33 matches
-
ca un oficiant, ca o conștiință în plin exercițiu jubilatoriu, și privește totul filtrat prin lumina infailibilă a unei incontinente stări de grație. Această creație solară, atentă la cea mai mică vibrație a materiei și a luminii, transmite un mesaj plenitudinar și o încredere blîndă în valorile eterne și mereu proaspete ale unui univers special amenajat pentru o contemplație fără hiatusuri și pentru bucurii pure și spontane. Pe celălat versant, al scrutării lăuntrice și al construcției anevoioase, pline la tot pasul
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14681_a_16006]
-
de presă, cine nu știe ce înseamnă fervoarea și densitatea ideatică într-un text gazetăresc să-l citească pe Goga". Propunerea insolită a exegetului e demnă de mare atenție: "Abia atunci se va înțelege că personalitatea lui s-a manifestat plenitudinar nu în poezie, ci în presă și la tribună". Oare la Arghezi proza prodigios metaforică și uluitor novatoare prin sintaxă nu e cel puțin la fel de relevantă precum corpusul de versuri? Oare proza lui Vasile Alecsandri nu-i surclasează treptat poezia
Cazul Goga (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12776_a_14101]
-
disperării originalului. Sunt subțirele, tânguioase, aproape ridicule: "Singur, singur, singur! Un dumnezeu al însingurării s-a închis în mine cu lacăte grele. Cine să-l mai scoată de acolo?! Sau "Tristețea e singura realitate pe care sufletul meu o trăiește plenitudinar." Sau "Ori de câte ori îmi lipsești te caut ca pe cealaltă jumătate a mea pentru a-mi reîntregi ființa..." sau "Cerul ochilor tăi în care strălucea roua pură a melancoliei..." și așa mai departe... Metafore simple, epitete ornante, vocabular cioranian 100%, efect
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14082_a_15407]
-
din Ardeal (1851) și Românii sub Mihai Vodă Viteazul - lucrare fundamentală rămasă din păcate neterminată, ce relevă o concepție înaintată cu privire la istorie și lupta poporului pentru libertate, dreptate și independență, singura în măsură să asigure mersul înainte și, concomitent, devenirea plenitudinară a poporului român. Stăpânit de nădejde, călăuzit de credința nestrămutată în viitorul neamului și al popoarelor lumii, el exclama cu ardoare și nestăvilită speranță: sufletu-mi te slăvește încă, înzeită libertate și, deși oamenii sângiuirilor au învelit cu marama neagră
Nicolae Bălcescu - 150 de ani de la moarte by Pavel Petroman () [Corola-journal/Imaginative/14519_a_15844]
-
Toader Buculei, autorul acestei ample cercetări de structură enciclopedică. Născut la 5 martie 1930, în satul Dolheștii Mari, comuna Dolhești, județul Suceava, Toader Buculei a devenit profesor de istorie, la Brăila, începând din 1965, asimilându-se atât de organic și plenitudinar cu atmosfera specifică de aici încât s-a dăruit cu o rară putere de muncă elaborării acestei lucrări, ca un omagiu adus locului în care și-a dăltuit prestigioasa sa personalitate. Mai întâi, prin lucrarea O vatră de lumină seculară
De neamul brăilenilor by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Imaginative/11816_a_13141]
-
ajuns legende ale ecranului: westernuri, polițiste, superproducții istorice sau ecranizări literare, comedii, drame și aventuri, ca să nu mai vorbesc de cele muzicale sau de amor. Erau filme care nu mizau deloc pe șocarea și oripilarea publicului, cum se întâmplă azi plenitudinar cu peliculele întrerupte agasant, grobian și excesiv, de publicitate pentru salamuri, brânzeturi, paste de dinți, desuuri sau tampoane igienice pentru dame. Exista ceva ce s-ar putea numi respectul față de spectator, față de cel care își sacrifică un timp irepetabil din
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
Teodor Vârgolici Pentru cunoașterea aprofundată a complexei personalități a lui Mircea Eliade, ca scriitor și om de știință, reintegrat plenitudinar în patrimoniul spiritualității și creativității românești, de o însemnătate majoră sunt relațiile epistolare pe care le-a întreținut, de-a lungul timpului, cu contemporanii săi, atât din România, cât și din alte țări ale lumii. Dacă acum avem posibilitatea să
Mircea Eliade și corespondenții săi by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8217_a_9542]
-
că te-ar putea pierde. În realitate, te menține veșnic, agonic între viață și moarte, tristețe și bucurie, cuvânt și tăcere. Tăcerea nu este absența cuvântului, ci matca lui, leagănul în care acesta doarme pentru a prinde puteri. Absența este plenitudinară, un focar de posibilități. Tăcerea este o exacerbare a lucru-lui care se tace. Jean-Pierre Richard făcea o remarcă interesantă: "Orice exprimare este și o minimalizare, Baudelaire spune o prostituare a lucrului exprimat; și orice strălucire, orice abur, orice semn din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
consumă frenetic în dragoste fizică, femeile rele de muscă și domnișoarele cu intenții matrimoniale roind în jurul lui ca fluturii de noapte în jurul lămpii.“ Analiza propriu-zisă a poeziei este, la fel, ridicol-encomiastică: „Poetul e o fire solară, capabil să-și trăiască plenitudinar bucuria comuniunii cu sevele dezlănțuite în lumina aurorală“ etc. etc. În mod curios (și amuzant) monografistul consideră că europenizarea poeziei lui Arthur Porumboiu se realizează prin traducerea ei în... turcă: „Așadar, prima certitudine a intrării poetului în Europa o constituie
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Nu traseul criterionist al marilor congeneri (Eliade, Noica, Mircea Vulcănescu etc.) este cel pe care se situează scrisul său, ci mai degrabă cel al moraliștilor francezi sau, și mai aproape de realitate, pe terenul unde se împacă umanul-creștinesc, eticul și esteticul, plenitudinar, cum spuneau tinerii interbelici, sau în stilul lui ingenios și colorat: "spre zăpăceala și ciuda exegeților, bucherilor și învățătorilor și întru împlinirea sfintei dreptăți". Eseistica lui erudită și hedonistă se bizuie deopotrivă pe o mansuetudine franciscană și pe o rară
Sărbătoarea lecturii by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7244_a_8569]
-
ca un oficiant, ca o conștiință în plin exercițiu jubilatoriu, și privește totul filtrat prin lumina infailibilă a unei incontinente stări de grație. Această creație solară, atentă la cea mai mică vibrație a materiei și a luminii, transmite un mesaj plenitudinar și o încredere blîndă în valorile eterne și mereu proaspete ale unui univers special amenajat pentru o contemplație fără hiatusuri și pentru bucurii pure și spontane. Pe celălat versant, al scrutării lăuntrice și al construcției anevoioase, pline la tot pasul
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7254_a_8579]
-
ale celor două femei se intersectează pentru un final care are toate atributele sublimului. Regizorul a ales substanța de contrast cea mai puternică pentru a scoate în evidență starea melancolică în ceea ce ea are mai profund și anume un moment plenitudinar care rimează cu fericirea: o căsătorie. Justine este pe punctul de a realiza o căsătorie strălucitoare cu Michael (Alexander Skarsgård). În discursul pe care-l ține în fața invitaților, Jack, șeful ei, îi remarcă inteligența și tenacitatea, transformate în promisiunea unei
Apocalipsă și melancolie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5206_a_6531]
-
foarte diferite? N. B.: Vorbiți de o anume necesară, spuneți, schimbare de stil în arta mea, care s-ar impune, o spuneți, după cerințele publicului, ale pieței și ale vremurilor. Păi..., domnule profesor Simuț, această „schimbare de stil” s-a făcut, plenitudinar, ca să zicem așa, și sub ochii dumneavoastră, când vă aflați încă la începuturile carierei. După o serie de romane în care, e drept, acțiunea și stilul, ca și problematica erau mai... palpitante, mai „vii”, mai „captivante”, ca să vorbim în termenii
Nicolae Breban by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5782_a_7107]
-
dacă ai scrie undeva pe carte titlul Un excurs de filosofie despre timp ai sili oamenii respectivi să accepte acea problematică abordată Într-un tip de discurs și dintr-un unghi neașteptat. Este foarte adevărat, și aici Corin are dreptate, plenitudinar, el s-ar desfășura În proză, Însă eu sunt de acord cu ceea ce Îmi spunea Ioana Em. Petrescu la una din primele Întâlniri cu dumneaei: „Ferește-te de lucrurile pe care le poți face foarte bine. Dacă ai tipuri de
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
De aceea, consider neîntemeiată observația lui Negoițescu privind presupusa "contradicție internă a personajului", care ar oscila între "gustul de neant" ("gest pur și originar") și "satisfacția instalării în boală" înțeleasă "ca o conștiință superioară a labilității universale, ca o trăire plenitudinar estetică", ce "anulează gustul de cenușă"37. Interpretarea aceasta e contrazisă de faptul că "instalarea în boală" (boala fizică, tuberculoza) nu procură bolnavului niciun fel de satisfacție și nici nu anulează "gustul de cenușă". Mai mult, departe de a-i
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
boală" (boala fizică, tuberculoza) nu procură bolnavului niciun fel de satisfacție și nici nu anulează "gustul de cenușă". Mai mult, departe de a-i schimba fundamental "atitudinea față de lucruri și oameni" și de a fi o "trăire estetică" (și încă... "plenitudinară"), boala "fizică" îi apare lui Bizu ca un teribil blestem, prin care "se contopea în mizeria obștească a materiei supusă degradării și descompunerii". Or, cum "unicul sens al lumii" i se pare "spectacular", numai consecințele bolii (repaosul absolut), și nu
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
poet mai "subiectiv", adică mai puțin reprezentativ decât Vlahuță, de pildă, pe motiv că autorul Luceafărului ar fi fost un "individualist" care "a exprimat aproape numai iubirea sa proprie"130. Drept urmare, erotismul eminescian va fi perceput ca o trăire subiectivă, plenitudinar estetică, deși "fondul prim și intim" al poeziei lui Eminescu se vădește a fi unul vitalist, "naturalist"131 (un "naturalism" de felul celui care s-a manifestat în Grecia antică, precizează criticul de la Contemporanul, intuind importanța obsesiei auroralului, a originarului
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
altă parte, cum durerea cu pricina ("life enhancing") nu numai că "însoțește orice dorință și procură o senzație de plăcere", ci accentuează simțul realității și accelerează pulsul vieții 189, e clar că masochismul trebuie înțeles ca un fel de trăire plenitudinar estetică, menită a prezerva energia sexuală în scop creator. În același timp, "voluptatea dureroasă" pare să-și aibă izvorul exact în acea "maladie a ochiului" specifică decadenței, desemnată cu trivialul termen de "voyeurism". Artistul e un "inhibit sexual", un "masochist
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Cronos" înfăptuiri demiurgice. Intră în joc un vădit orgoliu răsturnător, creatorul fiind "un microcosm în macrocosm", un fel de Eu atotcuprinzător în care se oglindește Umanitatea. Ca atare, la nivelul expresiei operează hiperbola, paradoxul, fabulosul reacții prefigurând insurgența. A trăi plenitudinar în clipă e un mod de a sfida Marea Trecere: "Nu veșnicia rece și arhetipul, ci clipa vie ce-mi sculptează chipul / mă fac zi de zi biruitor". În lipsa omului-faptă plăcut poetului (Omul cu compasul), grandoarea universului ar fi un
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
strigat La viața creatoare Dar al Imnului Logosul întrupat în istorie. Esențială în discursul lui Ioan Alexandru ca imnograf e participarea la o frumusețe multiformă: frumusețe-natură, frumusețe-istorie, frumusețe etică. Timpului care macină cetăți i se opune, existențial vorbind, o viață plenitudinară demn adăugată înaintașilor din fresce și vechi inscripții. Masca imnografului pasional, conștient totuși de semnele relativității, e a unui cronicar și a unui moralist; în rostirea cronicarului coexistă tandrețe și flăcări; în cea a moralistului frapează tristeți, opriri în loc, gravitate
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și în tine și în mine / și suntem Acela amândoi" (Jeu d'amour Daenă). Dincolo de schimbările de scenariu, năzuința fuziunii absolute, temă gravă, se repetă întruna; axa existenței transcende sistematic din individual și terestru într-o priveliște-sumă, într-un spațiu plenitudinar opunând destinului banal un antidestin. Câteva texte cu același titlu, La Nymphette, nu au nici o atingere cu lasciva Lolita, "nimfeta" de doisprezece ani din capodopera lui Vladimir Nabokov. La Cezar Ivănescu, corpul "fragil" al nimfetei e semnul inocenței: "Trup alb
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
să te ridici, / Te culcă-n fân, acasă: doar țărâna / Parcă îți ia durerile cu mâna!" (Migrenă). O filozofie practică ancestrală, deci verificată, își probează perpetuu impulsurile. Un senzualism sănătos (dionisiac) traducând contacte cu materia, punctează impresia de vitalism, de plenitudinar cu baze milenare. A învăța să mori senin, împăcat, încorporându-te în anotimpuri, a înțelege că permanență și trecere, tangibil și amăgire coexistă firesc, iată un concis program ontologic intitulat Eutanasie: Să nu-mi aduc aminte de nimic. De fluturi
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Se spune că, din perspectivă feminină, întâietate absolută are doar prezentul; erosul, maternitatea, celelalte sunt percepute în tensiunea loc concretă, imediată. La Carolina Ilica, timpul instaurează un climat plural: al clipei și mirajului, altfel spus al sublimului iubirii ca moment plenitudinar dar și ca viitor nedeslușit. La autoarea de sonete, timpul naturii e timp fundamental, veșnic regenerator, timp întreținând sentimentul eternității palpabile. La un citadin ca B. Fundoianu scurgerea vremii prevestea cufundarea în neființă: "Ca mâne, toamna iară se va mări
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
se construiește gradual pe purități moștenite; refractar dezolării, năruirilor morale, el înaintează consecvent pe o linie mediană fără retorisme, ostil tenebrelor. Mireasma teiului, verdele vegetației, "fire de argint lichide", "sălbăticiuni mici și dragi", aroma pâinii calde iată "bucurii simple" configurând plenitudinar sentimentul ființării neîntrerupte. Aflăm ca dintr-un basm: Nu există moarte! Pur și simplu cad frunzele / Spre a vedea mai bine / Când suntem departe..." (Metafora). Invocând (în linie eminesciană) triada Pământ, Istorie, Limbă, verbul vaticinar al tribunului operează aproape sacramental
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
o numea Mircea Eliade, izvorâtă din conștiința că omul este pentru totdeauna "închis în timp", "aruncat în lume" spre un prezent nesigur și spre un viitor neprecizat, prețul acestei rătăciri "damnate" fiind acela al îndepărtării sale de un timp originar, plenitudinar și suprasaturat de sacralitate. Dusă pe pământ de îngeri răuvoitori, Sophia gnosticilor se chircește dureros într-un strigăt de spaimă, menit să consemneze îndepărtarea ei de Creator, adică fixarea ei în intervalul de anxietate insurmontabilă pe care îl reprezintă creaturalul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]