290 matches
-
ne înșeală foarte des. Noi, oamenii, suntem mult prea creduli. Ca să dau crezare unor mărturii ca a dumitale, trebuie să am dovezi mai sigure. Fără supărare. Ramirín s-a așezat bolborosind în legea lui. Atunci tușa Paula, cu glasul ei pițigăiat, l-a îmboldit. - Vorbește-i despre ou, Ramíro, despre oul din lac. Căutătorul de minuni s-a uitat la ea cu vădit interes, apoi s-a adresat lui Ramirín. - Oul din lac? Dar bătrânul n-a răspuns. Cu mâinile sprijinite
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
pe care a răsfoit-o în grabă. - Din nou ciupercile. Era un licoperdon. Bășina lupului, ca să vorbesc mai pe înțeles. Sau o sclerodermă. S-au găsit unele exemplare cu adevărat uriașe. - Da'de unde, a exclamat tușa Paula cu glasul ei pițigăiat și tremurător. Am văzut eu destule ciuperci la viața mea și știu cum e bășina lupului. Munții ăștia i-am bătut cu piciorul de când mă știu. Oul ăla nu era o ciupercă. Atunci, mai înainte de a apuca să răspundă căutătorul
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
-l Brătianu s-a smucit de pe fotoliu căutând să dea ființei sale plictisite și perfide aparența agerimii și a sincerității. A schițat un gest, a bâlbâit o silabă. Camera însă, unanimă, nu mai avea nervi destui pentru a suporta glasul pițigăiat și viziunea plumburie a fostului dictator, a intrigantului din culoarele Cotrocenilor. Cuvântarea i s-a oprit în gât, mimica i-a înghețat ș...ț Trăsăturile chipului său compus și supravegheat se trădară o clipă într-o strâmbătură sinistră, într-o
Publicistul Vinea by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13524_a_14849]
-
iar praful de pe drum se ridica până spre coroanele copacilor de pe margine, împreună cu vocile care-l salutau din mers. La trecerea niciuneia dintre căruțe nu-și ridicase capul să vadă cine-l salutase, când, deodată, auzise o voce cunoscută, ușor pițigăiată, punctată de copitele cailor lovite surd de pământ. "E timpul, Ioane." Își ridicase capul surprins, dar până să-și reobișnuiască ochii ținuți închiși cu lumina încă puternică a soarelui, căruța se îndepărtase deja, trăgând după ea, ca pe un balon
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
voie să merg până la toaletă. Mă lasă. Mă preling pe lângă pereți. Mă întâlnesc cu câțiva colegi. Nu mă recunosc. Mă strecor în toaleta fetelor. Stau acunsă acolo până la ora 19.00. De fiecare dată când ciocăne cineva, spun cu voce pițigăiată “Ocupat”. Ora 19: Ies din toaleta fetelor. Redacția s-a mai golit. Mă preling iar pe lângă pereți. La recepție nu mai e nimeni. Ies din redacție, mă urc în lift. Ies și din clădire. Slavă Domnului, nu mă mai întâlnesc
Un text scris în mare secret! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21148_a_22473]
-
toți copii, umblau la gavanoasele cu dulceața din sobă. Vară stăteau la curent și reveneala. Când venea acasă, mama lor vedea că e umblat la sobă și întreba: Care ati umblat la gavanoasele cu dulceața? Gaița din colivie, cu glas pițigăiat și repezit strigă; Gica-Rica! Gica-Rica! Gică Rica! Și într-adevăr că ele, ca mai mari, umblaseră. Bineînțeles că își luau papara, după care fetele-copii de câțiva anișori-băteau gaița ca să se răzbune care începea să țipe că în gură de șarpe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
toți copii, umblau la gavanoasele cu dulceața din sobă. Vară stăteau la curent și reveneala. Când venea acasă, mama lor vedea că e umblat la sobă și întreba: Care ati umblat la gavanoasele cu dulceața? Gaița din colivie, cu glas pițigăiat și repezit strigă; Gica-Rica! Gica-Rica! Gică Rica! Și într-adevăr că ele, ca mai mari, umblaseră. Bineînțeles că își luau papara, după care fetele-copii de câțiva anișori-băteau gaița ca să se răzbune care începea să țipe că în gură de șarpe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
-l vedem prin ea pe Petre Țuțea însuși, stând lungit în pat, cu capul ridicat puțin pe o pernă și emițând din când în când un fel de decrete filosofico-funambulești, spre infinita încântare a asistenței. Petre Țuțea are o voce pițigăiată și dictatorială, contradicție de mare efect. Este un moșneag atât de simplu, după vorbă, după port, și totuși, din puținătatea ființei lui se ridică diatribele unui Jupiter Tonans la adresa comunismului. Comunismul, amenințat din pat, de pumnul slăbănog, ridicat spre tavan
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
Fotache nu mai avea însă nici un haz la nunți sau la botezuri. Cu gura nu era de ajuns, iar la drîmbă cînta așa, una, două piese, de amuzament, dar nimeni nu mai juca după solz de pește sau după cîntecele pițigăiate îngînate la frunză. Să-și cumpere un acordeon, nu avea bani, că dacă l-ar întîlni pe domnul Igor, acesta cu siguranță i-ar da cele două, trei sute de ruble promise și și-ar cumpăra cel mai al naibii acordeon
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]
-
demagogia de rigoare. Elevul cu cartea e plimbat de colo, colo, obligat să rostească la fiecare oprire (îl însoțește directorul școlii): - Cine va face ca mine, ca mine să pățească! N-am să(-l) mai citesc (pe) Mark Twain! - glas pițigăiat, cît mai "convingător". În sfîrșit e dus - cu cartea în aer - pînă la catargul steagului..." Și actualul om în toată firea încheie astfel răspunsul la anchetă: "Aceasta este o întîmplare legată de represiunea comunistă, trăită de tatăl meu pe vremea
Generații jertfite by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16995_a_18320]
-
imposibil ce-l avea vocea mea cînd nu vorbeam normal, încercînd s-o fac cît mai pătrunzătoare; vreau să spun că în asemenea cazuri, totul ieșea pe dos, nemaiobținînd, în această privință, a retoricii mele, cel mult dacă niște sunete pițigăiate, din gîtlej, cînd nu ieșeau din el ceea ce pe întreaga scară a mamiferelor se produce, adică un fel de mîrîit, sunetul lor de atac ori de apărare: ... Știu că cele mai multe din faptele povestite - am început - sau pe care le voi
Sala cu oglinzi (Delatori, demascări...) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17005_a_18330]
-
America?... Confortabil întins pe blana continentului generos și puternic, îmi pusesem întrebarea aceasta. Într-adevăr, ce-ar fi?... Un pitic, precis că european, din tagma kantiană a Imperativului categoric, apăru lângă mine țopăind și certându-mă foarte iritat. Glasul lui, pițigăiat, era insuportabil... Mă toca, mărunt și orgolios, cu argumentele cele mai năstrușnice și mai neașteptate și mai moraliste, în fond. Că, de ce așa și pe dincolo, tocmai când te bucuri de ce ți se oferă, să-ntorci spatele. Ia te uită
Imperativul categoric by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15890_a_17215]
-
cu bunuri de vînzare... Privesc de la distanță transmiterea obiectelor de la unii la alții, pauzele dintre ele, tocmeala... Natura obiectelor condiționînd existența. Absurditatea lor văzute de la distanță. Patefonul cu goarnă pus să cînte demodat cum este - cîntă o romanță veche, desuetă, pițigăiată... imprimarea... Caracterul unui personaj pe care mă căznesc din greu să-l nasc, să-l aduc pe lume... acest suflet născocit pe care l-am îmbrăcat ca pe-o haină străină ce nu prea îți vine bine, te strînge, dar
Chinul facerii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16394_a_17719]
-
are cuvântul potrivit. Întinde mâna și-l scutură ușor pe băiat. - Gata, zice el. Gata cu număratul. Băiatul tresare. Ochii i se deschid, chipul își pierde expresia concentrată, distantă, se schimonosește. - Nu mă atinge! țipă el cu o voce ciudată, pițigăiată. Mă faci să uit! Vrei să uit? Te urăsc! - Dacă nu vrei să se ducă la școală, îi spune el lui Inés, măcar lasă-mă să-l învăț să citească. E pregătit pentru asta, o să învețe cât ai clipi. La
J.M. Coetzee Copilăria lui Isus by Irina Horea () [Corola-journal/Journalistic/2719_a_4044]
-
aud! Ă-ă-ăă! Gogu, foarte calm a ă-ă-it aproximativ corect, fapt ce l-a încântat pe domnul Fusulan: - Uite că mârlanul poate! Bravo, mârlan, cred că te avansez monitor! Și a trecut la mine. Când i-am servit ă-ă-ăurile leșinate și pițigăiate, a început să-mi lovească palmele în neștire. Pentru că i le întinsesem pe amândouă. Urla : - Monitor, ai ? Monitor care nu pricepe un simplu ă-ă-ăă !? Mârlan, asta ești ! Treci în locul lui! Și a arătat spre Gogu. Cred că m-a îmbrâncit
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381773_a_383102]
-
o Nokia 3300 și să îl sun pe tânărul scriitor pe care-l admiram de ceva vreme, dar a cărui carte nu o găsisem în nicio librărie din Cluj, Brașov sau București. M-am prezentat cu o voce mult mai pițigăiată decât o am în realitate și l-am chemat la o cafea. Așa, ca de vineri. Evident că nu mi-a trecut prin cap că o să și zică da, în condițiile în care puteam fi o psihopată fanatică. Ne-am
Urmărindu-l pe Lorin. [Corola-blog/BlogPost/99017_a_100309]
-
care se uitau impasibili la spectacolul mineresco-patriotic. Nu scăpasem încă. Mă aștepta muncitorimea și pensionărimea fesenistă. M-au tras de păr, mi-au turnat lapte în cap, mi-au spart și o sticlă în cap, iar un bătrânel nefericit striga pițigăiat:”Lăsați-mă și pe mine să dau, lăsați-mă și pe mine!”. Ne-au pus apoi la zid în așteptarea unei mașini. Respiram pentru prima oară în acea dimineață. Mi-am lins încetișor sângele de la buză. Aveam acut senzația că
13-15 iunie – Mărturii ale victimelor by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20342_a_21667]
-
pe-atât de-a dracu’. Deci ea chimie nu prea știa (foarte des o-nghesuiau colegii care se pregăteau pentru medicină cu probleme pe care habar n-avea să se rezolve), dar avea pretenția să știm noi. Avea o voce pițigăiată și bătea foarte des apropo-uri de tipul “Lasă că-mi aduci un frigider și te trec clasa”. Nu cu mine, cu alții, care o duceau mai rău cu notele la materia ei. Eu, de bine de rău, m-am
Eu, spectrul corigenței și ceaiul verde by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20829_a_22154]
-
și, după ce că habar n-aveam o iotă, nici măcar nu m-am prefăcut că încerc să-i răspund la întrebări. Am privit-o în ochi și i-am zis cu demnitate: “Nu știu”. “La loc, 3 , a chițăit cu vocea-i pițigăiată și, pe parcursul trimestrului, m-a mai așteptat de câteva ori la colț și mi-a mai dat vreo două note de m-a julit. Împreună, conduceau către o medie care ar fi presupus corigență. Înainte de sfârșitul trimestrului, s-a hotărât
Eu, spectrul corigenței și ceaiul verde by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20829_a_22154]
-
rece și de gheață. Să fi băut vreo 4 litri? Cam așa. A venit seara, am depus armele și instrumentele de autotortură și am decis că mă culc, ca să fiu odihnită a doua zi, la confruntarea cu scorpia cu voce pițigăiată. Și m-am culcat. Până a doua zi dimineață, m-am tot culcat, dar de dormit n-am reușit să adorm nici măcar un minut. De-abia când au început să mijească zorii, mi-am dat seama care era explicația insomniei
Eu, spectrul corigenței și ceaiul verde by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20829_a_22154]
-
la învățat). Spectrul corigenței a rămas la distanță și nu s-a mai apropiat de mine nici până-n ziua de azi. Doar, uneori, în somn, pentru că... da, o dată la câțiva ani, o mai visez pe profesoara de chimie cu voce pițigăiată. Iar pe maică-mea n-am mai lăsat-o, de-atunci, nici să-mi aline setea și nici să mă pastileze, în momentele critice. Cu ceaiul verde însă, m-am mai întâlnit, pentru că îl iubesc. Îmi place gustul lui, știu
Eu, spectrul corigenței și ceaiul verde by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20829_a_22154]
-
iubită, una dintr-o altă parte a societății, necunoscută familiei din interior. Fu nevoit să facă un efort pentru a-și putea controla glasul voit puternic, masculin. Trăi cu groază clipa, temându-se ca să nu-i fie auzită o voce pițigăiată, asemenea unui scheunat de câine, strangulată din cauza emoțiilor ce l-ar fi cuprins. Pentru el, tot ce simțea a fost ca o lovitură și aproape că începea să o urască pe Simona, care dezinvoltă se prezentă natural, fără nicio emoție
ROMAN , CAP. UNSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380192_a_381521]
-
câteva ori... Nimic! -Trebuie să bat mai tare, că nu aude. Dădu cu pumnișorul cât putu de tare. Degeaba! -Ia să dau și cu picioarele! Și începu să bocăne cu ghetuțele ca disperata. Din apartament se auzi o voce subțire, pițigăiată, parcă scoasă dintr-un gâtlej ștrangulat : -Cine-i acolo? Floricica răsuflă ușurată că s-a făcut auzită. -Eu sunt, doamnă! Asta mică...păpușa simpatică foc. Am venit cu... -Simpatică foc, ai? Javră mică! Nu e mă-ta acasă și ai plecat
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
cu gâturile întinse spre cerul senin, altele stau rușinate cu capul în jos. Întind mâna să ating finețea zecilor de petale. Dacă o începi, o mănâncă vlăbiile. Într-un loc în care așteptam să-mi vorbească vița-devie și floarea-soarelui, glasul pițigăiat mă face să sar ca arsă. Mă întorc și descopăr un țânc ciufulit. Cu o mână ține aproape de piept un codru zdravăn de pâine, iar cu cealaltă se sprijină într-un băț lung pe care l-a înfipt în țărână
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
dovadă s-a dat în dragoste cu Vasile Movilă, zis Cârnu. Nu degeaba îi spuneau oamenii Cârnu, căci avea nasul fără vârf, de parcă îl mâncase mâța. Nu era bărbat frumos, nici voinic, pe unde mai pui că avea o voce pițigăiată, fârnâită totodată. Umbla mai tot timpul încălțat cu opinci și purta pantaloni bufanți, bazoane, niște peteci mari la genunchi și o bundă pe care nu o lăsa nici iarna, nici vara să se mai odihnească. Într-o dimineață de iarnă
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]