123 matches
-
când l-a văzut pe acesta moțăind și deschizând ochii speriat. Mai apoi a rămas încremenită și uimită de calmul manifestat de judecătorul Preoteasa. Acum privea curioasă spre boxa în care fusese aruncat inculpatul. „Aha, nu te mai poți ridica, pocitania naibii! Dacă te băteau polițiștii bine când te-au prins, nu mai făceai tu pe viteazu’ aici! Și cât timp au lucrat până v-au depistat și v-au prins, numai ei știu... Au fost tot felul de specimene în
SUB IMPERIUL FRICII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Sub_imperiul_fricii_2_.html [Corola-blog/BlogPost/355150_a_356479]
-
aceasta, a doua, mă grăbesc să răspund folosind cuvintele celebre ale lui Sierjes despre starea a treia: ce este? Nimic. Ce trebuie să fie? Totul. Așa și libertatea: ce poate face omul cu ea? Totul. Fără de ea? Nimic, ori numai pocitanii și prunci morți”. Insist în afirmația că, originalitatea gândirii steinhardt-iene este pentru români un tezaur nesecat de înțelepciune și pildă a erudiției perfecte a intelectualului. El aduce elemente noi la definirea și înțelegerea conceptului de libertate, cu toate nuanțele care
CENTENAR STEINHARDT. NICOLAE STEINHARDT. INTRE LUMI. CONVORBIRI CU NICOLAE BĂCIUŢ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) by http://confluente.ro/Centenar_steinhardt_nicolae_steinhardt_cezarina_adamescu_1342592826.html [Corola-blog/BlogPost/355966_a_357295]
-
la vale, prin întuneric și prin nămeți, luându-mi felinarul ca tovarăș. Am ajuns la poarta dinspre deal a gospodăriei lui nea Macovei, o împing anevoie, mai-mai s-o rup, căci era veche și șubredă... În curte mă sperie o pocitanie de câine, care mă și apucă de poala paltonului. Norocul meu a fost că stăpânul casei a ieșit repede în prag, iar câinele a dispărut prin grădină. Am intrat în gang, scuturându-mi bine ghetele de zăpadă. - Bună seara, nea
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (4A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1463551089.html [Corola-blog/BlogPost/379949_a_381278]
-
o zi s-a pierdut un copil! Tribul l-a căutat peste tot, dar nu i-au putut da de urma. Mai apoi, au dispărut două femei care spălău fructe la izvor. După o vreme a apărut în sat o pocitanie fioroasa care semăna cu un pteranodon din neamul dinozaurilor. Toți îi știau de frica acestui balaur cu aripi ... Era dragonul Muntha, mâncătorul de canguri! Prinsese gust de carne de om! După ce s-a săturat cu cativa bătrâni care nu putuseră
AYEYE DAGUL ATYEYE de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 by http://confluente.ro/George_r_roca_ayeye_dagul_a_george_r_roca_1362996754.html [Corola-blog/BlogPost/342267_a_343596]
-
pe care ea încerca cu disperare să le dea uitării. A citit ura din privirea lui și i-a rezistat fără să clipească. „Nu mă poți atinge, urâțenia pământului! Flăcările iadului să te mănânce pentru câtă bătaie mi-ai dat, pocitania dracu’ ce ești! Mergi la baia comunală și te curățește. Îți pute gura de mizerie și ură, animalule! Prinsă ușor de cot de mâna avocatei, care o împingea cu blândețe spre ușa deschisă, Violeta a întors încet capul, dreaptă, mândră
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Urme_de_dragoste_cap_i_7_marian_malciu_1326915713.html [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
nu mă pot baza decât pe mine. Dar nu știu ce mi-a venit. Uite-așa! Am avut și eu chef într-o zi să fiu femeie. Și tot universul s-a-ntors împotriva mea. Îi adresez satanei câteva de dulce (Să crezi tu, pocitanie, c-ai să mă-mpiedici să merg la Biserică! Să crezi tu c-ai să mă determini să păcătuiesc, judecându-mi aproapele care nu vrea să mă ajute la greu și gratulându-l cu invective care mai de care mai meritate
NUME DE COD `MAMAIA` de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Nume_de_cod_%60mamaia%60_florentina_loredana_dalian_1355821831.html [Corola-blog/BlogPost/341440_a_342769]
-
odor. Tocmai când își luară gândul că se vor bucura de un moștenitor, împărăteasa făcu ce făcu și născu un băiat. Pe cât de mare fu bucuria tuturor la aflarea veștii, pe atât de mare fu mâhnirea când îl văzură, căci pocitanie mai mare decât vlăstarul împăratului nu se aflase niciodată în împărăția de sub pământ. Iac-așa! În loc să aibă părul negru și lucios cum îl aveau toți locuitorii împărăției și chiar și împăratul și împărăteasa, copilul acesta avea părul ca aurul ce
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1477299951.html [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
în întuneric, iar pielea lui era atât de albă că aproape îi orbea pe toți cei ce se încumetau să îl privească. Mâhnit peste măsură de isprava împărătesei, Împăratul Adâncurilor hotărî să nu își mai amărască zilele cu vederea acelei pocitanii și îl trimise să trăiască într-una din peșterile părăsite de la marginea împărăției. Mai mult, pentru că împărăteasa nu voia în ruptul capului să se despartă de copil, o alungă din palat și își luă altă împărăteasă. Ei, de data aceasta
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1477299951.html [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
ascultat-o nici când trăgeam nădejde să îmi dăruiască un moștenitor. Auzise ea că Râul Adâncului poate face minuni și s-a îmbăiat în el înainte de a rămâne grea, chiar dacă eu i-am poruncit să nu o facă. Și ce pocitanie de copil mi-a dăruit! M-a durut sufletul să mă despart de ea, dar ce puteam face? Cățelul Pământului nu îndrăzni să-l contrazică pe împăratul său. - Dacă aș știi că trăiește, dacă aș avea încredere că frații lui
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1477299951.html [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
cu fiul ei! Ochi deschiși la culoare, pielea, albă luminoasă, iar părul întrecea orice vis frumos. Și-ar fi dorit să vadă și împăratul cât de bine se potriveau cei doi tineri și să înțeleagă că prințul nu era o pocitanie doar pentru că nu se născuse cu același chip cu care se nășteau locuitorii împărăției de sub pământ. Dar împăratul nu era acolo să îi vadă. În schimb, parcă chemat de duhuri și tocmai când Prințesa Florilor îi vizita, din măruntaiele adâncurilor
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1477299951.html [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
doi apărători. Nu mai era mult până să ajungă la palat când calea le fu tăiată de cei doi prinți ai adâncurilor. - Deci tu ești Urâtul Pământului! Zise primul apropiindu-se de Azur cu sabia ridicată. Văd că ești o pocitanie, râse, cine te-ar urma pe tine din această împărăție? Întâiul născut al Împăratului Adâncurilor nu așteptă ca fratele său să lovească și, așa cum îl învățase bursucul, se aruncă cu picioarele în față, agăță picioarele fratelui său, iar când acesta
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1477299951.html [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
Chiar în aceeași zi Caroline cutreieră tot orașul și povesti la toți că a citit un poem nou, care e ceva fără seamăn. Iar lui Rogers îi zise: ,,Vreau să-l văd!” - ,,Dar are un picior strâmb!” - ,,Fie și-o pocitanie, ca Esop, că tot vreau să-l văd!” A fost o dragoste furtunoasă, cu cele mai neverosimile situații picante, după care Byron, în relațiile cu alte femei, zicea: Numai fără santimente! Caroline, măritată, reuși să se apropie de el. S-
RELIGIA DRAGOSTEI. (1) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/dumitru_mircea_1478647470.html [Corola-blog/BlogPost/342044_a_343373]
-
M-ai chemat nopți la rând, dar n-am avut acceptul Marelui Stăpân. Astăzi, doar astăzi poți profita de această șansă, de acest privilegiu care se ivește după îndelugatele rugăminți, în singurătatea și tăcerea indiferentă a odăii. - Fugi de-aici, pocitanie! Cum să fii tu norocul meu? Nu vezi ce zdrențăros, lipsit de maniere și arogant ești? Păstrează distanța, altfel vei primi vreo două perechi de palme de-o să răsune strada și-o să se minuneze toți gură cască. M-am oprit
ÎNTÂLNIREA CU NOROCUL... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Valentina_becart_1396471569.html [Corola-blog/BlogPost/341865_a_343194]
-
în acest cuvânt înainte al volumului de față, să nu-și mai dea glasul pe mâna poeților care n-au fost pe acasă când erau în trecere muzele, pentru că ar fi distrugătorii propriilor cântece intersectând îngerul din glasul lor cu pocitaniile din versurile aiurite; mă rog editorilor să mai aleagă manuscrisurile...; mă rog chiar și mie când și dacă va sosi punctul crucii inspirației ori sănătății mele să mă opresc la timp, să judec la momentul nimerit dacă și cât mai
DEZAMĂGIRI RICOŞATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1468775542.html [Corola-blog/BlogPost/373567_a_374896]
-
o dată. FIRICĂ: Mare noroc am avut. Studiu reciproc prelungit, de nimic bun prevestitor. COANA MARE (dezlănțuită): N-ai avut noroc nenorocitule, că te-am prins, asta e! Te-am prins după ce te-am căutat o viață întreagă. Crai bătrân, hodorogule, pocitanie, muma pădurii, asta ești. Mi-ai promis că mă iei de nevastă și ai dat bir cu fugiții. Mi-ai promis că mă iei de nevastă, sau nu? Ai uitat ce declarații înfocate erau atunci la gura ta? FIRICĂ: Ce-
COANA MARE SE MĂRITĂ, PARTEA II de ION UNTARU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Coana_mare_se_marita_partea_ii.html [Corola-blog/BlogPost/354365_a_355694]
-
în care, dincolo de mimare, se străvede plăcerea perversă a cititorului de mai vechi sau mai noi izvoade injurioase: „Te cheamă pe tine Radu? Te cheamă Vlad? Te cheamă Tudor? Te cheamă Vasile? Te cheamă Dumitraș? Te cheamă Adrian? Te cheamă, pocitanie nădușită la subsuori, mai bine nu te-ar chema ! Îți lucesc ochii în cap ca două căcăreze, bălegate de o oaie bolnavă de gălbează. Bălegate cu sânge, avortonule ! De-acuma ți-i albul ochilor roșu. Ai obrazul plin de bube
Abăza dezlănțuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3668_a_4993]
-
răutatea să nu se zdruncine. Răul din Shylock este ancestral. Cum putem să reprezentăm teatral această inumanitate? Răul său este tot atît de îndepărtat de bine cît și de frumos. Ar fi oare indicat să-l reprezentăm ca o năstrușnică pocitanie? Nu. Părerea mea este că felul în care urmărește cu ajutorul legii zapisul spre a smulge ceva din trupul lui Antonio, strictețea, răceala și precizia ce-l caracterizează pe această cale îl aseamănă mai degrabă cu un creier electronic decît cu
El condor passa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9893_a_11218]
-
senzația că va răspunde natural. Iată ce-i spune lui Daniel Cristea-Enache în legătură cu relația (și tema) tată-fiu: „Băiatul a împlinit cu greu 12 ani, în septembrie. De când era mic îl strigam din camera mea utilizând felurite apelative, copil nemernic, tembel, pocitanie, ca să se-nvețe cu greutățile vieții și, după o perioadă de acomodare, a-nceput și el să mă strige din camera alăturată, mă face tată denaturat. Sau ratat, nu prea are imaginație. Răcnim unul la altul cu imens drag, ca
Explozii controlate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3053_a_4378]
-
Lingușitori și lichele salută ambițiile paiaței, dar nevoia de Agora scoate mulțimea pe străzi cerând să fie alungată paiața cocoțată în spinarea unui neam întreg. Îndeamnă vântul - aici e ,,Vântul istoriei” - să-și sloboadă tăria și să arunce în țărână pocitania această scârnavă și beteagă la minte. În ,,Poem fără titlu” afirmă răspicat că nu avem destule lacrimi să plângem și nici destulă putere să ne opunem întotdeauna răului omenesc și că nenumărați oameni au fost sfărâmați fără să știe de ce
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
lui, că vrea să zidească palate monstruoase și să poarte râuri pe unde nau curs niciodată ape, numai pentru a se spune peste veacuri că sub domnia lui s-au făcut toate, ca și cum Domnul Dumnezeu s-ar fi întruchipat în pocitanie care, ...stă să se măsoare cu marii voievozi ai neamului și că... indivizi nedemni de poziția lor bipedă îi deschid calea spre scara de marmură a istoriei. În ,,Nebunii aceștia”, autorul zidește în slove de aur chipul bărbaților luminați ai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
tancurile sovietice. O divizie întreagă de mercenari roșii, botezată după numele unui haiduc autohton, a luat cu-asalt capitala, invadând Podul Mogoșoaiei și Piața Palatului, Filaretul și dealul Arsenalului, bulevardele Carol și Elisabeta: „Tudor Vladimirescu“. Din fericire, scăpasem de curgerea pocitaniilor. Acasă, răsfățat în așternuturi de mătase, Bismarck îmi delecta diminețile. Îl priveam cu încredere și entuziasm, convins că formele lui robuste, dar delicate, merită toată atenția. Mă întâmpina ca un domn îngrijit, mereu pomădat, un gentleman al lumii sale miniaturale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cel Șchiop. Așa cum și la noi poporul le-a zis unor domni: Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare, Bogdan Chiorul, sau chiar mai rușinos, Radu Prasnaglava, adică, în slavonă, Radu Capsec. Apoi, acest Timur, pe lângă faptul că era șchiop, era... o pocitanie de om. Umărul stâng era cu o palmă mai sus decât dreptul. Chipul, obrazul era osos și urâcios. Avea o cicatrice adâncă pe obrazul stâng, o zgaibă adâncă și vânătă, de la o lovitură de paloș, o rană închisă, cu coaja
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
socialismul să scoată din femei credința?" 99, p. 22) și cu o mult prea mare bună-credință față de înțelepciunea cuprinsă în cărți. Nu scapă de entuziasmul juvenil al multor scriitori romantici față de Napoleon Bonaparte și, mai ales, față de Talleyrand ("era o pocitanie căreia nici o femeie nu-i putea rezista" 93) al cărui geniu pare să-l fascineze, altfel nu se explică acumularea notațiilor din caietul anului 1964: "George Sand despre bătrânul diplomat parizian Talleyrand, în octombrie 1834, în "Revue des deux mondes
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în scutece, i-aș fi tras ăluia, din start, vreo zece-douăzeci de pumni în cap! cugetă Dan. Aha-ha... Carevasăzică de aia i-a luat Coco moțul lui Năică. Nu în vâltoarea pasiunii, nu, nici pe departe! Ci ca să-i dea pocitaniei din coș țurca de proteine, batonul cu anabolizante, mă rog, care să-i inducă body-buildingul. Creșterea ultrarapidă! În scopul ultim, ca să ce?! Pentru duelul veșnic Bine-Rău? Pentru maniheismul de paradă al super-vedetelor? Angra Mainyu versus Ahura Mazda? Așa, și...? Mi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să facă o plimbare înapoi printre copaci, printre boscheți. Până și cei mai excitați tineri, cei care le făceau ochi dulci tuturor, spuneau: — Ăă, nu, mersi. Sau: — Acum vreau doar să fiu singur. Sau și mai rău: — Fugi de-aici, pocitanie bătrână, sau chem poliția. După San Francisco și San Jose și Sacramento, ne-am dus la Reno și Brandy l-a transformat pe Denver Omelet în Chase Manhattan. Am mers pe oriunde credeam că vom găsi destule medicamente. Banii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]