41 matches
-
versuri. El a optat, în imensa majoritate a sonetelor sale, pentru formula a două catrene având rimă îmbrățișată: abba// baab/, urmate de două terține (rimă liberă, variată: cdc// dcd ori: ccd// eed) - în forma sa clasică/ ,,regulată’’/ italienească, numită și petrarchistă. Spre finalul urieșescului album (lunile a XI-a și a XII-a), Theodor Răpan exersează și forma botezată de istoricii literari ca fiind ,,neregulată’’/ englezească/ shakespeareană: trei catrene având rime alternative (diferite în fiecare catren) și un distih. Nu știm
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN by http://uzp.org.ro/dan-lupescu-despre-albumul-liric-fiind-365-1-iconosonete-de-theodor-rapan/ [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
a gesticii poetice și prin naturalețea și sinceritatea discursului liric. În acest registru expresiv de o subliniată factură clasică, autorul cultivă cu predilecție o poezie de inspirație erotică de o puritate a trăirilor și de o delicatețe de-a dreptul petrarchistă, de o constantă, mistuitoare, nobilă venerație a ființei iubite: „Te păstrez în inima mea/ și-n fiecare zi/ tumultul tău pulsează în mine ...// Te păstrez în inima mea/ ca pe-o sfântă icoană”... („Te păstrez”..., p. 179). Ne mai întâmpină
DELICATEŢE, CANDOARE, SINCERITATE, DE VICTOR RUSU de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 by http://confluente.ro/ioan_adrian_trifan_1444760161.html [Corola-blog/BlogPost/367986_a_369315]
-
-le obligația să îmbrățișeze. Cercetătorul german W. Mӧnch, în vasta sa monografie consacrată sonetului, Das Sonett, Heidelberg, 1955, a stabilit existența a trei tipuri structurale fundamentale, denumite după patria lor sau după sonetistul care le-a consacrat: tipul italian sau petrarchist (abab/ abab/ cdc/ cdc); francez sau ronsardian (abba/ abba/ ccd/ ccd); englez sau shakespearian (abab/ cdcd/ efef/ gg). Cu privire la sonetul românesc, W. Mӧnch constată preferința în octet pentru schema abba/ baab, pe care o consideră o particularitate impusă de Eminescu
SONETUL SI MATEMATICA ASTRALA de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 by http://confluente.ro/mihai_merticaru_1427964939.html [Corola-blog/BlogPost/367995_a_369324]
-
lor nebună, să văd care dintre noi se prăvălește sub tălpile celorlalte. Umbre, umbre, umbre... și... eu...” Autoarea are o sete vie de cunoaștere a lumii, aspiră la o lume ideală, fiind frustrată de insuficiențele realității concrete, practică un elan petrarchist, aspiră la perfecțiunea spirituală între umanism și cristianism: “ - Să-mi reînvăț urcușul - Crește-mă, Doamne, în vârtejul liniștii Tale, să uit furtunile. Din când în când, așterne-mă sub Talpa Ta, să-mi reînvăț urcușul. M-am lăsat purtată de
EPISTOLE ELEGIACE ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1427036577.html [Corola-blog/BlogPost/353379_a_354708]
-
Cuptor - Ars amandi; VIII - Gustar - Fructul oprit; IX - Răpciune - Lampa lui Aladin; X - Brumărel - Orb în lumină; XI - Brumar - Evlavii; XII - Undrea - Acatistul iubirii; Și, în fine: Sonetul bisect! - pentru ritmul cuaternar al Terrei. Poetul sonetist THEODOR RĂPAN este un petrarchist autentic (dar nici pe sonetistul-sculptor nu-l dă uitării, pe „divinul” Michelangelo: „Cu Michelangelo nimic nu piere:/ În mine rugul, flacăra în tine!/ Fac parastas credinței, pe albine/ Trimit spre ceruri glas de-napoiere” - cf. Sonetul CCXCVIII) - senzual, dar nu
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Adrian_botez_soteriologia_iu_adrian_botez_1389861602.html [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]
-
este/se face, de fapt, cu V.I.T.R.I.O.L.-ul alchimiștilor, căci produce înflorirea, prin gestul ritualic al „rostogolirii”: „Din mâna ta voi bea otrava toată ( ... Rostogolindu-mă în gol deodată ( ... )/Iubirea mea-nflorește-n somn migdalul!” Ciudat! Uneori, sonetistul petrarchist THEODOR RĂPAN devine, pentru puține, dar semnificative clipe, barochist levantin („Apusul se topește-n mahmudele,/Oglinzile îngână spovedanii,/ La balul tău veniră curtezanii -/Cătușele-ntristării-mi sunt inele!” - cf. Sonetul XXIII), dar și romantic întârziat, poesc („Zadarnicul înfige colți în
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Adrian_botez_soteriologia_iu_adrian_botez_1389861602.html [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]
-
a ajuns să semnifice un poem cu forma fixă de paisprezece versuri care respectă o schemă de rîma foarte precisă și o structură logică. Acestea s-au schimbat de-a lungul timpului. Acest articol se concentrează asupra sonetului italian sau petrarchist și asupra celui englezesc sau shakesperean. Regulile sonetului italian au fost stabilite de Guittone d'Arezzo (1235-1294), care a scris aproape 300 de sonete. Alți poeți italieni din epoca să, incluzându-i pe Dante Alighieri (1265-1321) și Guido Cavalcanti (c
Sonet () [Corola-website/Science/297633_a_298962]
-
frumoase sonete au fost scrise însă de Mihai Eminescu, care a trecut printr-o perioadă de creație în care s-a oprit asupra poeziei cu forma fixă( sonet, glosa). Tudor Vianu numea această “scuturarea ramurilor”. Eminescu folosea formă sonetului italian, petrarchist. Iată cateva exemple,din grupul celor trei sonete publicate de Titu Maiorescu: I Afară- toamnă, frunză-mprăștiată, Iar vîntul zvîrle-n geamuri grele picuri; Și tu citești scrisori din roase plicuri Și într-un ceas gîndești la viață toată Pierzîndu-ți timpul tău
Sonet () [Corola-website/Science/297633_a_298962]
-
poli: o lirica intimă, în care autorul da glas experienței sale personale, si o poezie pură, în care incearca sa transpună sentimentele și temele într-un plan formal epurat de orice emoție. Poezia lirica a lui Camões pleacă de la temele petrarchiste de dragoste, care, fuseseră preluate și de Bernardim Ribeiro. "Lusiadele" este cea mai importantă opera a lui Luís de Camões și totodată una dintre cele mai importante din întreaga literatura portugheză. Sunt rezultatul juxtapunerii idealului cavaleresc și idealului umanist. La
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
o capelă proiectată de Michelangelo, situată în partea de nord de Biserică Sân Lorenzo. Lorenzo Magnificul nu a fost numai protector al artelor, ci și poet. A scris o operă lirica variată, poeme idilice, elegiace, mitologice, poezii erotice în stil petrarchist și neoplatonic, în care străbate o senzualitate robustă, pe motivul horațian „cârpe diem”. Lorenzo s-a căsătorit, prin procura, cu Clarice Orsini la 7 februarie 1469. Căsătoria propriu-zisă a avut loc la Florența în data de 4 iunie 1469. Clarice
Lorenzo de' Medici () [Corola-website/Science/301000_a_302329]
-
veșnică. Motivele se trag de la poezia universală a iubirii (Anacreon, Sappho, Petrarca, Ronsard, din ,,mica poezie” franceză a secolului al XVIII-lea, din barocul italian sau din lirica neoanacreontică greacă) și se contopesc, prin intermediul cântecului de lume, cu influențe populare. Petrarchiste, dar receptate prin poezia neoclasică grecească și prin Erotocrit, sunt „cumplitele” contraste ale iubirii ce înflăcărează și îngheață sau dorința îndrăgostitului de a se substitui unuia din obiectele de podoabă - turban, colan („Mă mulțumesc dar să fiu cerc și să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290402_a_291731]
-
ori în metafora ochilor îndrăgostiți, care singuri pot oglindi întreaga frumusețe a celei fără seamăn: „Nici într-un fel nu te-apuc,/Că ești chiar ca un năluc,/Și aidoma ca luna/ Ce să schimbă totdeauna”. Imaginile venite din lirica petrarchistă sugerează încercarea de sublimare a iubirii. Poetul pare a prețui pe lângă frumusețe, înțelepciune, duh, ,,isteciune” (daruri care intrau în tiparul clasic al ,,muzei”) și ,,un nu știu ce prea dulce”, trimițând parcă la inefabilul frumuseții romantice. Există și alte elemente care trec
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290402_a_291731]
-
pe care îl arătase și Povestirea călugărului, pentru faima, despotismul și căderea marilor nume ale ierarhiei antice, de data aceasta interesul acordându-se principiului feminin, ca și în De mulieribus claris, cu toate că Chaucer ar fi putut cunoaște și micul tratat petrarchist, de laudibus feminarum, dedicat unei împărătese, Ana de Boemia.677 În universul ficțional al textului chaucerian, zeul dragostei, Amor, îl ceartă pe poet în versurile prologului operei fiindcă, prin traducerea Romanului Trandafirului și creionarea Cresidei, imagine a femeii trădătoare, nestatornice
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de dezinvoltură cvasi-infantilă și de feminitate glorioasă. Un Descântec de ploaie, mostră antologică în notă patetic-jucăușă, ține de mentalul întâiei tinereți; nici un pic de sfială erotică, nimic vaporos ori încifrat, dimpotrivă o exhibare francă a farmecelor vârstei; nimic din angelismul petrarchist ori eminescian. Orchestrare în totul ingenioasă! Poeta se adresează sieși; propoziția "Sunt cea mai frumoasă femeie" (devenită refren), de cinci ori repetată, acreditează ideea de descântec, de magie albă, în așteptarea Zburătorului: Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile Înnebunitele ploi
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
să treacă de cenzură), și câtuși de puțin lipsită de riscuri pentru nu mai puțin discretul ei autor. Așadar, prin Sonet despre Unire, Mircea Ivănescu își începe construcția lirică a ceea ce M. Ungheanu denumea, în cronica la Versuri (1968), "religia petrarchistă a eternului feminin"3, consolidată mai apoi, după Valeriu Cristea, într-o operă poetică înțeleasă ca un singur "vast poem de dragoste de o idealitate dureroasă"4. În poemul de față, eul liric monologhează în prezența ființei feminine fără ca ea
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
imaculată a unei "zâne"), de orice sarcină derivată din materialitatea senzoriului erotic. Știind cum are să evolueze lirica ivănesciană, putem întrevedea pe bună dreptate, în sonetul din 1959, începutul a ceea ce se va dovedi a fi o poezie aidoma unui monolog petrarchist de o idealitate dureroasă, de o discreție a castității similară, ca efect inhibitiv asupra consumării materiale a iubirii, cu sabia regelui Marc așezată între Tristan și Isolda, monolog, în sfârșit, adresat nu voluptoasei Nausicaa, ci castei și răbdătoarei Penelope, așteptând
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
ca mască a unui sentimental și timid disimulat ludic, exprimându-se în dantelării ceremonioase și fastuoase, îngânând stilul elaborat, rafinat cu cel frust (dar tot „stil” și acesta). Starea definitorie a erosului este însă cea de „aiurare” (o vocabulă tematică). Petrarchist și shakespearean (sonetele), poetul își cântă „arderea cărnii”, trăiește asceza sentimentului, ipostaziat printr-o ultimă transsubstanțiere în „vertebra” cuvântului, în „pajura cu care mă zbor”, în visul astral. Neîndoielnic, acest liric în genere puțin comentat, absentând din prim-planul hărților
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286415_a_287744]
-
de semnătură și de adăugarea indicației de loc <1>. Amestecul planurilor retorice și epistolare confirmă extrema structurare a lui T63. Un sonet de Baudelaire: "Parfum exotique" Ca să dăm un alt exemplu de plan convențional, să examinăm un sonet de tip petrarchist din Florile răului. Compus din două catrene cu rime identice (A+b) și din două terține cu rime amestecate (c+D+e), poemul respectă planul canonic al sonetului francez, alternînd canonic rimele feminine (A, D) și masculine: T80 PARFUM EXOTIQUE
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
meu un leagăn ori o groapă./ Pe cine legăn? Înmormânt pe cine?/ Pădurea umbrelor se zbate-n mine”. Începând cu Oracole (1987), inedită pentru creația lui B., și ca factură, și ca amploare, este erotica, îmbrăcând forme variate, de la sonetul petrarchist și shakespearean la cel voiculescian. Iubirea e o stare de confiscare totală a eului, de turment absolut („Mă prăpădesc să nu te văd,/ Mi-astup urechile cu ceară/ Și-mi port corabia-n prăpăd/ Și-mi duc iluzia să piară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
să nu asocieze clasicismul și romantismul, fie prin alternanță, fie prin suprapunere. Cele două orientări se interferează sau coexistă la Asachi și Heliade, la Cârlova și Alexandrescu, la Negruzzi și Alecsandri. Cântărețul umbrelor solemne ale Coziei surâde voltairian în epistole, petrarchistul Asachi scrie balade în stil gotic, Alecsandri îl imită pe Hugo, dar se identifică sufletește cu Horațiu. De ce se petrec astfel lucrurile în literatura română? Pentru că intrarea mai târzie în contact cu Occidentul ne-a permis accesul simultan la formule
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
fost un liric interesant ca intenții și preocupări. Se remarcă între primii noștri poeți prin virtuozități formale, dar el este cel ce aduce extazul erotic în maniera „dulcelui stil nou”; fără abuzul neologic și facilitatea diminutivelor, ar fi fost un petrarchist realizat. Poseda simțul picturalului, ca și pe cel al inefabilului. Siluete feminine suave sunt creionate în tonuri renascentiste, într-o bogăție de azur, lumină, aur. Poetul era un îndrăgostit de soare și culori, de viața câmpenească, percepută în toată plenitudinea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286735_a_288064]
-
poetizeze bine (să versifice), dar nu e un poet cu adevarat bun, un poet "mare", spunea, în veacul I i. e. n., Philodemos din Gadara. Sau rămâne, mai mult ca sigur, la nivelul mărginit al imitației. Cum a fost cazul așa-numiților "petrarchiști" retorici italieni Serafino, Sasso, Cornazzano, Tebaldeo -, toți experți în regulile sonetului și în a prelua de la "sursă" o serie de teme sentimentale și de procedee stilistice, dar nici unul dintre ei autor de reală valoare; și care, pe urmele unui Petrarca
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
a marcat răspîndirea spiritului poetic italic în întreaga Europă. Apariția Renașterii a avut în literaturile europene un indiciu sigur - adaptarea sonetului italian la diverse limbi naționale. Cu întîrziere de patru secole, procesul se verifică în tînăra poezie românească. Tradiția sonetului petrarchist, după ce străbătuse mai multe secole de poezie italiană, înregistrează o neașteptată resurgență în secolul al XVIII-lea. Asachi a descoperit, probabil concomitent, poezia lui Petrarca și pe aceea a petrarchizanților tardivi; noua întruchipare a Donnei Laura avea să ia chipul
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
a descoperit, probabil concomitent, poezia lui Petrarca și pe aceea a petrarchizanților tardivi; noua întruchipare a Donnei Laura avea să ia chipul tinerei Bianca Milesi, iubita sa romană. Rezultat: prelucrări în românește după Petrarca, dar și compuneri în care spiritul petrarchist pare profund asimilat, punct de plecare pentru o poezie complet nouă. E greu să distingem, în sonetul Dafne, între textul lui Petrarca și prelungul său ecou românesc: "Eu care-n două a stelelor lumine Văd chiar minuni ce-s mai
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
-s făr^ de nori/ Și gerul zugrăvi pe geamuri mîndre flori" (Vioreaua de martie). în tot acest catalog de versuri "exotice", cel mai răspîndit, mai proeminent și mai reușit vers de tip italian rămîne fără îndoială endecasilabul iambic, versul sonetului petrarchist; după cum sonetele marchează, desigur, punctul cel mai înalt al poeziei lui Asachi. La cealaltă limită a unei scări prozodice imaginare, întîlnim versul de tip folcloric, octosilabul trohaic; romantismul, tot mai prezent, sfîrșește prin a-l influența și pe Asachi, mai
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]