94 matches
-
să răzbată unele pulsații afective mai vii, "strigătele" inimii care, pe fondul molcom-rafinat, capătă aerul unor bijuterii pe un suport de catifea. E adevărat că stăpînirea de sine (psihică și scriptica) a poetului nu e chiar omogena. Evitînd răceală unei placidități compacte, a unui exces de lividitate stilistica, ea e întreruptă pe alocuri de un soi de ciuda a "cumințeniei" împotriva ei înseși, ce ajunge a se congestiona, a se convulsiona imagistic în ciorchini de sintagme baroce care par a divulgă
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
călinesciene acut conjuncturale și să ne străduim a vedea eventualul lor filigran parodic: "Apropierea de Uniunea Sovietică, cultivată metodic și inteligent, va avea întîi de toate rostul de a redeștepta în noi tumulturile geografiei noastre, de a ne vindeca de placiditatea intelectului. Cultura actuală sovietică poate fi mai potrivită condițiilor noastre decît aceea occidentală". Sau: " Am plăcerea să analizez opera veneratului nostru coleg A. Toma, cu prilejul ajungerii dumisale la frumoasa vîrstă de 75 de ani. Spre deosebire de Petrarca bătrîn, primul "uomo
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
Mircea Mihăieș Placiditatea populației, absența reacțiilor societății civile, scufundarea penibilă a partidelor de opoziție le consolidează pesedeilor impresia că sunt nemuritori. Convinși că nimeni n-o să-i clintească din scaunele puterii, își permit chiar luxul de-a admite că lucrurile merg prost. Tonul
Americanii, ostaticii lui Năstase by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13972_a_15297]
-
voi vorbi, Gegen die Wand, tot hiperpremiat, merita să fie deschiderea festivalului, dar, ce să-i faci, emigranții din acest lungmetraj sunt de aceeași origine (turcă) și de aceeași naționalitate (germană). Autodestructivitatea acestor personaje e șocantă, își fac rău cu placiditatea și indiferența cu care oamenii normali își molfăie micul dejun. Mai mult, își întrețin stările emoționale paroxistice prin proximitate. Care degenerează în crimă, în viol, în încercări de sinucidere. Care oricum îi aduseseră împreună - cei doi se întâlnesc la o
European și nu chiar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11681_a_13006]
-
schimba fața, moare și se naște în scutece de apă în giulgiu de izvor, în jilțul chiuvetei în foița de aur și lacrimi. Săgeata în arc Ei credeau că bolile apar asemeni metalelor sub pământ și că bucuria smulgându-ne placidității este și ea o boală, un tremur. Ce metal va fi crescând sub pielea obrazului, în adâncurile munților tăi senini? în venele sânilor în cutremur. Inaccesibilă limba ce se strecoară în noi inaccesibilă fervoarea și fărâma de univers o sămânță
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/12873_a_14198]
-
afirmă că nimeni nu l-a luat în serios, mai toți criticii epocii interbelice desconsiderându-l (ceea ce e cam adevărat). Memorialistul nostru găsea două explicații: "De o parte l-a discreditat aspectul lui pachidermic, produs al masivității fizice și al placidității care îl caracteriza. De altă parte, teoretizarea literaturii pe care o propunea el era prezentată cu atâta stângăcie încât se discredita prin ea însăși". Se bucură de prețuire lingviștii Ovid Densusianu, Tache Papahagi, Aurel Candrea, istoricul de artă G. Oprescu
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]
-
se căsătorește din motive de respectabilitate socială, e abonat și la ziarul local românesc și la cel unguresc, necitind nici unul și, desi ateu, îl invocă sistematic pe Dumnezeu atunci cînd pleacă la oaste. Deteriorarea psihicului sau trece prin neconcordanta dintre placiditatea confortului personal (face cu chiu cu vai școală și numai ca să-i fie pe plac tatălui) și imboldul afirmării sociale (se înrolează și devine militar de carieră în armată austro-ungară pentru "a arăta năsăudenilor că n-a stat de pomană
Corpuri dezarticulate by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17699_a_19024]
-
o asemenea interpretare e utilă în logica globală a românului. Angela Vicario, fata necinstita, se îndrăgostește pătimaș de mire, din clipă în care pricepe că l-a pierdut, odată cu dezvăluirea rușinii ei. Angela, e, de altfel, un personaj foarte interesant: placiditatea ei are un tragism nobil. Nu face absolut nimic pentru a-și ascunde vină, desi fusese sfătuita cum să procedeze în această privință. Suporta loviturile soțului și apoi ale mamei, nu cu stoicism, ci cu un fel de nepăsare sau
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
vedere. Prozator ănzestrat, Eugen Bălan a propus, ăn textul lui, soluționarea dispariției fără urmă a lui Gogu Nicolau, imaginând o ingenioasă intrigă ce pornește chiar de la femeia bănuita de conu Rache a ști ceva, văduva care primise cu o ciudată placiditate vestea dispariției soțului, adaptându-se spontan la viață an singurătate. Este o povestire densă an care, cu măiestrie, nu apar personaje noi. Povestitorul rămâne același, cu specificarea că de data aceasta se implică. Detectivistic, suntem puși an fața unei crime
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
posedat de pasiunea cărților. Latina și greaca nu-i sînt străine, la fel ca grija de a da o gramatică a limbii italiene, pe care o consideră mai nimerită a exprima chinurile amorului decît aseptica limbă liturgică - latina -, a cărei placiditate scorțoasă, pe cît de potrivită în surprinderea distincțiilor teologice, pe atît de inadecvată era în sesizarea voluptăților ilicite. Pe scurt, Bembo face trecerea de la altar la trivium, la răscrucea drumurilor, unde oamenii își mărturisesc necazurile, cardinalul îmbrățișînd limba vernaculară. Tot
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
de o debilitate fără leac: o conformație plăpîndă din cauza căreia viața nu poate fi suportată decît cu gîndul la un sens transcendent. Fără propteaua providenței, gingașii își pierd mințile. E delicatețea anemică a artiștilor hipersensibili, care înnebunesc dacă intuiesc că placiditatea metafizică a acestui univers e iremediabilă. Pentru Dennett, adevăratul eroism cognitiv e să contempli absurditatea vieții fără să recurgi la surogate de înfrumusețare, pe cînd la Plantinga eroismul cunoașterii stă în puterea de a te lepăda de aroganța faustică a
Apostrofic și aporetic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2378_a_3703]
-
de abruptă ar avea deplină acoperire dacă domnia-sa ar putea susține aidoma lui Ludovic al XIV-lea: "Statul sînt eu". Care e atitudinea țărăniștilor? Liderii lor se spală pe mîini asemenea lui Pilat din Pont, afirmînd cu o suspectă placiditate: "Noi respectăm Constituția în vigoare chiar dacă nu sîntem întotdeauna de acord cu ea". Autorul găsește de cuviință a observa: "Foarte frumoasă formulare. Dar de ce vă prefaceți că uitați prin ce fel de mașinații a ajuns documentul acesta fundamental <în vigoare
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
Trăim în secolul publicității. Să aibă spectacolul violenței și al celui mai neîngrădit exhibiționism rolul cathartic al unei eliberări? Dacă omul nu e atât de rău pe cât ar putea fi de bun, este el, atunci, atât de ușor coruptibil? În placiditatea noastră nativă să ne fie necesare asemenea băi de sânge în efigie? Ne-o pretinde acel mic nod din creier, moștenit prin mii de milenii, de la reptile? Oare, de când lumea, indicele de violență socială rămâne stabil? Sau vălurește el ciclic
Despre violență, câte ceva by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16728_a_18053]
-
fuge pămîntul de sub picioare, pîrtia vieții sale ar fi fost mult mai sincopată. Paradoxul acestui om este că, deși patetic în fibra lui intimă, este totodată blînd. Blîndețea nu e un atribut al naturilor pătimașe. Dimpotrivă, ea cere mai curînd placiditatea seacă a unui temperament uscat, rece și cinic, pe cînd Tismăneanu e un sufletist incorigibil, un pătimaș liric căreia nu i-ar fi stat deloc rău dacă s-ar fi lăsat din cînd în cînd în voia literaturii. În schimb
Patetismul și blândețea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8004_a_9329]
-
la sfârșitul istorisirilor. Regret că nu am îndrăznit să îl întreb pe Mihai Cimpoi la ce se gândește în acele momente de reverie fulgerătoare. Am reușit să stăm de vorbă pe îndelete doar atâta timp cât am realizat acest interviu. Tactul și placiditatea cu care duce la capăt tot ceea ce începe se regăsc în răspunsurile sale (unele - mult prea cuminți). Recitindu-le, mi-am amintit de prima noastră întâlnire, de felul în care înainta cu pași măsurați, prin cohorta de umbrele din Piața
Mihai Cimpoi:,,Bătălia pentru limba română a fost una de fiecare zi" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8014_a_9339]
-
apocaliptic Pentru cei slabi de Înger, nu există inimi de rezervă Nici măcar aripi sau tuburi de oxigen Zborurile frânte sunt pasiunea gândului meu de tine atunci când au făcut cunoștință cu moartea În ochii ei nu se citea durere, era o placiditate sclipitoare abia când mi-am izbit tâmpla de rațiune, ochii morții au plâns. Covorul capul s-a așezat timid pe covor. covorul era moale, ca o blană de urs care face baie În cocolino. de frunte se legau niște fire
POEZII. In: Editura Destine Literare by Alina Agafiței () [Corola-journal/Journalistic/99_a_385]
-
e „un țăran imperial, fără frică și fără finețuri psihanalitice”, discursul lui Andrei Scrima „e imens răsplătitor, dar, simultan, născător de frustrare”, Ion Frunzetti „era prodigios prezent, torențial prezent, mereu angajat într-o virilă ofensivă intelectuală”, B. Geremek - „imperturbabil fără placiditate, tonifiant fără exaltare, echilibrat fără paloarea echidistanței”, iar Gabriel Liiceanu „e un vital cu aspirații geomerice. Un halterofil cu obsesia diafanului. Un om al concretului, dublat de un nărăvit al abstracțiunii”. Talentul literar al lui Andrei Pleșu răzbate pretutindeni. De
Portretul din portrete by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4337_a_5662]
-
mereu senin și cu fruntea descrețită, și nu-mi amintesc să-l fi simțit vreodată adumbrit de vreo supărare. Și chiar dacă nu are firea bătăioasă a omului hotărît să-și impună mereu punctul de vedere, Șora nu are nimic din placiditatea lîncezitoare a nonagenarilor atinși de senilitate. E lucid și deplin luminat, cu o memorie pentru care l-am invidiat mereu. Apoi, e un om cu adevărat bun, dar nu un om cumsecade, dacă prin "cumsecade", folosit în sens peiorativ, înțelegem
Venerabilul Șora by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9546_a_10871]
-
izbești de o entropie exterioară provocată de răcirea sentimentului. Legătura va răposa și moartea se va așeza în suflete. De acum încolo, chiar să vrei, nu vei mai putea da nici o informație. De aceea, între dezordinea frămîntării și cea a placidității e de preferat prima, căci deși entropic și confuz, poți totuși să spui ceva, pe cînd în a doua stare, deși ești calm și clar, ești cu mult mai deplorabil: temperatura ți-a scăzut și percepția afectivă s-a prăbușit
Punct și cîmp by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9612_a_10937]
-
pe nesimțite, dându-și seama cât de nesuferită și de neînțeles este viața, căci ajunsese să facă mereu exact aceleași fapte mărunte, împlinite cu regularitatea acelor de ceasornic. Și așa, cu timpul, se preschimbase într-alt om, unul de o placiditate ursuză și adumbrită numai de gânduri sumbre, fiindcă acel ideal de femeie și de viață, demult plăsmuit în ființa sa, i se topea acum încet, dar sigur. Dureros de sigur! La o vreme, i s-a întâmplat să rămână văduv
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
gîndi? Ia să susțină un grant cu subiectul ăsta! Și l-au făcut. Volumul - Viața teatrală În și după comunism - a apărut nu de mult, la editura EFES din Cluj. Am citit cartea cu frisoane, cîrcei sau sarcasm : alteori, cu placiditate, suspin amar , ori anxietate. Niciodată, cu amuzament. Mi-am amintit de zilele grele datorate cenzurii - și ca regizor, și ca scriitor. Deși, cu rușine mărturisesc, nu am făcut parte din rîndul dizidenților, ori al persecutaților opresiunii comuniste : 90% dintre montările
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ca și cum nimic nu s-ar fi Întâmplat. Câtă spaimă, atâta disimulare. Dați-mi voie să mă prezint: Flavius Tiberius-Moduna. Nimeni nu o mai privise așa până atunci: cântărind fiecare detaliu al corpului ei. Un amestec neobișnuit de circumspecție de cămătar, placiditate de portărel și cucernicie de bigot. Un aliaj omogen, o mască sub care clocotea voluptatea Întocmai ca-n sufletul lui Ranke, organistul de la Reformată, concediat În cele din urmă pentru blasfemie. Nu o admira și nu o proteja. Punea stăpânire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sal veze Întregul din teroarea principalului amănunt al ființei sale. Urîtele și urîțelele vor să domine din start ori, tot din prima, dau să te tragă de mînă după ele, asta dacă palpită de partea dinamică a jocului. Altfel, eroinele placidității te plictisesc cu cîrtitul la adresa universului care, În cazul cu pricina, Începe cu tine, te omoară cu jeluirile, cu revolta lor mocnită Împotriva imperfecțiunilor de tot felul. Puține, prea puține izbutesc să facă din carențele Înfățișării lor pretext de tandrețe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
seama cât de E 56 Rareș Tiron nesuferită și de neînțeles este viața, căci ajunsese să facă mereu exact aceleași fapte mărunte, împlinite cu regularitatea acelor de ceasornic. Și așa, cu timpul, se preschimbase într-alt om, unul de o placiditate ursuză și adumbrită numai de gânduri sumbre, fiindcă acel ideal de femeie și de viață, demult plăsmuit în ființa sa, i se topea acum încet, dar sigur. Dureros de sigur! La o vreme, i s-a întâmplat să rămână văduv
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ocolirea propriei persoane. Volumul e reconfortant prin lipsa de exces și prin sărăcia de stridențe: o apă a cărei suprafață nu e tulburată de răbufniri venite dinlăuntru sau de evenimente căzute din afară. În totul, o carte calmă pînă la placiditate în care intimitatea autorului nu se dezvăluie aproape nicăieri. Un jurnal fără indiscreții, acesta e Odiseu fără Ithaca. Răboj ticsit de trimiteri culturale, dar golit de umoare irascibilă, autorul fiind un intelectual de limfă rece fără înclinații cabotine. Memoria cititorului
Ochiul clinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6241_a_7566]