272 matches
-
reprezentații al cărei titlu ar putea fi luat din Blake: "căsătoria cerului și a infernului": "Trăiam la Veneția, departe de judecata de apoi,/ și stînjenei țîșneau din gura mea./ Sub luna de smoală pluteau palatele/ ca niște vulturi negri cu pliscul prins în dantelă./ Nu știu nici acum dacă era o vestire ori o năpastă de seamă./ Bancherii rîvneau să-ți atingă încheieturile gotice/ sau să-ți cumpere o șuviță de păr./ Mă lăsai îmblînzit lîngă ceafa ca o Capelă Sixtină
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
11.X.2009 Către sinele meu Prin toate primejdiile m-ai trimis și purtat: De la Roșu împărat la Verde împărat, La răscruci iscodit de Sfinxul cel firoscos, Din toate Șaradele sale m-ai scos Până la Patria părinților astrali Purtat în pliscul Ghionoaiei ca nucile de migdali, în lâna oilor dus ca semințele de scaieți, Unică semănătură pe ogoarele mai multor vieți, în gușa mierlei, cu sâmburii în strugurii de iederă și urmuz, Din alungare-n alungare, din refuz în refuz, Mestecat
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
sării, pe unde cerul rătăcește cocorii Pe sub vâltoarea lucorii... Fătul Atoate repausele și odihnele trecătoare în Mantia cu Luna-n spate și-n față mereu Soarele. Numele Tale pe piscuri, de la Muntele Moma Le duc Blândele Columbe semănându-Te din pliscuri - Sămânța Gineceului ca o puierniță năpădi Troia, Atena și Roma, cele cărunte. Cutumele Marilor încercări: „Adu-mi aia, adu-mi ailaltă, De unde, de neunde, Buzdzganul din baltă!" Datinele Marilor Trimiteri: „Du-te și adă Din pământ din iarbă verde" -Poruncă
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
Ceva fără nume Un vultur negru vine din când în când în picaj să-mi ciugulească sprâncenele și trage toți norii de pe cer după el lăsând în urmă o nebunie de stele Nu mai știu cum să mă feresc de pliscul lui necruțător încerc să-mi apăr măcar ochii și mi-i acopăr cu palmele găurite Ascult țipătul înfometat al acvilei seară de seară și mă ascund în beciuri adânci, ferecate de unde țâșnesc flăcări și fum ca din bolgii infernale odată cu
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
s-a bucurat, a admirat, a aplaudat. L-am putut vedea "pe micul ecran" privind fascinat spre înălțimi, cu ochii dilatați și gura întredeschisă, dar fără a bănui nici o clipă că distracția îl costă, după zisa presei cea rea de plisc, o sumă exorbitantă. Am folosit cuvântul pretext pentru că celor ce nu și-au pierdut uzul rațiunii sub scăpărarea pocnitorilor le-a fost limpede că tot acest eurodelir a avut o propulsie electorală și diversionistă. Scopul său imediat, poate chiar mai
Recuperarea Sărbătorii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12729_a_14054]
-
gazonul ieșit de capul lui printre flori, scutindu-mă suav de operațiunea plivitului. își au cuiburile pe-aiurea, pe-aproape, prin firide și streșini. Acum și le capitonează cu iarbă de la mine. Sunt de un haz nebun cu minusculele lor pliscuri transportând rămurele și fulgi. Oul lor viu le împlinește forma sub gușile bombate. Cu ciripitul lor asurzitor mă ridică dis-de-dimineață din somnul meu scurt de noctambulă fără leac, și le accept serviciul, destul de bine plătit, privilegiul de a vedea, grație
Însemnări din balconul botanic by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12761_a_14086]
-
mai de-aproape! Și-aș vrea s-ascult, dacă se poate, Glasu-ți făr-asemănare! Demult voiam să te proclam Rege peste codru mare. Aștepta Vulpea să vadă Dacă vicleana-I tiradă Ii aduce vreun folos... Iată-l, se-aplecă bucuros, Deschizând pliscul mare, S-arate ce voce are. Căzându-I cașul din gură, Repede vulpea i-l fură: -După cum ești tu de prost, Bucata prea mic-a fost! Citește mai mult Un corb furase o datăDintr-un caș o bucatăși se-așezase-ntr-un
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
josSă te-admir mai de-aproape!Și-aș vrea s-ascult, dacă se poate,Glasu-ți făr-asemănare!Demult voiam să te proclamRege peste codru mare.Aștepta Vulpea să vadăDacă vicleana-I tiradăIi aduce vreun folos...Iată-l, se-aplecă bucuros,Deschizând pliscul mare,S-arate ce voce are.Căzându -I cașul din gură,Repede vulpea i-l fură:-După cum ești tu de prost,Bucata prea mic-a fost!... XX. DIN IUBIREA DE MOȘIE, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr.
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
LĂSĂM TÂMPLA Îmi lăsăm tâmpla pe umărul ploii ce sughița mut, în melancolia înclinată a zilei, fugarița pe străzi de copacii cu trotuarele în gură... Și cădea sânge din coasta sărutului cu care ți-am îndrăgostit umbră atârnata într-un plisc de pasăre prelinsa spre cer. Se udaseră sentimentele, că le picurau trupurile subțiri că un gând. Și ploua răsturnat, despletit, fără margini, și te ștergeam cu prosopul inimii, bucată cu bucată. Urmărind periplul editorial al scriitorului Virgil Dumitrescu, se constată
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
LĂSĂM TÂMPLA Îmi lăsăm tâmpla pe umărul ploii ce sughița mut, în melancolia înclinată a zilei, fugarița pe străzi de copacii cu trotuarele în gură... Și cădea sânge din coasta sărutului cu care ți-am îndrăgostit umbră atârnata într-un plisc de pasăre prelinsa spre cer. Se udaseră sentimentele, că le picurau trupurile subțiri că un gând. Și ploua răsturnat, despletit, fără margini, și te ștergeam cu prosopul inimii, bucată cu bucată. Urmărind periplul editorial al scriitorului Virgil Dumitrescu, se constată
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
pâine pe masa - și nu li se pune! - poate dl. Constantinescu să invite "la un pahar" nu doar pe foștii săi colegi de clasă, dar și pe colegii din Nirvana ai călugărului Vasile, că tot degeaba! Vorbele frumoase, ciugulite din pliscurile lui Chirac, Schroeder sau Blair vor coloră frumos albumul de amintiri al președintelui, dar nu vor însemna nimic dacă nu hotăram, în sfârșit, să ne ajutăm singuri! Or, în era computerului, minciună politicianista are picioarele mai scurte decât prânzul unui
De la "Tigareta II" la "Evangelista III" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17546_a_18871]
-
urbei și loc de întâlniri de tot felul era La Monument, monumentul înălțat în cinstea eroilor din primul război mondial. Un soclu de ciment pe care trona un vultur de bronz, cu aripile desfăcute, și care la sărbători purta în plisc un bec vopsit tricolor. Monumentul eroilor era împrejmuit de patru țevi de oțel alcătuind un patrulater. De ele, țăranii veniți la iarmarocul local, își legau boii, caii... Din acest punct începea ulița numită Țigănie, aici locuind majoritatea lăutarilor renumiți... Ei
La Monument by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15819_a_17144]
-
ș cum să vă spui, bei din FONTANA Blanduziei... O, Fons, Blandusiae!... Horațiu, pricepeți? Splendidior vitro!... Mai luminoasă decît oglinda!... Cișmelele Romei, domnule, ca s-o dau ca la noi pă turcește, alea, domnule, cu ciocul lor dă fier... cu pliscul lor coroiat ca dă șoim ori vultur; ...o găurică, acolo, ca de fluier pe care pui deștul și s-aude nota respectivă; nu nota, că aici, apa oprită de deget cînd iei degetul, apa țîșnește în sus, pui repede gura
Tabachera de tinichea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16084_a_17409]
-
foame asmuțite, Se cățărau de-a valma pe-un spânzurat putrid Rupând de pretutindeni, cu ciocul ascuțit Din putregaiu-acela cu coaste ciuruite. Îi erau ochii găuri, din pântecu-i scobit Se prelingeau pe pulpe hâd mațele afară, Casapii lui feroce cu pliscuri și cu gheară Mușcând cu sârg din dânsul lăsatu-l-au scopit. Pizmașe patrupede roiau pe la picioarep Cu boturi ridicate urlând și adulmecând. Și-o fiară mai voinică se agita bolând La mijloc, ca un gâde-asistat de ajutoare. Localnic al
Charles Baudelaire - Din Florile răului by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/2678_a_4003]
-
înțeleg durerea Și, cu infama-ți soartă fraternizând deplin, Îmi strevezește dinții, născut din vechiu-mi chin, Ca o vomitătură, un râu amar ca fierea. În fața ta biet diavol, care îmi ești emul, Simții din nou în mine iscându-se acele Pliscuri de corbi și boturi hulpave de pantere Ce altădată carnea mi-o sfîșiară dur. - Era în pace cerul și marea albăstrie Dar mie-mi părea totul cernit și sângeros, Iar inima-mi de atuncea, ca într-un giulgiu gros, E-nmormântată
Charles Baudelaire - Din Florile răului by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/2678_a_4003]
-
Paris în special - pentru care Villon și-a riscat viața -, transpuse în refrene precum „Îl n’est trésor que de vivre à son aise” („Nu-i bun mai bun ca viața-ndestulată”) sau „Îl n’est bon bec que de Paris” („Plisc meșter nu-i că la Paris”), devenite proverbe și folclor datorită șansonetiștilor francezi moderni, nici nostalgia din „Où șont leș neiges d’antan”, și nici fiorul de disperare al strigatului „Frères humains qui après nous vivez, / N’ayez le coeur
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]
-
cu profesorul Marin Cârciumaru, unul dintre arheologii și antropologii de frunte ai țării - este o carte de foarte bună calitate, de care Domniile-Voastre, cititorii revistei noastre, cu siguranță vă veți bucura. Și o demonstrație că o pasăre colibri, purtând în plisc stropul ei de apă, se poate adăuga stolului de colibri stingători ai pârjolului nimicitor al Necunoașterii. Alexandru Mironov
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92537_a_93829]
-
carte a lumilor) se conservă Totul. În ea „se-nmulțesc singurătățile”, iar fiecare trecere se va „risipi” sub câte o „silabă”. Dac-o spune NICHITA - putem a-l și crede: „Secunda vieții mele / mi-a luat-o un vultur în plisc .../ Secunda vieții mele / vulturul a dus-o sus în stele...” (Teremia) Și-acolo, „secunda” vieții sale a devenit rază. Rețineți: Raza Nichita! Pentru Nichita iubirea pentru neamul său înseamnă sfântă respirație. A dovedit-o: „Doamne, apără poporul român. / Ai grijă
O RAZĂ STRĂLUCIND! NICHITA STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/94078_a_95370]
-
carte a lumilor) se conservă Totul. În ea „se-nmulțesc singurătățile”, iar fiecare trecere se va „risipi” sub câte o „silabă”. Dac-o spune Nichita - putem a-l și crede: „Secunda vieții mele / mi-a luat-o un vultur în plisc .../ Secunda vieții mele / vulturul a dus-o sus în stele...” Și-acolo, „secunda” vieții sale a devenit rază. Rețineți: Raza Nichita! Pentru Nichita iubirea pentru neamul său înseamnă sfântă respirație. A dovedit-o: „Doamne, apără poporul român. / Ai grijă de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94211_a_95503]
-
aurei fierbinte/ a lumii de noi doar intuite/ - izvor veșnic în ape arteziene și cristaline -/ în care se scaldă zimbrii de foc,/ zimbri albi, himerici ai lui Dumnezeu’’, iar în partea a doua: ,,poem pentru zboruri de păsări uriașe/ cu pliscul sonor pe nume inventate,/ ale căror triluri chemau veșnicia/ și viața fără de moarte/ poemul delirului și plânsului apoteotic/ al slavei și al deznădejdii fără hotare/al nefericiților în iubire pentru care lumea absolută/ e o carte cu peisaje suave, amăgitoare
,,Poemele fiinţei’’ de Mariana DIDU [Corola-blog/BlogPost/93548_a_94840]
-
mai zici despre cele mari, despre cel mici despre bani, despre guverne lumea doarme așa cum își așterne; să nu le zici nimic, nu le sta împotrivă că dacă răzbate cine știe ce derivă vântul dinspre fisc, mai bine du-ți mâna la plisc, să nu se lase cu colivă! n-o mai căuta pe doamna ta de pică a plecat care va să zică era pe stradă, făcea autostopul să-și cunoască și ea horoscopul că te-a scos din cărți dar n-a vrut să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
învățat să tacisă vadă ce mai zicidespre cele mari, despre cel micidespre bani, despre guvernelumea doarme așa cum își așterne;să nu le zici nimic, nu le sta împotrivăcă dacă răzbate cine știe ce derivăvântul dinspre fisc, mai bine du-ți mâna la plisc,să nu se lase cu colivă!n-o mai căuta pe doamna ta de picăa plecat care va să zicăera pe stradă, făcea autostopulsă-și cunoască și ea horoscopulcă te-a scos din cărți dar n-a vrut să-ți spunăcă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
aurită și de cruci negre; cumpăna fîntînei de la poartă, aninată pe răchita crengoasă; toate trec dinaintea mea, vii și în mișcare... Dar serile satului meu, cînd luna se ridica asupra părului și cumpăna fîntînei se părea ca un cocostîrc cu pliscul întins... ce sări sănine! într-amurgul se apropia, cîrdurile aducînd miroasele cîmpurilor cu ele; fumul stuhului se împrăștia în văzduh cu mirosul teilor ce venea de la pădure" (Amintiri). Pregnanța detaliului material și capacitatea de a alcătui din detalii o atmosferă
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
aurită și de cruci negre, cumpăna fântânei de la poartă, aninantă pe răchita crengoasă; toate trec pe dinaintea mea vii și în mișcare... Dar serile satului meu, când luna se ridica asupra părului și cumpăna fântânei se părea ca un cocostârc cu pliscul întins... ce sări senine! Într-amurgul se apropia, cârdurile aducând miroasele câmpurilor cu ele; fumul stuhului se împrăștia în văzduh cu mirosul teilor ce venea din pădure..." Este partea literară a memorialisticii, cum se întâmplă și în tabloul de moravuri
Alecu Russo, spiritul critic și contemplația by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6949_a_8274]
-
el cu pietre, și strig românește la doamna care-l însoțește, și care, probabil, îi este mamă, "cârpiți-l!", ...iar doamna dă din cap zâmbind și răspunde "Oh, yes, yes, yes." E o speță de corbi mari, lucioși, cu un plisc gros cât o călimară de primărie, cum sunt la noi corbii de arătură, din Bărăgan... Aceste păsări fantastice, și foarte reale în același timp, cu o lungă, sinistră genealogie, pripășite la Turn încă de pe vremea primelor execuții, azi, ținute în
Corbul domesticit by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6951_a_8276]