177 matches
-
foc./ Cu fiecare clipă a luptat/ De ortul popii nu l-a dat./ Păduchii îi aduna cu pumnii/ În mizerie îi țineau nebunii,/ Erau considerați animale de muncă,/ Ca bine ei s-o ducă./ Îi îngropau de vii/ Pe prizonierii pirpirii./ Ivan Crivină oftează,/ Fața i se crispează/ Căci cumplite amintiri îi vin,/ pe când în lagăr trăia în chin./ Unii prizonieri ajunse canibali,/ Deveniseră oameni anormali,/ Pâinea rușilor era amară/ Și-l măcina dorul de țară./ Simte și acum bătăile crunte
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14023_a_15348]
-
memoriei lui Z. Ornea un emoționant Kadish lui Zigu. Dna Juster, vară primară cu neuitatul nostru colaborator și prieten, își amintește de copilăria lor comună de la Frumușica, satul moldovean pitit între dealuri, imașuri și gîrlă, pe cînd Zigu, bălai și pirpiriu, ducea vajnic vitele la păscut. În iulie 1941, au fost izgoniți din sat toți evreii. Așa a ajuns Zigu la Botoșani, unde a trebuit să învețe să se descurce singur în viață. De mîncat, nu prea aveau ce mînca. De
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13520_a_14845]
-
să tăinuim că avem și centre de detenție... Cam sărăcuțe, ce-i drept...) O plimbare în curtea hotelului înainte de somn. Pe unul din imensele tunuri de coastă de-asupra Avenidei Maceo, cu care se mărginește curtea, N. și un mulatru pirpiriu și foarte șifonat beau direct dintr-o sticlă de coniac. Trec pe lângă ei atât de aproape, încât citesc eticheta: coniacul e armenesc. N. se preface că sau într-adevăr nu mă vede. Încep să reflectez serios asupra dificilei misiuni care
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
îndoială cea mai sănătoasă. Într-una din aceste nefaste zile de muncă lui Lirică i se împlini destinul. În jurul său apa clocoti și se trezi înconjurat de tot felul de pești mai mari sau mai mici. În mijlocul lor unul cam pirpiriu însă de culoarea aurului vechi... Pe ulița mare a satului pășea un tânăr frumos, foarte bine îmbrăcat, cu aerul, destul de necunoscut aici, unui foarte prosper om de afaceri de pe Wall Street. Intră hotărât pe ușa cârciumii și nu se lăsă
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
de magie, unde devine inevitabil victima unui profesor răutăcios, își face prieteni, se îndrăgostește nițel, și în principiu duce o viață de copil ca oricare altul. Harry Potter, cu numele lui de om mare, e un antierou în toată regula: pirpiriu (cu atît mai mult cu cît umblă îmbrăcat fie în pelerina de magician, fie în hainele lăbărțate ale grăsanului său verișor Dudley), fricos și veșnic îngrijorat, cu ochelarii rupți și lipiți cu scotch, el înfruntă în egală măsură lumea celor
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
ai comunităților albaneze, au dus la întrunirea tuturor condițiilor subiective necesare unui conflict interetnic. Răspunsul sîrb la provocareae albanezilor a fost inadecvat. La limba scoasă s-a răspuns cu pumnul în nas. Iar cînd doi țipă este crezut cel mai pirpiriu. Intervenția NATO este o eroare, fiind la fel de inadecvată că și politică de violență a trupelor paramilitare sîrbești. Dar cum atentatul de la Sarajevo a fost un gest inadecvat (cîțiva tineri sîrbi între care doi bolnavi de TBC, au ucis, în Bosnia
Sfîrsitul dinozaurului? by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/17930_a_19255]
-
criza sexuală a lui Nory nu fac decît să confirme brutală luare în posesie: ărăscoalaă simțurilor e de fapt răzbunarea ărădăciniloră". Apar și exagerări atenuate totuși de demonstrații livresc-fanteziste: sumbră casă a lui Petre Petre, abia luminată de un foc pirpiriu, este o reproducere autohtonă a cavernei platoniciene. Hortensia Papadat-Bengescu, cea care i-a furnizat autoarei titlul, beneficiază de comentariul cel mai steril al cărții. Aici se vede că intenția de a caracteriza evoluția românului printr-o unică găselnița eseistica (oglindă
Oglindă, oglinjoară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17949_a_19274]
-
răzbind la lumină, încet, reînviat, slobod la gură, și iată, nu-i așa?, exprimându-se (integral?). Nu minciuna insituționalizată a triumfat, ci adevărul, ne spune duhul adevărului, care pretutindeni este și toate le plinește; le va împlini, așa cum Este-cel-ce-este, sărac, pirpiriu, scuipat, călcat în picioare, hingherit, făcut țăndări, dar viu, viu nu morțiu, viu și fiabil, viu și învingător, viu și de bună seamă veșnic; nu minciuna instituționalizată cu pretenții de ubicuitate, umblând pe picioroange lungi-lungi, ci duhul adevărului care, la
Minima argheziană. Rugăciunea de la Gorj by Marian Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/2483_a_3808]
-
limbă atât de ascuțită, încât cititorul din anul de grație 2007 râde cu lacrimi citindu-l pe Aristofan interpretat de Faifer. "Nu doar că, mai june sau mai cărunt, oricine se va putea bucura pe daiboj de nurii ei, dar, pirpiriu, scălâmb de-ar fi râvnitorul, tot va avea parte, ba încă primul la rând, de desfătări la care nu cuteza a nădăjdui. Și, tot așa, muierilor balcâze, borcănate, paceaurelor libidinoase noua lege le va acorda prilejul să poată strânge în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8997_a_10322]
-
se cicatriza, nu putea să-i vină de hac. A murit în somn. Acum, la optzeci de ani, te bronzezi pe plaje și mori tragic în accident de mașină, ca să nu zic de motocicletă. Deci ce rămâne din acest om pirpiriu, îmbrăcat cu mare grijă în haine comode? Ce vor fi reținut platanii care mărginesc încă bulevardul despre acest trecător furișat, cu fularul de mătase înnodat sub gulerul deschis al cămășii? Și dacă plimbările lui zilnice au fost acelea ale unui
Pierre Charras Recviem by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/9531_a_10856]
-
privire inteligentă. Cu privirea inteligentă eram de acord, deși nu prea Înțelegeam ce Înseamnă asta, dar cu faptul că sunt frumușel, nici În ruptul capului. Pentru mine numai fetele trebuiau să fie frumoase; băieții În schimb trebuiau să fie puternici. Pirpiriu cum eram, sufeream că nu sunt puternic și că nu mă poit apăra. Și despre tata se spunea că este un bărbat frumos. Mie mi se părea mai mult vesel, decât frumos. Îmi plăceau glumele lui și ochii lui mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
noastră ; nu puteți merge pe jos așa dezbrăcați. Ceva morți, incidente? întreabă plutonierul. Nu, nimic răspunde Ovidiu, luînd-o înainte. Sultana mai rămîne o clipă, cît să se depărteze cei trei și-i face plutonierului un semn discret spre cursă: Unul pirpiriu, cu pălăriuță, vine din închisoare, s-a dus în satul vecin și a furat... Calm, milițianul mai face un pus către cursă și rămîne cu mîinile la spate, lovind cu pulpa piciorului bastonul de cauciuc în timp ce ochii lui caută un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
său, parcă să facă loc zîmbetului, Radu ar vrea să spună ceva, dar soția îl mai sărută o dată lung și umed, apoi îl ia de braț, conducîndu-l spre casă. Ce mai aștepți? întreabă un ofițer tînăr, venind spre plutonier. Unul pirpiriu, cu pălăriuță. S-a dus, de la Sălcii, în satul vecin, să fure. M-a informat o tovarășă din cele două trimise la mașină răspunse plutonierul prompt, dar încet, cu ochii mereu la cei care coboară din cursă. Știi unde-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
decît să te transformi În șorici, voi porunci să ți se dea cincizeci de bice pe spinare și să-ți fie confiscate toate bunurile drept compensație pentru neplăcerile pe care ni le-ai pricinuit. Subofițer! Îi ordonă el unui omuleț pirpiriu, cu o expresie răutăcioasă. Ocupă-te ca sentința să fie imediat pusă În aplicare! CÎnd Își veni În fire, luna era deja sus pe cer, ascunsă Îndărătul unui nor. Îl lăsaseră singur, pe nisip, și tot trupul Îi ardea, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fu nevoită să se prelingă pe lângă sânii uriași ai femeii cu păr albastru care bloca ușa și care, până atunci, la o masă retrasă, nu făcuse altceva decât să caște și să se lase sărutată și pipăită de un bărbat pirpiriu, cașectic, rătăcit Într-un palton gri la două rânduri de nasturi, cu o blană de jder la gât, roasă, proaspăt bărbierit și Încălțat cu pantofi de lac atât de mari Încât, ca să nu-i piardă, cum se Întâmplă totuși cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
traversat livingul, am intrat în bucătărie și-apoi am revenit în living, recitind scrisoarea. Ea nu te poate nici ajuta, nici apăra. Știu asta din proprie experiență. Lumina puternică a după-amiezii trasa un dreptunghi lunguieț pe covor și-o pasăre pirpirie cânta pe antena TV a casei de vizavi. Auzeam sunetul unei mașini la distanță de câteva străzi, din ce în ce mai slab pe măsură ce se îndepărta. Crăpăturile acestei lumi frânte se întindeau sub picioarele mele. La 3.30 după-masa, în a doua zi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mele, totul. M-am uitat la celelalte locuri de campare ca să văd dacă nu mutase cumva totul cât eu fusesem la plajă, dar nu. Nu erau decât pământul nisipos netezit și găurile lăsate de cuiele cortului nostru. Hei! Un băiețel pirpiriu, cu o pălărie uriașă pe cap ridică ochii spre mine, întinzându-mi o bucată de hârtie. În spatele lui, o fată cu înotătoare gonflabile roz pe brațe aștepta răbdătoare. I-am mulțumit și am luat hârtia. Amândoi copiii se uitară la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Pînă seara, doamna directoare Eliza a devenit doar doamna profesoară Eliza de la școala 2532, școală cocoțată pe un deal enorm, cu drumuri de acces făcute din noroi. A doua zi este adus și autorul năprasnicului șut, un ghiavol de copil pirpiriu și costeliv. Tu ai tras șutul ăla, mă? Da, tremură pișpiriul. De ce minți, mă? ?! Pe cine acoperi, mă? Pe nimeni... Hai să mergem afară, să văd dacă este adevărat ce spui. Pantelimon iese afară în vasta curte mormăind întruna: Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Doamna Teodora îl impresionase de cum o văzuse nu numai pentru că avea ochii verzi, la fel ca ai doamnei Ana. Deși actualii stăpâni făcuseră din ea o slujnică, ea păstrase finețe și bună-cuviință în tot ce spunea sau făcea. Iar fetița pirpirie, să fi avut vreo șapte ani. Teodora parcă l-ar fi așteptat. Oare primise știre de la domul Ovidiu sau poate visase, după cum spunea în glumă, că "...în zorii zilei va veni un crai de Miazăzi să le scape din oropsire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
afară cât și ca plapumă. Mă bucuram din tot sufletul că vom avea ce mânca nu numai de Crăciun dar și câtva timp după. Bucuria nu s-a spulberat când, întoarsă "în familie" am găsit doi musafiri neașteptați: un bărbat pirpiriu cu o barbă subțiratecă de culoarea cânepii și un tânăr de vreo șaptesprezece ani, înalt și osos. Îmbrăcați în haine cenușii de pușcăriaș amândoi erau slabi și păreau suferinzi. Buzele le erau arse, ochii febrili priveau fix. Ulitia mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
care au ucis și-au întrerupt netrebnica ocupație de a încărca într-un sac tot ce era pe modesta noastră masa de Crăciun și să iasă în mare grabă din bordei, târând după ei cel de al doilea evadat, bărbatul pirpiriu, cu mâinile legate la spate. Atârnată de baioneta armei unui militar, era traista cu banii rezervați de Ulitia pentru încă șase ani de detenție. A doua zi am scurmat în pământul înghețat de sub mestecenii de pe colina noastră o singură groapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Ninetei, care tot un fel de pat e. Nineta ia ochiul de tigru și-l ascunde în palma dreaptă, ca pe o comoară... Vreme în care eu mă ghemuiesc de tot pe sofaua care scârțâie, am inima cât un purice pirpiriu, mă tem ca nu cumva pietrele miraculoase să le transforme pe ninetiste în raci, lei, scorpioni sau tauri și, chiar mai rău, mă gândesc dacă nu sunt deja raci, lei, scorpioni, tauri sau alte animale din astea foarte fioroase metamorfozate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Băieții admiră sărăcia cu un "e de-al nostru, dar are o problemă cu etajul sau joacă tare" și continuă: "Atunci ce e? Kaft"... Mă hotărăsc să părăsesc orizontul ambiguității: "Nu"... Bă, zice unu, nu cumva e vorba de viol? Pirpiriu, pirpiriu, dar până nu-i vezi podoaba. Ce-ați zice de-un control la bijuterii?... Nu eram chiar prostul satului, ca să mă uit dacă port ghiuluri. Arunc un nu foarte hotărât și le dau de înțeles că ne pierdem vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
admiră sărăcia cu un "e de-al nostru, dar are o problemă cu etajul sau joacă tare" și continuă: "Atunci ce e? Kaft"... Mă hotărăsc să părăsesc orizontul ambiguității: "Nu"... Bă, zice unu, nu cumva e vorba de viol? Pirpiriu, pirpiriu, dar până nu-i vezi podoaba. Ce-ați zice de-un control la bijuterii?... Nu eram chiar prostul satului, ca să mă uit dacă port ghiuluri. Arunc un nu foarte hotărât și le dau de înțeles că ne pierdem vremea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
șoptit: "Nu arată a sculă de basculă". Oho, iar trebuie să joc tare, chiar dacă o fi cazul să mai dau o raită pe la budă. Știți, eu, când am emoții... Asta e. Chiar îmi jucam viitorul. Pun ochii pe-un ochelarist pirpiriu din prima bancă. Merg țintă la el, îi iau ghiozdanul, catrafusele și-i sugerez să se ridice. Băiatul, bine crescut, se execută. Îi fac semn să se care undeva prin fundul clasei. Niciun moft. Scena e ruptă tot dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]