91 matches
-
întins. Soția lui se oprea din când în când, ca să stea de vorbă cu mine sau să-și tragă puțin sufletul. Bărbatului ei nu-i plăceau acele opriri, și ne chema să ținem pasul cu el lovind în stânci cu pioletul. Soției lui îi trezeau curiozitatea o mulțime de lucruri: mărimea neobișnuită a frunzelor de stejar, urmele mistreților și iarba culcată, care, în pajiștea de la izvor, puneau o pată de lumină în desișul de nepătruns al codrului, ori numele păsărilor, ce
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
Prima oară, Horia a fost întrebat: cum ai urcat? Răspunsul său a fost dezarmant: repede! Apoi, a povestit că a urcat alături de Inaki până când de vârf îi mai despărțeau 50-80 de metri, moment în care Horia și-a pierdut un piolet. „Am rămas în urmă, aceasta însemnând 10-15 m, și am luat coarda fixă și ancorele de zăpadă de la un porter, care mi-a dat și pioletul. Așa că am băgat mare, cum mi-a recomandat Mardale, și așa am reușit să
Agenda2004-33-04-d () [Corola-journal/Journalistic/282756_a_284085]
-
îi mai despărțeau 50-80 de metri, moment în care Horia și-a pierdut un piolet. „Am rămas în urmă, aceasta însemnând 10-15 m, și am luat coarda fixă și ancorele de zăpadă de la un porter, care mi-a dat și pioletul. Așa că am băgat mare, cum mi-a recomandat Mardale, și așa am reușit să urc, instalând ultimii 50 m de coardă fixă“, povestește Horia. Alpinistul timișorean a urcat la ora 8. 00 (6: 00, ora României), iar intervalele orare sunt
Agenda2004-33-04-d () [Corola-journal/Journalistic/282756_a_284085]
-
poate decât ascensiunea este strângerea fondurilor necesare expediției. „În străinătate, o sponsorizare normală este de vreo 16-20 000 de euro/individ. Inaki venea de pe Makalu și peste 3 săptămâni încearcă Cho Oyu... Eu a trebuit să mă întorc să caut pioletul... Era destul de scump și nu era al meu. Am săpat o oră după el. Am mers fără oxigen și cam repede (3 m/min.), după ceasul lui Inaki. Asta este cam de două ori viteza normală... Așa că a ajuns cam
Agenda2004-33-04-d () [Corola-journal/Journalistic/282756_a_284085]
-
0721-926234 sau 0741-217384, fie prin adresa de e-mail: comanda@mormota. ro. Dar iată și câteva prețuri (taxele poștale nu sunt incluse): caiac gonflabil - 125 de euro; barcă gonflabilă pentru rafting - 1890 de euro; bețe telescopice - 690 000 de lei perechea; piolet - 2650000 de lei; ham de cățărare - 1 290 000 de lei; corturi - 1 850 000 - 8400000 lei; rucsac 30 l - 1 215 000 de lei; rucsac 80 l - 2 750 000 de lei; bocanci - 2 500 000 de lei; suprapantaloni
Agenda2004-33-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/282773_a_284102]
-
care creierul tău confundă somnul cu moartea și îți trimite acel impuls de resuscitare: un scurtmetraj în care pământul îți fuge de sub picioare sau în care cazi. Și cad. Secunde-ere. Atârn peste buza unei râpe cu mâna prinsă în chinga pioletului care, spre norocul meu, s-a agățat probabil într-un jneapăn. Tot ce pot ajunge cu picioarele e gheață și alunecă. Fiecare mișcare aduce un plus de efort pentru brațul de care spânzur deasupra hăului. Aș vrea să nu mă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și îmi dau seama că actele mele și banii și altele s-au dus odată cu rucsacul. Într-o clipă de inspirație salvatoare mi-am desfăcut chingile și l-am lăsat să cadă. Fără povara lui, cu ajutorul unui briceag și al pioletului am reușit să mă aburc cu greu peste buza râpei. Acum râd. N-am mai cerșit din liceu, de pe vremea când mi se părea extraordinar să-ți învingi inhibițiile, să calci în picioare normele, eticheta. Se pare că nu mai
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
pășește în drum spre toaletă. În stații, ușa vagonului se deschide și aerul rece mă înfioară. Cobor înfrigurat în gara aproape pustie. Îl salut pe controlorul ce stă aninat de ușa unui vagon. Încerc să descriu un gest elegant cu pioletul și înclin ușor capul a recunoștință. Drumul până acasă e parcă mai lung decât oricând, ultimele trepte sunt mai abrupte decât orice costișă. Ușa se deschide și pășesc încet pe holul atât de familiar. Din bucătărie vine miros de mâncare
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
decis să înghită căsuța în miniatură, să o tragă în sus, spre dezmembrare definitivă, ca o furioasă atenționare transmisă către alți îndrăzneți. Nu vă jucați cu mine, păstrați-vă bocancii în debara, nu mă mai brăzdați cu frânghii, nu înfigeți pioleți în carnea mea... Cortul gemu, un geamăt de pânză impermeabilă traumatizată de zgâlțâielile insistente. Se văzu în furtună, aproape înecat de picăturile mari, pălmuit de rafalele vântului, cu hainele șiroind, în vreme ce șuvițe rebele de păr erau smucite într-o parte
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
prea multă dezordine și murdărie. De mic, mărturisesc, m-au atras doar frumusețea monumentelor solitare, Îngenuncherea preaînalților de granit, strecurarea pe sub fustele de spumă ale cascadelor sau dezvirginarea neumblatelor păduri. Departe de teatrele de operațiuni, Îmi purtam campaniile solitare cu pioletul, vâsla și busola. Grație mijloacelor de transport din ce În ce mai rapide, de la avionul supersonic până la ascensorul cu reacție, distanța devenise aproape o constantă, ajungeai la fel de repede cu mașina În partea cealaltă a orașului sau cu naveta În Țara de Foc. Luni dimineață
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
anumite doze de senzualitate. Într-un fel sau altul, Ted Wiggins simțise asta la Carol, starea de excitație accentuată la vederea vagabondului care, în fața Celeilalte Carol, își scosese scula din pantaloni - o chestie dubioasă, lungă și lucioasă ca mânerul unui piolet - și urina pe trotuarul rece, scoțând aburi. Wiggins profită de ocazie. Niciodată n-a fost în stare să precizeze exact motivele pentru care făcuse ce făcuse. E drept că se știa despre el că mai pipăie câte-o femeie, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
aceeași zi cu dispariția Elodiei o altă fată din Brașov, fiica adjunctului șefului ISU Brașov. Tânăra era a doua victimă a asasinului. Cele două fete au fost găsite, un an mai târziu, într-o casă din Bacău. Fuseseră lovite cu pioletul și măcelărite, cu un topor, inclusiv prin secționarea gâtului, cu un cuțit de vânătoare cu zimți. El a fost închis la Penitenciarul de Maximă Siguranță Codlea și a fost ucis de colegul de cameră, în timpul unei partide de cărți. Intervenind
ȘOCANT: "Mă tem ca Gigi Becali să nu fie UCIS în închisoare" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/56020_a_57345]
-
Apoi: Ai Închis aragazul? Și robinetul de la chiuvetă? Acum se face ea că nu aude. Își sorb În liniște cafeaua. În după-amiaza aceea seducătoare de primăvară telefonul sună pentru a patra oară, firește pentru ea. Dar munții unde-s? Și pioletul și frînghia subțiindu-se Încet pe colțul stîncii? Am escaladat Westwandul, am trecut pe la Trei pași de moarte, am călărit pe Brici, dar Strunga dracului a rămas mereu marea aventură amînată pînă la renunțare. El purta un rucsac uriaș, deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de trekking (adică „per pedes“), împreună cu cei doi fii ai mei, în munții Himalaia, de la Lukla până sus pe Kala Pathar cel mai înalt punct de pe glob pe care îl pot atinge cei care nu se folosesc de coardă și piolet. Momentele trăite sunt redate în această carte. M-am străduit, cum spune domnul Adrian Constantinescu: „Totul, absolut totul este descris de autor in aceasta carte. Ce mănâncă și ce beau nepalezii, cum se îmbrăcă si cum se distrează, cum respecta
INTERVIU CU SCRIITORUL VIOREL BAETU de GEORGE ROCA în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348989_a_350318]
-
înalt de peste treizeci de picioare. Își adună părul în vârful capului, privindu-și umbra alungită care îi încurca pașii. Vocile care se apropiară o făcură să tresară. Lăsă să o depășească cei doi bărbați tineri care purtau în spate cordeline, pioleți și rucsaci, fără a răspunde la salut. Ce rost avea să mai salute pe cineva? Se așeză la marginea podului, ghemuindu-și trupul între genunchi, fixând umbrele întunecate ale peștilor care alunecau nestingheriți prin apă. Cât de bucuroasă fusese prima
ARIPI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359834_a_361163]
-
nebun, stropit cu vin moldovenesc! - Păi, ce credeau, micuții? Că ne fac pe noi?! Românu’ cu un cui, o sârmă și-un ciorap de damă, ține în loc și-un jumbo jet! - V-am spus io, că n-au pus bine pioleții?! - Ei, lasă, a intervenit și-un arhitect, că contrafișele erau de-un “FI” ceva cam mic ... - Acum, ce să le ceri? E marfă chinezească! - Sunt dezolat, dar trebuie să vă corectez din nou: maeștrii nu erau chinezi, ci coreeni! - Bro
Vrăjitorul din OZN sau cum a dispărut din senin un cort plin cu coreeni din Vama Veche () [Corola-blog/BlogPost/338443_a_339772]
-
care dădea amănunte despre unele bârfe despre pichetele de grevă: membri AUFT emiteau platitudini socialiste, recepționate de camionagii de la Teamsters, inamicii lor. Mal trecu în revistă numele celor care semnau declarația, recunoscându-i pe Morris Jahelka, Davey Goldman și Fritzie „Piolet” Kupferman - acoliți cunoscuți de-ai lui Mickey Cohen. Satterlee își reluă poziția în fața lor. Mal se gândi că arăta ca un tip în stare să ucidă pentru un loc la tribună - sau orice alt piedestal necesar brațelor sale lungi, tentaculare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
zvonurile care circulau în rândurile demonstranților, ca o măsură de precauție suplimentară înainte ca Mal Considine să-și infiltreze agentul. Până acum auzise doar niște prostii comuniste plictisitoare: De Haven și Mort Ziffkin lansau clișee despre răsturnarea „autocrației studiourilor”. Fritzie „Piolet” Kupferman cunoștea un diversionist de la Teamsters plantat în fieful AUFT ca funcționar la Registratură, căruia de câteva săptămâni comuniștii îi spuneau doar ce voiau ei și îi dădeau voie să conducă mașina care livra masa de prânz de la Variety International
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
devenea nimicitor. Când l-a dibuit pe asasinul plătit să-l radă în persoana lui Hooky Rothman, l-a dichisit cu două găuri în genunchi, asigurându-i o noapte de agonie și o lovitură de grație marca Fritzie Kupferman: un piolet în ureche, cu Fritzie care îl imita pe Toscanini dirijând Beethoven și făcea mici acolade și fandări cu bagheta înainte de a-i găuri creierul amărâtului. Mickey Leul și bungalow-ul de bambus - bârlogul lui. Buzz lăsă deoparte carnetul de însemnări, aruncând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
își depozitează banii strânși din pariurile pe șestache. Managerului i-a puțit ceva și l-a sunat. Mickey îl trimite pe Fritzie s-o salte. Tu ești mai aproape, iar noi doi suntem chit. Buzz și-l imagină pe Fritzie Piolet sculptând în carne. — Știai de noi doi? În ultima vreme Audrey mi s-a părut cam nervoasă, așa că am urmărit-o până la Hollywood, unde s-a întâlnit cu tine. Mickey nu știe de voi doi, așa că nu te agita. Buzz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
întrebări, indiferent cum va ieși treaba până la urmă. Continuă să se uite în stânga și-n dreapta, văzând băieți răi peste tot, cum făcea Mickey cu comuniștii. Numai că băieții lui răi erau reali: Mickey însuși, gorilele lui Cohen, înarmate cu pioleți, bastoane de cauciuc, lațuri și pistoale cu amortizor, care te lăsau mort în mijlocul mulțimii, victimă a unui atac de inimă, iar în timp ce oamenii chemau ambulanța, asasinul dispărea. Continua să studieze toate chipurile și nu încerca să-și îmbunătățească șansele, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Buzz în urma ei. Nu reuși. Încercă să și-o imagineze pe Audrey cu el în timp ce polițaii de la LAPD îi încercuiau, iar durii înrăiți nu se îndurau să tragă, pentru că ucigașul era cu o femeie. Nu reuși. Se gândi cum Fritzie Piolet îi găsește împreună și înțeapă cu bestialitate fața lui Audrey. Aici era mai ușor. Mickey zicând „Te rog” și înmuindu-se milostiv - și mai ușor. Buzz ascultă respirația lui Audrey. Simți cum fetei i se răcește pielea transpirată. Încercă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Problemele lui nu datau de ieri, de alaltăieri. Luase cina la niște prieteni care, abia Întorși din vacanță, Îi dăduseră telefon și-l invitaseră, aflînd că era singur. În vestibulul apartamentului lor se Îngrămădea materialul de alpinism, funii, căști, crampoane, pioleți. Se așezaseră imediat la masă: pe o latură, un cuplu de alpiniști de Înalt nivel, Lionel Lefèvre și Catriona Randall, consoarta lui, Îmbrăcată Într-o rochie de vară care o făcea irezistibilă, amîndoi debordînd de energie, vorbăreți, surescitați, În plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
percută slujnica. 112 DANIEL BĂNULESCU La suprafață, Diavolul se topea de încîntare, ca o bucată de unt, pe tăblăria încinsă a vestigiilor... Sorbea cu ochii după șarmiere și după frontoane, examinîndu-le prin echerul degetelor răschiate. Calcula. Își ghida șoferul cu pioletul bastonului. Închisese un ochi. Și-o bufnise iar în fredonat. Dumica lăutărește Ucigă-l toaca: Gino, pune-ți, când mă scol, Aparat locomotor... Că te duc la Techirghiol Ca să faci prostii pe hol. Cu-Împăratul peștilor Și Spuma adâncurilor ...Că
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
gâtul strîmb?! Reao! - Reao? Și, după aia, cui ai să mai povestești cum te dădeai, prin Bruxelles, cu patinele?! - Nu erau patine. Erau cicliști. Și nu se dădea cu ei prin Bruxelles. Ci prin lanurile de porumb. - Dacă n-ai pioletul perfect ascuțit, nu ești Faraon. - Bine. Să ne împăcăm. Să uităm de făraș! Dar, știindu-mă cât sânt de sensibilă la bârfele despre Răposat, nu mai bârfiți... Doar mi-ați fost martore, cât am rămas de paralizată, neînțelegînd nici ce
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]