41 matches
-
contemporan,un critic obiectiv dar și un iubitor de literatură care jubilează în fața efluviilor artisticești pe care poezia le dă pe față,însă este neiertător cu, așa zisa, poezie pornografică, care nu este nici pe departe poezie.Analistul cufundat prin plonjeu în ”baia literaturii contemporane” descoperă fenomenele din adâncul literaturii și rămâne surprins de peisajul descoperit.Fenomenul aisbergului este expus cu toate consecințele sale.In cea ce nu vede este multă mizerie care îl oripilează.Ce este deasupra în lumina cuvântului
DESTINUL POEZIEI MODERNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Destinul_poeziei_moderne.html [Corola-blog/BlogPost/356562_a_357891]
-
Mats Ek pare a fi un alergător, dar care, în decizia lui paradoxală de a concura la proba de sărituri, reușește o spectaculoasă săritură în adâncimea subiectelor abordate, ignorând, cu geniu nebun, avertismentul că piscina este goală. Aici, în acest plonjeu inițiatic, Mats Ek găsește forța originară a rebotezării vechilor povești. Scriind pe suprafața apei - cum îi place să spună - el nu mai repetă totuși istorii de suprafață; lecturile lui sunt anagogice. Dincolo de planul acesta al relecturării, al hermeneuticii literare - unde
Două legende ale dansului onorate cu titlul de Doctor Honoris Causa la București by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105823_a_107115]
-
cel care, după o lectură a romanului "Ulise" a concluzionat că și Joyce suferă de schizofrenie. Potrivit lui, tatăl și fiica ar fi doi oameni care se îndreaptă spre fundul unui râu, dar, în timp ce fiica se scufundă fără speranță, tatăl execută plonjeuri abile. Joyce a încercat în zadar să o reintegreze pe Lucia în societate, regizând o logodnă cu un anume domn Alex Ponisovsky sau încăpățânându-se să transforme pasiunea ei pentru "lettrines" într-o profesie din care se poate trăi. În
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
au petrecut câteva lucruri importante: moartea generalului Sternwood și internarea într-un ospiciu a mezinei, Carmen. Altele au rămas neschimbate: Vivian Sternwood continua să locuiască în aceeași casă, iar majordomul Norris își consolidase poziția de stâlp al familiei. În ciuda acestui plonjeu direct în narațiune, trebuie semnalată o stângăcie. Dacă Prologul are o motivație convingătoare, citarea in extenso a întâlnirii dintre Marlowe și Carmen (reluată din debutul Somnului de veci) dă o senzație de nefiresc, de imprecizie și de dificultate de a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
contra-plonjeul sau raccourci-ul (subiectul este filmat de jos în sus, obiectivul camerei de filmat se află sub nivelul normal al privirii) creează, în general, senzația de superioritate, de exaltare, amplificând personajele și dându-le o înfățișare impresionantă. La polul opus, plonjeul (filmarea este făcută de sus în jos) micșorează personajele și, în funcție de marimea unghiului, le strivește mai mult sau mai putin brutal. Sensul generat în acest mod ar fi acela că personajul este înfrânt fizic sau psihic, devenind o marionetă în
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
poate citi o actualizare a Infernului muzical al lui Bosch. Ai cui sunt ochelarii? Ai lui Topé sau ai lui Arrabal, care are câteva apariții scurte, insă definitorii, ca personaj. Imaginea este luată de foarte aproape, deasupra profilului lui Emanou. Plonjeului (că procedeu cinematografic) folosit aici îi corespunde perspectiva din tabloul lui Dali, Cristo de San Juan de la Cruz54. Același mod de a privi este păstrat și în cadrul final al filmului, cu care este simetric primul. Piesă de teatru este organizată
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
în genunchi. Scenă răstignirii e filmată în plan american. Emanou e în centru, călâul în dreapta, Lasca în stânga. Prin montaj paralel, este surprins pe peliculă jocul de pocher al polițiștilor. Miza o reprezintă câștigarea lucrurilor lui Emanou. Imaginea e luată în plonjeu 136. Vocea off a Dilei rostește din nou din textul biblic: "Astfel s-a împlinit cuvântul"137. Cadrul se schimbă: Emanou și călâul, filmați în plan american, sunt despărțiți de lanțuri; imagine simbol. Vocea off a Dilei își asumă cuvintele
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
personal, cu accente corosive și grațioase în același timp („Te uit solemn - / și cade-o ploaie de lemn”), care îmbracă înclinațiile naturiste și bucolice ale tinereții într-o reflexivitate inteligentă, cărturărească. Cu volumul din 1980, Duminica absentă, se experimentează un plonjeu brusc în optzecism, care nu va avea însă consecințe pe termen lung. În loc de prefață este, de pildă, versificarea unui bilet lăsat de mama, care începe cu „Păpușa lu mama”. Un fundal de romantism ușor cabotin, asumat și exterior, nu numai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286465_a_287794]
-
de dupa parnasianism și simbolism, instaurând intempestiv o resurecție romantică aparte: astfel, la romanitatea poetei au fost raportate panteismul mistic, dar și naturismul păgân, vitalismul concrescent contemplării morții, cultul înaintașilor, exaltarea deopotrivă a cosmosului și a micului univers, cu deosebire vegetal, plonjeul în intimitatea eului, toate turnate în clasicitatea solemnă a prozodiei, cu manifestă conotație a unui discurs sapiențial, de sorginte străveche. În 1925, la propunerea unui grup de personalități animat de N. Iorga, N. este primită în Academia Română ca membră de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
Care chiuvetă era mult prea mică și el calcula cam ce implicații psihologice ar putea să aibă chestia asta, faptul că acea chiuvetă nu are niște dimensiuni corespunzătoare, că sunt chiuvete pentru diverse tipuri umane, iar să te privești din plonjeu, contraplonjeu, nu-i totuna. Asta are niște implicații de care trebuie să ții cont. O să vă mai povestesc io despre Nae Stabiliment. Știe să găsească o semnificație în orice sfârâiac de fapt. Odată i-a sărit dintr-un ciocan, sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
impur. Aceste detalii nu ne sunt prezentate, dar juxtapunerea se produce facil în mintea lui Zibal. Discuția dintre cei doi tineri merită o paranteză pentru că aici comentariile naratorului dezvăluie prezența în fundal a scriitorului și a strategiilor sale. Avem un plonjeu în epistema de secol XIX, temele puse în discuție sunt teme de manual pentru medicina de sfârșit de secol. În rama epistemică, ucigașul dobândește un chip generic, cel descris de Lombroso în Homo criminale, matoidul sau cazul de reversie. În
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a CNC. Ei impun un posibil model de Cinema, care se opune vădit reciclărilor sclerozate ale maeștrilor de mai an. Un Cinema viu, vital și branșat la realitate, pentru care un scenariu bine scris contează infinit mai mult decât un plonjeu meseriaș. Un Cinema conectat la timpul său, hrănit de o nouă cinefilie în care nu intră doar venerația în genunchi în fața unor Tarkovski sau Fellini, ci și cultul lucrului bine făcut, învățat de la regizori subestimați ca Billy Wilder, sau eficiența
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cineaști, amestecul planurilor este îndeobște snobat de regizorii pursânge, care vor să dea impresia că facerea unui film este așa, o inspirație de moment... Or, ei ar trebui să știe mai bine ! La modul ideal, nici un plan, nici un travelling, nici un plonjeu/contraplonjeu nu ar trebui să fie fructul hazardului, ci rezultatul unor decizii îndelung deliberate. Dar, pentru un Hitchcock destăinuindu-i lui Truffaut arcanele meseriei sale într-o carte (tot) de convorbiri o carte-monument, absolut esențială pentru înțelegerea nu doar a
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
al Alinei Manolache făcut din nostalgia oracolelor, a unei adolescențe care nu se vrea îndepărtată. Documentarul nu este tocmai un gen al tinerilor și poate nu întâmplător cei mai puțin tineri l-au abordat, Andrei Amărfoaie în Școala nomadă, un plonjeu în lumea berberă a deșertului african, o lume nefixată ca vânturile deșertului, surprinsă totuși într-un moment de repaos, și Jean-Lorin Sterian în Tot mai mica Italie, cu o poveste remarcabilă despre o comunitate de italieni din satul Greci, comunitate
Filmul de piatră (ediția a II-a, 6-9 ianuarie, Piatra Neamț) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5834_a_7159]
-
Burda, tandrul-maladiv Ceva mai bun al Alexandrei Mocanu, Ireversibil al lui Maghiar Cristian, Wait al Andei Pușcaș sau You Can’t Hide Love from Gipsies al Marei Trifu. O altă serie de scurtmetraje se pretează unui joc mai complicat al plonjeurilor psihanalitice, abisale, al dilatării senzațiilor, al captivităților obscure ale minții, a exprimării inexprimabilului precum în Jucăria Laurei Pünkösti, cu fixația enfantină pentru un radio vechi, în Balonul lui Stas Ciorescu cu o Lolită de provincie ale cărei vise zboară departe
Filmul de piatră (ediția a II-a, 6-9 ianuarie, Piatra Neamț) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5834_a_7159]
-
Atmosfera de basm e permanent întreținută fie prin vocea care narează din off, fie prin muzica învăluitoare compusă de Rachel Portman, fie prin repetarea acelorași mișcări circulare ale camerei de filmat dirijate de Roger Pratt. Se revine mereu cu aceleași plonjeuri asupra eroilor, surprinși parcă de o instanță supremă căreia îi servesc pentru a ilustra o morală anume. Aceea a vieții trăită în bucurie și prietenie, fără ipocrizie și meschinărie, cu deplină încredere în capacitatea fiecăruia de a fi tolerant față de
Ciocolată și film by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15972_a_17297]
-
de lung metraj de ficțiune i-a revenit filmului lui Nae Caranfil, Restul e tăcere, aș zice reprezentativ pentru un festival al producătorilor de film. Filmul lui Nae Caranfil reinventează pe bază documentară istoria primului lung-metraj românesc și realizează un plonjeu sensibil în lumea plină de capcane și imprevizibil a producției de film aflată la începuturile sale, cînd competențele nu erau clarificate și producătorul, omul cu banii, putea trece foarte bine drept regizor al filmului, așa cum și operatorul putea asuma un
Festivalul IPIFF 2008 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8247_a_9572]
-
neajunsuri spitaliere sau conversațiile în familie transmit mai puternic emoția decît orice orchestrație stilistică de care filmul nu duce lipsă, ele conferă acea priză sensibilă la realitate care nu trădează niciodată. Moartea domnului Lăzărescu (2005) al lui Cristi Puiu cu plonjeul kafkian în labirintul instituțional al sistemului medical românesc ilustra prin revers antipoetic substanța dramatică a faptului cotidian exorbitat de un absurdism caragialesc al lui "simt enorm și văd monstruos"; din filmul lui Schnabel se desprinde, mai degrabă, o imagine idilizată
Fluturele din acvariu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8638_a_9963]
-
Ark, 1981; Indiana Jones and the Temple of Doom, 1984; Indiana Jones and the Last Crusade,1989). Spiritul și dimensiunea aventurii le definesc pe amîndouă, într-un spațiu al multiculturalismului galactic al războiului lumilor în prima serie și cu un plonjeu în istorie pînă la izvoarele sale mitice în cazul celei de-a doua serii a cruciadelor moderne ale lui Indy Jones. Spiritul cruciat al eroului civilizator se combină cu ceea ce modernitatea l-a înzestrat pe erou: spiritul științific. Indiana Jones
Indiana Jones - ultimul cruciat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8433_a_9758]
-
nu e o prăjitură.” Introspecția pare, surprinzător pentru unii, punctul tare al personajelor feminine. Ele, „fetele”, se autoanalizează mai cu foc, în vreme ce bărbații par adepții lui carpe diem. În felul ăsta, Ungureanu este un autor pe gustul „feministelor”, cu bune plonjeuri în abisalul feminin, iute contracarate de reveniri la orizontala unde se plimbă masculii („din alt film”) siguri pe ei. De fapt, mimează. Sau, poate, unde funcționează intuiția faptului că psiheea e de gen feminin, suferă și moare din dragoste. Sau
Un ceasornicar: Cornel Mihai Ungureanu by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2423_a_3748]
-
în film înscrie povestea de dragoste dintre o fostă gardiană la Auschwitz, Hanna Schmitz (Kate Winslet) și un adolescent, Michael Berg (David Kross) într-o temă care nu permite recuperări romantice, holocaustul. Povestea de dragoste deschide un capitol sumbru, iar plonjeul în istorie este una din tăieturile crude pe care acest vivisecționist nuanțat, Bernhardt Schlink, le face în povestirile sale strânse în volumul Evadări din iubire (1991). În special două creează un posibil cadru de referință al romanului și implicit al
Cărțile și noaptea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7628_a_8953]
-
irizații expresioniste, marcînd trecerea anilor. Incitantă este și localizarea, parte în zona balcanică, la un moment dat pomenindu-se chiar de București ca destinație fictivă a unui personaj misterios. Prin statura sa impozantă, ironic amendată de unghiul de filmare în contra plonjeu, și prin jocul incisiv, interpretul Sydney Greenstreet contribuind la conturarea inchientantă a partenerului de investigație nedorit, dar necesar căci deține mai multe date decît plăpîndul prozator hotărît să acopere, la propriu și la figurat, harta întreagă pe care spionul-escroc a
Centenar JEAN NEGULESCO by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17251_a_18576]
-
buzelor, În Queens, Elena. Ceea ce descătușează însă resortul poeziei este o bruscă minunare, scalpel incizat în plin cotidian (decorul comun al unui oraș cu străzi, parcuri, case ori cârciumi), acționând precum cezura "transcendentală" din haiku-rile clasice, aceea urmată, invariabil, de plonjeul metafizic: "Acesta să fie locul/ Aceea să fi fost secunda apariției din senin a stolului/ de păsări argintii, pe bolta de pâclă și agat?" (Acum douăzeci și cinci de ani), ori "Deodată, din senin, nouă, unsprezece păsări albe,/ înotând sub bolta surpată
Desprinderea de sine by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8967_a_10292]
-
intelectuale, a unei figuri de primă mână a vieții intelectuale occidentale din ultimii douăzeci de ani. Alcătuită din capitole independente, cartea reface, ca într-un puzzle, o existență și explică un destin. Modalitatea aleasă de Tony Judt e aceea a plonjeului memorialistic dinspre prezent spre trecut, prin construirea unor medalioane pline de mișcare și substanță, îngrădite în rama micilor fabule morale care dau seama de universul mental al scriitorului. Capitolul „Austerity”, de pildă, dedicat vieții cotidiene în Marea Britanie în anii de după
Memorii de dincolo de mormânt (VI) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5226_a_6551]
-
clipă, Julian pare edificat asupra inutilității oricărui demers de a-l opri pe implacabilul Chang, resortul unei mașinării distructive s-a pus în mișcare. Însă filmul dedicat lui Alejandro Jodorovski, fapt în sine semnificativ, împrumută considerabil ca atmosferă și psihedelic plonjeu în abis din filmele lui David Lynch cu personaje contorsionate, deformate, monstruoase, decupate cu o vizibilă juisanță estetofilă. Acordul cu spectatorul se face în acest registru spectral al vizualului, prin intrarea în transa pe care muzica lui Cliff Martinez o
Despre zei și neoane by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3379_a_4704]