112 matches
-
cazul povestirilor Ce oameni!... Ce lume!... sau Bolnavii. Răul este un etern atribut al lumii și este "literaturizat" ca o agresiune asupra materiei în ultima povestire, În cimitir. Defunctul este îmbrăcat într-un mod grotesc: costum bleumarin, pantofi galbeni cu picățele, cu un număr mai mare, cu catarame și tot felul de brizbrizuri populare, modelul pe care-l urâse cel mai mult în viață. Cosciugul ieftin și prost lucrat era prea îngust și prea scund, suficient să "zdrelească nasul cadavrului într-
Literatura răului by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14589_a_15914]
-
în lumea aceea nesfârșită, conducător de oști printre străini, până ce fără să-și dea seama, adormea. In ziua aceea, după somnul de după-amiază, bunica mi-a legat la gât - semn de supremă eleganță - o funtă mare de mătase albă cu picățele bleu; mergeam în vizită la Ditta Vogelsang, prietena ei din tinerețe. Nu se mai văzuseră de mulți ani, dinainte de război, își scriau de Crăciun și de Paști. O cunoșteam, deși n-o întâlnisem niciodată: o fată voioasă, pusă mereu pe
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
orice există poate ajunge să ocupe un loc într-un clasament. De la “cei mai frumoși bărbați” la “cei mai frumoși bărbați gay”, de la “cele mai tari mașini” la “cele mai tari mașini roșii”, de la “cea mai vândută trotinetă roz cu picățele mov” la “cel mai popular pampers”, de la “cel mai gras câine rău” la “cea mai cheală pisică tărcată”, de la de la “cea mai știrbă babă din America Latină” la “cel mai frumos pieptănat porcușor de Guineea”, de la “cel mai inteligent crocodil de
Dau un regat pentru un top! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21187_a_22512]
-
să treacă la acțiune. M-am înșelat, era tot entuziasm de canapea. O să mi se zică că n-a fost bun momentul, că n-a fost bun conceptul, că trebuia mai nu știu cum, mai în nu știu ce fel, că trebuia roz cu picățele, că e discutabil, că e așa și pe dincolo, că să vezi că parcă ideea ailaltă ar fi fost mai bună și mai eficientă, că blablablabla. OK, păi atunci să așteptăm să ne organizeze cineva (oricine altcineva, în afară de noi înșine
Suntem gata să protestăm, da’ să fie supermișto by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21196_a_22521]
-
moda pălăriilor enorme, care trebuiau prinse cu ace lungi și primejdioase pentru... bărbați. De pălărie ținea, uneori, voaleta, care acoperea tot obrazul, de trebuia s-o ridici când doamna îți îngăduia s-o săruți; se purta, însă, și voaleta cu picățele, care ajungea numai până sub nas și lăsa liberă gura... Mult mai târziu au început femeile să umble fără pălării. Coco Chanel a fost prima femeie din lume care și-a tăiat părul scurt, a inventat costumul sport, bijuteriile false
Agenda2004-40-04-senyational2 () [Corola-journal/Journalistic/282949_a_284278]
-
de botezuri, de banchete”. Ați recitit? Acuma spuneți-mi și mie: în ce limbă e? Există măcar o singură adiere de logică în ea? Vreo legătură coerentă între propozițiile care alcătuiesc fraza? Vreun fir roșu (sau verde sau roz cu picățele, nu contează), care să parcurgă declarația de la un capăt la altul? Eu zic că nu există absolut nimic din toate astea. E doar un gângăvit incoerent, de om prost și analfabet, care nu poate construi ceva mai complicat de “Mama
Aceşti analfabeţi care ne conduce by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19876_a_21201]
-
îmi cer explicit ajutorul pentru proiecte din care ele câștigă bani, dar îmi prezintă acest ajutor ca pe unul dat comunității, căreia proiectul cu pricina (din care, repet, persoana câștigă bani) “îi va face viața mai frumoasă, mai roz cu picățele și mai cu norișori argintii pe cerul mereu înstelat”. Nu aveți idee, stimate persoane care faceți acest lucru, cât de penibil e ce faceți, cât de tare mă enervează și cât de puține șanse aveți să obțineți ceva. Mult mai
Încep să mă enerveze foarte tare… by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20095_a_21420]
-
de formula poetică din dimovianul Simbolism. Același scenariu este dezvoltat întro manieră diferită, dar tot dimoviană, în Lalelele: „Era lecția despre reproducerea sexuată/ Ne pusese s-aducem flori și ca niciodată/ clasa-nflorise cu allele/ roșii galbene și câteva cu picățele/ Era o lecție menită să evoke/ adevăruri adânci însă destul de echivoce/ pe care noi le credeam arhicunoscute/ de prin bancuri miștouri dispute/ între fetele smiorcăitele și noi eroii băieți/ despre ce vom păți-mpreună de-a lungul întregii vieți/ adevăruri
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
vorba de o întreagă desfășurare de forțe și de o recuzită imensă, de la mașini de fum, la generatoare de curent, de la sfori (cu care să fie agățată Mihaela de tavan, cu capu-n jos), la lentile de contact albastre, cu picățele mov, de la trusa ”Micul Chimist”, cu care să pozeze Mihaela, pe o catedră, la doi pinguini vii, cu care să - chipurile! - adoarmă în brațe tot ea. Așa arată, va să zică, în mare, o ședință foto. Și așa arată două poze de la
Din culisele unei ședințe foto by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20812_a_22137]
-
pe care s-o lași să intre prima, că amândouă sunt ultrapremiate. Iar, în interiorul agențiilor, cred că e și mai grav. Se întâlnesc la baie laureatul Webics pentru “cea mai scurtă și eficientă campanie cu leaderboard-uri în dungulițe roz cu picățele” și laureatul Net Awards pentru “cea mai bună la suflet campanie de CSR dedicată salvării țânțarilor bolnavi de melancolie”, amândoi fac pipi pe ei rău de tot (da’ rău, nu glumă!), dar nu poate intra decât unul să se elibereze
Doamnelor și domnilor, PREMIILE WEB BLOGUROZICS! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20991_a_22316]
-
un loc al singurătății "colective", dramatice, un cadru constrângător și respingător în aceeași măsură. Aici colegii discută molcom, beau gospodărește și se tachinează blând. Lobonțiu începe să zică ceva, Carmen are niște "pantaloni de pijama mișto/ așa nu-știu-cum/ plinuțo-delicați cu picățele", iar Filip, Derevlean și omul nostru stau "ca - hă hă hă - boii/ lângă cafele". Filip e "cel mai dulce om de pe planetă". Lobonțiu împarte salteaua cu Carmen, iar Derevlean și Cristina, prietenii lui Lobonțiu, "stau tolăniți în pat și vorbesc
Căminul liric by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8399_a_9724]
-
Bărzăunul! Cuuum? răsunară în același timp trei glasuri, întrucît sosise la locul necazului și Tomiță. N-am insultat-o deloc, se apără impetuos Bărzăunul. Ea m-a făcut pe mine prost! Și tu cum ai făcut-o, bă, moacă cu picățele? se oțărî Vlad. Lăsați-mă-n pace odată și plecați de lîngă mine! țipă Ilinca. Și se ridică repede și porni spre locul ei, vrînd astfel să înlăture cu desăvîrșire posibilitatea răspîndirii poreclei. Virgil, Vlad și Tomiță, după ce aruncară, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
n-o mai cred nici dacă mă aruncați în mocirlă. Lasă-l în pace, Virgile, se amestecă iar Vlad. Tu nu vezi cît e de științific Bărzăunul?... savant, soro, nu te pune cu el! Uită-te la nasul lui cu picățele și-ți dai seama imediat cîtă știință poartă în bostan! În fața unor astfel de intervenții, Bărzăunul nu mai spuse nimic, pentru a nu-i stîrni iar pe toți împotriva sa și se mulțumi doar să arunce cu un putregai după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
teatru, i-am dat liber șoferului și, la întoarcere, am mers pe jos până la apartamentul domnului Uehara din Kyobashi. Era singur acasă și citea ziarul. Era îmbrăcat într-un chimono căptușit, în dungi, peste care purta altul scurt - bleumarin cu picățele albe. Mi s-a părut și bătrân și tânăr în același timp. Mi-a făcut o impresie ciudată... impresie pe care mi-ar face-o și o fiară pe care n-am mai văzut-o niciodată. — Nevastă-mea e plecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Vin imediat, zise el. Iată un dar pentru tine. A luat trei pere de pe un raft din colțul cabinetului și mi le-a oferit. A venit s-o vadă pe mama imediat după prânz, îmbrăcat cu un haori alb cu picățele. Ca de obicei, a examinat-o îndelung. — Nu e nimic care sa te alarmeze, spuse el într-un final. Dacă ia medicamentele pe care i le prescriu eu, își revine. Îmi venea să râd când l-am auzit, însă mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
roșu și secure! (ciocănitoarea) Fundă roz are în moș, Iar în coadă are-un șorț. Rezemată stând pe scoarță Saltă capul ca de rață. Și cu ciocul târnăcop, Dă poc! poc! din loc în loc. OMIDA LACOMĂ O omidă cenușie cu picățele negre își ondula inelele și urca pe frunzele fragede din vârful unui prun. Bietele frunzulițe de-abia văzuseră lumina zilei și acum tremurau de spaimă. Copăcelul a început să suspine. Știa că dacă această omidă va gusta frunzele, vor veni
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
apropia de toți, fără greș, este fotbalul. "Cică niște cronicari, duceau lipsă de șalvari". Și, se vede treaba că, printr-un consens tacit ce aduce a monstruoasă coaliție, au decis să nu mai lase loc profanilor în aria mingii cu picățele. Ei sînt supărați că singurul domeniul în care pot emite pretenții tehniciste este la îndemîna, sau mai exact la piciorul, oricui! Politicienii, managerii, medicii, așii cinematografiei au jargonul lor specializat din care "civilii" sînt excluși de la primele enunțuri. La fotbal
Fălcosu contra Săpăligă și cronicarii contra vântului by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/9111_a_10436]
-
Barbu Cioculescu N-aș spune că în preajma primului meu an de școală părinții s-au împrumutat de la o bancă, spre a mă putea echipa. Mama m-a îmbrăcat într-un șorțuleț de pânză, gri cu picățele, care se încheia pe la spate, mi-a legat la gât o fundă albastră și mi-a pus în spinare un ghiozdănaș în care se afla o tăbliță, un condei, un abecedar și un burete care atârna pe dinafară, legat fiind
Old merry school by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9265_a_10590]
-
Precum aș spune că dozez atâta materie întunecată în Andromeda, cât pentru a deveni cea mai masivă galaxie. Și-apoi, ea s-ar înghiți. Îmi amintesc imaginea acelei femei care smulgea penele de pe carnea unei găini. Un piept galben cu picățele roșii. Ea își tot ștergea buzele cu o batistă și picuri de apă săreau din mâinile ei. Cuțitul scheuna în carne mai tare decât un câine lovit de mașină. Era probabil cea mai nemiloasă moarte din natură. Încă țin pumnii
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
Așa-i că vreți să știți? Așa-i? Folosea fraza la potențialul maxim, punctând fiecare silabă cu o mișcare sugestivă a pelvisului, care i se mișca încoace și încolo ca un cărucior de cumpărături. Punga minusculă dintr-un material cu picățele, care avea ghinionul de a conține organele sale genitale, oscila cu furie. — Hai că să spun. A fost „lăsat“ la vatră! Publicul izbucni în hohote. Bull o porni spre bar să mai ia un Pils. Și apoi s-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Pe urmă am dibuit cu lumânări ce fusese bufnitura mare dintre bufniturile mici, fusese televizorul, căruia îi plesnise ecranul ca un parbriz de Pobeda țintit cu praștia. Înainte de-a adormi, mama mi-a povestit cum dintr-o ciupercă cu picățele albe ieșeau o groază de pitici, care fugeau printre floricele și printre firele de iarbă din poieniță și țipau fericiți, la fel ca oamenii de afară. Miracolul C: mă așezam pe sanie, țineam bine de lesă și doar șopteam hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
roșu, într-o dimineață, mi-l amintesc pe Mircea (căruia, jur, nu i-am zis niciodată bunicule, tataie sau mai știu eu cum) oprindu-se deodată și explicându-mi că trebuie să ude un fag bătrân. Razele soarelui străpungeau frunzișul, picățele de lumină năpădiseră pământul, brusturii, ciupercile, lichenii și mușchiul de pe bolovani, ar fi putut foarte bine să iasă de prin scorburi zâne sau pitici (n-au ieșit), iar eu mă gândeam cât de bun e el, înalt, bronzat, cu cafeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
tu... Stai acolo, terminăm, facem poze și gata! Și tu, Tavi, ce stai ca mamelucul? - Păi, cu ce culoare... - Cu albastru, na! - Nu, mie nu-mi place albastrul, e prea romantic, e fumat, Voroneț, chestii... - Cu oricare, căcăniu, verde-n picățele, numai dă-i drumu’... - Am uitat cum începea... - Scrie naibii și nu te mai moșmondi atâta, că eu o țin pe-asta întinsă... - Anatol, zău că mă gâdili... - ...taci, tu, că nu mori! - Aha, mi-am adus aminte... Să scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
aceste extravaganțe au intenționat întotdeauna să impresioneze mai degrabă decât să servească. Nu-mi puteam închipui în nopțile mele de nemișcare și liniște un astfel de palat mai mult decât mă închipuiam comandând la croitor un costum cu linii și picățele. Dar dacă nu un palat al memoriei, de ce nu o cabană a memoriei? Avantajul unei cabane stătea nu în faptul că mi-o puteam imagina în cele mai limpezi și realiste amănunte - de la poteca înzăpezită de la ușă până la fereastra interioară
Memorii de dincolo de mormânt (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5379_a_6704]
-
iei, pe Halil Bey, același care, mai tîrziu, va ordona uciderea sa”. Nu mai puțin cumplită s-a arătat comportarea lui Stalin, inițiind, la finele celui de-al doilea război mondial, repatrierea armenilor, a căror mulțime „se împrăștia ca niște picățele, pînă la margine, spre Australia, Argentina, Etiopia ori Canada” și neezitînd a-i supune, pe cei reîntorși ca și pe localnici, unor deportări masive. Sadismul despotului roșu se vădea într-o anume factură a operației ce se desfășura „cu încetul
Un soi de epopee by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3377_a_4702]