe". Dar lucrurile stau altfel când vine vorba de
Adaptările, mereu la modă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12456_a_13781]
-
organizare s-a stins, așadar, atît din cauze interne, în rîndul cărora trebuie trecută și revolta explicită a opiniei artistice față de schemele încremenite, cît și din pricina presiunii tot mai puternice pe care creația însăși a făcut-o asupra acestui mecanism perimat, cît și din cauze externe, cum ar fi dezagregarea structurilor administrative și deplasarea interesului de pe formele simbolice pe valorile economice imediate. Pentru prima oară, în lunga sa istorie de oficiu propagandistic și clientelar, Salonul a încercat să se reformuleze și
Renașterea Salonului de Artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11485_a_12810]
-
scriitorului provine din ceea ce Mihai Cimpoi numește ,disponibilitatea carnavalescă" și ,filiația directă cu cultura populară a râsului", materializate îndeosebi în romanul Povestea cu cocoșul roșu. Azi însă comicul din acest roman, extras din viața la țară, mi se pare total perimat, dezolant, pueril, lamentabil. Și totuși critica literară basarabeană persistă, printr-o obtuzitate de neînțeles, în a înălța elogii acestui roman mediocru, considerat ,un adevărat fenomen" (Mihai Cimpoi) sau ,unul dintre cele mai interesante romane din tot ce a dat literatura
Un roman comic izvodit dintr-o snoavă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11562_a_12887]
-
o sursă a comicului. Dar una care nu dă satisfacții demne de luat în seamă unui cititor de la începutul mileniului trei, situat în afara spațiului basarabean. Povestea cu cocoșul roșu e un produs literar prea specific locului și prea datat, deci perimat. Din motivele pitorescului folcloric place cititorilor basarabeni tradiționali și din aceleași motive nu cred că și-ar găsi aderenți în afară. Dar să vedem, oricât de sumar, despre ce e vorba, care sunt personajele, intriga, narațiunea și recuzita. Plecat la
Un roman comic izvodit dintr-o snoavă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11562_a_12887]
-
din elementele definitorii ale unui vizionarism oniric, ce-l situează pe Nicolae Popa, indubitabil (nu știu dacă după însăși voința autorului), în categoria emulilor lui Dumitru }epeneag și Leonid Dimov, în genul unui onirism estetic foarte inventiv, niciodată epuizat sau perimat. Romanul Cubul de zahăr este, în bună măsură, altceva. Utilizează resursele oniricului, dar se bazează pe un solid suport realist al narațiunii. Autorul mizează pe un joc estetic între construcție și deconstrucție, mistificare (prin inserturile de fantastic) și demistificare (prin
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
veninoase trimise în direcția celor doi: ele survin în momentul în care presa românească e condusă, preponderent, de oameni tineri și foarte tineri. S-ar deduce de aici că modelul reprezentat de generația C.T. Popescu și Ion Cristoiu e considerat perimat, că genul de texte ivite din pana susscrișilor ține, de-acum, de protoistoria jurnalisticii românești. Bine-ar fi ca lucrurile să stea așa. Dar nu stau. O analiză, fie ea cât se poate de sumară, arată că tinerii de succes
Rușinea, dizgrația by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11620_a_12945]
-
fi prins că e mai implicat. Uite, acuma, că-mi spusese, vedeam pe fața lui că e implicat. Cum am putut să trăiesc, ca proasta, cu impresia că el continuă să fie metrosexual, în condițiile în care metrosexualii erau deja perimați? În fine, sper să nu se mai repete situația asta. Sper ca, la următoarea schimbare, să fiu mai vigilentă. De altfel, l-am și rugat să mă ajute puțin: “Băi, te rog io mult, anunță și tu chestiile astea! Dă
2358 de cuvinte despre “brandul” Dragoş Bucurenci by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21201_a_22526]
-
care făceau preocuparea romanului ceva mai vechi. Așadar, se înțelege, iar Marius Tupan demonstrează că materia epică nu trebuie explicată, ci doar prezentată, cu mijloacele minimale ale publicisticii, ale textului destinat să însoțească imaginea (una, totuși, textualizată, desigur). Autorul (deja perimata ,voce auctorială") nu se mai exprimă, își lasă personajele să emită simpatii sau antipatii: yankeii, arabii, chiar și ,marconienii", aflați în colaborare sau în conflict, se divulgă singuri, încât cititorul nu poate deduce atitudinea sa. El scrie în treacăt, de parcă
Romanul acumulativ by Valentin Tașcu () [Corola-journal/Imaginative/11536_a_12861]
-
teritoriu al dușmăniilor ireductibile și al sfîșierilor canibalice. Firească depreciere a complicității generale, pe care istoria o făcuse inutilă, nu a fost urmată de o descoperire (sau o restaurare) a binefacerilor veritabilei solidarități. Dimpotrivă: solidaritatea însăși e astăzi un concept perimat și un cuvînt ieșit din uz, cine îl folosește riscînd să treacă drept un iremediabil caraghios ori un senil patetic. ȘI TOTUȘI, și totuși, oricum am numi-o: fără să ia vreodată o formă explicit politică, solidaritatea că ferment al
Solidaritatea intelectualilor cu ei însisi by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17673_a_18998]
-
cel al naratologiei... Mi s-a părut că în general noțiunile propuse funcționau. Ce-i drept, acest aparat conceptual propus de mine a fost dus mai departe de alții și, esențialul din el, nu mi s-a părut abandonat sau perimat, ci doar depășit, căci acesta este destinul oricărei etape dintr-o desfășurare progresivă. M.C.: Reveniți adesea în opera dumneavoastră la În căutarea timpului pierdut de Proust. Personajele sale v-au inspirat uneori concepte precum "efectul Jupien" în Praguri, "efectul Berma
În exclusivitate cu Gérard GENETTE by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18045_a_19370]
-
în epoca capitalismului (cacofonia DEX-ului!) ascendent, preconzia idealurile cosmopolitismului (1), iar în epoca imperialismului cultiva, în avantajul acestuia, indiferență față de patrie, de tradiție și de cultură națională, răspândind ideea renunțării la suveranitatea și independentă națională, pe care le consideră perimate (subl.ns.)." Așadar, admiratorii Occidentului și ai altor lumi diverse - ne învățau luminații marxisti-leninisti, cu sîrg și ipocrizia de rigoare, sînt... trădători demni de oprobiul public, adică niște cosmopoliȚI, definiți în același DEX intens ideologizat drept: "...(în faza preimperialista) Care
Pseudodefinitii by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17511_a_18836]
-
Evenimentul zilei" = EZ 1412, 1997, 3); "criza economică va provoca ăbulgarizareaă României" (EZ 1706, 1998, 1); "în fotbal, ca și-n economie, pe biată Românie o paste pericolul bulgarizării" (ACaț, 37, 1998, 12); "am reușit să evităm ăbulgarizareaă - termen deja perimat, pentru că... vecinii noștri de la sud au depășit cu bine criză" (RL 2559, 1998, 1). Evident, apariția în limbajul internațional a unui asemenea derivat etnic e un semn rău: banalitatea normalității politice e de preferat exportului lexical.
"Bulgarizare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17538_a_18863]
-
evoluție evoluția societății umane, dar începând O MARE DESCOPERIRE BINEVENITĂ cu cea de-a doua jumătate a secolului P E N T R U T O Ț I Î N I S T O R I A XX a devenit perimat. Nu mai este UMANITĂȚII (va urma) capabil să rezolve problemele pe care Este posibil ca această descoperire societatea umană și istoria, evoluția să aducă premiul Nobel pentru Societății umane i le pun, spre a fi Economie României și să facă
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefan Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_61]
-
uitat, pe nedrept, de mai toate publicațiile culturale. Cenaclul de Luni Mozaicul de la Craiova (nr. 9-10) consacră un spațiu amplu dezbaterii ideii de generație. Puncte de vedere interesante, diverse, contradictorii. Bună inițiativă a redacției: generația este un concept care părea perimat, la un moment dat, ca și periodizarea ori altele, dar pe care postmodernismul le readuce în forță. O emoționantă și sclipitoare evocare semnează, la acest capitol I.B. Lefter. Textul datat 1985, se referă la Cenaclul de Luni. Cadru, atmosferă, protagoniști
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15667_a_16992]
-
schimbări calendaristice majore, formulă care după Max Nordau "nu spune nimic prin ea însăși și capătă o semnificație variabilă după cercul de idei al celor care îl folosesc" (p. 10). "Secesionismul în literatura română", "Măștile criticii literare" și "Un concept perimat" constituie partea cea mai consistentă a cărții și ar merita cu prisosință o analiză amănunțită într-un spațiu mult mai larg. Pentru Ștefan Cazimir lumea ltieraturii este un imens puzzle în fața căruia își asumă cu delicatețe dificilul rol (de "Sherlock
Honeste legere by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16250_a_17575]
-
asupra unei chestiuni care se dezbate în piața literară. Și anume dacă "eticismul" (criteriul etic, astfel persiflat chiar prin nuanța denumirii) și-a trăit ori nu traiul. Denunțînd conceptul estetic al doamnei Monica Lovinescu și al domnului Virgil Ierunca drept "perimat", cîțiva comentatori se declară, aparent, gata a se întoarce la poziția lui E. Lovinescu, conform căreia, în literatură, singura morală o reprezintă valoarea estetică. Dar între cele două poziții nu e nici o contradicție! Estetica (alt concept luat în derîdere balcanică
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]