43 matches
-
reactivitate particulară. Funcția acestor glande este endocrino-dependentă (sistemul hipofizo-steroidic cortico-suprarenal și sexual). Ele secretă grăsimea pielii, care unge stratul cornificat al epidermusului și părul, îi apără de apă, microorganisme, înmoaie pielea. Canalele glandelor sebacee se deschid de obicei în sacii pieloși. Glandele sudoripare sunt tubulare, fiind terminate cu un glomerul secretor. Ele sunt de două tipuri: glandele ecrine mai mici, dispuse aproape toată suprafața corpului și care se deschid direct la suprafața epidermului prin pori și glandele apocrine, mult mai mari
Piele (anatomie) () [Corola-website/Science/304767_a_306096]
-
perioada de secetă, vegetează. Plantele care alcătuiesc păduri și asociații de tufișuri mediteraneene au în cea mai mare parte frunze persistente, veșnic verzi (sempervirescente). Frunzele au însă dimensiuni mici sau sunt transformate în țepi; în alte cazuri, sunt îngroșate, aspre, pieloase, lucioase, ceroase, sau cu șolzi, adaptări prin care acestea atenuează transpirația. Frunzele și florile lor, viu colorate, conțin uleiuri eterice și emană o aroma puternică, care contribuie de asemenea la reducerea transpirației. Se pot distinge două tipuri principale de vegetație
Vegetație mediteraneană () [Corola-website/Science/312406_a_313735]
-
în genul "Geopyxis" ilogic: „Chiar și extern această ciupercă nu corespunde propriei descrieri a lui Rehm a genului "Geopyxis" în care o plasează; textura apotecii este descrisă ca fiind cărnoasă, piciorul, scurt și uneori subțire; în timp ce la această plantă, textura pieloasă a pălăriei și lungimea și grosimea piciorului sunt caracteristicile sale notabile.” Lucrând sub asistența lui Underwood, Kupfer a comparat structura microscopică a himeniului lui "Chorioactis geaster" cu a celui unor specii similare:"Geopyxis carbonaria", "Urnula craterium" și "Urnula terrestris" (cunoscută
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
mentonieră reprezintă orificiul anterior al canalului mandibular. De la tuberculul mentonier, sub gaura mentonieră pornește, în sus și înapoi, o creastă - linia oblică ("Linea obliqua") - care se termină pe marginea anterioară a ramurii mandibulei. Pe linia oblică se inserează unii mușchi pieloși: anterior se inserează mușchiul coborâtor al buzei inferioare ("Musculus depressor labii inferioris"), iar posterior și sub această inserție se inserează mușchiul coborâtor al unghiului gurii ("Musculus depressor anguli oris"). Sub linia oblică, în apropierea marginii inferioare sau pe partea externa
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
coborâtor al buzei inferioare ("Musculus depressor labii inferioris"), iar posterior și sub această inserție se inserează mușchiul coborâtor al unghiului gurii ("Musculus depressor anguli oris"). Sub linia oblică, în apropierea marginii inferioare sau pe partea externa a acesteia, se inserează pielosul gâtului ("Musculus platysma"). Fața internă sau fața posterioară prezintă pe linia mediană lângă marginea inferioară patru mici proeminențe osoase: două superioare numite spina mentonieră superioară ("Spina mentalis superior") sau spina geni superioară ("Spina geni superior") și două inferioare numite spina
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
șerpilor și acvatică la șarpele de apă. Înmulțirea șerpilor constă în depunerea ouălelor în găuri în nisip, pentru protejarea și încălzirea lor. Majoritatea șerpilor depun ouă, dar unii nasc pui vii. Spre deosebire de ouăle păsărilor, cele de șarpe au învelișul flexibil, pielos. Puii de șarpe au un fel de dinte ascuțit pe boț, cu ajutorul căruia ies din ou. Șerpii se găsesc în absolut orice tip de mediu, de la cele mai uscate și mai aride deșerturi până la cele mai umede păduri tropicale. Sunt
Șarpe () [Corola-website/Science/297173_a_298502]
-
cât și fiul (aruncat de pe zidurile Troiei de Neoptolemus). După căderea Troiei, Andromaca va reveni lui Neoptolemus și va fi dusă împreună cu acesta și fratele lui Hector, Helenus, în Epir. Acolo, Andromaca îi va dărui lui Neoptolemus trei fii: Molosos, Pielos și Pergamos. În tragedia "Andromaca" de Euripide, eroina era pe cale să fie asasinată împreună cu Molosos de Hermione, soția lui Neoptolemus și fiica Elenei. După moartea lui Neoptolemus, Andromaca se căsătorește cu Helenus și devine regina Epirului.
Andromaca () [Corola-website/Science/304984_a_306313]
-
flori solitare sau grupate în inflorescențe. Receptaculul florii este concav, tubulos sau infundibuliform, nu participă la formarea fructului. Androceul este format din 20-30 stamine, iar gineceul este redus la o singură carpelă. Fructul este o drupă care prezintă: exocarpul subțire, pielos; mezocarpul cămos și zemos; endocarp pietros, sclerificat, închizînd în interior o sămînță. Genul Prunus este reprezentat prin numeroase specii spontane și cultivate, cu frunze simple și flori pedicelate, grupate cîte 1-6. P. spinosa L. (porumbar) este un arbust spontan, alcătuind
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
sau plante erbacee, care în organele lor vegetative au glande și canale cu uleiuri eterice. Au frunze opuse și flori pentamere. Androceul polimer, adeseori poliadelf, iar gineceul este apocarp sau sincarp. Cuprinde specii tropicale și subtropicale sempervirescente, cu frunze simple, pieloase, iar florile sunt solitare, actinomorfe, bisexuate, cu petale unite la bază. Staminele sunt numeroase, libere sau unite într-un tub. Gineceul alcătuit din 2-10 carpele unite, iar fructul este o capsulă sau drupă uscată. Camellia japonica L., se cultivă în
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
cu mandarina, cu toate că uneori este vândut în Europa drept mandarină fără sâmburi. -ul este dulce, de obicei fără sâmburi, iar ca mărime seamănă cu mandarina (ceva mai mic decât o portocală. Cântărește aprox. 100 g. Fructul are o coajă subțire, pieloasă, cu glandele proeminente. Coaja este atașată ușor de fruct, ceea ce face ca cojirea să fie facilă. Mikan-ul are o pulpă moale, sensibilă la lovire, lucru care, datorită cojii pieloase, nu poate fi observat imediat prin inspecție vizuală (deseori folosită pentru
Mikan () [Corola-website/Science/314618_a_315947]
-
o portocală. Cântărește aprox. 100 g. Fructul are o coajă subțire, pieloasă, cu glandele proeminente. Coaja este atașată ușor de fruct, ceea ce face ca cojirea să fie facilă. Mikan-ul are o pulpă moale, sensibilă la lovire, lucru care, datorită cojii pieloase, nu poate fi observat imediat prin inspecție vizuală (deseori folosită pentru stabilirea calității fructelor). Pomul de mikan este mic, peren, cu coroană răspândită în mod inegal. Frunzele sunt relativ mari și lanceolate. Fructele de mikan sunt fructele cele mai cultivate
Mikan () [Corola-website/Science/314618_a_315947]
-
pereche de cerci puternici la finalul abdomenului, curbați în formă de clește, deși anumitor specii parazite ale unor mici mamifere, aceștia lipsesc. Numele ordinului este dat de către setul de aripi membranoase, împăturite sub aripile principale chitinoase. Prima pereche de aripi, pieloase, sunt scurte, lăsând o parte din abdomen descoperită. Cele posterioare, mai mari, au formă de evantai, strânse sub cele anterioare prin două pliuri transversale, dar urechelnițele își folosesc rar capacitatea de a zbura. Au corpul lung și turtit dorso-ventral, antene
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
alb. Este o plantă acvatică întâlnită în România mai ales în apele stătătoare sau lin curgătoare, bălți până la 2 m adâncime. Are rizom puternic, fixat pe fundul apei prin numeroase rădăcini. Tulpină perenă groasă și scurtă. Frunzele sunt mari, cordate, pieloase, lung pețiolate, cu limbul ovat și adânc cordat. Frunzele plutesc la suprafață datorită numeroaselor canale aerifere din limb și pețiol. Înflorește în lunile iunie-septembrie. Florile mari, hermafrodite, albe sau ușor roze, lung-pedicelate, sunt susținute de foile externe ale periantului în
Nimfeacee () [Corola-website/Science/303327_a_304656]
-
atrosquamosum" sin. "squarrulosum", "Tricholoma cingulatum", "Tricholoma imbricatum", "Tricholoma orirubens", "Tricholoma portentosum", sau "Tricholoma terreum". Dar gâsca tigrată poate fi confundată de asemenea, pe lângă amăruiul și de acea necomestibilul "Tricholoma vaccinum" precum "Lentinus tigrinus" sin. "Panus tigrinus" (cărui carne este tare pieloasă, vezi și mai sus), cu specii care efectuează otrăviri letale, ca de exemplu "Inocybe asterospora", "Megacollybia platyphylla" sau "Tricholoma josserandii" sin. "Tricholoma groanese".
Gâscă tigrată () [Corola-website/Science/336434_a_337763]
-
se fixează prin extremități cu ajutorul a câte un tendon: inserție. În cea mai mare parte, inserția se face pe oase determinând creste, proeminențe sau depresiuni pe suprafața lor. Dar ei se pot fixa și pe alte formațiuni: pe piele (mușchi pieloși), pe membrane fibroase (membrane interosoase la antebraț și la gambă), pe porțiuni îngroșate aponevrotic ale fasciilor de înveliș regionale, pe septe intermusculare, chiar și pe tendoane (lombricalii). Inserția se face întotdeauna prin intermediul unui tendon. Această porțiune tendinoasă, în unele cazuri
Mușchi (anatomie) () [Corola-website/Science/313329_a_314658]
-
Tricholoma orirubens" sau "Tricholoma portentosum". Dar ciuperca șoarecelui poate fi confundată de asemenea cu speciile necomestibile "Tricholoma sciodes" (miros de pământ, mai întâi amar, devenind repede iute), "Tricholoma vaccinum" (amar) precum "Lentinus tigrinus" sin. "Panus tigrinus" (cărui carne este tare pieloasă, vezi și mai sus), sau cu unele care efectuează otrăviri grave sau chiar letale, ca de exemplu "Inocybe asterospora", "Megacollybia platyphylla", "Tricholoma josserandii" sin. "Tricholoma groanese", "Tricholoma tigrinum" sau "Tricholoma virgatum" (foarte iute și amar). Semnificativ pentru "Tricholoma terreum" este
Ciuperca șoarecelui () [Corola-website/Science/336566_a_337895]
-
se află glandele Bartholine, "Glandulae vestibulares majores", care asigură umiditatea mucoasei vaginale. La comisura superioară a labiilor mici se află clitorisul, o formațiune bogat inervată erectilă de formă cilindrică, care corespunde glandului penisului de la bărbat, fiind învelit de o teacă pieloasă (latină "Preputium clitoridis"). Zona de trecere de la deschiderea vulvară la orificiul anal este denumit perineu. În perioada de pubertate, vulva suferă procese importante de transformare sub acțiunea hormonilor, procese manifestate prin creștere, pigmentarea mai închisă a regiunii, creșterea părului pubian
Vulvă () [Corola-website/Science/303294_a_304623]
-
familia Ericaceae. Denumire populară: merișor de munte; afin, afin roșu, bujor, cimișir, coacăz, coacăz de munte, poranici, smirdar, saschiu, brebenoc, cununiță, pervincă. Merișorul este un arbust tufos, înalt de 10-40 cm. Tulpina este cilindrică și ramificiată. Frunzele sunt alterne, eliptice, pieloase, cu marginile răsfrânte și puncte negre pe spate. Florile sunt campanulate, de culoare alb-roz, în raceme terminale cu două-șase flori. Crește la altitudine mare, în pajiști alpine sau luminișuri, mai rar în locurile umbrite (molidișuri). Merișorul crește pe soluri schelete
Merișor (plantă) () [Corola-website/Science/323511_a_324840]
-
înalt, până la 5-6 m este cultivat în grădini sau parcuri ca plantă ornamentală. Este foarte pretențios în ceea ce privește solul. Tulpina sa este formată dintr-un lemn foarte dens și omogen fiind foarte ramificată, iar coroana foarte densă. Frunzele sunt opuse, mici, pieloase, eliptice sau ovate. La vârfuri ele sunt optuze sau emarginate, pe fața superioară lucioase (verde-închis), iar pe cea dorsală mate (verzi-gălbui). Frunzele și mlădițele sunt bogate surse de alcaloizi cu structură sterolică și diosgenol. Unii din aclaloizi au proprietăți cardiotonice
Cimișir () [Corola-website/Science/321980_a_323309]
-
Mahonia (Mahonia aquifolium) este un arbust decorativ de mici dimensiuni, până la 1 m, din familia berberidacee, originar din America de Nord, cu frunze imparipenat-compuse, pieloase, persistente și în timpul iernii, cu foliole cu marginile spinos-dințate, pe față verzi întunecate lucitoare, care toamna devin purpurii. Florile sunt galbene grupate în raceme, fiecare cu 9 sepale și 6 petale, iar fructele bace, de culoare albăstruie. Cultivată în România
Mahonie () [Corola-website/Science/335247_a_336576]
-
de masă, carența determină formarea unor boabe înnegrite sau deformate, uneori meiate sau mărgeluite (Vidaud, J. și colab., 1993). La cartofi, deficitul de bor contribuie la formarea unor tuberculi mai mici, de formă neregulată, deformați, care prezintă o coajă aspră, pieloasă și au adesea o crăpătură exterioară. În interior apare o pătare brună sub coajă, spre capătul de prindere pe vrej, care se poate dezvolta și în dreptul vaselor conducătoare. (Tașcă, Gh., 1979). Îngrășămintele foliare care conțin microelementele B și Zn contribuie
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
practică jejunostomia de alimentare tip Witzel în finalul acestui timp abdominal. Expunerea și izolarea esofagului cervical se face printr-o incizie de 6-8 cm de-a lungul marginii anterioare a mușchiului sternocleidomastoidian stâng centrată la nivelul cartilagiului cricoid. După incizia pielosului și secțiunea tendonului omohioidului, aponevroza este secționată și se palpează esofagul pe sonda nazogastrică. Teaca carotidei este retractată lateral și prin disecția blândă se ajunge pe fascia prevertebrală. Artera tiroidiană interioară este legată lateral; mai profund și medial de aceasta
CANCERUL DIGESTIV SUPERIOR. PRINCIPII, CONTROVERSE ȘI OPȚIUNI DE TRATAMENT by MIHAI STOIAN, CRISTIAN BULAT, MIHAELA DAMIAN () [Corola-publishinghouse/Science/402_a_1123]
-
esofagului la marea tuberozitate pe o lungime de cca. 3 4 cm cu fire extramucoase. Polul superior gastric se fixează la fascia prevertebrală. Nu practicăm sutura mecanică de teama leziunilor ischemice. Închiderea plăgii fără drenaj prin sutura aponevrozei sternocleidomastoidiene și pielosului cu fire resorbabile. Fire de ață rare la piele. Se fixează tubul naso gastric. La nevoie se controlează radiologic toracele. ESOFAGECTOMIA STANDARD ( Ivor - Lewisă Primii timpi ai operației (abdominaliă sunt identici ca la esofagectomia transhiatală. După mobilizarea stomacului, care să
CANCERUL DIGESTIV SUPERIOR. PRINCIPII, CONTROVERSE ȘI OPȚIUNI DE TRATAMENT by MIHAI STOIAN, CRISTIAN BULAT, MIHAELA DAMIAN () [Corola-publishinghouse/Science/402_a_1123]
-
brună, mai neagră ca smoala, coboară până-n fundul pământului". Ca într-un scenariu de Lovecraft, porțile iadului se deschid pe pământ, în timp ce damnații sunt identificați sinecdotic, într-o enumerație bestială care i-ar face mare plăcere unui Umberto Eco: "aripi pieloase de liliac, cozi șfichiuitoare, ciocuri coroiate, piepturi gheboase, coarne de taur și de berbec și de țap și de muflon și de viperă cu corn și de dragon se iscară dintr-o mocirlă de urlete". Lupta poate începe, într-o
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
este, în principal, o masă de gelatina, care plutește pe fundul oceanului, unde așteaptă să îi treacă mâncarea prin fața. 3.Cârtita nuda. Nu îi stă deloc bine neacoperita. Bine că își petrece aproape toate zilele ascunsă sub pământ. Acest animal pielos nu vede aproape deloc și își folosește dinții gigantici pentru a sapă gropi prin pământ. Trăiesc în colonii că albinele și au o regină care este responsabilă cu toata reproducerea. 4. Maimuță proboscis. Maimuță proboscis este una dintre cele mai
Ce vină au ele că sunt cele mai urâte? by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/65135_a_66460]