2,096 matches
-
a terminat facultatea, și masteratul și doctoratul și tot ce se putea academicește termina. Și care se întreabă, în intervalul dureros dintre tinerețe și maturitate: unde e "the big brother", care e lumea pe care trebuie s-o scape de la pieire... * Și să nu ne gîndim, că am strica tot efectul acestei întrebări retorice, care sînt lumile paralele, care sînt tărîmurile schizofreniei pe care intelectualii respectabili din jurul nostru și le creează în absența unei reale utilități.
Inutilitate și schizofrenie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15301_a_16626]
-
religia creștină, ca și celelalte, să dispară sau să se modifice... Faptul că marele istoric latin nu a comentat în nici un fel activitatea lui Isus, reducându-l la o simplă figurație a epocii, te poate îndreptăți să pui ipoteza unei pieiri sau transformări radicale a ceea ce azi domină lumea civilizată ca explicație și mod de viață caracteristic lumii moderne. Duhul Evangheliei, atât de subiectiv și de patetic, ar fi înlocuit de altceva, așa cum, prin secolele XII-XIII, luteranismul nici nu era de
Note 1954 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15274_a_16599]
-
cu înțelesul că făpturile măcelărite nu sînt doar animalele, ci și oamenii, pradă unor vampiri politici: Se frîngea secolul la jumătate. La marginea cîmpului vitele bufnind de spaimă lipite laolaltă, cum le mînau la abator. Dădea glas făptura împinsă la pieire - răcnet rostogolit peste cîmpuri, ghemuit în munți.// Jumătăți uriașe atîrnau de cîte un picior în cîrlige de nichel zidite printre faianțe:/ chipul simplificat acum din interior./ Sîngele și toată murdăria pe jgheaburi de ciment./ Oameni îmbrăcați în cauciuc erau aici
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
să aud rădăcinile plîngînd/ să bată ploaia din partea refuzată// să fie noaptea stingerii ochiului/ să fie amiaza înjunghierii semănătorului/ să fie clipa sîngerării unghiului/ să fie trasă cortina frigului" (să bată ploaia din partea refuzată). O liturghie neagră, a descompunerii și pieirii, înfrățește organicul și anorganicul, veghea și visul, văzutul și nevăzutul într-o demonică "prezență" finală. Tromba vitalității rebele are un caracter iluzoriu, nefiind decît un act agonic: "așa ne-a fost dat nouă/ să ne naștem între două căderi/ aflați
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
tradiție a poeților români, în majoritate refractari la transcendență, obișnuiți a planta dubii în planul religiozității, își proclamă destinul carnal, sub bolta unei "confuzii" fals metafizice, a constatării unei "nereguli" a alcătuirii existențiale care nu reflectă decît spaima biologică de pieire: "e ceva în neregulă pe aici și oamenii sînt în neregulă/ de obicei nu mă vaet. am gura cusută/ de vorbele lor mi-e silă să îngîn meleopeea nașterii/ litania morții/ ce știu ăștia ce este simplitatea?/ lumea mea e
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
precum următoarele: "«De cîte secole o mare religie n-a mai zguduit lumea din temelii»? se întreabă autorul Antimemoriilor. Dar zeii religiilor dispărute bîntuie încă somnul omenirii". Sau: Cînd nu e întemeiată pe o valoare absolută, cultura este condamnată la pieire". Sau: " În fața aparenței nu se află realitatea, ci sacrul". Sau: " O «realitate misterioasă», numinoasă, se revelează atît prin poezie cît și prin mistică". Sau, mai explicativ: "Construirea unei ordini interioare pretinde anumite refuzuri, și numai în momentul în care spiritul
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
din germană de Bogdan Mincă și Sorin Lavric. Ed. Humanitas, 2001. Biblioteca de literatură catalană Scriam cândva despre nevoia de "lingvistică ecologică", în consens cu strădaniile Uniunii Europene de păstrare, prezervare a limbilor mărunte, așa cum speciile rare trebuie salvate de la pieire, oricât de mic ar fi numărul exemplarelor în lume. Editura Meronia continuă această "serie ecologică", începută prin biblioteca de literatură cipriotă, cu un număr de volume consacrate literaturii catalane. Catalana - limbă neromanică care a avut ghinionul istoric al marginalizării Catalaniei
Lupta dintre neascundere și acundere by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15119_a_16444]
-
condamnare la care am fost supuși ca popor, intrați în robia comunismului, sentință extinsă deopotrivă asupra spiritualității, a culturii ce trebuia să fie "modelată" după tiparele cuceritorului, transformată pri mistificările cele mai grosolane și mai ales interzisă, dacă nu sortită pieirii. Este epoca inchizitorială în care se ard sau se aruncă la gunoi biblioteci și arhive ale marilor familii și ale marilor intelectuali, în care se pun sub șapte lacăte actele noastre de identitate națională, documente și studii fundamentale, ce ar
Cum se distruge o cultură by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13762_a_15087]
-
Marina Constantinescu Motto: - De ce să se fi năruit totul? Cine te-a blestemat pe tine, Ilia? Ce ai făcut? Ești bun, deștept, duios, nobil... și, totuși, mergi spre pieirea ta! Care e cauza? Nu există oare numele acestui rău?... - Ba există, răspunde el încet de tot. OBLOMOVISMUL! Șopti el. (Ivan Alexandrovici Goncearov - OBLOMOV) În mijlocul acestui iunie canicular, sufocant și deprimant, am văzut spectacolul OBLOMOV. La Bulandra. Știam că este
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
Nr. 4-6, 2000, p. 6, 8 s.q. footnote> Asupriți pe nedrept și fără milă, mucenicii iertau și cereau îndurare pentru cei vinovați de starea lor; torturați fiind, pentru ei mai dureroasă era osânda ce-i aștepta pe călăi, decât pieirea trupului lor; stinși de puteri sub rana dușmană și dați morții, ei se rugau pentru pacea și viața tuturora. Așa s-au stins pentru lumea aceasta și așa șiau încheiat ei lupta și biruința: rugători înaintea lui Dumnezeu pentru toți
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
este comoară de mii de bunătăți”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de laudă la Sfântul Mucenic Iulian, IV, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 483) „Vindecare de trupuri beteșugite, iertare de păcate, pieire de răutate, iertare de boli sufletești, rugăciune stăruitoare, îndrăznire către Dumnezeu, toate, roade duhovnicești, pline de bunătăți cerești. Roadele acestea se culeg mereu, și mereu cresc la loc, niciodată nu părăsesc pe cei ce le cultivă. Pomii cei sădiți în
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
un cerb sau alte lighioane, iar adeseori chiar păsări sălbatice. Tu, pentru ce pregeți, pentru ce te rușinezi când e vorba să vânezi nu un animal, ci un frate duhovnicesc, pentru care a murit Hristos, și să-l scapi de la pieire? Și n-ai nevoie să străbați dealuri și munți, ci doar să ieși pe poarta cetății! Te întreb: Mai poți avea oare iertare? N-auzi pe un înțelept că sfătuiește și spune: Este rușine aducătoare de păcat (Înț. Sir., 4
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
România, Albania, Kosovo. Restul statelor nu mai dau credibilitate americanilor. Între timp, vremurile cu ororile sale tind să-i dea dreptate Sf. Ioan care profețea că omenirea se va întoarce cu sus-ul în jos, iar oamenii își vor dori pieirea, în locul trăirii atîtor tragedii. Cetățile Sodoma și Gomora s-au înmulțit, cămătarii, corupții și bogătașii schizofrenici fac legea, iar cei care conduc Omenirea nu mai sînt oameni. Ne impresionează mai degrabă „omenia” unui cîine, luînd în considerare animalitatea celor de la
Secolul american se termină, începe cel al Pacificului [Corola-blog/BlogPost/94289_a_95581]
-
astfel încât ea niciodată nu este împotriva acesteia, ci pentru ea, este în și deasupra lumii. Ea are drept scop și țintă finală înveșnicirea lumii cu Mântuitorul Iisus Hristos - Fiul lui Dumnezeu - În Împărăția Sa, cu aportul dragostei desăvârșite, și nicidecum pieirea sau distrugerea ei. “Prin aceasta ea nu își pierde atributele sale, nu se “cosmicizează”, ci coboară în lume pentru a o ridica și a o câștiga pentru veșnicie. În felul acesta Biserica evită atât “monotelistul ecclesiologic” - negarea misiunii sale în
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
după ieri. De ieri nu pot vorbi decât bătrânii și piatra care i-a văzut. 6. Speranța într-un trup și un suflet toate ale ei, speranța întrupată și însuflețită, să nu-mi cadă ca urâta ploaie resemnată, pustie, lacrima pieirii. Speranța zgribulind în ploaia tristeții, noi, în noiembrie, amăgiți, departe, uitând aproape firul de iarbă, abia crescut prin amândoi. 7. În timpul și în cercul acestei muzici ucigătoare, turbate, demențiale, avertizând despre sex, blue jeans, electronice, explozive, lumină-ntărâtată în jurul și în
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]
-
dezminte?// Fiu al amurgului sînt, și mă bate/ lungul vacarm de singurătate/ în care toate țipă spre mine/ și tac doar demonii de pe coline.// Trupul lor însă nu-i spre vedere,/ suflul lor arde lumea de sfere,/ și-i contemplarea pieire lină/ a nenumiților de pe colină” (Coline cu demoni). Așadar materiei nu i se acordă ultimul cuvînt. Puterea sa malefică trece într-o fantasmă. Depășind trama oarecum demonstrativă, cu protuberanțe ideatice, a discursului său, autorul Desprinderii de țărm își dezvăluie, la
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
viața să păstreze un anumit statu quo, se ivește ceva neașteptat. Istoria lumii este făcută dintr-un aluat identic cu acel al covrigilor. Ca și ei, trebuie să-și păstreze mereu prospețimea. Din cauza asta, democrația și capitalismul se îndreaptă spre pieire. S-au învechit. De aceea a devenit idolatria atât de ispititoare. În fiecare an poate fi cumpărat un nou Dumnezeu. Noi, evreii, am împovărat popoarele cu un Dumnezeu etern și de aceea suntem urâți. Gibbon s-a străduit mult să
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
este radiografiată milimetric, cu sentimentul că martorul neputincios este ultima conștiință normală. Iată cum se înfățișează aprehensiunile Nadiei Mandelștam în momentul plecării în exil, aiuritoarea stare de dezumanizare: „Mi-am pierdut sentimentul morții și am pătruns pe tărâmul inexistenței. În fața pieirii irevocabile, nici măcar frică nu mai există. Frica înseamnă rază de lumină, voință de viață, autoafirmare. (...). Pierzând speranța, pierdem și frica, nu mai avem de ce ne teme.“ În Rusia anilor ’30, noțiunea de supraviețuire prin cultură avea un sens „tare“. Poeții
Memoria obligatorie by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13338_a_14663]
-
față de autorul Cronicii de familie, căruia pe de o parte îi declara "admirație" și "recunoștință", îl trata cu o "reverențiozitate incontinentă", ca răsplată pentru generozitatea pe care i-a arătat-o ca începător, iar pe de altă parte îi urzea pieirea: "Mihai Șora a evocat o confidență pe care i-o făcuse Barbu cu decenii în urmă, pe cînd Petru Dumitriu se afla încă în țară: - Pe ăsta vreau eu să-l distrug". Putem adăuga aci o amintire personală. Lila Dumitriu
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
că totul începe de la el și se termină de unde a plecat. 17. Muzica epocilor colerice este dramatică tocmai pentru că mimează acțiuni grave și complicate ori pentru că ia totul în tragic și nimic în serios. Este, de asemenea, tragică deoarece avizează pieirea unor valori sonore ce nu și-au epuizat încă resursele potențiale, precum și datorită faptului că arborează o frumusețe inversată și reafirmată prin inversare, ce înfioară și strivește. Din artă a sacrificiului, muzica de sorginte colerică devine instrument al sacrilegiului. Din
Un model sonor temperamental by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12141_a_13466]
-
politruci care-au mușcat din mărul de aur al puterii și s-au îmbolnăvit definitiv. Pentru Adrian Năstase, viața a devenit de neconceput în afara stilului dictatorial. De aici i s-a tras mărirea, de aici i se va trage și pieirea. În clipa de față, el nu e decât cocoșul înfuriat pe care foștii susținători au uitat să-l aplaude. Într-adevăr, nu prea e nimic de aplaudat. Doar neputință și disperare.
Adriano Furioaso by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12654_a_13979]
-
pe cât de lung pe atât de plicticos, lipsit de bum-bum și bun-simț - Hensleigh nu s-a mai aplecat asupra unor treburi insignifiante, cum ar fi scenariul, pe care l-a lăsat în grija... altcuiva. Cred că l-a abandonat spre pieire, așa cum trebuia să se întâmple și cu personajul principal după primele 3 minute - ca să se scutească alte 121' din viața bietului cumparător de bilet. Una peste alta, semnatarul scenariului se numește... Michael France! (Asta apropo de... ce mai poate fi
Americanii invadează marile ecrane by Mădălina Roșca () [Corola-journal/Journalistic/12685_a_14010]
-
vinovăție reală, de care victima nu se poate apăra. Știe că ar fi demn să lupte, să se elibereze dintr-o asemenea capcană morală, dar, nefiind un ales, nu e capabil să se elibereze (p. 160). Insul șovăitor e sortit pieirii, iar lumea nu e dispusă să-și revizuiască părerea, chiar când s-a dovedit că a inventat suspiciuni ucigătoare. Aceasta e filosofia morală a resemnării și a tragediei inevitabile, în atmosfera căreia Remus Lunceanu își pune capăt zilelor. El este
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12812_a_14137]
-
public literar va fi luat, masiv, cunoștință de acest tezaur de texte lirice abia prin ediția postumă din 1962. La Pompei, mulajul unui câine s-a ,conservat în materia morții", într-o atitudine teribil de agresivă, o revoltă animală contra pieirii. Poetul interpelează divinitatea, punându-se în locul patrupedului: Te văd Dumnezeule - plumb, scrum și nor - odată venind peste mine prin ușă din muntele cerului cotropitor. Uluitoare este economia de mijloace a poetului, atât de la locul ei într-un sonet. Aidoma câinelui
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
curând trebuie să începem!" Iarăși îl strânse Keyserling cu putere în brațe și-l apăsă la pieptul său. Șampania fu adusă, filosoful ciocnea cu organizatorii, se învârtea aproape în cerc pe tocuri, vorbea despre Spania, singura care va scăpa de pieire, și golea acum pahar după pahar. Când ambele sticle fură goale, se ridică și strigă: "Doamnele sunt rugate să ia acum loc în sală!" Trei doamne erau de față. Ele ascultară imediat ordinul. Apoi el exclamă pe englezește: "Now let
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]