279,071 matches
-
în Suferințele tânărului Werther, de Jean-Jacques Rousseau în Noua Eloisă, de Chateaubriand în René. Modelul lui Dimitrie Bolintineanu a fost, desigur, romanul epistolar al lui Goethe, pe care îl cunoștea bine, amintindu-l chiar în Manoil: ,Cum o văzui, făcui planul de a mi-o face metresă. Am înțăles că ea nu are sângele rece al Șarlotei lui Werther, ce plânta curechi, nici virtutea Corneliei, căreia i se rosese degetele torcând la lână". Înrudirea dintre Manoil și Suferințele tânărului Werther a
150 de ani de la apariția lui Manoil by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/11237_a_12562]
-
Ce probă de vitalitate oferă național-socialismul când stăpânul la care se închina "era un plebeu turbat și agramat", "un escroc al forței?" Sunt citate din cunoscutul pamflet Fratele Hitler (1938), prin care T.M. l-a surclasat pe adversarul penibil pe plan intelectual. O surprinzătoare evoluție! Arăta acest sarcastic eseu un novice în arta încăierării cu cuvintele, un cugetător care în vremea celui dintâi război mondial se profilase ca un campion al conservatorismului (Considerațiile unui apolitic) . În acel text susținuse ideea evadării
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
Barmherzigkeit", că nu există milă mi se pare o prejudecată. T.M. nu se abate de la canonul discreției și al ordinii, convulsiile sunt însă strălucit sugerate, romanul nu e deloc mărturia unui spectator impasibil. T.M. este un analist al dereglării pe planul sentimentului, dar participă la evenimente cu o formă de solidaritate abia disimulată. Recent a fost publicată în "Frankfurter Allgemeine Zeitung" (6.08.2005) o pagină în care câțiva tineri prozatori germani au acceptat să completeze un chestionar cu referire la
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
25-lea film al lui Eastwood, este cel mai bun de până acum pentru că se reîntoarce la narațiunea clasică și directă. E drept, există vocea unui narator, Scrap, care te ghidează prin poveste. Dar aceasta nu e lineară (spuneam că planurile se întretaie), iar personajul, chit că nu se pretinde omniscient, pentru că narează în retrospectivă, îți aruncă nade anticipative ca să te țină în priză, plus că sînt anumite indicii vizuale - scăunelul - redundante care îți induc senzația că obiectul în cauză va
Un regizor de milioane - la propriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11239_a_12564]
-
uitat. Fiecare personaj reprezintă cîte un chip emblematic al perioadei de tranziție. Mai mult decît atît, personajele romanului împrumută multe dintre trăsăturile și datele biografice ale unor persoane reale care, într-un fel sau altul s-au aflat în prim-planul actualității după căderea regimului comunist. Teofil Pascal este un personaj în care modelul Alexandru Paleologu sare în ochi: născut într-o familie boierească, bon viveur, posesor al unei originale filozofii a frivolității, fost deținut politic pînă la mijlocul anilor '60, eseist
Marea debusolare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11249_a_12574]
-
a scos din sălbăticie lacurile de pe margine, au fost voci care au protestat, fiindcă se pierdea poezia Bucureștiului. Pentru criticii intrepridului primar, acesta nu trebuie să-și bată capul cu inundațiile, deoarece ele făceau parte din viața orașului. Demetrescu avea planuri pentru întreg orașul. N-a fost reales din motive politice. La vremea lui, Demetrescu a făcut un fel de revoluție în urbanizarea Bucureștiului. Și asta fără marile mijloace tehnice de azi. Peste tot în lume se găsesc soluții pentru modernizarea
Bucureștiul trădat de primarii săi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11265_a_12590]
-
care pomeneam la început își schimbă înfățișarea: ea încetează de a mai fi o manie a omului obsedat de succes, devenind în schimb reacția unui spirit pe care însuși dezastrul l-a înființat. Pentru Noica, orice pierdere suferită într-un plan poate aduce un cîștig în altul, totul reducîndu-se la putința de a vedea planurile. Așa se face că cel care se prăbușește în cursul unui dezastru nu cade din cauza dezastrului, ci din cauza deznădejdii ulterioare, și asta pentru că, singularinzîndu-și deznădejdea, o
Nuanțele deznădejdii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11259_a_12584]
-
manie a omului obsedat de succes, devenind în schimb reacția unui spirit pe care însuși dezastrul l-a înființat. Pentru Noica, orice pierdere suferită într-un plan poate aduce un cîștig în altul, totul reducîndu-se la putința de a vedea planurile. Așa se face că cel care se prăbușește în cursul unui dezastru nu cade din cauza dezastrului, ci din cauza deznădejdii ulterioare, și asta pentru că, singularinzîndu-și deznădejdea, o absolutizează: nu mai poate vedea nimic dincolo de ea, nu mai poate s-o pună
Nuanțele deznădejdii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11259_a_12584]
-
ideea de a scrie un jurnal intim mi-a displăcut din totdeauna, afirmă undeva Vera Călin, ,poate fiindcă, din fire sau datorită exemplului mamei, în prezența unor posibile efuziuni paralizez") volumul ne oferă, poate și involuntar, date esențiale configurînd în plan moral și intelectual personalitatea acestei autoare care fuge de narcisism și exhibiționism. Ea se conturează nu atît datorată notațiilor despre sine, cît multitudinii de reflecții, comentarii și asociații pe marginea fenomenelor social-politice fierbinți, a cărților citite, a ideilor vehiculate de
Inadaptarea emigrantului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11251_a_12576]
-
orizontul primordial în care viața proiectată simbolic se naște, se consolidează și apoi se diversifică, întocmai ca în scenariul după care viața însăși apare, se dezvoltă și își canalizează energiile pentru a atinge forme optime de manifestare. In acest prim plan al existenței, în peisagistica naturală, deși apar semnele unei umanități vagi și ale unui anumit tip de civilizație, omul explicit, fie într-o formulă generică, sub forma colectivității sau a grupului, fie într-una directă, ca individ determinat, lipsește cu
Organicismul picturii lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11262_a_12587]
-
Blestemați. Ce se poate spune despre cel de-al șaselea roman al ciclului, în condițiile în care regula jocului este deja cunoscută din precedentele volume? Că, dincolo de tehnica sa narativă (post)modernă, romanul Axa lumii oferă multe surpize plăcute în planul cunoașterii. Într-o formă cuceritoare, el își introduce cititorii în zorii civilizației creștine, oferă o idee despre mentalitățile, genurile și speciile literare cultivate în epocă, vorbește despre formele de organizare politică și socială specifice anului 1000, urmează pașii făcuți în
Ispita Evului Mediu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11270_a_12595]
-
civilizației creștine, oferă o idee despre mentalitățile, genurile și speciile literare cultivate în epocă, vorbește despre formele de organizare politică și socială specifice anului 1000, urmează pașii făcuți în gîndirea teologică, filozofică și științifică, trece în revistă progresele realizate în planul tehnologiei. Nu întîmplător, volumul se încheie cu apariția plină de poezie și mister a unui personaj care va marca secolele care vor urma, devenind un simbol pentru istoria europeană a Evului Mediu: cavalerul îmbrăcat în armură, eroul atîtor vise de
Ispita Evului Mediu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11270_a_12595]
-
Universul pamfletar; 3) să analizeze mijloacele artistice și disponibilitățile imaginarului pamfletar, în capitolul III, Apocalipsa cuvântului. Prin urmare, o ,teorie" a pamfletului este conjugată cu o analiză tematico-sociologică și cu o necesară analiză stilistică, realizând astfel o rodnică îmbinare a planurilor filologice ale cercetării. Scriind cu patimă, cu o pasionalitate inevitabilă în pamflet, Arghezi a stârnit patimi, reacții disproporționate și adversități. Destul de greu de situat teoretic, aș înclina să consider pamfletul o specie a genului oratoric, cu toată preponderența caracteristicilor lui
Pamfletul apocaliptic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11256_a_12581]
-
pe care poemele anterioare și chiar titlurile a două plachete (în margine, 1995; Fundătura Homer, 2002) o conturau într-un mod expresiv. Periferia geografică și socială era dublată de o subterană morală, din care o închipuire infernală avansa în prim-plan, smulgând hălci și devorându-le cu o înfrigurată ferocitate: ,după ce ucid nu mănânc câteva zile sau mănânc/ cu ochii. o mare scârbă îmi încrețește pielea/ și atunci m-aș jupui de viu. caut un pumn de pământ/ mâinile merg în
Vremea ratării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11254_a_12579]
-
aceasta între adevărul crud, dar palpabil al vieții și literatura care, încercând să-l exprime, îl falsifică este un mod de a face poezie deplângând, totodată, limitele ei. Un exercițiu retoric, fără îndoială, însă și o autenticitate mai adâncă, smulsă planului strict senzorial și ridicată la treapta reflexivității. Deosebirea față de nucleul dur al ,nouăzecismului" constă în integrarea lirică a neorealismului, în locul unei simple absorbții. Elementele realului și datele propriei biografii sunt introduse într-un discurs amar și sceptic, care este fața
Vremea ratării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11254_a_12579]
-
entuziasmat pe comentatori prin noutate și i-a făcut să creadă că romanul inaugura o serie. Acum, după debutul unei generații întregi de tineri prozatori, putem trage o surprinzătoare concluzie: de fapt, cartea Ceciliei Ștefănescu n-a fost urmată, în plan literar, de nimeni. Contextul literar actual a relativizat mult ceea ce numai acum cîțiva ani putea fi luat drept îndrăzneală, astfel că, în ciuda substratului erotic, Legături bolnăvicioase nu are nimic scandalos, tînăra scriitoare nelăsîndu-se furată de o temă altfel tricky. Tensiunea
Erotism de atmosferă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11271_a_12596]
-
considerabilă între ,coordonata eminamente spontan-irațională a viziunii și cea eminamente deliberat-rațională a pseudo-viziunii", la care - am impresia - a renunțat. Astfel că proclamă acum hotărât că viziunile primare și viziunile secundare ,nu sunt și nu pot fi niciodată conotate axiologic pe plan estetic" (p. 85). Diferența dintre ele rămâne de natură morfologică, nu axiologică. În acest fel, criticul scapă de reproșul că ar conota pozitiv componenta irațională a viziunii, în sensul acordării atributului de autenticitate, iar componenta rațională, care intervine în etapa
Un patapievicios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11279_a_12604]
-
spaniol, versat în videoclipuri și reclame - n-ai zice - pe numele său Alberto Sciamma. Singura lui scăpare - în bine, vreau să zic - e datorată cameramanului, tempo-ul pe care îl impune el narațiunii e adecvat, plus că, existând des două planuri simultane ale acțiunii care se întrepătrund, el realizează un foarte reușit paralelism între cadre din "povești" diferite. Trebuie să vedeți ce au făcut criticii britanici de film cu această peliculă. Pe lângă nenumăratele similitudini cu The Quest for the Holy Grail
Istoria se repetă... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11306_a_12631]
-
producție, ci și în distribuție: Al Pacino în rolul lui Shylock. Secondat de Jeremy Irons - Antonio. E important să reiau observația unui critic american: e prima ecranizare a piesei bătrânului Will tentată de când filmul are sonor. Și Orson Welles avea planuri cu Neguțătorul, dar le-a abandonat. Antisemitismul, o banalitate la vremea scrierii piesei, era o piedică notabilă în calea regizorilor moderni, dar nu singura. Din punct de vedere al registrului, piesa comite un zig-zag între tragedie și comedie - apropo, e
Istoria se repetă... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11306_a_12631]
-
gîndit. De aceea, dincolo de retorismul ei, piesa lui Gabriel Diradurian merită salutată și pentru simplul fapt că are meritul incontestabil de a pune inteligența în mișcare. Dacă teatrul lui Gabriel Diradurian are, în intențiile autorului, o miză foarte mare în plan filozofic și existențial, proza aceluiași autor se află exact la polul opus. Micile sale scenete rupte din viața cotidiană (în cazul multora dintre ele acțiunea se petrece în perioada comunistă) nu vor să demonstreze nimic. Ele sînt doar niște mici
Între sublim și derizoriu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11293_a_12618]
-
cita pe Andrei Pleșu, cu care sunt prieten din timpul unei burse pe care am avut-o amîndoi la Berlin. Cred că este tipul de intelectual care cunoaște în profunzime cultura română și totuși este un cetățean al lumii în plan cultural, se mișcă la fel de dezinvolt în mai multe limbi, în mai multe tradiții culturale... Ceea ce gândește, ceea ce scrie și ceea ce va face în fruntea Institutului Cultural pentru crearea unor punți spre alte societăți, spre alte culturi, spre intelectualii din alte
"Fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă, iar libertatea ar avea de suferit" by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11282_a_12607]
-
patru mari capitale ale lumii, Lima, Londra, Paris și Madrid. În plus călătoriți foarte mult, țineți conferințe în diverse universități din lume, participați la congrese, la dezbateri pe teme de actualitate. Cum vi se pare că este cunoscută România în plan cultural în lume? MVL: Este cunoscută în primul rând prin scriitorii care au făcut pasul spre altă limbă, spre alte culturi, lăsând urme profunde în cultura țărilor în care au trăit în exil. E vorba de Eliade, Cioran, Ionescu, pentru
"Fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă, iar libertatea ar avea de suferit" by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11282_a_12607]
-
Din fericire, sub acest aspect se observă un progres. Uniunea Europeană este pentru mine exemplul cel mai bun al transformării pe care o trăiește Europa de la căderea comunismului și cred că România va avea mai multe oportunități de a conviețui în plan cultural, artistic, într-un spațiu mult mai amplu, mult mai puțin limitat decît atunci cînd era o societate închisă. Cred că toți cei care suntem preocupați de problemele intelectuale de azi trebuie să luam în calcul această posibilitate care ni
"Fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă, iar libertatea ar avea de suferit" by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11282_a_12607]
-
și înțelesul timpului în genere. Personal, sunt mai degrabă tentat să cred că Dragomir i-a acordat o prioritate lui Platon dintr-un anumit tip de modestie, în sensul că n-a vrut să se scoată pe sine în prim-plan. Interpretarea lui Dragomir mi se pare așadar deghizat platoniciană, fiind în fond una pur ,dragomiriană". Într-adevăr, prin această lectură nu e ilustrat un concept filozofic propriu, dat în prealabil, ca în cazul lui Noica și al primului Heidegger. Însă
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
transformată în contrariul ei. Nu în sensul abstract-metafizic, dar în cel, încă mai frisonant, al unei biologii ŕ rebours, rezultată dintr-o mutație genetică. Multe sintagme, secvențe și strofe întregi își obțin efectul de (macabră) insolitare prin această răsturnare a planurilor, cu o developare spectaculară a interiorului uman infestat, invadat: ,cineva îmi lovește pe dinăuntru capul", pielea ,învelește pe dinăuntru capul meu alb", ,guri încăpătoare pleoscăind în negura din capul meu", ,cineva peste măsură de puternic/ e zguduit de spaimă înlăuntrul
Poeme de noapte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11299_a_12624]